Stravechea tara romaneasca a Calatei, cuprindea in Evul Mediu o salba de asezari submontane si montane de la valea Beretaului din Bihor pana la Somes, in Transilvania, asezari din care faceau parte si satele Calata, Calatele, Finciu si Valeni (satele Dealu-Negru si Calatele-Padure au aparut abia in secolul al XX-lea).
Printre cele mai vechi sate ale tarii Calatei, atestate documentar la 1213 sunt si Calata si Valeni. Denumirea de origine slavo-romana a Calatei, care a dat numele unui intreg tinut, sta marturie peste timp a continuitatii romanesti in aceasta parte a Romaniei.
Dupa prima atestare documentara a satului Calata (1213), un document din 1256 pomeneste de zona Calata, tangential, intr-o scrisoare a regelui Ungariei, Bela al IV-lea. Se aminteste cu acest prilej de vama de la Vadu Crisului si de drumul de la Calata, fireste, important drum comercial care lega Transilvania de Tara Crisurilor si orasele comerciale Cluj si Oradea. In acest document este vorba de tara Calatei si nu de satul Calata.
Un eveniment deosebit de important va fi pentru romanii din satul Calata inscrierea satului lor printre cele 17 localitati apartinatoare de cetatea Bologa, inclusiv cetatea, daruita la 23 ianuarie 1389 de regela Ungariei, Sigismund de Luxemburg, domnului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran si ne putem usor imagina noile realitati ale satului in raport cu dregatorii marelui voievod muntean, precum si dezvoltarea relatiilor in plan confesional ortodox, noile raporturi economice fata de curtea voievodului de acelesi neam cu locuitorii satului.
Localitatea Calatele, ca si Maguri si Buteni, era la inceputul secolului al XVII-lea un puternic centru romanesc al mestesugului sindrilei. Romanii mestesugari din Calatele erau prezenti adesea cu produsele lor in orasul Cluj.
Marea rascoala a taranimii romane impotriva dublei asupriri sociale si nationale din 1784-1785 a avut un puternic ecou si in satele comunei Calatele. Locuitorii din Calata vedeau in Horia un conducator veritabil al romanilor, de aceea s-au prezentat in numar considerabil la adunarea din Mai 1782 din Campeni, cand a avut loc conflictul dintre moti si arendasii armeni pentru dreptul de carciumarit, conflict care a premers rascoala din toamna anului 1784.
Pentru a preveni orice miscare taraneasca in zona Calatei, nobilimea ungara insurgenta din comitatul Cluj si-a instalat taberele militare in zona, chiar pe teritoriul comunei Calatele de azi, la Valeni, unde era si populatie maghiara, dar si la Ciuleni si Margau. Era o masura strategica pentru a descuraja pe rasculatii de peste munti sa descinda in tinutul Calatei cu prilejul targului din Huedin (25 noiembrie 1784). Romanii din Calata, in spiritul rasculatilor, au si trecut la fapte si au luat inapoi taxa domeniala de la judele domenial, cum se afirma intr-un raport din epoca, din care razbate teama de a nu se rascula si plebea din zona.
Rapoarte vrednice de crezare - se spune intr-un document - si ascultarile multora dovedesc pe deplin ca plebea de aici, mai ales cea romaneasca nu numai ca nu se inspaimanta de aceasta tulburare si de rasculati dar asteapta cu nerabdare sosirea lor. Argument, intre altele e ca iobagii din Calata, socotiti pe domeniul Zlatnei, au luat cu de-a sila de la judele domnesc taxa, cand acei iobagi au spus ca ei nu mai platesc niciodata taxa domeniala... Multi iobagi, mai ales din districtul Calata, s-au inteles in taina sa nu mai asculte de domn si numai de teama nobilimii inarmate n-au izbucnit pe fata.
Dupa infrangerea rascoalei lui Horia, si in satele din tara Calatei sperantele romanilor de propasire sociala si nationala sunt din noua amanate si iobagia isi reia cursul intunecatelor constitutii ale Transilvaniei. Aceste sperante s-au reaprins in primavara popoarelor in 1848. Peste 120 de capi de familie din Calata au participat la revolutie alaturi de motii din zona Abrudului, condusi de Avram Iancu. La 3 ianuarie 1848, circa 1000 de gardisti unguri patrund in Calata. Sunt opriti de romani cateva ore, pana cand femeile si copii se refugiaza, cu vite si alimente. Romanii sunt nevoiti sa se retraga si atacatorii incendiaza satul. Incercarea acestora de a ataca localitatea Calatele, la 2 februarie 1849, este respinsa de romani. Pentru participare la rascoala, ungurii insurgenti au incendiat tot satul Calata, inclusiv biserica ortodoxa, care a ars in mare parte.
Secolul al XIX-lea poate fi socotit, pentru viata satului Calatele, un secol tragic, datorita deselor epidemii care au bantuit localitatea si au secerat sute de vieti, de copii mai ales, dar si de tineri si varsnici. O astfel de epidemie va fi fost in anul 1815, cand au murit numai in prima jumatate a anului, un numar record de locuitori pe an, din tot secolul, de 49 de oameni. Nu cunoastem cauza mortilor, nefiind consemnata in matricola parohiala. Molima il va fi atins si pe preot, care moare in 29 iulie din acel an, cand mortii nu mai sunt inscrisi in matricola, numarul total va fi fost astfel in acel an mult mai mare.
Conditiile social-politice dupa dualismul austro-ungar din 1867, cand sovinismul ungar era o politica de stat, au facut ca dezvoltarea romanilor pe plan material si national sa se loveasca de aceste realitati. Marea miscare politica romaneasca a Memorandumului, din 1892-1894 a cuprins si satele din zona Calatei.
In 1914 a izbucnit marea conflagratie mondiala, cu tot cortegiul ei de tragedii. Multi soldati romani transilvaneni au fost ucisi fie in prima faza a razboiului, pe frontul rusesc si Galitia, fie pe frontul italian si pe alte fronturi unde era implicata armata austro-ungara. Numele soldatilor originari din Calata cazuti in primul razboi mondial sunt eternizate de bunii si vrednicii locuitori din Calata, pe un monument asezat in fata sfintei zidiri a bisericii din centrul satului.
Dar marea conflagratie mondiala a fost si prilejul destramarii monarhiei austro-ungara si momentul oportunitatii pentru romanii transilvaneni de a-si realiza visul din mosi-stramosi, de Unire cu Patria-Mama.
Dupa 20 de ani de pace, democratie si oarecare dezvoltare economica, sociala si politica, o alta mare conflagratie mondiala s-a abatut deasupra tarii. Granita trasata in mod arbitrar la Viena trecea chiar prin Calata, partea dinspre Sancrai, sat care a trecut la Ungaria. In septembrie 1944, intr-un atac miselesc, la granita, al soldatilor unguri, au cazut si locuitori pasnici din Calata, moment in care multi locuitori s-au refugiat, ca in 1848, in satele invecinate.
Ascensiunea comunismului in satele comunei Calatele nu a avut loc fara o rezistenta din partea taranimii. Unii tarani chiar s-au folosit de val pentru a accede la putere si a readuce astfel lumea pe fagasul cel bun. Dar nu au scapat de vigilenta tovarasilor.