|
|||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Municipiul Fetesti | |||||||||||
| Unde se afla Municipiul Fetesti? | |||||||||||
Municipiul Fetesti se afla in sud-estul judetului Ialomita, teritoriul sau administrativ fiind marginit de cel al comunelor Movila, Bordusani, Stelnica (nord-vest, nord si est) si Borcea, jud. Calarasi (est, sud si vest). Judetul Ialomita se afla in partea de sud-est a tarii, orasul Fetesti aflandu-se intre orasele Bucuresti - capitala tarii si Constanta - cel mai mare port al Marii Negre, la 150 km .respectiv 80km distante pe sosea si la 146km , respectiv 79km pe calea ferata, in Europa orasul Fetesti se afla pe cursul inferior al Dunarii (sud-estul Europei Centrale), fluviul care formeaza impreuna cu fost inca trei localitati cu acest nume, iar pe bratul Borcea alte cinci localitati au avut denumiri cu semnificatii scatologice. Cadrul natural in corelatie cu factorii sociali-istorici a avut si are un rol important in aparitia si evolutia orasului Fetesti. Raportarea orasului la elementele majore ale mediului geografic defineste pozitia geografica a acestuia, pe cata vreme asezarea geografica este definita de raportarea orasului la elementele locale ale mediului natural. Orasul Fetesti, are o pozitie de contact geografic si de intersectie. Teritoriul localitatii apartine la doua unitati naturale cu insusiri diferite (relief, clima, ape, vegetatie, fauna, soluri) numite Campul Hagieni si Balta Borcei (Ialomitei). Pozitia de contact intre cele doua unitati naturale cu resurse variate si complementare, ca si vecinatatea cu fluviul Dunarea pot fi apreciate ca foarte favorabile.
Tinut de ses, format odata cu inchegarea si consolidarea politica a Tarii Romanesti in secolul al XIV-lea, judetul Ialomita s-a dezvoltat ulterior prin colonizariile efectuate de domnitori si manastiri, ca si prin daniile facute boierilor si taranilor in  colele urmatoare, datorita, pe de o parte, formatiei sale sale de scut aparator pe linia Dunarii si la gura Ialomitei a vremurilor de razboaie si invazii, iar pe de alta, rolului sau de zona de tranzitie si legatura sub raportul transhumantei si comertului, intre regiunile carpatice si cele dunarene. In acest cadru geografic a aparut ca asezare atestata documentara pentru prima data in 1528 localitatea Fetesti, la inceput ca targ de cereale si animale, iar mai tarziu ca centru de schimb si nod de transporturi.Dintre elementele locale ale mediului natural, relieful a avut cel mai important rol in aparitia asezarii. Nevoia de securitate a impus asezarea oamenilor pe terenul aflat intre abruptul cu care se termina spre Valea Dunarii Campul Hagieni si rapele ce fragmenteaza acest camp (in pa rtea de est a cartierului Vlasca). Urme ale locuirii dateaza din secolele IX-XI in
locul numit "La Scursoare". Cea mai veche localitate componenta atestata documentar - FETESTI- se afla pe versantul Vaii Dunarii si pe glacisul de acumulare retezat de Bratul Borcea, amunte de calea ferata, loc bine insorit, ferit de vanturile reci de nord si mai apropiat de Bratul Borcea. Ulterior asezarea s-a extins in amonte unde versantul are inclinare tot mai redusa, dar este tot mai departe de apa Borcei (Dudesti, Buliga) si pe Campul Hagieni dupa construirea cailor ferate si a improprietaririlor facute (Fetesti-Gara, Vlasca, Colonisti).
