ACTUL I
 

Demult, în vremuri prea îndepartate,
Când pu*ele prea rar erau sculate
Oamenii înca nu stiau destule
Sa faca cu-ale lor ciudate pu*e.
Nu cunosteau decât vreo trei pozitii,
Si nu faceau prea multe exhibitii.
Atunci, ziceam, traia un împarat
Ce cu nevasta-sa nu prea statea prin pat.
Gândea el: "Rostul vietii pe-asta lume
E-ascuns în ale creierului spume.
Sute de ani de-ar fi sa mai traiesc
Eu tot voi încerca sa îl gasesc.
Cât despre-a mea împarateasa,
E-adevarat, ea e a mea aleasa,
Dar prea nu-si pune pi*dei o masura,
Si ma tot vrea, si-i f*t si mortii-n gura."
Iar ea ofta, si-n ac înfigea ata,
Si astfel pasnic li se scurgea viata.
"Pe pi*da ma-sii!" zise ea-ntr-o zi,
"Chiar azi rabdarea mea se va sfârsi!
Pai unde gâtu' ma-sii el se crede,
Nici eu la pu*a-i sa nu pot accede?
O sa-i arat ca nu sunt chiar o tuta;
Îl bat daca nu jura sa ma futa!"
Si seara, cu tot sângele la cap,
Intra la el scotându-si un ciorap.
"Nu-mi spui nici 'buna', ma, fu*u-te-n gura,
Te porti ca un taran pe aratura!"
"Mai taci în pi*da ma-tii, mai femeie,
Ca tocmai îmi venise o idee
Despre planetele ce-n cercuri misca."
"Ma-ntreb ce fel de vierme-n cur te pisca!
Tu ori esti homo, ori esti de burete.
Proasta-a fost ma-ta ca a vrut sa fete!
Hai", zise, devenind putin blajina,
Dându-si jos fusta de matase fina,
"La ma-ta-n pi*da stiu, te simti mai bine,
Încearca însa vietii piept de-i tine;
Nu-i greu, în mortii ma-sii, e o joaca,
Trebuie doar sa ma patrunzi în cloaca!
Daca vrei, chiar o mâna pe picior
Nu e putin pentr-un începator.
Asa ca-ntinde laba!" - "Mai muiere,
Un lucru greu te hotarâsi a-mi cere!"
"Baga-si-ar pu*a-n ma-ta un balaur,
Ca esti mai prost decât un dinozaur!
Pune ma mâna!" "Nu pun!" Poc! în co*ie,
C-un sut împarateasa îl îndoaie.
"Acuma vrei?" "Da, stai putin, asteapta,
Nu te stiam ca esti asa desteapta."
Si ce se petrecu în acea noapte
Nu se mai spune-acum decât prin soapte...
 

ACTUL II
 

Noua luni dupa asta, împaratul
C-un mare racnet zgudui palatul:
Slugi, servitori, veniti, fir-ati ai dracu',
Ca altfel vin si va strapung cu acu'!"
Pe loc se repezira toti în graba,
Zicând: "Mai, o fi renuntat la laba?"
Dar când se uita, le cam piere graiul;
Era un copil mic, frumos ca Raiul
Cum si-l imagineaza fiecare;
Dar puta, valeu!- cât era de mare!
"Asta cu pu*a s-a nascut, se vede.
Ca asta-i puta, cine-ar putea crede?"
"Pe ce-am mai scump, marite împarate,
E PU*A dintre alea-adevarate!"
"Sa moara mama si tot neamu' meu
Daca nu-i pu*a, atunci popa-s eu!"
De-o ora toti minunea o priveau
Si laude-n continuu-i aduceau.
Foarte-ncântat de timpu* ce s-a scurs,
Alteta-Sa tinu un mic discurs:

"Mai întâi si la-nceput
Tin ca-n gura sa va fut;
Si nu-s bulangiu prea mare:
Va promit ejaculare.
Ati vazut de ce-s în stare;
Se crede vreunu' mai tare?"

"Ura! Olè racnit-au toti deodata
Din toti tu esti cel mai al dracu' tata!"

"Noi l-am botezat Pulica,
Toti de el sa prinda frica
Fiinca el va fi un dur;
Sa va fut pe toti în cur."

"O, pu*e, si o, pi*de, ce minune
Se petrecu-n palatul asta! Spune
Tu vântule, ai mai vazut vreodata
Un baietel cu-o pu*a-asa de lata?"
"De-ar fi doar lata, dar mai e si lunga.
Pân' la pamânt odata-o sa-i ajunga!"
"De nouazeci de ani traiesc pe lume,
Dar de-astea n-am vazut decât în glume!"

Ce pi*da ma-sii, lumea-nnebunise,
Caci nimeni-- nimeni nu-si închipuise
Un copilas cu puta cum? Imensa!
Multimea-n jurul lui fiind prea densa
Dupa un timp a fost împrastiata,
Si vestea s-a transmis în tara toata.
 

