Albeşti |
|||||||||||||||||||||
| Oameni şi locuri | |||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
| Tradiţii şi perspective manufacturiere | |||||||||||||||||||||
Strămoşii albeştenilor au fost crescători de vite (cai, oi, vaci), agricultori cultivând porumbul, nu prea mult, doar cât să le ajungă în gospodăria proprie. Nevoile vieţii i-au determinat pe oameni să-şi facă o serie de unelte cu care să se ajute în muncă, la ţesut, tors, olărit etc. Urzitul şi ţesutul |
|||||||||||||||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||||||||||||||||||
Localnică ţesătoare |
Localnică urzitoare |
Ţesături: covoare şi peretare |
|||||||||||||||||||
În anul 1800, în vechea vatra a Albestiului se ridica biserica, constructie din gard si nuiele, lipit cu pamânt, învelita cu stuf, fara turn si fara clopotnita. În acest loc se mai poate vedea crucea cu inscriptia "Paraschiva 1830". Batrânii satului povestesc ca locasul vechii biserici a ramas multa vreme singur, mai ales, dupa anul 1859, când satul s-a mutat sub coasta Baraganului. Tot acolo s-au oficiat slujbele mult timp, desi satul nou înfiintat se afle la peste 2,5 km. |
![]() |
||||||||||||||||||||
In anul 1874 se construieste actualul locas al bisericii în centrul satului cu urmatoarea inscriptie pe peretele amvonului: aceasta sfânta biserica s-a facut în anul de la Christis 1874 cu bunavointa domnilor: Alexe Kitu, Kiru, Barbu, Stefan Bratianu, Badic Gheorghe, Serban, Sotie Maria, Ionita, Dinescu, Sotii Iova, Dutu Badea, Sotie Maria, Constantin D-escu, Manta Iosif, Sotie Ana si toti locuitorii acestei parohii. Si s-a rezugravit în 1911. La temelia sfântului locas sunt cele doua cruci vechi din anii 1800 si 1832 cu inscriptiile lor grecesti si chirilice. În curtea bisericii se afla crucea lui Musat Florea Closca, mort la 19 martie 1837, scorul arendasului Kitu care a contribuit cu bani la constructia bisericii. Lânga altar se afla o cruce, care e a preotului Ion, mort în 18 noiembrie 1888 si a fiului sau Nicolae. În acelasi grilaj de fier e si crucea preotesei maria, moarta în 1909. o cruce este a preotului Ion Beleceanu mort în 1904, acesta alaturi de alte documente stau marturie vechimii localitatii, a oamenilor si a credintei lor.Se merita a se aminti preotii care au pastorit cu sfintenie pe aceste meleaguri precum si anii petrecerii vietii lor în Albesti. |
|||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
biserica şi nu prea departe un al treilea lăcaş, biblioteca satului. Primăvara şi până toamna târziu pomii înverziţi şi păsările care-i populează dau farmec locurilor. Un şir de de păduri înconjură satul : Lilieci, Potcoava, Bueasca Mica, Zavoiul Albesti, Cotu Caramizii, Orboesti. Mai multe lacuri mici completează natura încântătoare: Bataluri, Marsilieni. Un călător care s-ar aventura să străbată pe jos drumul de la Andrăşeşti spre Albeşti ar rămâne încântat de cele întâlnite. După ce coboară dealul pe care se afla localitat
ea Andrăşeşti, întinzând pasul, se apropie de pădurea care urmează firul Ialomiţei pe o lăţime de 2,5 km de-o parte şi de alta a şoselei. Copacii aproape şi-au unit crengile formând pe alocuri tunele de verdeaţă şi în drum nu este exclus să ai tovărăşia unui fazan, a unui iepure speriat sau să auzi zgomotul unei turme de mistreţi. După ce va trece podul peste râu pădurea se răsteşte făcând loc altei privelişti, şoseaua ce duce spre sat străjuită de plopi „habalenii", câţi au mai rămas. Casele şi oamenii invită pe oricine să-i cunoască.







