�
Dan C. Badea
"Comportamentul liric al Gabrielei Cretan este paradoxal. Textele sale, cu deosebire
�n prima parte a volumului (Infern cu floarea soarelui) stau sub semnul incandescentei
infernale. Exista o obstinata cautare de efecte tari, duse p�na la paroxism, si e
imposibil sa nu reactionezi pe loc la versuri precum cele din poemul Comedie
nuptiala - veritabila sinteza a motivelor si procedeelor �ntregii carti, indiferent
ce ai spune despre sensul pe care versurile �l �ncorporeaza:"unde ei cr�mpotind buturi
grase si turme/saliveaza, ejaculeaza,juiseaza,/se acupleaza cu pulpa de porc �ntar�tati
de m�ncarea/fagaduind voluptati/se �mpreuneaza cu ea, o ciupesc indecent si o scarpina,/
o patrund, o g�ndesc/lasa o d�ra perlata pe perna,�n spasmul digestiei mistic."
Dezlantuire si prodigalitate imagistica, neatasate �nsa unei sensibilitati nude.
Referentul poeziilor excede realul asa-zis imediat si biograficul, tintind �n mod hotar�t
spre numinos, arhetip, �ntr-un cuv�nt, spre un cadru mito-poetic: mituri, rituri,texte
sacre si interpretari esoterice, aglutinate, privite printr-un ochean �ntors, reprezinta
recuzita �n spatele careia poeta �si oculteaza sensibilitatea. Totusi,interesul fiind
fata de tot ceea ce se include �n zona misterului, atitudinea afisata este �n spirit
carnavalesc, grotesc. Codul sacrului s-a pierdut, si �nt�ietate capata imaginea.
Reflex, poate,al unei absente, al neantului, ea �i permite poetei orice jonglerie:
sa nege, sa se distanteze, sa celebreze puterea iluziei. Lumea se �nfatiseaza ca o
perindare de masti, concupiscenta, frenetica, posedata de o combustie oarba, �n
expansiune continua, insatiabila, ce o condamna la autodistrugere. R�sul diabolic
declanseaza "mecanismele nuptiale", �si asociaza practici oculte, alchimii derizorii:
"puterea-mea, cheia mea ? / rasul acromatic/ che move il Sole e l'altre Stelle"...
Poeta spune "puterea mea" pentru ca ea se substituie unei zeitati defuncte, sub
�nfatisarea unei feminitati magice si ispititoare, tip Salomeea.
O serie de poeme din prima jumatate a Comediilor nuptiale, printre care
remarcabilele Amiaza cu pasari, Piatra de Heracleea, Infern cu floarea soarelui
depasesc parodia sacra, �nchipuind nuclee de naratiune onirica, fr�nturi
dintr-o posibile mitologie a tenebrelor. In termenii lui Jung, avem de-a face
�n aceste cazuri cu o trecere de la mitul salasluind �n inconstientul colectiv la
"umbra" - partea obscura, negativa a inconstientului personal[...]
...Revad �nsemnarile facute la diverse intervale de timp, cu ocazia lecturarii
Comediilor nuptiale, ca sa extrag c�teva observatii despre ceea ce autoarea
numeste la un moment dat "�ncr�ncenare �n bolgii". Iata-le, retranscrise aici �n toata
cumintenia lor strict supravegheata: bulversarea ordinii firesti a lucrurilor;
cultivarea contradictoriului; aducerea �n acelasi plan de ipostaze incompatibile �ntre
ele;generarea �n lant a anamorfozelor. Ce vor sa �nsemne toate acestea daca nu ratacirea
�n mundus subterraneus; sau, poate, parcurgerea unui traseu spre cripta
misterelor. Raspunsuri de acest gen pot fi multe, cu conditia sa tina cont de
ambiguitatea pe care o provoaca impactul grotescului asupra viziunii poetice. La
Gabriela Cretan, libertatea fanteziei si atentia acordata ascunselor ei resorturi
merg m�na-n m�na. In poemul final Oameni cu lampi (Iesirea), personajele ies
la rampa, marturisind ca "exegeti ai infernului", ei �ncearca desprinderea din
abisul oglinzii si accederea spre adevarata lumina.Capatul itinerariului e greu de
�ntrevazut, �naintarea fiind �nsa de nestavilit[...]"
