Gabriela Creţan

Lupta cu îngerul   ...ei stau în lumina încǎpǎtoare ca într-o bute lumina sǎreazǎ cǎrnuri flamande şi guşi ciocoieşti ce atârnǎ pe încǎlţǎri, le dau lustru. veselia e neagrǎ ca vǎrsatul de vânt veselie cu bombardoane, cu tiribombe, cu plesnitori, cu clǎbuci albi la gurǎ, cu vânt dinspre pupa peste tot zboarǎ fulgii...   pe şapte perine stau în poziţii lascive descopciaţi, încǎlziţi teologhisind sau suflându-şi în faţǎ mǎscǎri ardeiate ce aprind senzual sub tunicile strâmte şoriciul   peste ei vin puhoaiele mari, îi îneacǎ.   ah, frigul împerecherilor, dârdora, viţiul cum s-au intins ca râia cǎpreascǎ. oriunde te-ntorci dai de ei, prooroci mânioşi ce desfac cu toporul picioare nubile, sudate şi cad deoparte-nmuiaţi ca sugarii sǎtui gângurind îmblânziţi intrǎ fierul in ei. ca în brânzǎ.   pretutindeni te-mpiedici de ele, puritane, cucernice ţipând flagelate, pǎtrunse de-un foc bǎrbǎtesc fǎrǎ chip, fǎrǎ nume când strâng între pulpe-ncordate, maure, capul duşmanului brun, când îl crapǎ   dezlǎnţuind cataclisme cereşti şi-o viforniţǎ deasǎ iar soarele oprit la zenit beznuieşte.   oriunde te-ndrepţi strǎlucesc goliciuni verminǎ de trupuri îmbrǎţişate, încleştate în luptǎ. desfǎcându-se-ncet din strânsoare, albe, aproape rǎcite stivuite în sǎnii cu cioc lung, rǎpitor silenţios lunecând peste margini...   orişicum panarama continuǎ, exultantǎ, visǎraia fetidǎ de-al vorbelor duh puturos picǎ musca din zbor otrǎvitǎ. unde-ncerci sǎ te-opreşti dai de-un bot clǎmpǎnind, de o fleancǎ masticatoare, trǎncǎnitoare, dai de inşi ce-au prins cheag. cufuriţi în bǎnet şi odoare   închinǎtorii Mamonei huzurind pe-un morman gloduros cufundaţi pân'la nǎri într-o clisǎ de aur, cu gurile pline gemând sufocaţi şi încǎ râzând, ca şi Tine, mânzeşte, dumnezeieşte numai bulbii le joacǎ în cap inflamaţi, aburiţi ca strugurii viei, rǎscopţi   peste ei vine gerul nǎprasnic, îi seacǎ în vrej...   pe oriunde-o apuci întâlneşti câte-un bâlci, câte-un hram, şi cheflii care umblǎ cu moartea de gât pupând-o în bot, mirosind-o sub coadǎ uguind potoliţi râgâind desfǎtaţi dupǎ suptul la ţâţa-i umflatǎ, muşatinǎ...   orice pas e-o rǎscruce cu mese întinse o vezi prezidând bairamul sprâncenatǎ, gǎtita cu valu-i bǎlţat dǎ cu banul, alege   celui din dreapta îi pune mâna în cap şi rǎmâne-n picioare augustǎ ca -ntr-o ramǎ frumos poleitǎ o damǎ de picǎ zorzonatǎ, rujatǎ şi-atât de scorţoasǎ, Domine, împǎpuşatǎ...   în tot locul gǎseşti o strachinǎ plinǎ o pomanǎ slujitǎ pentru miluirea calicilor, pentru foamea lor fǎrǎ leac, pentru ciungii ce-apucǎ bucata zemoasǎ cu cangea dansând din buric când se citesc parastasele, aprinzând zorbalâcul, pentru chiombi, pentru burta lor mare cât tot universul pânǎ acum, dupǎ praznic, când rǎscrǎcǎraţi îşi incearcǎ puterile cu artǎ de spadasini exersaţi încrucişând jeturi ţâşnind marţial din bǎşicǎ...   ei stau înǎuntru şi nu se cunosc, nu se vǎd, copiii Sodomei, priapici deşelându-se unul pe altul lihniţi fiecare pe rând mǎgar înrǎit şi asinǎ buiacǎ   peste toţi trece roata...   oriunde te-aşezi împietreşti sub un cer neclintit, cu belferi guşaţi şi hidropici adunaţi în sinod ecumenic, tronând şi trǎgând din ciubuce cu sete, morfinomani, sedentari idoli cât focile...   şi cum clǎnţǎne toţi înǎuntru, în frica cea mare poporenii, neghiobii şi ialdabaoţii ţǎrcuiţi în focarul unei priviri fǎrǎ ochi izvorând de aiurea, -n lumina tot mai mult întǎrindu-se-n zid. de pârnaie, de Auschwitz.   şi cât sunt de debili şi cât de golaşi zbierând dupǎ ţâţǎ, guiţând alintat când Augusta le pune mâna în cap, le suflǎ în pene, le cautǎ-n coarnele ţapoşe   îi desface încet din strânsoare...   între ei numai unul e treaz în lucirea protocolarǎ obtuzǎ gânditorul gândit, ciocǎnind la poem, cu mâinile aspre vârâte în var sǎ devinǎ vizibile, cǎutând o fisurǎ, o gaurǎ-n text încǎ luptând, în misticul rut încleştat cu îngerul. Mengele...       [ Home ] [ Biografie ] [ Album foto ] [ Referinţe critice ] [ Cǎrţi publicate ]