| Albesti | Amara | Dridu | Fetesti | Giurgeni | Jilavele | Marculesti | Munteni Buzau | Ograda | Slobozia | Tandarei | Urziceni |

Comuna Muntenii Buzau este asezata pe soseaua Urziceni-Slobozia la nord 500 metri si este situata la distanta de 32 km, atat de Urziceni cat si de Slobozia. Pe partea de nord a comunei, la circa 100-150 m trece calea ferata Ploiesti-Tandarei cu legaturi la Bucuresti din Urziceni, iar din Slobozia la Calarasi si Constanta.  Comuna este situata pe un deal, iar din poalele dealului pana la soseaua nationala este un teren de lunca, inundabil partial din care cauza comuna nu a putut fi asezata la soseaua nationala. In centrul comunei se afla un lac, care cu ani in urma era populat cu peste. Delimitarea sau raza sa administrativa incepe la sud de marginea raului Ialomita, pe o lungime de 2 km, la nord se invecineaza cu comuna Cocora, la est cu comuna Cazanesti iar la vest cu comuna Balaciu (satul Sarateni). Raza administrativa de la nord la sud este de 18 km, iar de la est la vest de 4 km. Comuna Muntenii Buzau a fost recunoscuta ca o comuna formata din tarani saraci. Datorita muncii lor chibzuite atat pe teren propriu cat si la mosieri, multi locuitori reusisera ca dupa al II-lea razboi mondial sa-si intemeieze gospodarii frumoase. Daca in preajma primului razboi mondial comuna numara 500 familii, ca oameni instariti (bogati) nu erau considerati decat cateva familii ca Tatu P. Stoian, Vasile Georgescu, Ion I. Stefan zis Militaru, Ion Petrescu proprietar de moara, Dumitru Marinescu, invatator etc, iar in ajunul celui de al II-lea razboi mondial cand comuna numara circa 1000 familii, sa se ridice alti oameni instariti ca Gheorghe Iordache, Stancu Iordache, Zaharia I. Stefan, Radu I. Dudu, Aurel Petrescu, Gheorghe N. Fulgeanu, Preot T. Minculescu etc.   In anii 1924-1925, in comuna s-a construit cu donatiile locuitorilor o scoala in centrul comunei compusa din 4 sali de clasa si cancelarie, iar in anul 1922, tot din donatiile locuitorilor din furci de lemn si invelita cu tabla s-a construit un local de primarie compus din 2 camere si sala unde in prezent se afla postul de politie. In anul 1945, acest local a fost marit cu camera din partea de sud cu intentia de a fi folosit pentru dispensar, insa nefiind corespunzator i s-a dat alte intrebuintari ca post de politie, posta, etc. In anul 1938, din donatiile locuitorilor s-a construit un mic local de scoala in satul nou construit din furci de lemn si invelit cu tabla, compus din una sala de clasa, in prezent este folosit pentru gradinita de copii. La constructia localului de scoala se spune ca si-au adus contributia fostul primar Damian I. Boerescu, iar la cea din satul nou fostul primar Stancu Iordache. O scoala este compusa din 4 sali de clasa, cancelarie si laborator situat in centrul comunei construit din contributia voluntara a locuitorilor. O scoala din partea de est a comunei este compusa din 6 sali de clasa, laborator si cancelarie construita cu contributia voluntara a locuitorilor.  O scoala din satul nou este compusa din 2 sali clasa si cancelarie, construita din donatiile locuitorilor.

