Tejaco

Nivelul de trai auto-perceput al tinerilor prezintă aceeaşi tendinţă pozitivă înregistrată în anul precedent, 2005;
Aşteptările faţă de viitor sunt preponderent optimiste;
Tinerii nu sunt mulţumiţi de ceea ce le oferă societatea ca şanse de afirmare, nu sunt foarte încântaţi de iniţiativele politice ale guvernului.
În timp ce viaţa personală oferă anumite satisfacţii, viaţa socială îi dezamăgeşte pe tineri. Încrederea lor în instituţii publice este, în continuare, în scădere.
Familia joacă un rol de prim ordin printre valorile tinerilor. Chiar dacă marea majoritate a tinerilor se declară religioşi, nici religia nu poate rivaliza în importanţă cu familia.
Religiozitatea declarată nu-i face pe tineri mai toleranţi faţă de grupurile diferite din punct de vedere cultural sau social.
Paradoxal, deşi familia este considerată cea mai importantă, modelele de comportament pentru tineri provin mai degrabă de la prieteni sau din alte surse.
Participarea tinerilor la activităţi sociale civile rămâne la un nivel modest.
Faţă de 2005, se consideră o creştere a interesului tinerilor pentru plecarea temporară din ţară, mai ales pentru a lucra în străinătate. cei mai mulţi ar dori să lucreze în Europa, în ţări ca Italia, Spania, Anglia, Germania.
Interesul pentru cunoaşterea limbilor străine este în creştere.
Este în creştere activitatea profesiilor din medicină, finanţe, afaceri, armată şi poliţie. Pentru accesul la un loc de muncă bun, tinerii acordă importanţă diplomelor de studii şi experienţei la locul de muncă, mai puţin voluntariatului.

Nivelul de trai al tinerilor cunoaşte o dinamică ascendentă, reflectând, se pare, dezgheţul economic înregistrat în societatea românească în ultima vreme. Mai mult chiar, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi mulţumirea faţă de viaţă în general, se dovedeşte a fi un proces constant în timp, aşa cum indică dinamica principalilor indicatori ai nivelului de trai în intervalul 2005 –2006:

La întrebarea: “Cum este viaţa dvs. comparativ cu cea de acum un an?”, 40% dintre tineri remarcă o îmbunătăţire, iar cca. 45% spun că viaţa lor a rămas aproximativ la fel. Doar 14% dintre tineri consideră că situaţia lor s-a schimbat în rău. Procentele sunt practic identice cu cele din 2005, fapt ce demonstrează un proces general de ameliorare şi o creştere constantă în timp a nivelului de trai.
Totuşi, această creştere este destul de inegală pe diverse categorii sociale. Cea mai semnificativă discrepanţă se constată pe naţionalităţi. În timp ce 40% dintre români şi maghiari constată că viaţa lor s-a ameliorat, faţă de doar 14% români/17% maghiari care remarcă o înrăutăţire, situaţia este oarecum inversată în rândul rromilor, care rămâne în continuare una dintre cele mai defavorizate categorii sociale din România: doar 20% dintre rromi (jumătate faţă de celelalte naţionalităţi) declară că trăiesc mai bine comparativ cu anul anterior, faţă de 40% care resimt că trăiesc mai prost (de peste două ori mai mulţi nemulţumiţi faţă de celelalte naţionalităţi!).
Discrepanţe importante se constată şi pe grupe de vârstă. Se pare că viaţa tinerilor este cu atât mai grea cu cât tinerii înaintează în vârstă. Aproape jumătate din tinerii între 15 şi 19 ani, care de regulă sunt întreţinuţi de părinţi, declară că viaţa lor s-a îmbunătăţit, faţă de doar 7% nemulţumiţi. În schimb, viaţa tinerilor independenţi sau în curs de desprindere de părinţi (cei peste 20 de ani) este, se pare, mult mai grea: doar o treime constată o ameliorare, faţă de 19-20% care remarcă, dimpotrivă, o înrăutăţire (de trei ori mai numeroşi decât tinerii sub 19 ani!). Aceasta arată că posibilităţile oferite de societatea românească tinerilor şi familiilor tinere sunt încă destul de scăzute, comparativ cu oportunităţile întreţinătorilor de familie adulţi.

