Isabela Vasiliu-Scraba

O NEVINOVATÃ EROARE A LUI MIRCEA ELIADE

ªI NEBÃNUITELE EI URMÃRI

"Cu cît trec anii, cu atît apare mai misterioasã legenda Profesorului Nae Ionescu în ochii celor care nu l-au cunoscut ºi nu i-au ascultat lecþiile..."

Mircea Eliade

REZUMAT:

"Cãderea în Cosmos" ºi deconstrucþia modului obiºnuit de filosofare. Mircea Eliade ºi Mircea Vulcãnescu despre gîndirea naeionescianã în jurul problemei "cãderii în Cosmos". Publicaþiile academice ale lui Nae Ionescu ºi ale lui Heidegger. "Legenda" lui Nae Ionescu ºi predilecþia lui M. Eliade pentru publicistica Profesorului sãu. "Ne-am odihnit în Eliade".

Mircea Eliade a reþinut dorinþa lui Nae Ionescu de a scrie o carte intitulatã "Cãderea în Cosmos". Era o temã la care filosoful Nae Ionescu ades meditase, cum se poate vedea acum, dupã ce, odatã cu înlãturarea comunismului, au putut sã aparã pe piaþa cãrþii cursurile ºi publicistica sa. Dar, mai ales, era o temã prin care Nae Ionescu realiza "deconstrucþia" modului obiºnuit de filosofare. În locul raþionalismului cartezian - care îi pãrea "o rãsturnare ºi, mai departe, o falsificare, prin unilateralitate, a celui adevãrat"(1) -, el opta pentru un discurs filosofic pornit de la mitul "cãderii" ºi avîndu-ºi drept þintã echilibrarea prin proiectarea structurii sale spirituale "asupra întregului Cosmos", conºtient cã "efortul minþii omeneºti dupã adevãr este pãrtaº întregului suspin al firii cãtre Dumnezeu"(2). Prin latura foarte personalã a gîndirii - de o coerenþã ºi de o uimitoare constanþã ideaticã de ansamblu pãstratã neºtirbitã de-a lungul anilor -, Nae Ionescu a contrazis una din afirmaþiile sale, ades repetatã, dupã care, gîndirea în coordonatele unui sistem ar fi precum o "piatrã de mormînt".

Interesant este cã în volumul scris despre Profesorul Nae Ionescu prin anii patruzeci ºi publicat cam dupã cinzeci de ani, în 1992, într-un subsol de paginã, Mircea Vulcãnescu menþiona ºi el tema "cãderii în Cosmos". Spre deosebire de Mircea Eliade - care credea cã la mijloc a fost doar o intenþie de a scrie o carte cu acest titlu(3), intenþie nematerializatã prin vitregia împrejurãrilor în care Nae Ionescu ºi-a trãit ultimii doi ani de viaþã -, Mircea Vulcãnescu împãrtãºea pãrerea cã "gîndul întreg al Profesorului" îndreptat spre asemenea temã ar fi "ascuns" în corespondenþa purtatã de Nae Ionescu. Aºa cã despre "cãderea în Cosmos" se va putea afla cînd corespondenþa îi va fi publicatã în întregime(4).

De fapt, nici unul dintre discipolii menþionaþi mai sus nu-ºi luase rãgazul de a citi toate cursurile litografiate ºi toatã publicistica lui Nae Ionescu spre a urmãri mai pe-ndelete gîndirea filosoficã a Profesorului Nae Ionescu. Pentru cã ar fi avut surpriza sã vadã, cum am vãzut ºi noi, în ce fel fusese deja gînditã "cartea" purtînd acest titlu.

Încã din vremea studenþiei, dar ºi dupã cinci ani de la terminarea studiilor universitare, Mircea Vulcãnescu fãcuse niºte tentative de a scrie despre gîndirea filosoficã a lui Nae Ionescu. Numai cã tentativele sale eºuaserã în cîte o schiþã de portret(5). Cam acelaºi lucru se va întîmpla ºi cu cele scrise (în 1936) de Mircea Eliade despre Nae Ionescu(6), e drept însã, într-o mai amplã ºi mult mai reuºitã elaborare.

