O studiere sistematica a specificului etnografic al Tarii Calatei isi asteapta inca cercetatorii. Putin cunoscuta din acest punct de vedere este si comuna Calatele.

Satul Valeni si locuitorii sai maghiari sunt prezenti, din punct de vedere etnografic, in studiile lui Nagy Jeno din perioada 1938-1954. Sunt relatate obiceiurile de nunta din Valeni, cele legate de munca la cultura canepii, la prepararea casului de oaie, la pregatirea fanului, unele basme, obiceiuri legate de inmormantare, etc.

In anul 1957 cercetatorul I.R. Nicola (1913-1981) a cules cateva cantece din Calatele (pastrate la Institutul Arhiva de Folclor) legate de ritualul seceratului, de ritualul nuntii, cantecul miresei, cantece de leagan, colinde ale copiilor, jocuri de copii. O frumoasa varianta a Mioritei a fost culeasa din Calata, la 30 decembrie 1956, de acelasi cercetator, de la Ilie Poptean, cu urmatorul text:

Colo-n dealu cel mai mare
Erau trii pacurarei
         Hoi Ierui domn
Doi mai mari, unu mai mic
Pa cel mai mic il minara
Sa intoarne oile
Pana oile-o-nturnat
Lui gre lege i-o umblat
O sa-l puste, o sa-l taie
O sa-l arunce-n vapaie.
O, dragi fratiorii mnei
De s-o viji sa mor ieu
Pa mine ma-ngropati

In strunguta oilor
In tarcutul mnieilor
Si la drag caputu mneu
Puneti drag flueriu mneu
Cand vintu a sufla
Fluieru a fluiera
Si voi, oi, mindre cornute
Mindru ma cintati pa munte;
Si voi oi mindre balai
Mindru ma cantati pa vai
Si voi, oi, mindre saine
Mindru ma cintati pa mine

Cercetatorul Pompei Muresan a scris un studiu despre stilul de constructie al caselor din Tara Calatei, studiu documentat pe baza informatiilor locale. Aflam astfel ca lemnele de brad pentru constructia casei erau taiate din vatra individuala si fatuite pe loc in mare, cu securea, apoi taiate la capete pentru a realiza muscatura sau adancitura necesara inchiotorarii la colturile peretilor. La colturile caselor mari se implantau pietre mari sau pietre mici legate cu pamant, apoi un zid de piatra continuu, zid care s-a marit treptat, pe masura ce oamenii si-au construit si pivnite. Peste aceasta temelie se asezau talpile de fag sau stejar, cioplite. Se inaltau apoi peretii din barne de brad inchiotorate la capete si fixate cu cuie de lemn.

Pe coama peretilor se asezau frontare si grinda principala pentru consolidarea constructiei, apoi se fixau cununile de care se fixau la randul lor cornii din lemn de brad. Leaturile din lemn de plop, brad ori fag, erau prinse pe corni cu cuie de lemn, peste care se cladea acoperisul gros de paie de secara sau de grau, incepand la stresinare, care slujeau ca suport sub strasina. Sub paie se aseza obisnuit un strat de vrejuri de fasole pentru a nu aluneca paiele cladite pe acoperis.

Se construia apoi tavanul casei din scanduri de brad. Cand posibilitatea achizionarii de lemne lungi era dificila, se executau constructii in chiotari, din stalpi intermediari, intre care se fixau barne mai scurte. Acoperisul era executat, in vechime mai ales, din sindrila, Tara Calatei fiind un vechi centru mestesugaresc al sindrilei. Inspre curte se construia un tarnat suspendat, din talpa si stalpi numiti brancari, folosit pentru paravane contra ploilor laterale si unde se adaposteau unelte sau ladoaie cu cereale. Tarnatul era adeseori imprejmuit cu scandura, prins de talpa si de un brau. Stalpii tarnatului erau simplu construiti sau cu diferite ornamente.

O parte din credintele, superstitiile si leacurile babesti ale romanilor si maghiarilor din Calatele, Valeni, Fiinciu, Calata sunt cuprinse intr-o lucrare a lui Pentek Janos si Szabo Attila si in alte lucrari etnografice.

Interesanta si fabuloasa experienta si durata a unei civilizatii rurale din Calatele isi asteapta, asadar, cercetatorii pentru o studiere sistematica si din punct de vedere etnografic.