Untitled

Tânarul în misiunea Bisericii - 2 februarie 2022

În fiecare an la data de 2 februarie celebram Ziua Internationala a Tineretului Ortodox. Aceasta zi a fost instituita în 1992 de Syndesmos (Organizatia Mondiala a Tineretului Ortodox), în cadrul celei de-a 14-a Adunari Generale a organizatiei.

În urma unei simple analize a cuvântului tânar putem observa ca acesta descrie o persoana aflata la granita dintre copilarie si maturitate. Iar aceste momente de cumpana din viata unui om nu sunt deloc usoare, sigure sau linistite. Pe de o parte, modificarile biologice specifice vârstei, iar pe de alta parte, setea de cautare si de împlinire a unor curiozitati, îl fac pe tânar sa se afle în situatii pe care nu le poate întelege oricine. Însusi Mântuitorul Iisus Hristos a fost un tânar care îi uimea pe toti dar care nu era înteles de toti (Luca 2, 42-50).

În lucrarea de propovaduire a Evangheliei, Mântuitorul Iisus Hristos a acordat o atentie speciala tinerilor. Ne amintim cu emotie de conversatia avuta cu tânarul bogat, pe care „l-a privit cu dragoste” (Marcu 10, 21), dar care a plecat întristat si mâhnit, pentru ca nu era înca dispus sa-si deschida orizontul si sa priveasca spre comorile cuvântului dumnezeiesc (Psalmul 118, 162), a carui împlinire aduce bucurie curata în aceasta viata si mostenire nefurata pentru vesnicie (Luca 12, 33). Cele mai convingatoare gesturi dedicate tinerilor ramân cele trei învieri din morti (a fiicei mai marelui sinagogii (Marcu 5, 22-43; Luca 8, 41-56), a fiului vaduvei din Nain (Luca 7, 12-15) si a lui Lazar (Ioan 11, 1-45). Acestea arata dragostea fata de tineri si fata de familiile acestora aflate în mare durere, atunci când copii lor sufera sau trec pragul acestei vieti de timpuriu.

O atentie speciala acorda Mântuitorul Iisus Hristos ucenicului sau iubit – Ioan Evanghelistul, care s-a rezemat pe pieptul sau la Cina cea de Taina. Cu atitudinea specifica tinerilor care îti pun în evidenta curiozitatea, Ioan îndrazneste sa întrebe cine este tradatorul lui Hristos (Ioan 21, 20). Acelasi duh temerar, care ar trebui sa anime orice tânar, îl determina pe Ioan sa înfrunte toate amenintarile, care i-au determinat pe ceilalti ucenici si pe cei carora Mântuitorul le facuse atâta bine, sa-l tagaduiasca, sa fuga si sa se ascunda bântuiti de frica (Matei 26, 56). Alaturi de tânarul Ioan stateau femeile mironosite ?i Maica Domnului. Acestia au înfruntat multimea dezlantuita si cuprinsa de ura, care strigau împotriva Adevarului, care preferau crima si criminalii în locul iubirii si al iertarii. Aceasta atitudine n-a disparut nici în locul trist al Golgotei, de unde au privit cu durere spre cel Iubit, care privea spre ei cu dragoste. Dovada acestei iubiri consta în încredintarea Maicii Sale ucenicului iubit (Ioan 19, 26-27) si în iertarea celor care L-au rastignit (Luca 23, 34).

Dupa Înviere, ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos au preluat aceasta dragoste a Învatatorului si Pedagogului lor propopvaduind-o permanent. Sfântul Apostol Petru, în misiunea sa, va savârsi minunea învierii din morti a Tavitei, care era deosebit de evlavioasa si milostiva (Fapte 9, 39), iar Sfântul Apostol Pavel îl va învia pe Eutihie, un tânar coplesit de frumusetea cuvântarii, care a adormit si a cazut de la fereastra în timp ce marele misionar propovaduia (Fapte 20, 9-13). Dar ascultatorul de Dumnezeu nu moare niciodata, asa ca acest tânar a fost redat comunitatii, pentru a fi pilda în acest sens.