Îmbunătăţirea vieţii este percepută, de asemenea, mai pregnant în oraşe (42%) faţă de sate (35%), dar decalajul nu este foarte important.
În schimb, pe regiuni istorice, la o extremă se afla situaţia tinerilor bănăţeni (peste jumătate dintre ei: 53% resimt o ameliorare a vieţii!), urmaţi de tinerii din Bucureşti, Oltenia, Ardeal şi Muntenia (între 40% şi 50%), iar la extrema cealaltă, cei mai puţin mulţumiţi de evoluţia vieţii lor sunt tinerii din Moldova şi Dobrogea (doar un sfert dintre ei).
Şi în ceea ce priveşte viitorul lor, tinerii sunt de regula optimişti, ei declarând în proporţie de 43% că se aşteaptă la o îmbunătăţire a nivelului lor de trai şi în proporţie de 20% că nivelul de trai va rămâne la fel, cifre identice practic cu cele obţinute în anul anterior (2005).
În ceea ce priveşte autoaprecierea veniturilor, nici aici nu se constată modificări importante: 3-4% declară că au venituri mai mult decât mulţumitoare, 20-21% că au venituri mari, 35-36% că au venituri medii, 28-30% că au venituri scăzute, iar 9-10% că au venituri la limita strictului necesar. În orice caz, balanţa înclină înspre cei cu venituri mici şi foarte mici: cca. 40%, faţă de cei cu venituri medii: cca. 35% şi cei cu venituri mari şi foarte mari: cca. 25%, indicând în continuare un dezechilibru important al curbei veniturilor şi o structură polarizată a societăţii româneşti.
Referitor la gradul de mulţumire faţă de viaţa socială în general şi faţă de viaţapersonală, tinerii au sentimente contradictorii. Pe de o parte, ei sunt profund nemulţumiţi de condiţiile oferite de societate. Astfel, doar 3,5% sunt mulţumiţi şi foarte mulţumiţi de piaţa locurilor de muncă, doar 2,5% de condiţiile pe care societatea le oferă tinerilor şi sub 1% de maniera în care factorii politici lucrează în favoarea oamenilor! Pe ansamblu, gradul de mulţumire are nu doar un coeficient negativ (–107p.), ceea ce arată predominanţa nemulţumirii, dar acesta este şi foarte scăzut, lucru ce evidenţiază o imagine profund negativă a societăţii româneşti actuale.

Chiar mai grav decât atât este faptul că imaginea societăţii se erodează de la un an la altul. Astfel, constatăm că mulţumirea faţă de piaţa muncii a scăzut de la 5,5% în 2005 la 3,5% în 2006, că mulţumirea faţă de posibilităţile de realizare a unui tânăr au scăzut încă şi mai dramatic de la 8% în 2005 la 2,5% în 2006! De asemenea, mulţumirea faţă de viaţa politică a scăzut şi ea de la 3% în 2005 la sub 1% în 2006.
În aceste condiţii, singura sursă de satisfacţie rămâne viaţa personală şi, în primul rând, viaţa familială. Mai precis, relaţiile intrafamiliale rămân încă principala sursa de satisfacţie a tinerilor români: 75%, la fel ca şi în anul precedent, element ce evidenţiază cu certitudine că societatea românească nu este suficient de consolidată şi matură din punct de vedere politic şi civic, şi că ea se susţine în principal pe nucleul familial. Altă sursă de satisfacţie importantă este starea de sănătate: 60%, la fel ca şi în anul anterior, iar ceea ce este mai îmbucurător o constituie creşterea mulţumirii faţă de condiţiile de locuire, de la 51% în 2005 la 55% în prezent. Pe locul patru în ierarhie se situează posibilităţile de petrecere a timpului liber, cu puţin sub 50%, la fel ca în anul anterior. În schimb, pe ultimele locuri şi în scădere dramatică se afla mulţumirea faţă de propria situaţie educaţională, care cunoaşte un recul abrupt de la 50% în 2005 la 20% în 2006 (!), mulţumirea faţă de locul de muncă, de la 30% în 2005 la 16% în prezent, respectiv mulţumirea faţă de veniturile obţinute, de la 16% în 2005 la 10% în 2006. Pe ansamblu, avem un coeficient de 24 p. al mulţumirii faţă de viaţa personală, indicând pe de o parte precumpănirea stării de mulţumire faţă de starea de nemulţumire, iar pe de alta parte, superioritatea categorică a satisfacţiei faţă de viaţa personala şi familială comparativ cu satisfacţia faţă de viaţa socială în general: 24 p. faţă de doar –107 p.