De fapt, între fostul asistent ºi Profesorul sãu era o mare deosebire de alcãtuire spiritualã. Or, ca sã-i urmãreascã gîndirea filosoficã ar fi trebuit ca Mircea Eliade sã posede acea "con-naturalitate" pe care Nae Ionescu a invocat-o atunci cînd, primind 38 de tãieturi din ziarele vremii cuprinzînd articole care se ocupaserã de gîndirea sa, a constatat cît îi este de puþin înþeleasã filosofia. La Universitatea bucureºteranã, Mircea Eliade avusese parte de sãli pline de studenþi, asemenea faimosului sãu Profesor. Dar, pe cîtã vreme asistentul capta auditorul prin bogãþia informaþiilor, Profesorul impresiona prin sclipirea minþii ºi unitatea gîndirii. Admirînd tocmai aceastã unitate ideaticã, Eliade va nota în jurnalul sãu cã Nae Ionescu avea geniul de a construi "o lecþie ca o simfonie, fãrã nimic de prisos, reluînd în ultimile cinci minute toate temele dezbãtute în cursul orei ºi aducîndu-le laolaltã, lãmurindu-le pe fiecare în lumina întregului" (Memorii.I. Promisiunile echinocþiului. 1907-1937, Ed. Humanitas, Bucureºti, 1991, p. 305).

ªtiind bine cît efort cere scrierea unei cãrþi, Mircea Eliade a fost cel dintîi care -într-un moment de nefericitã inspiraþie- a lansat greºita pãrere cã Nae Ionescu ar fi un "filosof fãrã operã"(7), un tip "socratic", interesat cu predilecþie sã ghiceascã ºi sã încurajeze înclinãrile personale ale discipolilor sãi. Tot de la fostul asistent al lui Nae Ionescu se repetã, pînã la saþietate, cã pentru cel ispitit de mrejele filosofãrii, "sistemul filosofic" ar fi ca o "piatrã de mormînt".

În mica fiºã de dicþionar (pentru Enciclopedia Britanicã) Mircea Eliade a consemnat cã "publicaþiile academice ale lui Nae Ionescu au fost puþine - cîteva studii de logicã, puþine prefeþe ºi o serie de articole în revista teologicã Predania (1937)", exact în anii în care lui Heidegger i se traduceau în francezã cursurile universitare din deceniul al treilea, cursuri care fuseserã tipãrite în Germania deceniului al ºaselea ca "publicaþii academice".

Cam în aceeaºi perioadã în care a scris despre Nae Ionescu în Enciclopedia Britanicã, în articolul Profesorul Nae Ionescu.30 de ani de la moarte, Mircea Eliade ºi-a reiterat opiniile, deja publicate cu toate prilejurile cu care s-a întîmplat sã scrie despre Nae Ionescu. Astfel el scrie din nou cã, lectura "operei" lui Nae Ionescu, - constînd (la acea datã) în cele trei(8) cursuri publicate "înainte de ocupaþia ruseascã", la care se adaugã colecþia de articole publicatã în 1937 sub titlul Roza vînturilor-ºi teza de doctorat de la München, Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der Mathematik -, nu ar avea darul de a "explica, sau justifica, legenda Profesorului Nae Ionescu". Pentru înþelegerea acestei legende care "cu cît trec anii, cu atît apare mai misterioasã" el lasã o micã portiþã. Dar ea va putea fi deschisã doar de cei care vor ajunge sã citescã "multele sute de articole publicate" de Profesor.

Predilecþia lui Mircea Eliade pentru publicistica filosofului Nae Ionescu este de înþeles. Mai ales amintindu-ne pãrerea sa dupã care tipãrirea volumului Roza vînturilor a fost "una dintre cele mai neaºteptate bucurii din cîte i-a dãruit tinereþea". Mai greu de înþeles este însã imboldul unora de a repeta papagaliceºte cele cîteva greºite opinii ale lui Mircea Eliade, în absolut toate prilejurile cînd sperã (în van) cã vor deveni cu atît mai faimoºi, cu cît vor contribui mai eficient la ruinarea faimei filosofului Nae Ionescu.

