Untitled

VASCAUTI PE SIRET

Atestati documentar în 15 iunie 1431, când Alexandru cel Bun întarea satul „Vascauti, amândoua cuturile, pe care i l-a dat Bogdan înaintea noastra”, lui Cupcici vornic.

1437, Vascautii pe Siret apartineau partial, în 5 august 1650, Anitei Murgulet, care mostenea, de la tatal ei, Stefan, „a patra parte din satul Vascautii cu vecini, curti, elesteu”.

În 4 martie 1652, se împart mosiile raposatului Gavrilas Mateias între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia si Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Iliana comisoaia a fost… a patra parte din Vascauti, tinutul Suceava”.

În 5 august 1714, a patra parte din satul Vascauti pe Siret era daruita, de Catrina, vaduva lui Solomon Costache, patriarhului Hrisant al Ierusalimului, iar patriarhul dadu acea mosie în administrare manastirii Barnovschi din Iasi.

Manastirea Barnovschi cumpara, în 20 iulie 1719, cu 38 lei batuti, si partile de sat ale nepoatelor lui Gligorie Septilici, Vasilca si Calita.

În 12 ianuarie 1721, popa Gavril, fratele lui Ion Popovici, dovedea la Divanul Domnesc, în dauna lui Iordachi Cantacuzino, ca un sfert din satul Vascauti îi apartinea lui.

Iordache Cantacuzino daruia, în 8 august 1724, manastirii Barnovschi „partea mea de ocina din satul Vascauti”, dar, în 29 septembrie 1724, Iordachi Cantacuzino primeste în dar un sfert de sat de la bunicii lui din partea mamei, Velicico Catitchi si jupâneasa Safta.

Conform unui izvod de mosii, din 20 iulie 1796, Ilinca Dociul, fata lui Ursul Murgulet stapânea a patra parte din Vascauti, care o cumparase, în 3 iulie 1795, de la Alexandru Tautul.

Recensamântul lui Rumeantev , din 1772-1773, înregistreaza la Vascauti, în Ocolul Berhometelor, fara alte precizari, „9 – toata suma caselor”, însemnând 1 marchitan, 1 turc botezat si 7 birnici.

În 1774, satul Vascauti pe Siret avea doar 6 familii, 2 familii de mazili si 4 familii de iobagi, numarul familiilor ajungând, în 1784, la 58.

În 8 aprilie 1782, vechilul Ion Mitescul capitan, declara, în fata Comisiei cezaro-craiesti de delimitare a proprietatilor în Bucovina, ca vornicul Nicolae Roset stapâneste satul Vascauti pe Siret.

În 25 ianuarie 1796, Petrache Teliman vindea lui „Ion Preda nobal de Musenita… partea me de mosie în Vascauti, care parte cuprinde 30 stânjeni din a 16 parte din tot satul Vascauti, parte din gios”, pe

Biserica Adormirii Maicii Domnului din Vascauti pe Siret era slujita, în 1907, de parohul Lazar GRIGOROVICI, nascut în 1861, preot din 1890, paroh din 1905, cantor fiind, din 1902, George BANCESCUL, nascut în 1873. Patron al bisericii din Vascauti era evreul Emanuil BAUMANN.

În 1903, avea sa deschida la Vascauti o scoala cu o clasa .

În 1890, satul Vascauti pe Siret avea 760 locuitori, paroh fiind Ioan Doroftei, iar cantor bisericesc – Mihail Cucera.

Ion Dragusanul

In „Gazeta Bucovinei” din 3 noiembrie 1895 scrie ca preotul paroh Ioan Doroftei a reusit sa atraga populatia satului Vascauti la lepadarea de rachie, închiderea cârciumii si a pus o cruce de piatra care consfintea acest eveniment, crucea respectiva purtând inscriptia „În semnul acesta vei învinge”, traducerea din latinescul „In hoc signo vinces”, minunea care a facut ca împaratul Constantin cel Mare sa-l învinga pe Maxentiu si sa declare crestinismul religie oficiala. Isprava preotului din Vascauti a tinut doi ani si patru luni, dupa care, fiind mutat în alta parte, evreul Tzikuri din Dragusanca a cerul prefectului de Siret deschiderea unei cârciumi în satul cu pricina. Textul nu ne mai spune (probabil din lipsa de informatii) ce s-a întâmplat cu acea cruce si cu preotul Ioan Doroftei, cu aura de erou.