Gabriela Creţan |
Comedie nupţialǎ
Comedie pe fundal negru.summa theologiae. despre mâncǎri,despre alte alea şi ducǎ-se pe pustii despre întunecare,
despre extazul foamei, nupţial, consumat în trapezǎ pe inima goalǎ, cu inima goalǎ, unde ei crâmpoţind buturi grase şi turme saliveazǎ, ejaculeazǎ, juiseazǎ, se acupleazǎ cu pulpa de porc întǎrâtaţi de mâncarea fǎgǎduind voluptǎţi se împreuneazǎ cu ea, o ciupesc indecent şi o scarpinǎ, o pǎtrund, o gândesc, lasǎ o dârǎ perlatǎ pe tavǎ. în spasmul digestiei mistic,
despre cel neprimit la împǎrţirea bucatelor poftitor de chiolhanuri cu pipota seacǎ înaintea pupitrului în biblioteca boltitǎ în formǎ de craniu de om
tot ce-a atins s-a fǎcut întuneric larvar şi farsǎ hermeticǎ în care însuşi, buimac, s-a-nglodat pân' peste cap. şi albeşte de groazǎ înǎuntru în cazne. fermecator fermecat. suculentǎ ciosvârtǎ sub roţile marilor astre
care pun în mişcare, pe pǎmânt şi în cer, copioasǎ comedia ce-Ti umple cu zel maţul gros. şi tot nu Te sǎturǎ!
câtǎ ştiinţǎ, câţi sclavi truditori la comedie învârtind ciclopice roţi planetare, ştirbite. meşteri şi calfe, "discolles et bigneuz" cu spinǎrile goale şi gleznele roşii. ca ale mustuitorilor, toamna...
şi ce zdravene fǎlci fǎrâmând buturi grase mestecând în zadar o poruncǎ,scuipând-o-n ligheanecu vinete cheaguri de sânge...
Prefǎ-Te sedus de farsa mea nupţialǎ, speculativǎ, pierdut în mulţimea de cǎlugari şi capre, de eunuci şi de cenzori boiţi cu purpurissa, ceruzǎ şi antimoniu proptind rumene buci pe ţambale ce ţipǎ ultragiate, acut, Ora pro nobis!
Anonim în cortegiul de carnaval vǎlurind pe drumuri pustii, sǎrind peste gropi unii pe umerii altora aburcaţi într-un Babel de fǎpturi împletite ce se înclinǎ şi-atinge celǎlalt mal ca o punte mobilǎ peste care trec în cadenţǎ ciumaţii, leprele comice în extaz nupţial. cu pumnul baros...
arzi alǎturi de noi în noaptea digestiei universale luminatǎ ca ziua de para ochilor mulţi scrâşnind în orbite sfidând soarele-aprins convulsiv închegat din prea multe greşalele noastre
amestecat în vânzolul mulţimii sǎ vezi coapse perdante şi sâni tamâioşi prinşi de paloare sub teascul unui trup bǎrbǎtesc cutremurându-se de a desfrânǎrii molimǎ, sacrǎ, masculi şi femele infibulate cu vinete burţi în lumina cuţitului Tǎu despicate, viermuitoare de prunci...
pune-Ti şi Tu ochelarii de cal, sǎ-i cunosti: ignoranţi, vinovaţi adunaţi în cirezi apostolice, -mpinse de rǎsuflarea divinǎ în magma dospind în aluatul hyleic din care câte un braţ spectral se intinde sǎ Te prindǎ de gât. şi apucǎ un cap alb de înecat scos o clipǎ deasupra bulboanei în fierbere din care putori rǎsucindu-se iau, efemerǎ, o formǎ umanǎ...
coboarǎ şi arzi lângǎ robul prǎbuşit peste pupitru, cu faţa în jos în bǎlegarul foilor scrise, scufundǎ-Te lent odatǎ cu el în lintiţa groasǎ-a comediei, în sucul ei gastric
sǎ-l vezi, sǎ-l cunoşti: fermecǎtor fermecat o pocitanie, o leprǎ prea comicǎ excrescenţǎ în carnea neantului exagerare burlescǎ a nopţii. înghiţitǎ de smârcuri...
va stǎrui deasupra apelor furia numinoasǎ a râsului sǎu. intra- cranian. a râsului sub trepanaţie si-o energie albǎ, remanentǎ, cǎutându-Ti obrazul
vor trosni în final ca ulcioarele ţestele turnând gaz peste focul ilariant, provocând o spontanǎ combustie un vezuviu de vaiere ad majorem gloriam Dei
vor fi mari petreceri, chermese şi nunţi vor fi fǎgǎduinţe înalte de pierdere şi lemne îngrǎmǎdite în mijloc. pentru arderea iute de tot. în spasmul digestiei, mistic, Ora pro nobis!
|