În primele veacuri crestine, marii parinti ai Bisericii vor scrie tratate dedicate tinerilor si educatiei acestora, iar în acest sens sunt graitoare lucrarile unor autori remarcabili: Clement Alexandrinul – Pedagogul; Sfantul Vasile Cel Mare – Omilia a XXII-a catre tineri; Sfântul Ioan Gura de Aur – Despre slava desarta si despre cum trebuie sa îti creasca parintii copiii; Sfântul Grigorie Teologul – Epistole cu privire la educatia lui Nicobulos; Fericitul Ieronim – Epistole cu privire la educatia tinerelor fete; Fericitul Augustin – Despre catehizarea începatorilor în credinta. Acestea le gasim astazi în volumul Parinti si Scriitori Bisericesti, vol. 16, serie noua, Ed. Basilica, Bucuresti, 2016.

În perioada medievala, Biserica a contribuit decisiv la formarea duhovniceasca ?i intelectuala a tinerilor, iar acestia au raspuns cu mult devotament la chemarea Bisericii, fie ca a fost vorba de îmbratisarea vietii monahale ori de slujirea clericala, fie ca era nevoie de sustinerea materiala a acesteia. Înca de atunci s-a constituit conceptul de scoala în tinda bisericii, pentru ca în biserici, la streasina acestora sau în alte dependinte din apropierea lor au început tinerii de atunci, stramosii nostri, sa buchiseasca, având ca suport de text Ceaslovul – abecedarul de atunci – si Psaltirea – cheia tuturor învataturilor (Vezi, Ion Creanga, Amintiri din copilarie, partea I, Ed. Litera International, Bucuresti, 2002, p. 165).

În perioda moderna, tinerii au pastrat vie legatura cu Dumnezeu si cu Biserica Sa. În tara noastra se pot evidentia multe etape în care tinerii au salvat neamul si Biserica. Se poate vorbi aici de jertfele eroice din cele doua Razboaie Mondiale, de sacrificiile din perioada comunista si de la revolutia care a provocat caderea regimului totalitar din 1989. Se puteau auzi atunci cuvintele memorbile devenite sloganuri: Vom muri si vom fi liberi!; Dumnezeu este cu noi! Acestea din urma dovedesc faptul ca tinerii nu-si doreau o libertate fara margini, ci o libertate traita în deplina armonie cu voia lui Dumnezeu. În acest sens ramân pilduitoare faptele tinerilor, care, însotiti de parintele Constantin Galeriu si de alti preoti, se opreau în fata unor biserici, îngenuncheau si rosteau rugaciunea domneasca: Tatal nostru.

În prezent, tinerii sunt madularele vii din trupul Bisericii. Prin actiunile lor ei dau viata comunitatilor în care traiesc. A început sa prinda contur si cultura voluntariatului în rândul tinerilor. De fapt, aceasta forma de misiune voluntara, fara implicatii materiale a fost o permanenta preocupare a tinerilor. Ei ofera totul fara a pretinde nimic material. Ei au nevoie în schimb de iubire si recunostinta, de sustinere si încurajare. Astazi, multi dintre tineri se afla în fata unor provocari majore: Sa ramâna sau nu în tara; Sa fie marturisitori ai lui Hristos sau indiferenti…

Convingerea pentru directia în care trebuie sa mearga tinerii apasa pe umerii întregii societati si mai ales ai Bisericii, pentru ca tinerii sunt, asa cum sublinia Preafericitul Parinte Daniel, „darul lui Dumnezeu pentru familie si pentru societate”. Un dar trebuie pretuit si asezat la loc de cinste. Ei trebuie sa ramâna mereu în prim-planul familiei, societatii si al Bisericii. Atunci când oamenii investesc în tineri, ei îti apara trecutul, pretuiesc prezentul si îsi asigura viitorul. Dar daca tinerii sunt tristi, saraci si fara speranta, atunci toata societatea va fi asa.

Misiunea Bisericii are în atentie în primul rând tinerii. O parohie în care tinerii sunt implicati arata o întreaga comunitate vie si dinamica. Eforturile dedicate tinerilor nu ramân niciodata fara efect. Fie ca este vorba de un sprijin moral, duhovnicesc sau financiar, tânarul nu ramâne niciodata dator, pentru ca astfel tânarul îsi va „împodobi drumul vietii cu florile recunostintei fata de binefacatorii sai” (IPS Calinic – Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, Tinere tie îti zic). Încununarea acestor eforturi, de sustinere a tinerilor consta în faptul ca ei devin marturisitori ai credintei, prin cuvânt si fapta, iubitori de rugaciune si de actiune, misionari ai Bisericii în societatea de azi (PF Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române).

Pr. Filaret Ruscan

Consilier în cadrul sectorului Misiune Pastorala si Actualitate Crestina