ACTUL III
 

Au trecut zile, saptamâni de-a rândul,
Timpu* zbura mai repede ca gândul.
Pu*ica-al nostru tare mult crescuse;
Cât unul de cinci ani el se facuse
Cam în vreo noua luni si jumatate.
Si într-o zi, când desena patrate,
Îi zise ma-sii: "Mama, uite, stiu
Cum sa citesc, sa desenez, sa scriu,
M-ai învatat de toate, recunosc,
Dar PI*DA eu as vrea sa o cunosc."
Împarateasa mai-mai sa lesine,
Îi spuse: "Mai copile, nu ti-e bine?
Doar oamenii, zic, cei în toata firea
Îsi pot gasi în pi*da fericirea.
Esti mic, esti, cât sa zic, cât o papusa
Si înca n-o sa-ti dau drumul pe usa."
Pu*ica, auzind, gândea: "Baga-mi-as
Putoaia-n ea de viata si caca-m-as
Pe ele de patrate împutite.
Caiete, carti? Ei pu*e..." Cu cutite
A doua zi s-a repezit la ele
Gândind sa le prefaca-n bucatele.
Dar s-a oprit. "Înca o saptamâna
Sa-nvat nu o sa-mi fie peste mâna."
Astfel vreo sapte zile-au mai trecut.
Pu*ica-ncearca iar: "Un început
Stii, trebuie sa aiba orice treaba.
Asta pe-oricine daca vrei întreaba.
Asa ca, hai, la pi*da tu ma lasa
Altfel sa mor daca nu fug de-acasa."
"Mai vierme," îi striga împarateasa,
"De-abia nascut, si nu-ti mai place casa
În care prima oara-ai plâns? Nu-ti merge,
Sa stii! Învata nasul cum se sterge,
Si-apoi sa vii sa mai vorbim. Afara
De-ncerci sa iesi, te spintec ca pe-o fiara."
Se baga si-mparatul: "Mai Pu*ica,
O puta ca a ta înca-i prea mica
Si nu ai pregatirea necesara.
Stiu ca te crezi destept din cale-afara,
Dar orisicine, puta doar sa aiba,
Si prea lejer sa-i treaca printr-o saiba,
Se crede maldar de inteligenta.
Asculta un sfat dat cu competenta."
"Dar tata, eu..." "Nici un cuvânt în plus.
Ce-ai auzit e ce-am avut de spus.
Acum o laba fa, si la culcare,
Si nu uita ca noi îti dam mâncare."
"Va fut în ochi," le spuse el în gând,
Si-n camera la el intra plângând.
"Credeti c-asa o rezolvati cu mine?
Mi s-a sculat, si sa va tineti bine!"
 

ACTUL IV
 

În chin si jale mai trecu o luna.
Ciudat, parea ca totul merge struna.
Pu*ica era vesel si cuminte
Si muncea mult mai mult ca înainte.
Dar într-o noapte pe sestache iese
Pe geam. "Pu*a sa-mi bag, aici fusese
O scara, cine pi*da ma-sii-a luat-o?
Ah, darâmata jos acolo-i, iat-o.
Ei, cam belit-am puta mea cea lunga.
Iedera nu prea cred c-o sa-mi ajunga."
Ezita, dar vazând cum frica moare
Începe pe perete sa coboare.
Dar când ajunse jos, pe niste paie,
O mâna tare i se-nfipse-n coaie.
"Stai, nu misca" auzi el din umbra
Si îl cuprinse-o presimtire sumbra.
Dar adunându-si fortele se-ntoarse,
Chit ca-si simtea el coaiele cam stoarse,
La disperare repezi o mâna
Si dadu peste-un pantalon de lâna.
"Hai sa te vad!" striga el vesel foarte,
Strângând si el la coaie dintr-o parte.
Strângea strainul ca un leu ciolanul
Sau cum un proletar strânge ciocanul.
Dar nici Pu*ica-al nostru nu se lasa:
"Esti slab, ba! Astea-s coaie? Du-te-acasa!"
"S-o fut pe ma-ta cu o damigeana!"
"Mânca-mi-ai pu*a, animal cu blana!"
"Îti fac din coaie oua de furnica!"
"Ce pi*da ma-tii, crezi ca îmi e frica?"
Auzind zgomot, se trezi-mparatul
Sa vada ce se-ntâmpla cu palatul.
Se uita-n jos, ce vede? Pu*a-Groasa,
Din toti sluga sa cea mai credincioasa,
Cu-al sau fecior el crâncen se coieste.
"Hei, tu, împarateasa, ia priveste!"
Vine si ea. Se uita, fascinata
La fi-su care, pentru-ntâia data
Arata c-are niste sânge-n coaie.
"Opriti!" le striga ea. "Nu vreau bataie.
Tu, Pu*a-Groasa, mergi, vezi-ti de treaba,
Iar tu aicea sus sa urci degraba!"
Amândoi imediat s-au comformat
Cu ordinul pe care ea la dat.
Pe scari, gândea Pu*ica: "Lua-m-ar dracu',
Am luat-o-n mâna rau, baga-mi-as cracu'."
Dar când ajunse sus e luat în brate,
Pupat în cur si scarpinat pe mate.
"Ce pu*a mea aveti?" -- "Pu*ica, stii,
Noi totdeauna mult te vom iubi."
"Nu zau? Baga-mi-as pu*a-n voi de javre,
Veniti la mine cu-astfel de palavre..."
"Da'i adevarul gol, ba, întelege!"
"Când sânge-n pu*a o sa mi se-nchege
Atunci o sa va cred." -- "Ei, stai, asteapta,
Nu te grabi în vorba, nici în fapta;
Si mie-mi pica vise câteo-data,
S-o fut pe ma-ta-n pi*da de-altadata,
Sa schimb cu forta mintii-al vremii curs,
Sa fiu puternic, sa am muschi de urs,
Sa fiu un zmeu, si apele marine
Sa faca valuri numai pentru mine.
Dar ma calmez. Priveste, vezi cum stam:
Ceea ce vrei, noi nu putem sa-ti dam."
"Nu v-am cerut nimic, fu*u-va-n gura,
Ca iara ma calcati pe batatura.
Vreau liber eu sa fiu, si-acolo-n out
Ce înca n-am o sa ma duc sa caut."
Cei doi stapâni din ochi s-au înteles:
"El chiar o vrea..." -- "Pu*ica, ai acces
În spatiul ce la nesfârsit se-ntinde;
Spre pi*da-acolo liber tu vei tinde..."
 