2. Educaţie şi competenţe profesionale

Ca şi în anii trecuţi (2005), principala apreciere pozitivă la adresa şcolii este faptul ca formează o cultură generală tinerilor români (35% dintre ei prezintă un acord puternic cu această afirmaţie), iar principalul punct slab lipsa activităţilor extraşcolare interesante(doar 12% sunt de acord în mare măsură că acestea există). Cele mai multe aprecieri la adresa şcolii se situează însă într-o poziţie de mijloc însă (acord în oarecare măsură), fapt care sugerează pe de o parte opinii insuficient cristalizate la tinerii investigaţi, iar pe de altă parte o ambivalenţă a aspectelor prezentate spre evaluare. În comparaţie cu anul trecut, a scăzut per ansamblu ponderea aprecierilor pozitive (în mare măsură) faţă de diferitele aspecte ale activităţii şcolii.
Cea mai frecventă utilizare a calculatorului de către tineri este pentru muzică, filme şi jocuri, şi cea mai rară utilizare este pentru comerţ electronic sau operaţiuni bancare. În medie, cel puţin o dată pe lună este utilizat calculatorul pentru şcoala sau serviciu, pentru a comunica cu prietenii, sau pentru a se informa despre lucruri pe care îi interesează. Faţă de anul 2005, pare să existe un declin uşor în frecvenţa de utilizare a calculatorului, pe toate dimensiunile prezentate de noi.
Principalele modalităţi de perfecţionare profesională în viziunea tinerilor sunt accesul la o formă de învăţământ, (77% prezintă un acord puternic sau foarte puternic cu aceasta), şi experienţa la locul de muncă (73% prezintă un acord puternic sau foarte puternic). Modalităţile mai puţin eficiente în această direcţie sunt considerate a fi studiul individual cu un profesor (60% prezintă un acord redus sau mediu cu aceasta) şi voluntariatul (61% prezintă un acord redus sau mediu);
Marea majoritate a tinerilor (82%) nu au avut acces la cursuri extraşcolare de calificare sau perfecţionare. Dintre cei care au urmat un astfel de curs, cei mai mulţi au optat pentru domeniul calculatoarelor(32% din opţiuni) şi al limbilor străine(11%). Ca şi rezultate aşteptate, aceştia s-au declarat mulţumiţi sau foarte mulţumiţi de rezultatele obţinute de pe urma cursurilor(71%)

În concordanţă cu cele de mai sus, tinerii consideră că cele mai importante competenţe pentru avea un loc de muncă bun sunt cunoaşterea a cel puţin unei limbi străine (46%), şi abilităţile de utilizare a calculatorului (42%). Pe locurile următoare se situează cunoştinţele de specialitate (37%), experienţa (33%) şi aptitudinile de comunicare(16%). Comparativ cu anul 2005 cunoaşterea a cel puţin unei limbi străine pare să fie mai importantă decât abilităţile de lucru cu computerul.
În ceea ce priveşte evaluarea actualului loc de muncă (pentru tinerii care lucrează), cele mai multe aprecieri pozitive se referă la ambianţa plăcută de lucru(69%), la utilizarea cunoştinţelor proprii(66%) şi la relaţiile bune cu superiorii (65%). Cele mai multe aprecieri negative se referă la nivelul salariului (56% dintre tineri consideră că nu sunt plătiţi bine), la siguranţa locului de muncă (48% cred că nu au această siguranţă), şi la şansele de promovare (46% consideră ca nu au aceste şanse). Comparativ cu anul trecut se observă scădere uşoară a ponderii tinerilor mulţumiţi de programul de muncă (cu 8%), de adecvarea la interesele proprii a muncii (cu 5%) şi de nivelul salariului (cu 6%). Singura creştere faţă de anul trecut la aspectele ce ţin de locul de muncă se referă la şansele de promovare: a crescut cu 13% segmentul tinerilor care consideră că au această şansă.
Cele mai profitabile ocupaţii/domenii de activitate în opinia tinerilor sunt: avocatura şi domeniul juridic, medicina, domeniul financiar, politica şi patronatul/afacerile. Faţă de anul 2003 se observă o scădere a profitabilităţii percepute la domeniile avocatură/justiţie şi la cel politic, şi o creştere la domeniile medicină, finanţe, afaceri, armată/interne.
Cele mai puţin profitabile domenii de activitate în percepţia tinerilor sunt: munca necalificată, învăţământul/cercetarea, vânzările, agricultura şi munca din producţie/ meşteşugărească. În comparaţie cu anul 2003 se observă o accentuare a prestigiului negativ la ocupaţiile ce ţin de munca necalificată, de vânzări, şi o diminuare a acestuia la domeniile învăţământ/cercetare, agricultură, munca de producţie/meşteşugărească.