Începuturi si evolutie în timp

Comuna Munteni Buzau a luat fiinta in urma impropietaririi din anul 1882 a locuitorilor colonisti din regiunea de munte, a judetului Buzau, in urma victoriei armatelor romane asupra celor turcesti din 1877, an care consemneaza cucerirea independentei de stat a Romaniei.
Localitatile de unde au provenit acestia sunt : Bozioru, Catina, Odaile, Colti (cei mai multi din catunul Muscel), Balanesti (numai cateva familii). Initiativa deplasarii acestora din judetul Buzau in Baragan a fost a lui Gheorghe Negoita, Gavrila Popa, Radu Oprea, Radu Damina si altii.
Necesitatea colonizarii a fost determinata de faptul ca acestia aveau conditii materiale precare in judetul Buzau si cautau conditii mai bune, pe care Baraganul avea sa le ofere mai tarziu. Ajunsi in inima Baraganului, ei au fost impropietariti cu cate 5 ha teren arabil din care 4 ha in camp, 0,13 ha teren in jurul vetrei satului denumit raion, 0,87 ha teren izlaz folosit in devalmasie si, de asemenea, au primit cate 0,50 ha teren ca loc de casa, pentru constructie de locuinta. Improprietarirea a avut loc in anul 1882, iar in primavara anului 1883, a inceput colonizarea, cand s-a luat in primire de catre fiecare familie terenul cu care acestia au fost impropietariti. Numarul familiilor colonizate si impropietarite la data de mai sus a fost de circa 320 carora li s-a atribuit suprafata de 1280 ha teren arabil, 278 ha teren izlaz, 42 ha teren raioane si 160 ha teren pentru locurile de casa. Terenul din izlaz nu s-a defalcat pe fiecare locuitor in parte, ci s-a folosit in comun pana in anul 1907 cand organele cadastrale au atribuit fiecarui locuitor teren in izlaz, separat.
Mosia sau tarlaua de teren a colonistilor a avut urmatorul perimetru: la est comuna Cazanesti, pe acea vreme mosia lui Cantacuzino (Cantacuz, cum ii spuneau localnicii), plecand din lunca, punctul prival si in nord pana in dreptul fostei movili zis Jandaru, la sud pana in privalul izlazului, iar la vest drumul care intra in comuna de la soseaua natinala de la Dumitru T. Radu si Ilie Gh. Stefan, mergand spre nord, pe la fostul put Iordache Sirbu, Ion Miercan, Gheorghe Vacaroiu, asa cum am aratat, in dreptul movilei Jandaru.         
Pana in anul 1920, nu era vizitata de nici un medic decat de medicul de plasa care venea in comuna cu caracter informativ privitor la mortalitate, natalitate, epidemii, etc. Nu acorda nici un fel de consultatii medicale. In comuna venea un singur agent sanitar care vaccina copii si acestia au fost Bucurescu din comuna Sarateni si Meltei Badea din comuna Cazanesti. Comuna era vizitata lunar incepand din anul 1921 de dr. Aurel Mihailescu iar din anul 1928 de dr. Margareta Peteanu insa asa cum am aratat mai sus nu acorda nici o asistenta medicala in comuna ci numai se informa de starea sanitara umana a comunei, epidemii, nascuti morti si casatoriti, etc. Femeile cand nasteau nu erau asistate de moase cu diploma, ci de anumite femei batrane zise moase imperice. Prin anul 1947 a luat fiinta o casa de nastere unde femeile gravide mergeau sa nasca sub asistenta moasei cu diploma si unde primea primele ingrijiri necesare noului nascut. In anul 1946, in comuna Muntenii Buzau a luat fiinta un dispensar medical condus de dr. Tutuianu Sorin, insa nu a functionat decat circa 3 ani, medicul plecand din comuna din lipsa de conditii necesare a-si desfasura activitatea.
Incepand cu anul 1950, in comuna a luat fiinta un dispensar medical uman in cladire proprie construit cu fonduri din donatii si din bugetul sfatului popular. La inceput acest dispensar nu era incadrat cu personalul medical necesar insa pe parcurs acesta s-a dezvoltat astfel ca in prezent este incadrat cu doi medici, patru cadre cu studii medii si alt personal auxiliar. Pe langa dispensarul medical functioneaza un punct farmaceutic dotat cu medicamentele necesare pacientilor in cazuri de urgenta ce sta la dispozitia publicului care solicita medicamente.