METAFIZICA LUI NAE
IONESCU,
ÎN UNICA ȘI ÎN
DUBLA EI ÎNFĂȚIȘARE
"Nae Ionescu adulmecă tăcerea
și ne îngăduie să presimțim ce autenticitate îl bîntuia "
Andrei
Scrima
cap. 1. O nevinovată EROARE A LUI MIRCEA ELIADE ȘI
NEBĂNUITELE EI URMĂRI
"Căderea în
Cosmos" și deconstrucția modului obișnuit de filosofare. Mircea Eliade și
Mircea Vulcănescu despre gîndirea naeionesciană în jurul problemei
"căderii în Cosmos". Publicațiile academice ale lui Nae Ionescu și
ale lui Heidegger. "Legenda" lui Nae Ionescu și predilecția lui M.
Eliade pentru publicistica Profesorului său. "Ne-am odihnit în
Eliade".
cap.2. "CĂDEREA ÎN COSMOS" (I). ROBIA IDENTITĂȚII EU=EU
ȘI CUNOAȘTEREA IZVORÎTĂ DIN IUBIRE
Nae Ionescu, doctor în fundamentele
logice ale matematicilor, dar și un fin cunoscător al problemelor religioase.
Opțiunea pentru perspectiva creștină asupra condiției umane. "Legea
omului" înainte și după cădere. Cunoașterea-stăpînire. Thomism,
augustinism și esența creștinismului după Nae Ionescu. Iubirea ca "act de
cunoaștere" și ca "impuls creator". Trăirea traductibilă în
forme conceptuale este cunoaștere.
"Omul-maimuță"
postulat de știință și omul de după căderea în păcat. O
încercare de manipulare prin intermediul unui Nae Ionescu înțeles în mod
precar. Domeniul simplei filantropii și iubirea de la om la Dumnezeu, ținînd de
"ordinea
mîntuirii". Nimic mai omenesc decît iubirea aproapelui. "Renunțarea
la sine" față de "iubirea de sine". De ce a fost nevoie de
întruparea Logosului.
Cartea I-a a Bibliei și condamnarea
atitudinii active a omului. Pedepsirea omului să fie, după putințele sale,
creator. Atitudinea metafizică apuseană avînd la bază "pretenția creatoare a
omului" duce către idealism și panteism. Noi valențe interpretative ale
mitului păcatului originar. Metafizica răsăriteană axată pe problema salvării.
Pedepsirea omului prin efortul necesar spre a redobîndi trăirea contemplativă. "Iubirea care înseamnă acțiune este o falsă
interpretare a iubirii și o falsă înțelegere a creștinismului". O aparență de "viabilitate" amintind de acel Platon istoric, bine mediatizat, "pe care-l întind filologii
în toate părțile". "Existența trăită" și "existența
cunoscută".
cap. 5."Cogito ergo sum". RAȚIUNEA, JUDECĂTOR
ȘI LEGE
Contactul cu realitatea pe o cale
mediată. Spiritul metafizic apusean definit prin tentativa aristotelismului de
a transforma orice judecată într-o judecată predicativă. Autonomia gîndirii. "Cogito ergo sum" într-o nouă interpretare. Deosebirea dintre
poziția lui Descartes și poziția Fericitului Augustin față de "cogito ergo sum". Calapoade ale gîndirii aritmetice în
disoluția spiritului metafizic apusean. Hermeneutică franceză contemporană în
marginea conceptului de "eu" la Descartes
(Giles Deleuze și Felix Guattari).
O operă filosofică a cărui autor nu
și-a făcut niciodată o problemă din publicarea ei. Istoria logicii ca
pseudo-activitate filosofică și ca dramă spirituală a cugetului omenesc.
Istoria metafizicii într-o multiplă abordare. "Fiecare este singur în fața realității". Nae Ionescu a adus un ton nou în Universitate.
Efervescența spirituală în perioada de debut a tînărului Cioran. În ce fel
trebuie studiată istoria logicii și istoria filosofiei.
cap.7. RAPORTAREA La TIMP A METAFIZICII
Lumea conceptelor și lumea esențelor
eterne. Latura mistică a metafizicii după exclusiviștii rațiunii. Falsificarea,
prin unilateralitate, a raționalismului adevărat. "Nu există activitate
omenească mai legată de personalitate decît cea a filosofării". Realitatea
istorică a metafizicii și noiciana "limitație care nu limitează"
ilustrînd mișcarea liniară de succesiune a teoriilor din știință. Raportarea la
timp a metafizicii într-o prezentare mai puțin obișnuită. Teza despre "Yoga. Originile misticii indiene"
a fost oare o dovadă a curentului mistic încurajat de Nae Ionescu? Resorturile care duc la adoptarea "modei"
sectelor religioase. Ce a înțeles îngrijitorul cursului din "realitatea
istorică a metafizicii". Diferența de nivel dintre gîndirea lui Nae
Ionescu și grila de lectură a îngrijitorilor cursurilor sale.
cap. 8. fundamentarea metafizicii ființei
Metafizica - necesitate lăuntrică de formulare conceptuală
a unor experiențe. Raționalismul "cu care misticismul a fost întotdeauna
în cea mai rodnică pace". Participaea și bipolaritatea subiect/obiect al
cunoașterii metafizice. Contingența realității indică lumea transcendenței.