( "Luceafarul" nr.7/453,serie noua - miercuri, 23 februarie 2000 )
�
�
Aura Christi
"[...]Cucerea, �n volumul de debut, maturitatea indiscutabila, miezul poematic
"g�lg�ind" de cultura si sensibilitate exacerbata, de sensuri ascunse nelivr�ndu-se dec�t
la lecturi reluate. Vagile influente ( din Baudelaire, din Arghezi, de pilda ) erau
excelent filtrate, retopite �ntr-un stil puternic, hranindu-se dintr-un astru viril,
nevazut si fecund.
In "Comedii nuptiale" (ed. "Cartea Romaneasca",1998) Dumnezeu, perceput
kantian, ca "fiinta absolut necesara", un "ceva a carui nonexistenta este
imposibila", nu e tratat ca o faptura absoluta care "�n fiecare clipa trebuie sa refaca
lumea" sau ca un "ceva" care "lumina istoria si-i dadea sens"(Nicolae Balota).
Instanta divina, �n antipsalmii Gabrielei Cretan, e vazuta ca
martora oculara, careia i se cere socoteala pentru imperfectiunile, detracarile,
devierile mundanului; El,Tatal din Ceruri, Domine, este "adus" "�n biblioteca
boltita �n forma de craniu de om", El este, ramane a fi axis mundi,
dar e vorba de o lume degradata, decaderea fiind descrisa c�nd in registru
sarcastic, grotesc, c�nd in cel al ironiei grave sau parodice pe "fundalul" unei
viziuni apocaliptice, �ntunecate. Adresarea poetului e directa; nu e utilizata,
pentru a ajunge la instanta Absoluta, nici o "cale de mijloc", pronumele personal "Tu"
fiind "vehicolul lingvistic" ce denota o "apropiere" abrupta dintre cele doua personaje:
Creatorul lumii si Poetul, Creator si el.[...]
Intentia �n actul scriptic, precum si cauzalitatea sunt limpede exprimate:
"scriu ca sa nu fiu ucis(...)" ; "scriu ca sa pot invia(...)singur, �n cercul magic din
mijlocul scenei/gramatic sarac, cersetor la curtea cezarilor/p�na la umeri, p�na la g�t
�ngropat/�n terfeloage(...)" "scriu ca sa nu fiu lapidat/de acest simulacru cu ranga/
asezat �n dreapta si putin mai in spate/pazitor,gardian,grefier/sc�rt�ie p�na-i
aprinsa de o sacra, pamfletara m�nie" ; "din alt veac vesti despre mine-ti trimit,scumpe domn/
si confrate �n arta martiala a satirei(...)" (O zi...)
Grava si limpede, puternica si originala, unica �n contextul literar actual, poezia
Gabrielei Cretan aminteste de textele marilor asceti, texte �n care - daca recurgemm cu buna
stiinta la un procedeu reductionist, putem sustine ca - se afirma, obsesiv, vizionar,"vointa de
constructie" a unei lumi superioare.
( "Contemporanul-ideea europeana" nr.39-serie noua (471)-
din 14.10.2000; text inclus ulterior in volumul "Labirintul exilului", editura Crater 2000 )
�
�
Mircea Cristea
"Micul tratat al Gabrielei Cretan, care marcheaza debutul ei editorial,
a avut soarta multor carti incomode si, de aceea, refuzate de vigilenta cenzura a anilor '80 si
ignorate cu intentie de noua politica editoriala function�nd, �n buna masura, dupa principiul
pragmatic al vandabilitatii.[...]Autoarea nu este �nsa o �nt�rziata a
generatiei 80, careia �i apartine nu numai prin biografie si, cu at�t mai putin, ar putea fi
�nregimentata �n noul val al nouazecistilor de toti acestia ea se detaseaza printr-o optiune
tematica si stilistica proprie, care respinge modelele si retelele de scriitura poetica la moda, formulele obosite, devitalizate, transformate �n stereotipii prin prea frecventa lor �ntrebuintare.
Cele doua cicluri ale volumului, "Domnul cu oglinda rosie" si "Histrioni ti chirurgi"descriu
un univers halucinant b�ntuit de fantasmele si mastile eului disociat, multiplicat �n figuri
autonome si redutabile, action�nd �n secret si, mai ales, imprevizibil �n bolgiile
inconstientului. Cobor�rea initiatica �n infernul fiintei provoaca viziuni terifiante desprinse
parca dintr-o apocalipsa medievala:"va fi un seceris cr�ncen, �mparate/o seceta care va aboli
totul/un rosu turbulent se va �ntinde/ca o baltoaca g�lg�itoare/arz�nd beregata/�nfricosatului
lector, va ninge/�n refectoriu,�n biblioteca,�n salile/de chirurgie, peste pupitrul/cu Mallesu
maleficarum/adie moartea ca un v�nt stelar."("Pestele. Traversarea nocturna").
