Construita la sfarsitul secolului XIX de Victor Perlea, tatal muzicianului Ionel Perlea (1900-1970). Functia actuala este de Casa memoriala, in administratia Centrului Cultural UNESCO “Ionel Perlea” - Ialomita. Fundatia este de caramida, zidaria de caramida, invelitoare de tabla,10 incaperi, unde functioneaza o expozitie permanenta, cu obiecte care au apartinut marelui muzician. A functionat drept depozit de ingrasaminte, depozit de zarzavaturi, posta. La 21 noiembrie 1983 a intrat in circuitul expozitional, iar in perioada 1996-1997 a fost restaurata de Muzeul Judetean Ialomita. In anul 1969, dirijorul si compozitorul Ionel Perlea, care locuia la New York, SUA, si-a vizitat locurile copilariei, in urma turneului pe care l-a intreprins in Romania.
Compozitor si dirijor de talie internationala. Ionel Perlea s-a nascut la Ograda, judetul Ialomita in familia Victor si Marga. Descinde ca multe alte personalitati din aceasta regiune, dintr-o
familie de proprietari de pamant si crescatori de vite, cu proprietati in Baraganul ialomitean si o casa mare in Braila, pe atunci, port important in comertul cu cereale.
Bunicii sai, Ionita si Ana Peteu au construit in Ograda actuala biserica deschisa si astazi credinciosilor, cu hramul Sfantului Gheorghe si scoala veche. Copilaria a petrecut-o la Ograda, alaturi de fratii sai: Ana, Alexandru si Victor pe malurile Ialomitei. printre copiii taranil
or din sat si la Braila. Crescand intr-un mediu familial de iubitori ai muzicii, asculta fascinat cantecele lautarului Budila Chioru din Slobozia. La cativa ani dupa moartea prematura a sotului sau, survenita cand Ionel avea numai cinci ani, Margareta Perlea se retrage la Miinchen, la familia parintilor sai, unde copiii isi vor petrece adolescenta. Studiile liceale le face la Conservatorul
din Miinchen si mai tarziu la Leipzig. Aptitudinile muzicale manifestate deja din copilarie se concretizeaza in anii de liceu prin alcatuirea primei orchestre, pe care o dirija, compusa din colegi. La 12 ani compune valsul "Plimbarea la camp" intitulat mai tarziu "Ograda vals" si marsul "Hindenburg March", sub influenta mediului bavarez. Devine student al Academiei de muzica din Munchen, realizand primele compozitii importante, precum "Trei lieduri pentru voce si pian" tiparite in 1919, alaturi de "Cvintetul cu pian" si "Doua schit e simfonice".
Revenit in Romania, in anul 1919 dupa incheierea studiilor, pentru a limpezi mostenirea lasata de tatal sau, ia contact cu viata muzicala din Bucuresti. Da primul sau concert la Ateneul Roman. in activi
tatea componistica se remarca de timpuriu. La nici 24 de ani, compune Cvartetul de coarde op. 10, distins cu premiul I la Concursul "George Enescu".
Dirijor al Operei Romane si al Orchestrei Radio, directorul Operei Romane intre anii 1929-1932 si 1934-1936 a initiat reorganizarea acestei institutii. Conducand numeroase concerte ale Filarmonicii si acompaniind reprezentanti ai solisticii romanesti in ascensiune si nume ale vietii muzicale mondiale ale vremii - Dinu Lipatti, Anton Rubinstein, Wilhelm Kempff in turneele din Europa si-a castigat recunoasterea internationala.
Compozitia, vocatia initiala a muzicianului a avut de suferit in acesta perioada, 1934-1935 timpul ce-i era dedicat fiind absorbit de preocuparile de dirijor si alte raspunderi.
Evenimentele din august 1944 il gasesc in turneu la Viena unde este arestat de autoritatile miltare naziste. Dupa un an in lagarele naziste, autoritatile comuniste de la Bucuresti refuza sa-i acorde viza de revenire in tara. Va lua totul de la capat la Roma.
Dupa o munca asidua, apreciat si sprijinit de Toscanini, care ii va darui bagheta sa, desemnandu-1 ca urmas al sau, Ionel Perlea ajunge la pupitrul Operei din Roma si apoi la
Conecticut Symphony Orchestra din New York. in 1952 finalizeaza "Variatiunile simfonice pe o tema proprie".
In SUA a desfasurat o prestigioasa cariera didactica intre 1952-1959 si 1965-1970 la
Manhattan School ofMusic din New York. Ritmul de munca supraomenesc i-a ruinat ireversibil sanatatea. A continuat activitatea concertistica, creatia, indrumarea tinerilor dirijori, imprimarea de discuri. In anul 1969 autoritatile romane il invita in tara, unde va da ultimele sale concerte la
Sala Palatului, Radiodifuziunea Romana si
Sala Ateneului Roman. A revenit si la casa parinteasca din Ograda, dupa un sfert de secol de absenta. A fost primit cu multa dragoste si caldura de catre prieteni si sateni.
S-a stins din viata la Spitalul
Mount Sinai - New York pe 29 iulie 1970.
| Fr
Laurentiu Rotaru, bass-bariton, este nascut in Romania, in comuna Ograda, momentan cu domiciliul la Hartford. A absolvit ciclul gimnazial la Scoala cu clasele I-VIII Ograda. Si-a inceput cursurile intensive in muzica la Conservatorul Bucuresti din Romania, fiind timp de un an la Opera Nationala Bucuresti. In acelasi timp, este si solist in numeroase coruri in Bucuresti, facand turul Romaniei, Greciei, Austriei, Ungariei, Italiei si Statelor Unite. Are licenta in muzica din Universitatea Centrala Connecticut de Stat si este un candidat pentru masteratul in muzica din aceeasi universitate. In octombrie 2004, Laurentiu Rotaru a debutat in Carnegie Hall printr-un concert cu Opera Connecticut Lyric. Domnul Rotaru este un laureat al Asociatiei Nationale a Profesorilor Competitiei de Cantat (2004) si a Competitiei Asociatia Operei Connecticut (2004); a fost u
n finalist al Competitiei Amici (2005) si Competitiei Asociatia Operei Connecticut (2005). Repertoriul sau de opera include roluri ca Leporello in Don Giovanni, Don Basilio in Il Barbiere di Siviglia, Méphistophéles in Faust, Sparafucile in Rigoletto, Sarastro in The Magic Flute, Zuniga in Carmen, Cascada in The Merry Widow, Ahile in Julius Caesar, Benoit si Alcindoro in La Boheme, Bartolo si Antonio in Le Nozze di Figaro, Frčre Laurent in Romeo si Julieta, Domnul Jenks in The Tender Land, si Dr. Grenvil inLa Traviata. Seminarul sau educativ de formare a influentat pozitiv interpretarea muzicii oratorie, lucru pe care il face cu o placere si o usurinta deosebita. Repertoriul sau orator include Recviemul lui Dvorak, Recviemul lui Mozart, Recviemul lui Faure, Recviemul lui Brahms, Magnificatul lui Pergolesi si Masa in D Major a lui Dvorak. 