3. Participare civică

Comportamentul participativ al tinerilor în sfera societăţii civile a fost măsurat prin intermediul unei scale cu 5 forme de participare: ca membru în conducere, ca angajat plătit, ca voluntar, ca simpatizant şi respectiv ca beneficiar.

Comparaţia cu 2004 ne arată evoluţii negative ale gradului de încredere al tinerilor în instituţiile statului şi în celelalte instituţii publice, ca şi în ce priveşte mulţumirea faţă de viaţa politică.
Cu excepţia şcolii,care înregistrează o creşterea încrederii,trecând pe locul II, în imediata apropiere a Bisericii (principalul depozitar al încrederii populaţiei României, indiferent de perioadă şi segmentul de populaţie), toate celelalte instituţii cunosc un proces de erodare a încrederii tinerilor.
Tinerii sunt foarte rezervaţi faţă de formele de asociere şi participare civică sau politică (organizaţii neguvernamentale, asociaţii, partide politice) preferând să acorde încredere instituţiilor tradiţionale ale societăţii –şcoala şi biserica. Calculând un indice de încredere pe o scală de la 1 la 4 obţinem următoarele scoruri: 0,68 pentru partide politice, 1,02 pentru organizaţii neguvernamentale, asociaţii, 2,12 pentru şcoală şi 2,38 pentru biserică.
Cei mai prezenţi în organizaţiile neguvernamentale sunt tinerii din mediul urban. Tinerii din mediul rural şi absolvenţii de şcoli profesionale au cele mai scăzute cote de participare. Fetele au o participare mai redusă atunci când este vorba de cluburi sportive, în schimb îi depăşesc pe băieţi în privinţa participării la organizaţii profesionale şi cultural artistice.
Atunci când judecă politicile publice desfăşurate de Guvern, tinerii sunt mai degrabă nemulţumiţi. O singură excepţie am putea nota în legătură cu domeniul învăţământului care satisface un procent ceva mai ridicat dintre tineri şi unde raportul dintre cei mulţumiţi şi cei nemulţumiţi pare să tindă spre un oarecare echilibru. Situaţia explică şi încrederea mai mare exprimată de tineri în instituţia şcolii despre care aminteam în paragraful anterior.
În schimb, faţă de 21,6% cât era procentul celor mulţumiţi de politica de protecţie socială a tinerilor în 2004, anul acesta ponderea a scăzut dramatic la numai 5,3%.