Ființa ce-și capătă identitatea și unitatea proprie prin participare, față de
"existența" din scrierile anticilor. Ființa ca subiect metafizic.
Felurile de a fi ale ființei și Unu/Multiplu din dialogul Parmenide. Subiectul metafizic ca suport al unor întîmplări prin
care, într-un fel, ființa "nu este".
cap. 9. O METAFIZICĂ
CU DOUĂ ÎNFĂȚIȘĂRI
"Fiecare poartă
un călugăr mort în suflet". Mîntuirea în veac, "prin
cultură", poziție magic-panteistă.
Soluțiile metafizice sunt "relative sub specie eternitatis". Un "alt fel" de cauză și
Dumnezeul lui Platon. "Ființa pur și simplu este mai mult decît cea mai
înaltă formă a ființei". Metafizica "lui Ulise" -viziune totală
și de maturitate asupra existenței. Comunitatea de destin a nației. Metafizica
"lui Ahile" -transfigurarea unei vieți încheiate în floarea vîrstei.
Momentele fundamentale ale raportului nostru cu transcendența.
cap. 10. EXCURS DESPRE EXISTENȚĂ
Conturarea unei metafizici a ființei
și problema realităților metafizice. Semnificația conceptului de existență.
Tendențioasa alegere a titlurilor pentru cursurile lui Nae Ionescu. Kant,
ornitoringul și Umberto Eco. "În
sine existența nu poate deveni obiect; cel mult poate deveni subiect: ceva
la care altceva se raportează". Plecînd de la percepții, nu se poate face
deosebirea între ceea ce există ca urmare a unei percepții și ceea ce există realiter.
Experiența imediată pe care o
implică trăirea metafizică. Discurs asupra unității ființei. "Altceva"
care devine "nimic". Un pasaj concluziv complet neînțeles din
Parmenidele platonic. "Dumnezeu și fudarea adevărului sunt fapte
corelate". Descartes și Sfîntul Anselm. Ca și actul religios, trăirea
metafizică este un "act noetic".
cap. 12. FIINȚA -"INSTRUMENT DE
IDENTIFICARE PENTRU EXISTENȚĂ"
Un punct de vedere contrar idealismelor de orice formă. Idealismul transcendental a suscitat mereu nevoia exprimării unor alte opinii. Poziția lui Nae Ionescu față de cele susținute de Kant. Luînd contact numai cu realitatea, "noi nu putem să depășim timpul". Timpul metafizic și formulările aforistice naeionesciene pentru viziunile sale revelatoare de esențe.
cap. 13.
EDITAREA CURSURILOR LUI NAE
IONESCU
Restabilirea textelor
inițiale ale cursurilor lui Nae Ionescu editate între 1941 și 1944. Discuțiile
în marginea celor gîndite de Nae Ionescu. Teoria hegelienă despre
"discuția ideală". Diferența
calitativă a îngrijirii cursurilor lui Nae Ionescu înainte de 1944 și după
1989. Imposibilitatea de a înțelege gîndirea lui Nae Ionescu la absolvenții
"școlilor de spălare și de pervertire a creierelor". O greșală de
editare perpetuată în cele patru ediții post-revoluționare a Prelegerilor de
filosofia religiei (1924-1925). Recunoașterea de forme semănînd între ele -
performanță a dresajului de animale și a "specialistei" Marta Petreu.
cap.14.
GÎNDIREA filosoficĂ A LUI NAE IONESCU ȘI
AMBALAJUL ÎN CARE ESTE EA OFERITĂ CITITORILOR
Adăugarea de titluri
și subtitluiri -modul cel mai simplu, mai eficient și mai sigur de coborîre a
nivelului unei opere filosofice pînă la pragul de înțelegere al editorului ei.
Alte riscuri ale fragmentării unei opere filosofice (Exemplul împărțirii
dialogului platonic Parmenide). O
regulă de citire rapidă și condițiile ei de valabilitate. Ultima operă
filosofică a lui Nae Ionescu, întregul ei organic și arbitrara ei divizare.
Primejdii ale gîndirii de care Nae Ionescu îi învăța pe tineri cum să se
ferească. "Singularitatea", "unicitatea" lui Dumnezeu, la
Nae Ionescu și la Platon.
Anexa I: SUB PRETEXTUL
UNOR ZVONURI...
Anexa II: THE TWO
ASTECTS OF NAE IONESCU'S METAPHYSICS