4. PARINTI DUHOVNICESTI

SFATURI CATRE UN TÂNAR

Odata, pe când se afla în biserica Maicii Domnului Halcopratia, s-a apropiat de el un copil foarte cuminte, care mergea întotdeauna neobosit la slujbe.
- Parinte, îl întreaba copilul, ce sa fac ca sa dobândesc mântuirea?
- Tu, baiatul meu, esti un suflet nevinovat. Cum ceri sa auzi cuvinte de mântuire de la un batrân care a putrezit în pacate?
- Cuvântul lui Dumnezeu, parinte, zice: "Întreaba pe parintele tau si el te va învata". De aceea si eu cer de la tine cuvânt bun. Sa nu ma treci cu vederea pe mine trebnicul!
- Ce te gândesti, l-a întrebat atunci sfântul, sa te faci monah sau sa placi lui Dumnezeu în viata obisnuita?
- Ma gândesc, parinte, sa ma învat mai întâi în viata aceasta obisnuita si apoi ceea ce va rândui Dumnezeu.
- Daca vrei, fiule, sa locuiesti între oameni, trebuie sa fii atent la urmatoarele lucruri: sa nu osândesti pe nimeni niciodata, sa nu râzi de cineva, sa nu te mânii, sa nu dispretuiesti. Pazeste-te mult sa nu zici: "Cutare traieste în pacate sau cutare face desfrâu". Caci asta însemneaza: "Sa nu judecati!" Pe toti oamenii sa-i vezi cu aceiasi ochi, cu aceeasi dispozitie, cu acelasi gând, cu inima simpla. Pe toti sa-i ai ca pe Hristos. Nu-ti pleca urechea la omul care osândeste pe altii, nu te bucura si nu aproba cele ce zice, ci tineti gura închisa si fii zabavnic la vorba si grabnic la rugaciune. Dar nici pe cel ce judeca pe altul sa nu-l osândesti întru tine. Chiar daca el face un lucru rau, tu vezi-ti de lipsurile tale si osândeste-te numai pe sine-ti.
- Cele ce-mi spuneti, a zis baiatul, sunt pentru cei sporiti; dar eu, nimicul, cum voi putea ajunge ca bine sa plac lui Dumnezeu?
- Tineretea, fiule, daca are smerenie si nevinovatie, ajunge! Nimic altceva nu-ti cere Dumnezeu. De aceea, fiule, sa fii nevinovat si smerit. Socoteste-te pe tine mai prejos decât toti; atunci într-adevar vei trai împreuna cu Hristos. Sileste-te sa nu-ti închipui în mintea ta ca ai ajuns la masura sfintilor ci, sa zici adesea: "Suflete al meu, tu stii ca am întrecut si pe diavoli cu pacatele mele si nici o fapta buna nu am facut pâna acum pentru Dumnezeu. Vai de mine, ticalosul, ce voi face în ziua judecatii?"
De aceea, totdeauna sa socotesti rugaciunea ta ca un pacat. Pentru ca atunci pacatuim mai rau, când socotim ca rugaciunea noastra este sfânta si curata. Chiar daca cineva ar face semne si minuni, trebuie sa nu se socoteasca drept, pentru ca, fara îndoiala, va pacatui în rugaciunea sa, fie în miscarile inimi, fie cu împrastierea gândurilor, când adica, una zice cu gura, iar mintea se afla în alta parte. De aceea, adu-ti aminte si zi adesea: „De cele ascunse ale mele curateste-ma si de cel straine fereste pe robul Tau"!
Trebuie sa mai în vedere si acest lucru. Niciodata sa nu fii multumit cu lucrurile tale cele bune, nici sa te încrezi în tine din pricina lor. Nu stii daca sunt placute sau neprimite înaintea lui Dumnezeu. De aceea mai bine sa ai în El încrederea ta si în puterea Lui, socotindu-te pe tine gunoi netrebnic. O, fiule, câte pacate facem noi si nu le stim! Când vezi pe aproapele tau gresind, tu sa pui asupra ta greseala lui. Chiar daca cineva te ocareste, te osândeste sau te dispretuieste pâna la înjosire, tu smereste-ti gândurile si osândeste-te pe tine însuti ca pacatos si nevrednic de a trai. Deci, prin toate acestea, vei dobândi îndreptare si mântuire.
Atunci, tânarul l-a întrebat iarasi:
- Parinte, cum poate omul sa biruiasca o ispita diavoleasca?
Biruinta a toata ispita este tacerea si smerenia. Toate lucrurile celui smerit sunt cunoscute de Dumnezeu si laudate de catre îngerii Lui. De aceea, sunt înfricosate si temute diavolilor. Fii, deci smerit, cu inima înfrânta, ca sa doreasca Duhul Sfânt sa se salasluiasca întru tine si sa-ti dea putere sa nesocotesti toate grijile vietii, pentru ca observ ca acestea te îndeparteaza mai mult de calea lui Dumnezeu, ocupându-te cu lucruri nefolositoare. Acestea, fiule, nu ne vor ajuta cu nimic în ziua judecatii. Nu ne-a adus Dumnezeu în aceasta viata ca sa ne pierdem pe noi însine cu grijile si treburile netrebnice, înselati de diavol, fereasca Dumnezeu!
Daruieste-te pe sine-ti cu totul lui Dumnezeu, grijindu-te numai de suflet si El va avea grija de trebuintele tale trupesti. Fiindca, oricât te-ai îngriji de trup în aceasta viata, nu poti adauga la statul tau un cot, cum zice Domnul. Ce folos avem de la lucrurile lumii, chiar daca am izbuti sa le adunam pe toate în magaziile noastre? La sfârsitul vietii toate ramân aici iar noi, goi de toata virtutea, ne salasluim în groapa. Ce câstig material ne poate mântui atunci? Desigur, nici unul; ci ne va înconjura pretutindeni vaiul, durerea si iadul cel vesnic. De aceea sa ne rugam necontenit, cu multa atentie si liniste. Gândeste-te fiule si pune bine în inima ta toate cele ce-ti spun; leapada grijile si traieste întelepteste si bineplacut Domnului si Dumnezeului tau!
Cu aceste sfaturi, fericitul a trezit o adânca umilinta în inima tânarului, care voind sa plece, a cazut la picioarele lui, rugându-l sa-l binecuvânteze. La fel a facut si Nifon: a cazut si el la picioarele baiatului, apoi l-a binecuvântat pentru plecare.
„Viata si învataturile Sfântului Ierarh NIFON", Ed. Episc. Romanului si Husilor, 1993