Pe vremea cînd criticii literari din perioada comunistã nu mai osteneau sã-l citeze ºi sã-l tot invoce pe George Cãlinescu, de parcã menirea lor ar fi fost sã fie simple megafoane de difuzare a pãrerilor avute cîndva de George Cãlinescu, Constantin Noica observase cu fineþe cã prea "ne-am odihnit în Cãlinescu", ºi cã n-ar fi rãu sã înceapã fiecare sã gîndeascã ºi pe cont propriu. Oricum, spre deosebire de "fericita" situaþie în care subiectivele pãreri ale criticului George Cãlinescu erau invocate specificîndu-se sursa, în cazul lui Nae Ionescu, acele cîteva opinii eronate ale lui Mircea Eliade ne întîmpinã la tot pasul de ca ºi cum ele ar proveni din foarte multe capete, gîndind suspect de uniform. Atît de uniform, încît cu uºurinþã se poate observa cum atare gîndire se reduce, ca prin farmec, doar la greºelile pe care le-a fãcut Mircea Eliade, fãrã sã bãnuiascã nici un moment cîtã apã la moarã vor oferi ele denigratorilor lui Nae Ionescu. Nu vom da exemple, pentru cã ele sunt pe toate drumurile. ªi nu numai în cele încropite la comandã în ultima decadã a perioadei comuniste, ci mai ales în puþinul care a fost scris despre filosoful Nae Ionescu dupã dec. 1989.

Din pãcate însã, plicticoasa papagalicealã a cîtorva lucruri eronat gîndite de un discipol de-al lui Nae Ionescu lasã în umbrã multe gînduri de o impresionantã profunzime ale aceluiaºi discipol. Întrucît cele ades citate (fãrã indicarea sursei!) sunt rupte dintr-un context vibrînd de o mare admiraþie ºi recunoºtinþã faþã de Profesor. Fapt care l-a fãcut pe Horia Stamatu sã constate cã "Mircea Eliade în nici un caz nu ºi-a uitat Maestrul care l-a ajutat sã se pregãteascã aºa de bine pentru o mare carierã ºtiinþificã. Îl aminteºte în jurnalele sale, publicate în limba românã ºi în limbi strãine, l-a amintit pe larg în discuþiile cu Rocquet"(9).

NOTE ªI CONSIDERAÞII MARGINALE

1. v. Nae Ionescu, Sufetul mistic, în volumul de publicisticã Roza Vînturilor, ediþia I-a, 1937, apãrutã sub îngrijirea lui Mircea Eliade, ediþia a II-a, anastasicã, Ed. Roza Vînturilor, Bucureºti, 1990, p.23.

2. v. Mircea Vulcãnescu (în colab.), Introducere la volumul Nae Ionescu, Istoria logicii. 1929-1930, ediþia I-a, 1941, ediþia a II-a, 1993, p. 33.

3. "...lui Nae Ionescu nu i-a fost îngãduit sã-ºi scrie cartea -singura care ar fi fost cu totul ºi cu totul a lui, fiind totodatã ºi piatra lui de mormînt" (v. Mircea Eliade ºi George Racoveanu, Prefaþã la culegerea de texte Convorbiri, 1951, republicatã în vol. Nae Ionescu în conºtiinþa contemporanilor sãi, crestomaþie de G. Stãnescu, Criterion Publishing Co. Inc., Bucureºti, 1998, p. 152).

4. v. Mircea Vulcãnescu, Nae Ionescu, aºa cum l-am cunoscut, Ed. Humanitas, Bucureºti, 1992, p. 150.