Actantii acestor scenarii funambulesti sunt purtatori ai neantului, figuri �nchegate numai
�n parte, simulacre care-si disimuleaza incompletitudinea sub obrazare si masti protectoare.
Tutusi, ceea ce le confera realitatea este chiar nefiinta lor, lipsa lor de substantialitate
( ca �ntr-o o viziune apofatica �ntemeiata pe o ontologie negativa ),"nimicul de sub masca".
[...]
Aspectul chtonian al divinitatii se releva �n registrul nocturn al cobor�rii, al alunecarii
regresive spre originile �n care fiinta si nefiinta, identitatea si alteritatea se �mbratiseaza
�n totalitatea genuina a increatului. Informul - �n sensul de nediferentiere - cuprinde �nsa �n
sine virtulitati ce viseaza existenta; consecinta tendintei spre forma este scindarea,
multiplicarea si eterogenitatea, infapturarea fiind reprezentata prin misterul nasterii. Un rosu �ntunecat, centripet, �nsemn al feminitatii matriceale devine acoperam�ntul acestei tainice conceptii[...]
Atributele imperiale sau sacerdotale dezvaluie faptul ca avem de a face cu un arhetip central: principiul imuabil cazut �n materie, "dumnezeul minuscul" �ntemnitat �n somn, obscurizat prin aceasta conditie si totusi prezenta iluminatoare.[...]
Cobor�rea �n infern preg�teste �nsa ascensiunea. Ea este, cum spuneam, o proba initiatica necesara pentru a denunta inconsistenta himerelor care �l populeaza, prin observarea lor lucida, fata catre fata: "tradarea" are astfel o functie salvatoare, de detasare, de opozitie si de sustragere de sub dominatia lor.
Intr-o vreme �n care multi condeieri �si declama cu emfaza si orgoliu neputinta - ipostaziata �ntr+un universal impas al artei -
�ntr-o vreme �n care kitschul, colajul, prefabricatul, locul comun realizeaza o nelinistitoare masificare a artei, volumul Gabrielei Cretan ne aminteste ca lucrurile au �ntotdeauna si o contrapondere metafizica. Printr+o adevarata procedura de sublimatio, "acest hermeneut al neantului", care este artistul, transfigureza �n poezie tot ce atinge; este tocmai ceea ce reuseste autoarea "Micului tratat".
( "Contrapunct" nr.6 (167) )
�
�
Stefan Ion Ghilimescu
Cvadrupla masca a divinitatii,"�mprastiind �n jur un cerc de foc", poezia are un singur subiect indivizibil pentru Gabriela Cretan si acesta ar putea fi, cum credea Borges, pe care �l citeaza si urmeaza autoarea,"fiecare din fiintele universului si acestea ar fi organele si mastile divinitatii". Miracolul zamislirii anabatice ram�ne evenimentul cardinal, deopotriva sublim si tragic, �n puterea caruia sta nesmintit versul poetei. In clipele jertfei virginale, nasterea este resimtita ca o aapoteoza luminoasa iradiind o mistuitoare splendoare �n mioezul trupului de carne vie care se sfinteste ca untdelemnul ungerii. Parafraza critica aici nu face dec�t sa strice frumusetea fara egal a dictiunii poetului, �nzestrat cu o fascinanta putere a logosului.
Pazitorul encomionului- care este, desigur, poetul - pe sine nasc�ndu-se astfel, e blestemat sa nu poata decela, nci alege si nici sa stie vreodata care sunt fantasmele creatiei si care "muritoarea faptura de carne".[...]Universulacestaq imaginativ �mi aminteste viziunile dendritice ale unui Bosch sau, mai spre noi, ale lui Tudor Meiloiu sau Stefan C�ltia. In lupta pentru dob�ndirea identitatii, ce se da �ntre doua otravuri adverse, pruncul zamislit( fiinta de carne sau golem ) va fi rastignit pe o cruce �naltata apoteotic �n toracele str�mt al femeii. Doar �n noaptea orgasmica a nasterii si mortii mama va ram�ne �ntreaga �n puterea lui, iubindu-l si ur�ndu-l spasmodic caci, de fapt, crucificarea interioara e o bascula �n care lumina staruie doar p�na la preomeneasca TRADARE ce se ca sav�rsi �n procesul athanoric de poematizare.La urma urmei, orice victorie e un pas spre abis...[...]