VIATA

Lasa-te rastignit si nu rastigni. Lasa-te nedreptatit si nu nedreptati. Lasa-te bârfit si nu bârfi. Fii blând si nu fi zelos în rau…
Veseleste-te cu cei ce se veselesc si plângi cu cei ce plâng, caci acesta este semnul curatiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei pacatosi. Bucura-te cu cei ce se pocaiesc. Fii prieten cu toti oamenii, dar fii singur în cugetul tau. Fii partas la patimirea tuturor, dar cu trupul tau fii departe de toate. Nu mustra pe cineva si nu osândi nici chiar pe cei foarte rai în vietuirea lor. Întinde haina peste cel ce a gresit si acopera-l; si daca nu poti lua asupra ta greselile lui si nu poti primi si cercetarea si rusinea în locul lui, rabda-l macar si nu-l rusina…
De nu te linistesti cu inima, linisteste-te macar cu limba. Si daca nu poti pune rânduiala în gânduri, pune rânduiala macar în simturi. Si de nu esti singur în cugetul tau, fii singur macar cu trupul tau. Si de nu poti lucra cu trupul tau, întristeaza-te macar în cugetul tau. Si de nu poti sta la priveghere, privegheaza macar sezând pe patul tau sau chiar întins pe el. Si de nu poti posti doua zile, posteste macar pâna seara. Si de nu poti posti pâna seara, posteste macar sa nu te saturi. De nu esti curat în inima ta, fii macar curat în trupul tau. De nu plângi în inima ta, îmbraca-ti în jale macar fata ta. De nu poti milui, vorbeste macar cu un pacatos. De nu esti facator de pace, fii macar iubitor de îmbunare. De nu te poti stradui, fa-te macar în cuget netrândav. De nu esti biruitor (asupra pacatelor), macar sa nu te mândresti fata de cei vinovati. De nu izbutesti sa închizi gura celui ce bârfeste pe aproapele sau, pazeste-te macar sa nu te faci partas în aceasta cu el…
De iubesti blândetea, ramâi în pace. Si de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toata vremea. Cauta întelepciunea si nu aurul. Îmbraca-te în smerenie si nu în matase. Cauta sa dobândesti pacea si nu stapânirea…
Iata frate, îndemnul meu: mila sa-ti sporeasca în suflet pâna când vei simti în inima ta aceeasi mila pe care Dumnezeu o are fata de lume!

„Cuvinte despre sfintele nevointe" ale Sfântului Isaac Sirul, Filocalia X