5. v. Isabela Vasiliu-Scraba, De unde vine farmecul acestui gînditor? (Nae Ionescu ºi Mircea Vulcãnescu), din vol. În labirintul rãsfrîngerilor. Nae Ionescu prin discipolii sãi, Ed. Star Tipp, 2000.

6. În postfaþa la volumul Roza Vînturilor Mircea Eliade descrie impactul pe care marcanta personalitate a Profesorului Nae Ionescu l-a avut în epocã ºi, mai ales, scrie de pe poziþia discipolului care fusese îndeaproape îndrumat de maestrul sãu, pe care, cu multã consideraþie îl asemuieºte cu Socrate.

Pînã la moartea lui Nae Ionescu, în 15 martie 1940, Mircea Eliade nu va mai scrie despre Nae Ionescu. Dar este suficient sã trecem în revistã activitatea sa literarã ºi ºtiinþificã pentru a vedea cam ce fãcuse de la întoarcerea sa din India cînd, primul lucru a fost sã îºi redacteze teza de doctorat, pe care îl susþine în 1933, anul cînd publicã ºi romanul Maitreyi. În 1934 Mircea Eliade publicã volumul despre India, studiul despre Alchimia asiaticã, douã romane: Întoarcerea din rai ºi Lumina ce se stinge ºi traducerea romanului Revoltã în deºert de T. E. Lawrence; în 1935 romanul în douã volume intitulat Huliganii, precum ºi jurnalul indian intitulat ªantier. Cu romanul publicat în 1936, Domniºoara Christina ajunsese pe punctul de a fi dat afarã din Universitate, unde ocupa postul de asistent al lui Nae Ionescu din 1933, dupã ce obþinuse doctoratul cu lucrarea Yoga. Eseu asupra originilor misticii indiene, publicatã în francezã în 1936. În 1937 Mircea Eliade publicã Cosmologie ºi alchimie babilonianã, îngrijeºte selecþia din articolele lui Nae Ionescu apãrutã sub titlul Roza Vînturilor ºi douã volume ale lui B.P. Haºdeu, Scrieri literare, morale ºi politice. Tot în 1937 publicã ºi volumul sãu de povestiri intitulat ªarpele. În 1938 tipãreºte romanul Nuntã în cer ºi începe sã scoatã revista Zalmoxis, care, pînã în 1942 va apãrea în trei volume publicate la Paris. În 1939 tipãreºte la Editura Vremea volumul de eseuri intitulat Fragmentarium.

7. Vasile Bãncilã va lua o limpede ºi decisã atitudine în contra eronatei opinii conform cãreia Nae Ionescu ar fi fost un "filosof fãrã operã" consemnînd urmãtoarele: "E vorbã goalã cã Nae Ionescu n-a scris. În realitate, a scris mult ºi chiar filosofie, fiindcã despre orice scria el era filosofie"(v. Vasile Bãncilã, Efemeride naeionesciene, în rev. "Manuscriptum", numãrul special închinat lui Vasile Bãncilã, nr.3-4/1998).

8. Nefiind în þarã în perioada în care Mircea Vulcãnescu, Constantin Floru ºi Constantin Noica au îngrijit primele patru volume din opera filosoficã a lui Nae Ionescu, Mircea Eliade consemneazã în mod greºit cã pînã la ocupaþia ruseascã apãruserã doar trei volume: Istoria logicei, 1941; Metafizica, I-II, 1942-1943 (v. Mircea Eliade, Profesorul Nae Ionescu.30 de ani de la moarte, cuprins în vol. Nae Ionescu în conºtiinþa contemporanilor sãi, crestomaþie de G. Stãnescu, Criterion Publishing Co. Inc., Bucureºti, 1998, p. 155).

9. v. Horia Stamatu, "Roza Vînturilor", în rev. "Cuvîntul Românesc", Hamilton, Ontario, aug. 1982, republicat în vol. Nae Ionescu în conºtiinþa contemporanilor sãi, crestomaþie de G. Stãnescu, Criterion Publishing Co. Inc., Bucureºti, 1998, p. 348.

<<La Cuprins