Incercarea de a �nscrie litera desantata a trupului �n artele poetice salvatoare se obtine cu pretul mortificarii de sine a poetului. E si pretul �mpacarii/versus TRADARII complice si mutilante a creatorului cu sirul nesf�rsit de
histrioni, chirurgi si truveri
care se pot spala �n liniste pe m�ini dupa ce au provocat naprasna mortii "luminii" �n uterul matern. Scrisul se poate obtine, asadar, cu pretul spargerii oglinzii genuine �n spatele careia se afla femeia, serb�nd perpetuu, de acum, "lumina" precara de jertfa �n care "consacrati am m�ncat animalul totemic".Pentru Gabriela Cretan, a scrie versuri �nseamna a ambra cu litere prohodul "copilului precoce", matricial atest�nd suprarealitatea nasterii, casatoriei si mortii �ntr-un singur episod: Poezia. Infomet�ndu-se si �nset�ndu-se agonic pe masura ce se dureaza �n ritualul sacrificial al existentei, Micul tratat despre arta tradarii retine si exhiba si litera ranii fiintei de carne si stiletul care se �ntoarce coluptos �n ea; nu mai putin nebunia m�inii care scrie si profaneaza totul, ucisa la r�ndu-i doar de otrava propriei neputinte si sminteli...
Gabriela Cretan scrie o poezie oximoronica, rezum�nd �n dehiscenta ei
de vocale mirobolante, insolente si slute toata drama creatiei dumnezeiesti
si a zamislirii vinovete ( materne ) omenesti. N-as vrea sa gresesc, supralicit�nd, dar e foarte posibil ca anul literar - ce e drept, abia la �nceput din punct de vedere
editorial - sa nu ne poata oferi mai mult �n materie de poezie.
In felul ei, poezia Gabrielei Cretan este o revansa (sinucigasa ) a gramaticii suferintei asupra jocului futil si exanguu din atatea exercitii literaturizante...Ca simpton - daca va fi citit cum trebuie -
Micul tratat...ar putea trezi luarea aminte si a acelora dintre noi furati exclusiv, de un deceniu si mai bine, de frivola joaca a jocului...
( "Luceafarul" nr.19 (228), serie noua - 14 iunie 1995 )
�
�
Cezar Ivanescu
"Discreta frecventatoare a cenaclului nostru, Gabriela Cretan, cu un comportament insolit pentru ziua de azi ( stilul rubescent, cazut �ntr+o grava desuetudine ) risca sa astepte mult si bine p�na sa apuc sa-i citesc poemele, daca nu ma ruga un prieten sa-i acord favoarea unei lecturi rapide...Tin�nd cont de faptul ca numarul cartilor de poeme �n manuscris ce mi se trimit la ora actuala �l egaleaza ( cel putin ) pe acela al cartilor care se depun �n toate editurile de pe cuprinsul patriei, de obicei, c�nd sunt presat, supun lecturii unor fideli care mi se afla �n preajma unele manuscrise...si tot dupa obicei, dupa ce citesc eu �nsumi, ajungem la un consens...Cum am mai spus-o - si ami place s-o repet - poezia, ca si frumusetea fizica, se impune prin evidenta...E destul sa citesti un singur poem de Gabriela Cretan ca sa-ti dai seama ca te afli �n fata unei poete de rasa, al carei lirism profund, cultist, usor ermetizat, crepuscular, o �nscrie an linia celei mai bune poezii intelectualiste care se scrie la noi, linie reprezentata de Grete Tartler, Gabriela Negreanu, Daniela Firanescu.
Originalitatea indiscutabila a poeziei Gabrielei Cretan ( odata consumata surpriza "textuala" a unui discurs poetic friz�nd perfectiunea formala ), se resimte, paradoxal, mai putin ca un efect pur stilistic, ci mai mult ca o tacita si extaziata iluminare de dincolo de cuvinte...In ciuda monstruoasei verbalizari perfecte, textele Gabrielei Cretan sunt guvernate de o poetica a inefabilului...
Toate cele nouasprezece poeme care compun manuscrisul Gabrielei Cretan sunt extraordinare si pot fi citate �n �ntregime... "
( "Luceafarul" nr.13, anul XXVII - 31 martie 1984 )
�
"C�nd am scris pentru prima oara despre poezia Gabrielei Cretan ( Luceafarul, nr.13,1984 ), nu aveam �n fata dec�t c�teva zeci de poeme extraordinare scrise cu o arta sine pecato, torturante si memorabile, persecutoare, puls�nd de o contagioasa emotivitate devastatoare filtrata de o constiinta tragica flagelata de absenta unei reale transcendente...