Denumirea veche a Fetestiului era Futesti. Atestarea sa documentara este mult mai tarzie decat a multora din asezarile de pe bratul Borcea. Astfel, satele de la nord de Fetesti: Stelnica, Facaeni, Bordusani si Vladeni sunt amintite pentru prima data in hrisovul lui Radu cel Frumos din 1467. Cat priveste satele de la sud de Fetesti, atestarea cea mai veche o arc satul Tamburesti (Pietroiu), 15 decembrie 1501, un hrisov de la Radu Voievod). Anterior actului de atestare documentara a localitatii Fetesti, sunt consemnate in documente, balti, garle si privaturi, existente in perimetrul acesta. Hrisovul din 21 aprilie 1528 al localitatii a facut obiectul daniilor domnesti. Este vorba de balta Plosca, consemnata intr-un document din 1467 6), prin care Radu cel Frumos intarea manastirii Coziei, balta Camenita, si garla Bahova (documentul din 27 ianuarie 1499) pe care o stapanea Stanciul – comis. |
|||||||||||
|
Cel mai vechi document cunoscut ce se refera la mosia Fetesti este hrisovul lui Radu de la Afumati, voievodul Tarii Romanesti, dat la 21 aprilie 1528. Prin acest act, domnul intareste manastirii Arges „la Futesti [Fetesti] partea lui Albu Rogoz toata, pentru ca a venit jupan Albu Rogoz - vornic inaintea domniei mele, de a dat si a daruit toata partea lui, sfantului hram mai sus spus, singur, de buna voia lui, pentru sufletul sau si pentru sufletul parintelui sau Nanu Rogoz, si pentru ca parintele sau Nanul si-a pierdut capul pentru fiul sau Albul vornic.
|
|||||||||||
|
Din textul documentului deducem cateva fapte istorice interesante atat pentru istoria nationala, cat si cea locala. Referitor la istoria nationala, stirile sunt in legatura cu modul cum s-a extins proprietatea feudala manastireasca, si anume: prin danii domnesti sau boieresti si prin cumparari de la tarani, in actul din 20 iunie 1629, domnul spune ca „am vazut domnia mea amandoua hrisoavele (este vorba de hrisovul dat de Radu de la Afumati si Radu Paisie s.n) pentru partile de ocina din Futesti. Dupa un timp, a fost impresurata partea Papeasca de Papa din Papeni care a vandut-o lui Datco Potoceanu clucer si dupa moartea acestuia fiul sau Radu Postelnic din Potoceni a vandut toata partea Papeasca lui Dumitru Dudescu vistier in zilele lui Alexandru {Alexandru Coconul s.n) fiul lui Radu voievod". Aceasta vanzare, contestata de manastire, n-a putut avea loc decat dupa anul 1623, stiut fiind faptul ca in anul 1622, Datco paharnic, fiul lui Datco clucer, primise intarire, din partea lui Radu Mihnea, asupra „partii lui din satul Futesti cu toti vecinii").
Dislocare si domiciliu obligatoriu in propria tara  Deportarea a vizat distrugerea clasei romanesti mijlocii. "Deportarea in Baragan a avut loc in urma hotararii Consiliului de Ministri nr.200/1951 care prevedea ca populatia aflata langa granita cu Iugoslavia (25 km in interior), de la Beba Veche la Gruia, sa fie deportata in baragan. Au fost dislocati oameni din 297 de localitati din judetele Timis, Caras Severin si Mehedinti si dusi in 18 locuri din Baragan unde au aparut asezari. |
|||||||||||
„In duminica Rusaliilor din anul 1951 era o atmosfera foarte incarcata. Comuna Johanesfeld (Ionel) avea gara in sat si se auzea mare zgomot acolo - veneau mereu vagoane pentru transportul animalelor.Tobosarul satului a dat de stire tuturor ca este interzisa parasirea localitatii. La sediul comunal de partid era mereu agitatie. Spre miezul noptii a batut in poarta un militian insotit de un ofiter de securitate si un delegat al partidului. A citit un ordin care prevedea ca in termen de 6 ore sa impachetam bagajele pentru ca urmeaza sa plecam in alta zona a tarii. Pana dimineata un soldat ne-a pazit cu pusca. Familia noastra era compusa din tata, mama, sora mea de 8 ani si eu de 4 ani. Aveam in sat bunici, unchi, matusi care au fost deportati si ei. Nu aveam voie sa comunicam. A doua