În ceea ce priveşte experienţa anterioară cu spaţiul internaţional a tinerilor români, constatăm următoarele: 19,7% dintre ei au fost în ultimii ani în străinătate ca turişti, alţii 12,3% au fost în străinătate pentru a-şi vizita rudele sau prietenii, 9,9% au fost în străinătate pentru a muncii şi 1,8% dintre ei au fost în străinătate pentru a studia.
Un alt aspect important al contractului cu străinătatea, mai ales prin implicaţiile pe care le are asupra situaţiei materiale a tânărului cât şi prin diminuarea sprijinului de tip afectiv, moral, educativ primit de tânăr este faptul că pentru la o parte din tineri (17%), unul din părinţii sau chiar amândoi părinţi sunt/sau au fost plecaţi la muncă în străinătate. Printr-o astfel de experienţă au trecut într-o proporţie mai mare tinerii cu vârste între 15-18 ani, cei din mediul urban, cei din Moldova, Dobrogea sau Bucureşti.
Referitor la potenţialul latent de migraţiune externă a tinerilor, în 2006, s-au înregistrat următoarele opţiuni: 7,6% dintre ei se gândesc la o plecare definitivă din ţară, 55,4% dintre tineri au în vedere o plecare de tip temporar într-o ţară străină, 12,4% sunt indecişi în ceea ce priveşte plecarea lor din ţară, iar 8,6% au declarat că nu s-au gândit la acest lucru.
Comparativ cu anul 2005 (34%), se constată o creştere consistentă a interesului tinerilor pentru plecările temporare din ţară. Procentul celor nehotărâţi se păstrează la un nivel asemănător celui din 2005. De asemenea, remarcăm şi o scădere a procentului tinerilor care nu sunt interesaţi (cel puţin la nivel intenţional) de varianta plecării din ţară. La nivelul plecărilor definitive din ţară nu se înregistrează variaţii semnificative faţă de 2005.
Aproape jumătate dintre tineri intenţionează să plece din ţară, cel puţin la nivel declarativ, pentru a lucra. Alte motive care i-ar determina să se deplaseze în afară României sunt cele de tip turistic (43,7%), cele legate de vizitarea prietenilor sau a rudelor (31,8%) sau pentru completarea educaţiei sau calificării (21,3%).
Majoritatea tinerilor (91%) cunosc persoane care au fost plecate în străinătate la muncă. Experienţele de acest tip sunt apreciate a fi fost, în cea mai mare parte, încununate de succes (88,6% - s-au descurcat „bine sau foarte bine”). Pe ansamblu, aceste exemple de reuşită pot insufla încrederea tânărului în avantajele ce ar putea fi oferite de un loc de muncă în străinătate.
Italia (37,1%), Spania (31,3%), Anglia (13,3%), USA (12,9%), Germania (12,8) sunt principalele destinaţii alese de tinerii români în ceea ce priveşte munca în străinătate. Domeniile de activitate pe care le au în vedere tinerii atunci când îşi propun să plece în străinătate, la muncă sunt, în principal: turismul (hoteluri şi restaurante) 22,5%, construcţii (16,6%), comerţ (9%), agricultură (8,1%), sănătate şi asistenţă socială (7,5%).
Principalele 3 dificultăţi cu care tinerii care intenţionează să plece la muncă în străinătate consideră că se vor confrunta sunt: dorul de casă pentru 28,7% dintre ei, dificultăţile legate de limba vorbită – 22,5%, atitudinea ostilă a celor din jur – 14,1%.
Pentru plecările definitive din România, tinerii români se orientează spre ţări cum ar fi: Italia (23,8%), Spania (23,8%), USA (13,1%), Germania (9,5%), Anglia (9,5%), Franţa (9,5%).
Pentru a-şi completa educaţia sau calificarea ar opta pentru: Anglia (27,7%), USA (24,7%), Franţa (21,7%), Italia (14,9%), Germania (12,8%).
În Italia (43,8%), Spania (27,1%), Germania (12,3%), USA (24,7%), Ungaria (7,1%) se află cei mai mulţi dintre prietenii sau rudele tinerilor români pe care aceştia şi-au propus să-i viziteze.
Ţările preferate ca destinaţii turistice externe sunt: Italia (28,2%), Franţa (19,9%), Grecia (18 %), Spania (16,8%), USA (8,5%).
În ceea ce priveşte migraţia latentă internă se constată ca doar 22% dintre tinerii au în vedere o posibilă plecare din localitatea în care locuiesc în momentul de faţă în altă localitate din ţară. 12% nici nu s-au gândit la o astfel de opţiune. Aproape o treime dintre cei care doresc să plece în altă localitate din ţară se orientează spre Bucureşti (27,2%) sau spre oraşe mari cum ar fi Cluj Napoca (9,5%), Timişoara (8,6%), Constanţa (6,5%) sau Braşov (5,2%).
La nivel intenţional, se constată de asemenea, orientarea fluxurilor de migraţie internă de la urban spre alt urban (52,1%) (de cele mai multe ori la un urban de mărime mai mare) şi de la rural spre urban (41,3%). Migraţie internă de tipul urban spre rural, cel puţin la nivel latent, este ca şi inexistentă printre tinerii români.

5. Timp liber
Pentru mai mult de o treime din tineri (36%) timpul liber este unul din aspectele foarte importante ale vieţii. Încă 52% din tineri consideră timpul liber destul de important. Relaţiile familiale şi cele de prietenie, munca şi şcoala sunt, desigur, mai importante decât acesta, fapt care confirmă definirea timpului liber ca acel aspect al vieţii prin intermediul căruia oamenii desfăşoară o serie de activităţi pentru sine, dincolo de obligaţiile familiale şi sociale. Pe de altă parte, constrângerile şi cerinţele din societatea românească, orientarea către şi pentru relaţii de familie şi de prietenie, interesul pentru acumularea de capital profesional pot determina situarea timpului liber pe un plan secundar, fie şi pentru tineri, care dispun, în principiu, de mai multă „libertate”.