Mastile Marelui Inchizitor, cartea �n manuscris pe care Gabriela Cretan ne-o �ncredinteaza astazi, ne obliga sa ne exprimam raspicat convingerea ca traim, cel dint�i, revelatia celui mai profund si mai original talent poetic aparut �n poezia rom�neasca feminina a ultimelor decenii...
Autoarea, psiholog de meserie, pasionata de Freud si Jung �n psihologie si de Eminescu si Arghezi �n poezie, este, �n conceptia noastra, fatal subiectiva, cea mai pura urmasa a noastra �n poezia de azi, cultiv�nd ca si noi �n tineretile noastre un lirism oracular, pindaric prin perfecta coerenta interioara si excesiva, mereu excesiva complicatie stilistica. ( Cei care n-au �ncercat vreodata sa traduca singuri un vers din Pindar, nu stiu ca Mallarme si suprarealistii par niste naivi pe l�nga obscurul Pindar: Saint-John Perse e singurul poet european - magistral tradus �n limba rom�na si de Ion Pillat si de Aurel Rau - care ne poate sugera cam cum arata poezia pindarica ). Reamintindu-ne �ntr-un mod violent, ( ca �n expresionismul german )
, printr-o monstruoasa verbalizare perfecta, ca poezia nu e doar nonproza ci antiproza, arta magica, seductie orfeica si nu vorbire curenta, cartea Gabrielei Cretan reabiliteaza o poetica a sublimului,
stilului nobil ( iar nu a subiectelor ) inculc�ndu-i o valenta redemptoare, sugestie a participarii fiintei umane la o esenta divina si repros tacit adresat divinitatii impenetrabile, nemanifestate.[...]
Exorcism salutar, mereu reiterat cu obstinatie, poezia Gabrielei Cretan este �n acelasi timp un apel la revelarea integrala a fiintei umane, las�ndu-ne sa �ntrezarim, prin transparenta universului obsesional propriu, fortele universale,cratofaniile care lucreaza �nspaim�ntatoare lumea �ndrept�nd-o catre o fatala dies irae.[...]
Transcriind semnele orbitoare ale sf�rsitului iminent si vehementa speranta nietzscheeana ca nu poate exista un sf�rsit ci o eterna re�ntoarcere, poezia Gabrielei Cretan se sublimeaza �ntr-o tragica
si irezoluta tensiune sf�sietoare.
Poezia rom�na are azi toate sansele sa dea mari poete: doua au deja opera, Angela Marinescu si Grete Tarler; Gabriela Negreanu, Smaranda Cosmin, Domnita Petri, Magdalena Ghica se anunta de pe acum drept poete de rasa...In acest context, poezia Gabrielei Cretan e o sarbatoare grava ca un ritual si pot s-o declar, �n cunostinta de cauza, unica �n spatiul literar european...Asa cum incomparabilul Eugen Lovinescu avea curajul s-o afirme, ca un critic de talie europeana ce se stia, �ndraznim si noi sa zicem dupa Domnia-sa, nu despre o prozatoare de asta data, ci deapre o poeta, ca este "o mare europeana" care n-a publicat deocamdata nici o carte, ca si Sappho..."
( "Luceafarul" nr.10, anul XXX - 7 martie 1987 )
�
�
Gheorghe Grigurcu
[...]Una din preotesele acestei acestei sumbre antiliturghii lirice - mai nou venita, dar
nu si mai putin dotata dec�t macar o parte din cei amintiti - este Gabriela Cretan. Tendinta
poetei este o exacerbare a materiei, o hiperbola a acesteia, ca o negare demonstrativ metaforica
a spiritului, �nsa si ca o flagelare de sine, sub semnul invocatiei sacrilege, menita a potenta
sarcastic autoflagelarea. Astfel eul �si reneaga el �nsusi s�mburele pur, trivializ�ndu-se,
intr�nd �n hora concretului desucheat[...]