zi am plecat la gara cu caruta cu doi cai, o vaca, saci cu faina si cateva lucruri. Vecinii au venit sa ne conduca la gara. Portile au ramas larg deschise. La gara ne-au imbarcat in vagoane de vite. Soldatii ne pazeau cu armele. Erau vagoane pentru oameni si pentru vite. Era luna iunie. Mai era putin pana fa treieratul orzului si al graului. Au ramas sapte hectare nerecoltate (cinci hectare erau proprietate). Parintii mei erau colonizati fiind refugiati din Bucovina de Nord. Teama ca sa nu ajunga in Siberia era mare. Ajunsi in gara Fetesti am fost debarcati si transportati la circa 7 km pe un camp unde se afla cultura de bumbac, loc unde pana toamna a aparut asezarea numita Valea Viilor. Pentru fiecare familie s-au delimitat 2500 m.p. de teren marcati cu tarusi. Vanturile erau pustiitoare, iar arsita nemiloasa, cu foarte frecvente vartejuri de praf. Pentru a ne adaposti ne-am bagat in dulapul de haine pe care apoi vantul 1-a rasturnat primejduindu-ne viata. Pentru inceput oamenii au facut bordeie pe care le-au acoperit cu paie. Apoi am fost obligati sa construim case din chirpici pe care le-am acoperit cu papura adusa din Balta. Apa era foarte departe (4 km pana la Borcea). Apa potabila era adusa de la Buliga. Dupa un timp s-a forat un put pana la 80 m adancime. Tata, avand cai si caruta, s-a intrajutorat cu rudele. El lucra cu caruta la construirea digului de la Pietroiu. Cea mai fericita zi a fost in noiembrie cand, la vremea primilor fulgi de zapada- ne-am mutat in casa. Focul palpaia in soba, lampa era aprinsa. Pana in toamna toata lumea, circa 700 de familii a fost obligata sa-si ridice case. Statul a pus la dispozitie materialul lemnos. Mai trebuiau construite sedii pentru scoala, dispensar, militie. In toamna anului 1951 scoala cu predare in limba romana (clasele I-VII) a inceput sa functioneze. Mai erau clasele I-IV cu predare in limba germana si MV cu predare in limba sarba. Majoritatea cadrelor didactice erau din comuna, insa pentru clasele gimnaziale veneau profesori si din oras. Ulterior, gimnaziul s-a desfiintat, copiii urmand cursurile scolilor din Fetesti. Pentru a putea urma cursurile liceului trebuia sa fiu infiata de sora mea care lucra la Medgidia. Dupa o clasa de liceu acolo, m-am transferat la Fetesti. invatam la lumina lampii cu gaz. Dupa ridicarea restrictiei parintii si-au construit casa in Fetesti Oras. in timpul cat am locuit in satul Valea Viilor nu aveam voie sa ne departam mai mult de 15 km. Saptamanal ne prezentam la militie toti membrii familiei. Nu aveam voie sa primim scrisori din tara, o vreme, insa am reusit sa aflam despre ai nostrii prin bunavointa unei cunostinte din oras, pe adresa careia soseau scrisorile”. Nu e greu de inteles cat de afectati au fost oamenii de situatia in care se aflau. Din "fruntasi ai satului", in locurile unde traiau in libertate, s-au vazut aratati cu degetul ca "raufacatori", ca "dusmani ai poporului", chiaburi sau titoisti. Dupa cinci ani de colonizare Baraganul era transformat "intr-un fel de Banat", luase chipul paradisului pierdut, al locului de acasa. Pedeapsa nedreapta nu poate fi reabilitata printr-o recompensa materiala, ea nu rezolva probleme de ordin moral. Pentru urmasii nostri, povestea vietii noastre nu mai cutremura. Ei doar se mira cum de a fost posibil ca viata sa devina dintr-o data istorie ?" |
|||||||||||
Localitatea Fetesti a devenit in 1868 comuna, iar in 1934 oras. Ca urmarea dezvoltarii industriei in special ramurile alimentara si textila, a sectorului constructiilor incepand din 1965, fiind realizate investitii in aceste sectoare, are loc o intensificare a structurii economiei zonei in favoarea industriei. In urma acestor transformari, localitatea a capatat noi valente sub aspectul dezvoltarii social-economice si a deveni in 1995 municipiu. |
|||||||||||
EDD – KRAFTEDUCOM, ROUMANIE
| Ro
| Fr
| Fr 
