Untitled

Anul 2022 va fi dedicat rugaciunii si sfintilor isihasti

Sfântul Sinod a dedicat anul 2022 rugaciunii si sfintilor isihasti. Hotarârea a fost adoptata în sedinta desfasurata miercuri la Palatul Patriarhiei. Titulatura oficiala a anului 2022 este: Anul omagial al rugaciunii în viata Bisericii si a crestinului si Anul comemorativ al sfintilor isihasti Simeon Noul Teolog, Grigore Palama si Paisie de la Neamt.

Anul acesta se împlinesc 300 de ani de la nasterea Sfântului Paisie de la Neamt si 1000 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Simeon Noul Teolog.

Sfântul Simeon Noul Teolog

Sfântul Simeon a trait între anii 949 – 1022. La doar 31 de ani a devenit staret al manastirii Sf. Mamant din Constantinopol, pe care a condus-o un sfert de veac. Dintre scrierile lui, amintim: Capitole teologice si practice, Discursuri teologice si morale, Cateheze, Imnuri despre iubirea dumnezeiasca etc.

În istoria Bisericii Ortodoxe, doar trei sfinti au primit supranumele de Teolog: Sfântul Apostol si Evanghelist Ioan, Sfântul Grigorie din Nazianz si Sfântul Simeon.

Este cinstit în 12 martie si 12 octombrie.

Sf. Grigorie Palama

Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului (1296-1359), a fost unul dintre cei mai profunzi si mai originali teologi. A fost hirotonit preot în 1326 si arhiereu în 1347.

Sfântul Grigorie Palama a structurat isihasmul ca învatatura si practica a traditiei rasaritene.

Date de cinstire: 14 noiembrie si Duminica a 2-a din Postul Pastilor.

Sfântul Paisie de la Neamt

S-a nascut în Poltava, Ucraina, în 1722. A studiat la Academia Teologica din Kiev. În anul 1745 vine în Moldova. Un an mai târziu pleaca în Sfântul Munte unde este tuns în monahism de Sfântul Vasile de la Poiana Marului, duhovnicul sau.

Se va întoarce în Moldova si, împreuna cu ucenicii sai, se va stabili la manastirea Dragomirna pentru 12 ani. În urma caderii teritoriului sub ocupatie austriaca, de la Dragomirna, staretul Paisie se muta cu obstea la Secu, apoi la Manastirea Neamt. De fapt, cele doua manastiri s-au unit sub staretia sa.

Sub povatuirea sa duhovniceasca monahismul a înflorit, renasterea isihasta ce a avut loc în monahismul românesc, radiind în lumea ortodoxa prin ucenicii sai. El este pomenit în rândul cuviosilor în data de 15 noiembrie. A fost canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa în anul 1988 si de Biserica Ortodoxa Româna în anul 1992.

Crestinul ortodox trebuie sa se roage cât mai mult fiindca rugaciunea aduce multa iubire sfânta în inima, ne uneste cu Dumnezeu Cel milostiv, ne ajuta sa vedem în fiecare om un frate si în fiecare frumusete a creatiei un dar de la Dumnezeu. Rugaciunea ne ajuta sa înfruntam greutatile vietii si sa pregustam înca din lumea aceasta lumina si bucuria Învierii si a vietii vesnice. Nimic nu poate înlocui rugaciunea si nicio activitate nu este mai de pret decât rugaciunea, fiindca rugaciunea ne daruieste inspiratie si putere pentru a rosti cuvântul frumos si pentru a savârsi fapta buna.

În contextul restrictiilor cauzate de situatia pandemica mondiala din ultimii doi ani, s-a constatat si mai mult necesitatea accentuarii practicii rugaciunii în viata Bisericii si a credinciosilor. Rugaciunea este izvor de bucurie si de putere spirituala, izvor de pace si de iubire fasa de Dumnezeu si de semenii nostri, este respirasia spirituala a sufletului. Daca Îl chemam pe Domnul Iisus Hristos staruitor în rugaciune, zicând: „Doamne, mântuieste-ne!”, „Doamne, scapa-ne!”, atunci El, prin harul Sau, vine la noi în suflet, ne lumineaza si ne întareste. Toate faptele bune ale crestinului si toate gândurile curate sunt roadele rugaciunii sale si ale celor ce se roaga pentru el: preoti, parinti, prieteni evlaviosi.

Rugaciune care se citeste în fiecare post

Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamântului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche si Noua, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: întareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim întru ele cu sârguinta, spre marirea numelui Tau celui sfânt si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorârea patimilor si biruinta asupra pacatului; ca împreuna cu Tine rastignindu-ne si îngropându-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere înaintea Ta întru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mântui pe noi, Hristoase, Dumnezeule, si tie slava înaltam, împreuna si Celui fara de început al Tau Parinte, si Preasfântului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.