Astfel, in timpul liber pe care îl au zilnic, tinerii urmăresc emisiuni de televiziune (71%). Tot zilnic, o parte din tineri (35%) se întâlnesc cu prietenii, deşi, faţă de 2005, a scăzut cu 12% ponderea acestora.
Tendinţa a aproape jumătate din tinerii români (44%) este să se întâlnească cu prietenii săptămânal. Cu aproximativ aceeaşi periodicitate (cel puţin o dată pe săptămână), peste o treime din tineri citesc ziare, fac sport, merg în baruri sau la terase.
Cel puţin o dată pe lună tinerii merg la petreceri (47%), în cluburi, discoteci (33%), în baruri (30%) şi citesc literatură (27%) şi cel puţin o dată pe anmerg în excursii (54%), la cinematograf (31%) şi la teatru (30%).
Există o pondere importantă de tineri care nu obişnuiesc să citească literatură în timpul liber (28%), să meargă la cinematograf (47%) sau la teatru (53%).[1] Cu toate acestea, ponderea celor care au declarat că nu merg la spectacole de teatru a scăzut cu 9%, faţă de anul precedent.

NN: În evaluarea acestei situaţii trebuie să se ţină cont şi de oferta şi calitatea bunurilor culturale la care au acces tinerii care locuiesc în oraşele mici şi în sate.

6. Relaţii sociale şi autonomie

Încrederea în autonomia personală, deşi ridicată, este în uşoară scădere. Astfel, în acest an 58% dintre tinerii investigaţi au apreciat că pot (în mare sau chiar în foarte mare măsură) „hotărî singuri ceea ce se întâmplă în viaţa lor, independent de voinţa altor persoane, în timp ce anul trecut ponderea acestei categorii de tineri a fost de 64%.
Importanţa pe care tinerii o acordă, în prezent, atât relaţiilor cu familia, cât şi a celor cu prietenii şi cunoştinţelor este foarte ridicată. Aprecierile lor sunt însă mai ferme, aproape unanime, în cazul relaţiilor cu familia: 98,9% dintre cei investigaţi consideră că relaţiile lor cu familia sunt foarte importante (80%) sau destul de importante(18,8%).
Comparativ cu acestea, aprecierile făcute asupra relaţiilor cu prietenii şi cunoştinţele au fost mult mai nuanţate: 43% le-au considerat foarte importante, 44,6% ca fiind destul de importante şi 10% doar puţin importante.
Tinerii se simt înţeleşi cu precădere de către propria familie (40,5% dintre ei şi 35% mult) şi mult mai puţin de către şcoală (8% foarte mult şi 22,6% mult), autorităţi (6,2% foarte mult şi 15% mult) sau la locul de muncă (7,2% foarte mult şi 16,4% mult). Ceea ce, considerăm noi, reprezintă un semnal de alarmă pentru aceste instituţii şi pentru legăturile care trebuie să existe în mod firesc între ele şi tânăra generaţie.
Aşteptările pe care le resimt tinerii sunt mult diferite în relaţii pe care le au cu diverse categorii de persoane. Astfel, în cazul părinţilor ei cred că aceştia aşteaptă de la ei în primul rând să se poarte frumos cu ei (64,7%) şi să dea dovadă de înţelegere (35%) şi de afecţiune (33,8%), iar din partea prietenilor ei percep o dorinţă mai mare de înţelegere (41,8%) şi comunicare (48,2%). În ce priveşte persoanele cu care au relaţii mai formale (colegi şi vecini) ei cred că există aşteptări mai mult legate de comunicare (42,3% din partea colegilor şi 31 % din partea vecinilor), de cooperare (44, 6% în cazul colegilor) şi de bună înţelegere (31,1% din partea vecinilor, 28,5% din partea colegilor).