ACTUL V
 

A doua zi în trâmbite si surle,
Pu*ica, vesel, se grabi sa urle:
"Curteni, va las în grija pu*ii voastre,
Iar eu cu calul, deci noi, de-ale noastre
Ne ducem sa vedem. Va fut pe toti
Asa cum sunteti: ucigasi si hoti."

"Traiasca ma-ta!" îi strigara dânsii
Tot rumegând pe ale lor într-însii.
"Era de treaba," sopti unul. "Lasa,
Nu vezi ce i-a facut lui Pu*a-Groasa?
Si-acuma merge cracanat saracu'!"
"Manânci cacat, Coi-Lung, sa te ia dracu'!"

"Acum," zise Pu*ica, "e momentul
Sa-ntoarcem sârma vietii cu patentul."
"La multa muie!" îi ura-mparatul;
"Ia uita-te la el, aristocratul,"
Vorbi împarateasa. "Lasând gluma,
Îti sade bine-n sa, mânca-te-ar ciuma!"
"Va fut cu drag pe amândoi," le spuse,
"Ura si graba mea în vânt sunt duse."
Astfel zicând se repezi pe poarta,
Simtind c-a apucat pi*da de toarta.
 

ACTUL VI
 

Si merse el ce merse, cale lunga,
Pâna cand gura i se facu punga.
"Ah," zise, "uite-acolo un izvor,
Baga-mi-as pu*a, o, simteam ca mor."
Si-ntinse botu-n jos, însa deodata
Din apa, lânga el sari o fata.
"Virgina sunt, si Lostrita ma cheama,
Hai vino, îndrazneste fara teama."
Haine n-avea, în schimb un cur si tâte
Ca se-ntreba Pu*ica: "Am tarâte
Prin cap, sau pi*da ma-sii, doar visez?
În orice caz, întâi, stai sa m-asez,
Sa calculez problemele mai bine,
Ca e ceva-n nergula cu mine."
"Ce mai astepti acum?" îi striga fata,
"Nu-ti ia prea mult, doar sa ma fu*i si gata."
Pu*ica tot gândea: "Ceva nu merge"
E gândul ce din cap nu-l putea sterge.
"Nu-i PI*DA ea, dar totusi, ce se-ntâmpla,
Ca uite, pu*a mi-a ajuns la tâmpla..."
"Baga-mi-as pu*a!" racni el salbatic,
Facând spre ea un salt cam acrobatic.
Dar când ateriza, era tot solo,
Iar ea, la zece metri mai încolo.
"O sa-ti dau muie, fa!" sopti amarnic,
Fugind spre ea; însa la fel de darnic
A fost destinul si de-aceasta data,
Caci ea fugea de el ca o netoata.
"Ei fu*u-ti gâtu' ma-tii de stafie,
Sa vezi cum o sa-mi sugi tu pu*a mie."
Zise-ndârjit. "În gura ta ma cac"
Si se dadu cu capu' de-un copac.
Apoi cazu cu grija jos, pe iarba,
Si astepta, lingându-se pe barba.
Ea vine, sta, se uita si se-apleaca,
În fine, un sughit de plâns o-neaca;
Pu*ica - hop! o mâna-ntre picioare
Si-alta pe piept îi puse. "Au, ma doare!"
"Sa taci în ma-ta, lostrita tâmpita,
La pu*a te voi da ca te-nghita!"
Îndata scoase monstrul din chiloti,
Si-nchizând ochii-si zise: "Da-i cât poti!"
Însa avu un sentiment ciudat,
Si peste o surpriza mare-a dat,
Cand ochii i-a deschis. Nauc, priveste:
În pu*a-ntisa-i atârna un peste!