Spre a consolida aceasta comedie a materiei dereglate, anarhice, care acopera �ntreg
orizontul, Gabriela Cretan propune, �n s�nul ei, relatii insolite, mijloceste contracte perfide
�ntre regnuri, compromisuri �ntre aparente si esente, mezaliante �ntre contingentsi absolut ( �n
gradul �n care cel din urma ram�ne precum un reziduu indestructibil al spiritului ce se
dezafecteaza cu o �ntunecata veselie. Anorganicul absoarbe cu pofta fiintele ori dob�ndeste el
�nsusi statut de fiinta: "pietre-ndelung polisate, cunoscatoare, tacute/fara lumina �n ochi,
fara sex/translucide raclite/�n care-s �nchisi barbati adormiti/vietasi/nepromisi nasterii,
mortii/sau valuri uriase de lava racindu-se, modelate de v�nt/�n rasucire lu�nd chip femeesc."(
Infern cu floarea soarelui ). Contrariile se �mbina cu frenezie. Decaderea concretului mistuie
abstractiunea: " noi suntem cei mai nemernici, cei mai de jos,/cei mai umili/cadavre boite/
galvanizate/de forta sexuala a unei abstractii/cercet�nd facerea-contrafacerea-desfacerea/
exegati ai infernului/iluminati.�nraiti" ( Oameni cu lampi( Iesirea ) ). Daca stiinta e, dupa
cum vedem, iluminat maligna, sarbatoarea e departe de a semnifica o purificare. Ospatul
reprezinta un episod demoniac: "Benchetuim �n spelunca, popeste, porceste/mestecam,�nghitim/din
dumnezeul pe care l-am avut n-a mai ramas nici un zg�rci.l-am m�ncat./�n putul uranic v�lvoreaza
neantul."
Senzualitatea e rece ( "ah,frigul �mperecherilor" ), soarele e aducator de noapte (
"soarele-oprit la zenit-beznuieste" ), proorocii m�niosi se fac de r�s: "cad deoparte-nmuiati
ca sugarii satui/g�ngurind �mbl�nziti". "Urletul unanim" acopera o alternanta derizorie a
mortii si resurectiei: "totul e urlet aici/despicare-n bucati, �nviere si iar /despicare"
(ibidem ), �n timp ce "sclipiri siderale de traumatisme craniene-nimbeaza-a chaosului dospire
organica"( ibidem ). La fel de unanima e absenta at�t �n lumea vazutelor c�t si a nevazute
lor, cu exceptia mortii "grase", travestite �n materie, cu exceptia monstrilor cu identitate
umana, pregatiti industrial pentru "topitoria"
thanatica, mereu activa, cu amuzant blazon sacerdotal:"b�lciul e-n toi. moartea e grasa, f
renetica.../noi suntem dreptmergatorii/erzatul tenebrelor, a Babilonului drojdie"( ibidem ).
Sa fie oare o asemenea nepotolita sete de maculare, de delabrare, de anihilare, un antidot,
totusi, al spaimei? Desigur, autoarea se neaga inclusiv sub aspectul seriozitatii posturii
lirice, prin poze riscant clovnesti ( Satire si calomnii ), insist�nd pe ideea de veselie,
de comicarie a �ntreprinderii d-sale: "veselia e neagra ca varsatul de v�nt/veselie cu
bombardoane, cu tiribombe, cu plesnitori" ( Lupta cu �ngerul ). Sau:"sa joci �n comedie
cu poale suflecate/crap�nd de r�s ( Cabale de cafenea). Sau: "noi suntem ocnasii muncind
�n comedie"( Oameni cu lampi (Iesirea)). Dar constatam o ciudata nivelare a tar�mului
infernal cu cel pam�ntesc, ultimul umpl�ndu-l pe cel dint�i cu imagini familiare: infern cu
floarea soarelui si craniu/cunoscator/ce se poate roti ca un glob pam�ntesc pentru studiu/o
furnica urc�nd golgota/o cruce-n spinare//umbre de femei agata rufele pe fr�nghie,/amesteca-n
oale/sub foi de finic pregatesc cina/pentru �nvingatori si �nvinsi" ( Infern cu floarea
soarelui ).Asadar, nu doar Lumea apare ca Infern, ci si Infernul ca Lume. Ceea ce s-ar
putea interpreta ca o consolare..."
( "Rom�nia literara" nr.12, anul XXXII - 31 martie 1999 ; text inclus ulterior in volumul "Poezia romana contemporana", Editura revistei "Convorbiri Literare", Iasi, 2000 )
�
�
Victoria Milescu
[...]Gabriela Cretan ne ofera o noua carte de versuri, Comedii nuptiale, �n care viziunii poetice anterioare - de cea mai pura extractie tragica - i se adauga acum accente burlesti, grotesti, �ntr-o halucinanta comedie umana vazuta �n proiectie cosmica.[...]