Pe ansamblu, comunicarea este solicitarea cea mai frecventă pe care o resimt tinerii, legată de afecţiune şi înţelegere în cazul relaţiilor non-formale (cu părinţii şi prietenii) sau de cooperare în cazul relaţiilor formale (cu vecinii şi colegii).
Comunicarea este principala aşteptare pe care o au tinerii în relaţiile lor. Astfel, ea se află pe locul 1 în relaţiile cu prietenii (45%), pe locul 2 în relaţiile cu colegii (40,8%), pe locul 4 în relaţiile cu vecinii (33,8%) şi pe locul 6 în relaţiile cu părinţii (12,2%).
La aceasta se adaugă aşteptările legate de specificul relaţiilor pe care tinerii le au cu fiecare categorie:
de partea părinţilor:sfaturi (51,4%), înţelegere (47,6%) şi sprijin material (24,1%)
din partea prietenilor: înţelegere (36,9%), modele de comportare (20,7%) şi cooperare (20,4%)
din partea colegilor:cooperare (47,2%), înţelegere (28,4%) şi recunoaşterea meritelor (13,7%)
din partea vecinilor:înţelegere (38,1%), cooperare (26,2%) şi modele de comportare (9,7%).
Remarcăm aici că sursa modelelor pentru comportare pentru tinerii investigaţi sunt în principal prietenii (20,7%, locul 4 în ordinea aşteptărilor), colegii şi vecinii(13,7% şi 9,7% ambele locul 6 în ordinea aşteptărilor) şi abia la sfârşit părinţii (11,2%, locul 7 în ordinea aşteptărilor).
Un alt aspect interesant este şi existenţa unei anume confuzii şi detaşări referitoare la relaţiile cu vecinii în primul rând şi chiar faţă de colegi. Aceasta este indicată, credem noi, de ponderea mare a non-răspunsurilor (39,1%, în relaţiile cu vecinii şi 28,4% în relaţiile cu colegii) şi a tinerilor care nu aşteaptă nimic de la relaţiile cu aceştia (35,9%, în relaţiile cu vecinii şi 10,8% locul 7 în relaţiile cu colegii).

7. Valori şi atitudini de toleranţă
În 2005 orientările valorice ale tinerilor păreau că merg mai ales către valori etern umane ca pacea şi credinţa în Dumnezeu.

În 2006, principala întrebare adresată cu privire la lucrurile (aspectele) considerate importante de către tineri ne-a arătat o imagine oarecum diferită dar şi asemănătoare a orientărilor tinerilor. Aceştia ne apar tot ca având un univers valoric preponderent tradiţional, aşa cum au apărut şi în studiile anterioare.

            Aspectele considerate foarte importante:
familia              prietenii            munca              şcoala              distracţia          religia               politica
80,1%             43,8%             42,2%             41,3%             35,7%             33,6%             2,8%

Gradul de religiozitate al tinerilor (%)
Cât de important este în viaţa tânărului                                     Dumnezeu                    Religia
foarte mult                                                                              54,2                            45,2
destul de mult                                                                         37,2                            40,3
nu prea mult                                                                            7,5                              12,8
deloc                                                                                      0,4                              0,8
nu răspunde                                                                            0,7                              0,8

Rezultă rolul primordial al familiei în viaţa tinerilor, constatare care este în concordanţă cu rezultate mai vechi ale cercetărilor pe tineret. Familia reprezintă o valoare tradiţională, munca, şcoala şi chiar prietenii ar putea fi considerate valori moderne iar distracţia – o valoare postmodernă.
Surprinde totuşi locul ocupat de religie, care în cercetările din anul trecut părea să fie atîtde important. Dar la întrebările cu referinţă expresă la Dumnezeu şi la religie, răspunsurile au fost şi în acest an cu un pronunţat procent de religiozitate:
Anul trecut valorile legate de libertatea individului şi mai ales de toleranţă şi solidaritate cu cei aflaţi în situaţii nefavorabile se situau în a doua parte a ierarhiei valorilor tinerilor. De aceea am fost tentaţi în cadrul diagnozei 2006 să aprofundăm această chestiune. Am folosit un set de întrebări privitoare la gradul de apropiere acceptată cu privire la o serie de categorii sociale şi grupuri etnice. Am putut confirma din nou ipoteza cu privire la lipsa de toleranţă şi solidaritate a tinerilor în raport cu o serie de asemenea grupuri cum ar fi bolnavii psihici şi cei infectaţi HIV SIDA, homosexualii sau ţiganii.
În schimb, cele mai multe grupuri etnice sunt acceptate într-o proporţie importantă şi nu ridică probleme culturale deosebite tinerilor din România.