Infern cu floarea-soarelui

Secetǎ şi marionete

amiaza îşi înteţeşte duhorile

eficiente

izbucnind prin supape, prin valve

şi uşile toate deschise duc spre tot atâtea cuptoare

infern cu floarea soarelui şi craniu

cunoscǎtor

ce se poate roti ca un glob pǎmântesc pentru studiu

o furnicǎ urcând golgota

cu o cruce-n spinare

umbre de femei agaţǎ rufele pe frânghie,

amestecǎ-n oale

sub foi de finic pregǎtesc cina

pentru învingǎtori şi învinşi

sau clǎdesc în deşert adǎposturi pentru toţi îndrǎciţii,

lunateci culeşi de prin râpi,

îmburgheziţi,

gǎzduiţi în iatacuri cu umbre adânci

persiene

scufundate-n rǎcori licoroase şi inuri

undelemnii, limonii, unduind

copii graşi, somnolenţi. cu ulcioare enorme în mânǎ...

femei cucernice îngenuncheate-naintea vaselor largi

şi adânci pânǎ-n vulva pǎmântului,

a gigantei trezite de junghiuri ca orice muiere,

ca orice viţea care fatǎ,

canonindu-se,

prin gura deschisǎ a oalelor rânduite pe foc

expulzând

proteiforme fǎpturi, aripate

cu boi subţirel îngreiat de scumpeturi

cu şolduri prelungi

de clondir sau de lacrima plânsa

cu sfârcuri bumbate cât boaba ajunsǎ în pârg

iuţind totul în jur, cu roşeaţa

slujitoarele secetei. fǎrǎ lumina în ochi

fǎrǎ sex...

abureşte-n fundal pǎrǎsitǎ o albie

emanaţii

vǎtǎmǎtoare infesteazǎ tot ce e viu,

tot ce mişcǎ şi suflǎ

ca un rântaş râncezit e amiaza

şi toate se împuţineazǎ, se împut, au prins crusta

sub pojghiţi soarele arde

lipit cu ventuzǎ de trupuri, sorbindu-le zemurile

sub foi de finic un bou jupuit pentru cinǎ

e spǎlat cu leşie

frecat între pulpe cu sare şi uns

cu întremǎtoare pomezi, alifii pentru morţi

parfumate, întinse pe piept

de femei pricepute ce-i strâng în ulcioare de cult

prǎsitoare sǎmânţa scǎpatǎ-n cǎldurile morţii

îl desciotureazǎ de coarne mezina

jelindu-l

pe frunte-şi aşazǎ perechea bogatǎ de ramuri

pe care se sprijinǎ cerul

cu acareturi domneşti şi palate

şi-nluntru, copiii de suflet ai Lui, lâncezind,

graşi, somnolenţi

aşezaţi la ferestre arcate

privind prin ocheane spre ultima treaptǎ,

cea mai de jos. presǎratǎ cu stânci. îndoliate,

severe:

femei legate la ochi

aplecate deasupra vaselor largi, uneltind,

alegând mazǎrea, lintea,

slujite de pǎsǎri

proteiforme. vǎrsate de ele, cu vorbele-odatǎ, pe gurǎ

pietre-ndelung polisate, cunoscǎtoare, tǎcute

fǎrǎ luminǎ în ochi, fǎrǎ sex

translucide rǎcliţe

în care-s închişi bǎrbaţi adormiţi

vieţaşi

nepromişi naşterii, morţii

sau valuri uriaşe de lavǎ rǎcindu-se, modelate de vânt

în rǎsucire luând chip femeiesc

poleit

irodiade şi maştere, meştere, faraonese-n deşert

dezbinând, guvernând

femei de pǎmânt.pǎmântite.stâlpi funerari

oleiţi

aşezaţi circular, ascunzând o incintǎ

cu trepied pe care arde tǎmâia. şi-ntins pe jertfelnic

descornoratul mascul

gǎtit, pregǎtit, tatuat. trimis ca un dar de mâncare

celor de sus.

ah, nemǎritatele, despuiatele,

legate-ntre ele de pǎr şi rǎpite la cer, purtate

spre groapǎ albastrǎ. adâncǎ şi lungǎ şi latǎ.

pe-o neagrǎ galerǎ cu steme şi flori

urnitǎ în sus de trǎpaşi

înfocaţi. care urcǎ mereu, intrǎ în soare, dispar

înǎuntru, în crater

iubite acolo de rude înalte, de neam

aripat

îmbrǎţişate de-o vie vâlvoare

chipoasǎ,

învinsele, prinsele, stǎpânele casei,

înavuţite cu rod

îngreiate de pârg ca pometul grǎdinilor...

deschid o fereastrǎ:

infern cu floarea soarelui şi craniu lucind

curǎţat de furnici

atracţie violentǎ în focul central

pericol maxim pentru cunoscǎtor...

îi vǎd, negri, în globul

incandescent, ocular. îmbrǎţişaţi câte doi

goi, spirituali

pe un ring de dans luminat

îi vǎd din spate, negri pe discul solar,

înlǎnţuiţi, în perechi prǎbuşindu-se-n centru

absorbiţi. guvernând, dezbinând,

împǎrǎţind în infern, în acel aurit lupanar...