Este o carte saturata de cultura si debarasata de prejudecati. Centrata pe un fabulos ev biblic, dezvolta tablouri apocaliptice care se succed funambulesc si, totusi, dupa o intima coerenta. In transa, dar cu stiinta si constiinta, cu revolta si echilibru. Forta expresiei artistice �nspaim�nta si fascineaza, cuv�ntul are o carnalitate pag�na, versul cade cu
greutate, cu precizie. Gabriela Cretan este poeta viziunilor catastrofice de anvergura ce au cruzimea energizanta a disolutiilor pentru reanceperea altor cicluri existentiale. Comedii nuptiale sunt comedii macabre, derutante, de un sarcasm scaparator si o savuroasa terifianta.
( "Universul cartii" nr.1,anul IX - ianuarie 1999 )
�
�
Octavian Soviany
"Odata cu volumul Comedii nuptiale, Gabriela Cretan �si
vadeste optiunea pentru poemul oracular, caruia stie sa-i infuzeze ceva din patosul vituperant al
profetilor biblici, �nsa,e adevarat, �n directia imprecatiei sarcastice si a "comediei".
Elabor�nd eposul "v�rstei de fier", autoarea va fixa prin urmare, cu un vitriolant simt al
grotescului, tribulatiile "omului-p�ntece", articul�nd c�ntari ale unei visceralitati
hiperbolice, care �si converteste turpitudinile crepusculare �n liturghie satanica[...].
nuntirea cu logosul nu e �nsa lipsita de ambiguitati; ea e o "luare �n posesie", provoc�nd
veritabile "transe scripturale", �n urma carora eul poetic ajunge la constiinta textului ( opus
simbolurilor "transparente" si deschise spre metafizic ) care functioneaza ca o masina ce
genereaza la nesf�rsit substitute fantomatice ale sensului, poemul "vizionar" transform�ndu-se
astfel an semnificant autonom si �n spectacolul "pur" al propriei sale produceri:
"flancat de figuri zoomorfe, ma apar/ de pasari, pl�ng�nd/deasupra filei curate ( astazi
neprihanita de vorbe )/ca un bou �njunghiat./creionul meu e un falus puternic/care le strapunge
si le fecundeaza/iar ele leapada iute-n cuptorul �ncins al pustiei/oua rotunde si grele c�t
piatra de moara/din care ies grabnic vulturi, acvile, ereti,/�mpanati �n armuri de otel, leviti
nem�ncati,/draconizi, creditori/�ncercuindu-ma tot mai str�ns, nemiscata/cu chip omenesc..."
( Amiaza cu pasari ). Astfel �nc�t, nascute dintr-o uriasa nevoie de puritate, din
replierile unei sensibilitati ulcerate de tabloul terifiant al naruirii apocaliptice, textele
Gabrielei Cretan sf�rsesc prin a vorbi limbajul "opac" al poeziei actuale, acea limba
�ntortocheata, b�ntuita de hybris-ul individuatiei, care este ( o stim de la Hesiod ) vorbirea
"oamenilor de fier". Comediile nuptiale ale autoarei localiz�ndu-se astfel asupra
cuv�ntului perceput ca un instrument prin excelenta demonic ce tinde sa aduca lumea la numitorul
comun al nebuniei universale si - �n consecinta -ca un instrument al atomizarii crepusculare.
Iar nunta cu verbul nu va �nt�rzia sa-ti dezvaluie, dintr-o asemenea perspectiva, �ncarcatura
secreta de tenebros, convertindu-se pe nesimtite �n "comedie". O "comedie" ce transcrie, cu
accente de parodie sinistra, neputinta constiintei "�ntunecate" a v�rstei apocaliptice de a
discerne �ntre "zeu" si "idol", �ntre "principiu" si proiectia sa "rasturnata", �ntre esenta
si aparenta, fascinatia scriiturii "opace" �nscriindu-se astfel �n scenariul unei enorme farse
gnoseologice. Caderea �n text nu reprezinta �nsa la gabriela cretan dec�t un moment pasager; ea
�i va aduce eului scripturant constiinta propriei sale fragilitati �n fata lucifericului,
subiectul liric c�stig�ndu-si aici caratele de noblete tocmai prin inepuizabila sa capacitate de
a se autodiscredita, si va impune ototdata un nou traiect al poetizarii care se preface de data
aceasta �n invectiva exorcizata ce �ncearca sa-si interiorizeze ( oarecum �n maniera argheziana )
valentele demoniace ale limbajului si sa nimiceasca raul prin articularea lui �n rostire, actul
poetic plas�ndu-se astfel sub semnul focului purificator care distruge �n totalitate ceea ce
este corupt, asigur�nd premisele unei resurectii[...]Forta acestei poezii nasc�ndu-se din patosul
cu totul neobisnuit al discursului, care �mbina energiile nimicitoare ale sarcasmului cu
modulatiile rapsodice ale poetului orfic, imnul si diatriba, ca si prin vizionarismul dominat
de reprezentarile bestiariului apocaliptic, care te trimit cu g�ndul spre William Blake sau
Lautreamont. Aparitie insolita �n contextul liricii rom�nesti de astazi, poemul Gabrielei Cretan
fascineaza de aceea si nelinisteste, las�ndu-ne impresia ca autoarea se numara printre acei
poeti, putini si privilegiati, care poseda stiinta de a regasi, �ntr-un vers sau �ntr-o rostire,
esentele rare ale marelui romantism vizionar si, �n felul acesta, stare sarbatoreasca a poeziei.
( "Contemporanul-ideea europeana" nr.16, anul IX - serie noua (448)
- 22 aprilie 1999 ; text inclus ulterior in volumul "Textualism, postmodernism, apocaliptic", Editura Pontica, 2000 )
�
"O mare, foarte mare poeta este, indiscutabil, putin mediatizata Gabriela Cretan, �n ale
carei poeme pulseaza substantele romantismului tenebros, cristaliz�ndu-se ( �nca din volumul
de debut, Mic tratat despre arta tradarii ) �n veritabile ceremonii scripturale, puse
sub tutela titanului sau a geniului, pentru care faptul poetizarii constituie un mijloc de a
neutraliza puterile plutoniene prin magia actului textual. Caci viziunile autoarei aduc revelatia
unui univers cosmaresc, dominat de imaginea, malefica prin excelenta, a oglinzii care genereaza
imagini rasturnate ale ordinii cosmice, introduc�nd pretutindeni dizarmonia, legata de prezenta
partenerului infernal[...]
Aceasta disponibilitate pentru spectacolul apocaliptic al naruirii va fi dezvoltat p�na la
ultimele ei consecinte �n volumul Comedii nuptiale ( despre care am avut prilejul sa
vorbim mai pe larg alta data
), unde poeta va cultiva poemul oracular, amestec de imn orfic si diatriba, av�nd ceva din
patosul vituperant al profetilor biblici. Pentru ca, �n sf�rsit, ultima carte a autoarei,
Soare din Macbeth, sa se plaseze sub semnul soarelui negru, figurare a instantei textuale,
care impune ordinea a rebours a spatiului scriptural:"Ca o gheara crispata de fier/iedera/
�ntepeneste de zidul din fata//vad la zenit crucea neagra a soarelui/tintuita �n cuie /de m�na
care t�sneste/din galbeni vapori de pucioasa//astept/goala, frumoasa, pe un pat otravit/printre
serpi/cu boiul vopsit/ca o �mparatita de Bizant//cer bilios.humor melancholicus./ca �n oglinda
chipul meu prizonier/�n arcanele textului ( T�nar famulus ).[...] Av�nd aerul unor
"puneri �n scene" dominate de acea "pasiune a aratarii" �n care rezida esenta trairii ce da
nastere orizontului stilistic al barocului, textele Gabrielei Cretan �si vor avea astfel centrul
de gravitate �n prezenta cuplului scriptural alcatuit din operatorul de scriitura si din
"umbra"
acestuia - cititorul care devine complice la jocul subversiv si sanguinar al trecerii
lucrurilor �n semn, evocat de scenele grotesti de supliciu[...]
Poeta din familia rara a vizionarilor, a marilor halucinati din stirpea lui Poe, Rimbaud sau
Lautreamont, Gabriela Cretan se dovedeste astfel, nu mai putin, �n ultima sa carte de poezie, o "decadenta" cu un accentuat sentiment al crepusculului apocaliptic care stie sa transforme, prin alchimia rimbaudiana a verbului, spectacolul naruirii intr-o orchestratie policroma de sunet si de lumina, care nu se dovedeste �nsa, pe linia acelui sentiment al evanescentei tuturor lucrurilor pe care reprezentantii veacului de aur spaniol �l numeau desengano decat aparenta �nselatoare si masca boita a mortii.
( "Luceafarul",nr.25 ( 471 ),28 iunie 2000 ; text inclus ulterior in volumul "Textualism, postmodernism, apocaliptic", Editura Pontica, 2000)
<>Alte referinţe:
