sunt pasager fara drum / din lume semne sa adun
e-Revista Nr. 17
15 septembrie 2006
[email protected] Numarul 18 apare in
1 octombrie
Motto 
Ica CHITU
PRIMA ZI DE SCOALA
de Marius DOBRIN

Am inceput sa simt timpul tot mai acut in fiinta mea. Ma descopar eu insumi tot mai legat de calendar.
Multe zile dintr-un an imi amintesc de un reper sau altul, tot mai multe au o anumita semnificatie.
Astfel zilele mele sunt pastelate,
astfel memoria este jucator activ in partida curenta.
15 septembrie inseamna de-a pururi prima zi de scoala. Imaginea de toamna incipienta. Cu soare plin, strajuit de coroanele bogate ale castanilor, nucilor si altora de calibrul lor. Cand umbra face diferenta de temperatura. Cand brusc orasul se anima. Cand dupa o vara pustie in
CUPRINS
"Eve"
Cristina DOROBAT-docri
"Prima zi de scoala"
Marius DOBRIN
"Eve", foto: Cristina DOROBAT-docri, (click pt imagine marita)
"Admitere la medicina"
Evelina MORARU
statiile de tramvai dau buzna glasuri de copii. Obraznice. De maxima vitalitate. Este impactul tineretii asupra monotoniei. Memoria mea selectiva sorteaza. Mai degraba dimineata de 15 septembrie cu savoarea reintalnirilor decat dimineata de 16 septembrie cu spaima cenzurii directoriale. Florile din 15. Zumzetul de nestavilit. Cautarea prin multime a unor ochi obsedanti de anul trecut...Acum, la maturitate,  cautarea ochilor obsedanti din tinerete, cand ne revedem fiecare cu cate un copil de mana. Inima crescuta de dragul copiilor. Ai mei, ai tai, ai nostri...
Se regasesc ei, mirati ei insisi de cat au crescut, ne regasim noi, bucurosi sa intram in jocul de odinioara fie si pentru o zi. Pe 15 septembrie la pranz nu mai conteaza decat ceea ce vrem sa ne daruim noua insine.
Cat vrem sa constientizam din fericirea pe care o traim. Precum monsieur Jourdain, mai degraba suntem fericiti fara sa stim.
"Poarta nadejdii"
Evelina MORARU
"Tu"
  Vlad SOLOMON
"Sentimente"
Geta HANNA
"Bolero (nu de Ravel)"
Dan PREDESCU
"Obraznic"
Anca DOROHOI
Admitere la medicina
de Evelina MORARU
"Iar incepe scoala?"
Mircea NASTASIE
As marturisi despre acele zile cu stari de gratie si intensa framintare, zile in care as fi platit cu viata onoarea de a fi studenta la medicina...
Mi-am dat seama ca nu stiam suficient, se lupta ani de zile pentru a face fata unui concurs dur, cu materie nelimitata, cu ani de preparatii cu profesorii din Iasi, dupa tratate de anatomie cumplit de grele... Eram absolventa unui liceu de exceptie fara a fi o somitate a liceului deoarece preferasem mereu stiintele umaniste dar urmasem cursurile sectiei Real, unde matematica era regina pe vecie si eu Cenusareasa in vesnica asteptare a printului... Pantoful meu vrajit era pasiunea pentru anatomie, o profesoara extrem de exigenta si tratatul lui Voiculescu si Petricu (in mare voga atunci). Asul din maneca era o cunoastere buna a materiei la chimie datorata marelui profesor Nicola Traian, o figura remarcabila de intelectual, un amestec de formidabil si diabolic, iertata fie-mi blasfemia... Panicat de intentia mea de viitor candidat esuat in demersul de a deveni medicinista, tata, sfatuit si de ilustrii mei profesori care nu-mi recunosteau decat meritul de a scrie literatura adolescentina (aveam doar 17 ani)-a venit acasa cu gramatica academiei in doua volume si a spus grav :�vei concura la filologie�. S-a lovit de rezistenta mea vehementa �voi da la medicina� si in final a decis sa-mi dea libertatea (fie-i lui umbra luminoasa... ) Era trist, preocupat si visa in tacere imposibilul urmarind zilele prea
"Scola ca amintire."
Mihai MIHALSCHI
"Seducator, amurgul"
Ramona IANCU
"E mai mult decat un asfintit...e un miracol"
Oana MEA
"Pe Valea Cernei mi-am cumparat bilet pentru Gradina Raiului"
Lucia GELEHRTER
"Deschid..."
Marius DOBRIN
scurte, parca, ale acelei veri...Am plecat la Iasi cu un geamantan prea mare, doua rochitele, carti, caiete, actele necesare si ideea de a sta la camin (altfel unde?) Aveam un unchi in Iasi care era plecat in vacanta... La serviciul social mi-au dat cazare abia de a doua zi, �dublura la Tanase Ana�-scria pe chitanta doveditoare a platii acestui serviciu... Ei,unde dormim pana maine? Tata a hotarit sa mergem in gara; coborand pe Rapa Galbena,un loc celebru in Iasi si miraculos pe masura,mi-am amintit ca pe aceasta strada locuia o�prietena� a mea, cunoscuta la olimpiadele de literatura faza regionala; se numea Catalina si era o formidabila poeta tanara, era deja studenta la filologie si ne scriam ea 
"Buzunarul de la inima"
Irael
"Paretare-16"
Uca Maria Iov Broussarte
"Visul e un examen ce ma rataceste..."
Liviu MIRCEA
O clipa de Intimitate:
"Intimitatea nevazuta"
Sorana GHEORGHITA
"Compozitie"
Andrei MEDINSKI
Foto-poezie
Adrian RACHIERU
"Parterul si etajul - VII-Eva" 
Dina CALIN
Iasi-Fotografie din albumul autoarei
fiind incantata de mine si n-am stiut niciodata de ce; i-am propus tatei sa incercam la usa ei; se lasase seara. A aparut in usa apartamentului, frumoasa si surprinsa, m-a invitat in casa, i-am spus povestea si  mi-a propus sa dorm la ea. Mama ei murise cu citeva luni in urma,era trista si confuza...Tata a dormit in gara, fericit ca eu mi-am putut odihni creierul atat de necesar! A doua zi m-am infiintat la camin. Aglomeratie, agitatie... am intrat in camera respectiva, aratam neimpunator, o fiinta de 17 ani, micuta, slabuta, cu un geamantan prea mare (ce aveam acasa). Timida, m-am adresat grupului galagios de fete impunatoare, marete chiar, dezlantuite intr-o discutie pe teme de anatomie:
-Nu va suparati, cine este Ana T?
-Eu, ce vrei cu mine? -mi-a raspuns o lunganca obraznica, intr-un capot rosu cu mici buline albe.
-Sunt dublura in patul tau la cazare -am indraznit eu fara convingere, gata sa fug pe usa.
-Nenorocitii, le-am dat tigari Kent, i-am rugat sa ma lase sa dorm singura.
Apoi, urmarindu-ma pe furis s-a consolat.
-Macar esti mica, vai de capul tau; sper ca nu dai la pediatrie.
-Regret, m-am inscris la pediatrie.
Un ris general s-a incins si mi-au explicat simpatice ca Ana promise-se ca va omori pe o eventuala concurenta la pediatrie...  Zilele concursului au fost un cosmar, mi-era frica sa nu-mi uit sau pierd legitimatia fara de care accesul in facultate era interzis, aveam un singur stilou care-mi pata degetele cu cerneala si se spunea mereu sa nu lasam vreun semn pe teza... Erau multi candidati si cei care incercasera de mai multe ori erau rai, agresivi, ne timorau cu intrebari si ne coborau moralul inainte de confruntate... Trei teze, examene scrise clasice la anatomie, chimie, fizica si apoi, dupa corectarea tezelor, un examen oral la anatomie si fiziologie, totul la maxima exigenta... Paza, rigoare, figuri straniu de detasate, ascunzandu-si eventuala simpatie... Controale, fotografiile noastre pe banci, cateva ore de cumplita singuratate, doar tu si stiloul tau lunecand pe pagina rabdatoare...Eram incordata cumplit si o compasiune teribila aveam pentru tata care astepta umil la coltul cladirii inaccesibile, acolo, langa celebra �Poarta a nadejdii� care a ramas si azi in fata facultatii... Alergam sa-l linistesc:
-Am stiut tata!
Il simteam temaror.
-Ai stiut dar se face o comparatie.
Ma pregatea pentru esec, era deodata mai putin sever si mai clement, ma induiosa, as fi intors timpul pentru el si as fi facut totul sa-l vad incantat de performantele mele dar, vai, eram atat de constienta ca stiu infim de putin... La camin se taia in carne vie:
-Tu asta care dai prima oara, hai, valea, ma grabesc, te speli dupa mine.
Mi-am gasit caietul cu scheme la anatomie distrus, dar pe noptiera, un caiet mic de insemnari al Anei. Dupa doar doua zile de convietuire in acelasi pat, continea o fraza miraculoasa, un balsam pe sufletul meu: �cu
Portrete
Viki MARICA
"Haiku"
Viorel MURESAN
"Prindeti profu' !"
Mandics Gyorgy, M.Veress Szuszanna
"Omul invizibil"
Gyorfi-Deak Gyorgy
"Remember"
Nick DARASTEAN
"Casa de Ines" -VII
Nusa ILISIE
"Biruiti"
Corina UNGUREANU
"Celularita ta" 
Mihai VAKULOVSKI
"La intalnire"
Ana DOINA
Rozi:
"statut cartezian"
Rozi BAKO
"Nota 4"
Oana CATANOIU
"Lastuni-3"
Gyorfi-Deak Gyorgy
"Lucru manual"
Felicia ANTIP &
Ana DOINA
mine in pat doarme Lia, as vrea sa reuseasca si ea!� Descoperise ca sunt din orasul unde fratele ei facea armata si descoperise ca parintii mei m-au invatat sa fiu manierata... Filmul evenimentelor se desfasura rapid, erau in noi sentimente contrare, vroiam sa treaca, n-am fi pierdut pentru nimic in lume sansa, realizam cum trece ireversibil ceasul hotaritor al destinului. Eu nu cred nici acum in asteptarile lungi, eram sigura ca soarta-mi va fi trasata de media acestui concurs; era nedrept sa ma infrunt cu oameni care faceau acest efort de cativa ani dar nici in gand nu comentam ce-mi era harazit; ma rugam rar lui Dumnezeu cu alte scopuri decat soapta dinainte de somn  �apara Doamne familia mea si sa fie sanatosi parintii mei�
"Leaf Steam"
Tom KINTER
"15 septembrie de altadata"
Valentin BEREZOVSCHI
"Iubita, toamna"
Liviu Florian JIANU
"Pastel de toamna"
Gabriel RECHITEANU
"Portretul"
Dusan BAISKI
"Stegarul"
Vlad SOLOMON
"Un ou copt in cenusa"
Andana CALINESCU
"Dupa scoala"
Andana CALINESCU
"Poarta nadejdii", foto: Evelina MORARU
"Uzina de vise", 48-55
I.C.
In serile acelea am indraznit sa-l implor  �fa Doamne ceva sa pot invata si eu acolo�.  Acolo insemna cladirea masiva din care nu vazusem decat sala unde fusesem repartizata pentru teza...
Iasul avea nuantele toamnei, frunzele gigantilor arbori pierdusera verdele intens, se asternea toamna care ma putea gasi in elanul dorit sau ma putea arunca pentru incercari reluate in care nu credeam prea mult. Si mi-am promis atunci ca orice examen voi mai da sa nu -mi permit sa merg la intamplare, sa muncesc mai mult, sa renunt la placerea lecturilor usoare, a intilnirilor banale care-ti care-ti fura timpul. Stiam ca aveam timp dar doream timpul acela !
Primele rezultate afisate au fost cele obtinute la teze; media mea era mare, intram in primii 30 cu medii peste 8, erau 50 de locuri, trebuia doar sa-mi mentin acest rezultat... Pot aprecia beneficiul concursurilor doar scrise de astazi...n-am putut dormi, manca, la gandul intalnirii cu profesori universitari in carne si oase.Intalnirea a fost dura, erau doi barbati celebri in lumea medicala, unul dintre ei neurochirurg iar subiectul extras de mine la anatomie era tratat in manualul de liceu pe 7 randuri, nu te puteai afirma cu el dar am avut sansa sa le stiu, asa cum au spus, putin si corect. Inaintea mea se oferise nota 10, ardeam in disperare, mi-au dat o nota nenorocita, mai mica decat cea de la teza si gandul meu era la tata, cum sa-i marturisesc acest esec. Ne-am intalnit si mi-a prezentat varianta: sa merg un an la scoala sanitara, ceva care m-a lovit in tot ce visam, mi-era frica de plafonare si de propria mea renuntare la lupta...
"Aterizarea"
Adriana MIREA
O carte postala de la ALBERT: "Olanesti"
"Ascensorul din Kiriat Ono"
Vlad SOLOMON
"Colosii in ceata"
Gabriela VLADUTU
emailar
invitatii
Dupa o zi ma plimbam cu tot grupul de concurente in asteptare, se vorbea, se comenta, unii aveau mari sperante, altii deloc. Nu vorbeam, mergeam langa Ana si meditam fara speranta. Se lansau presupuse date pentru afisarea rezultatelor: ozi, doua... Nimeni nu ne mai intreba nimic, zarurile erau aproape citite. In fata noastra venea alergand o colega din camin, cea mai incercata in concursuri. S-a oprit in fata noastra si ne-a spus:
-Sunt fericita, am luat, totul este afisat.
O asaltau cu intrebari, le enumera pe reusite, se sarutau intre ele, sareau, strigau... Le priveam naucita, aproape plangand cand ea, vazandu-ma, mi-a aruncat intr-o doara:
-Si tu ai intrat, pustoaico...
Rochita mea subtire a devenit o pata miscatoare pe trotuarele pe care alergam delirant, ca la o proba sportiva spre facultate. Stiam ca tata nu putea fi decat acolo!
Ne-am imbratisat strans si in putine zile din viata lui l-am vazut la fel de fericit ca atunci...Intinerise, ochii lui sclipeau de  lacrimi frumoase si m-a rugat:
-Te rog, mergem acasa cu trenul maine!
Hotarasem cu ceilalti colegi de liceu sa ne asteptam, sa plecam impreuna. Am acceptat si toate examenele din viata tatal meu le-a cunoscut si le-a trait emotia si aproape mereu bucuria...
Daca ma gandesc bine, cand nu am mai dat examene, tatal meu a plecat spre vesnica odihna. Au fost mult peste 100, de tot felul: sesiuni, concursuri, atestari, promovari...
Trenul ne-a purtat spre Barlad intr-o aglomeratie pe care o comandase parca tata: oameni de tot felul si daca ei nu intrebau nimic tata purta discutia pana le marturisea mandru:
-Fata mea a dat admiterea la medicina si a reusit.
Ei se uitau neincrezator la mine, intrebau cati ani am si el raspundea:
-Are 17 ani dar va trece de 20 cand va fi medic.
Era o incurajare pentru ei. Am terminat facultatea la 23 de ani si dac-ar fi sa dau timpul inapoi mi-as mai dori odata calatoria aceea, drumul de la gara acasa, masa pregatita de mama, florile daruite de vecini...Venise de-a binelea toamna, inflorise ochiul boului in culori de vis, crescusera castanele iar strugurii, ca niciodata aveau boabe mari stravezii caci fusese o vara calda, lunga si era vremea implinirilor si a altor implicari, la alt nivel de la care nu m-am mai indepartat niciodata, le-am simtit onorante si vii.
M-am intors odata cu Ana, am locuit in aceeasi camera primii ani, la camin, am mancat impreuna pe o cartela, am facut vacante impreuna... Ea inca da examene si astazi in America si nu-i pasa de pozitia mea de profesor, crede ca doar in America te poti afirma, eu insa port mesajul altor generatii si gasesc in fiecare privire de tanar ceva din dorul meu de afirmare la vremea cind nu stiam deloc ce inseamna sa te afirmi, ce renuntari implica, ce pret se plateste... Orice pret am acceptat dar rautatea, invidia, ma dor si-mi creeaza creeaza spaime adanci pe care doar prietenilor foarte buni le marturisesc.
Tu
de Vlad SOLOMON
"Sentimente", foto: Geta HANNA
din volumul "In noi e un cer mai adevarat" Tel-Aviv-'84 (C)
Bolero (nu de Ravel)
de Dan PREDESCU
http://www.ciocu-mic.ro
Din jurnalul slugerului Iordache Copacianu:
           20 Fevruarie 1824
          Astazi am ispravit "Candide". Milut, feciorul meu, a spart vaza cea mare de China. Spune ca a avut nevoie de doua cioburi albastre ca sa le puna drept ochi momaiei de omat pe care a iscodit'o an ograda dindarapt. N'am facut altceva decat sa'l mustru. Desi vaza m'a costat cinci zeci de taleri austriaci, n'am putut sa'l lovesc. Cata bataie am mancat eu de la tata... N'asi fi an stare sa lovesc vreodata o fiinta omeneasca. Traim Vremea Ratiunii !
Din jurnalul ispravnicului �mile Copatchano:
          
12 Iunie 1856
          Monsieur Fourneret a trecut astazi pe la mine. I'am annapoiat "Marion de Lorme", multamindu'i cu lacrami an ochi pentru desfatarea ce mi'a pricinuit'o cu dansa si rugandu'l sa ami mai aduca carti de ale lui Hugo. Jucandu'se de'a Garibaldi, Renica, feciorul meu, a rasturnat scrinul din odaia cea mare de la mijloc, cu cele sase duzini de pahare din cristal. N'am fost an stare sa'l carpesc. Cata bataie am mancat eu de la tata... Dar suntem oameni civilizati, ce Dumnezeu !



Din jurnalul maiorului Ren� Copacianu:


            6 Octomvrie 1896
            Astazi am izbutit sa cumpar "Crima lui Sylvestre Bonnard". Vazandu'ma cu ea, colonelul s'a innegrit la fata si mi'a aruncat in treacat: "Domnule maior, mai bine ai face nitica instructie suplimentara cu oamenii, ca batalionul ala al dumitale merge taman ca un cacat in prastie !" Canalia asta analfabeta ! Fii'meu Carol mi'a sterpelit sabia, s'a ascuns cu ea in bucatarie si a tinut'o deasupra focului pana s'a incins si manerul. Zice ca a vrut sa vada cum se caleste otelul... Va trebui sa'mi cumpar alta � si solda viitoare e data de pe acuma la bacan si la croitor. Totusi, n'am fost in stare sa'l altoiesc pe Carluta asa cum ar fi meritat. Nu sunt eu acela care sa'si educe copiii cu pumnul. Cata bataie am mancat eu de la tata... Dar traim in secolul nouaspe, ce dracu' !
 

Din jurnalul lui Carol Copaceanu, functionar la Ministerul de Justitie:

          5 Martie 1930
          Am reusit sa pun mina pe Proust. Asta m'a costat tot ce'mi mai ramasese din leafa trecuta, iar urmatoarea e inca departe... Marcel s'a apucat sa'mi picteze cu acuarele cele patru costume din sifonier. A mizgalit pe pieptul fiecarei haine � si al celor doua sacouri, pe deasupra � un sir de decoratii. Cica "am vrut sa ai si tu decoratii, ca Tataia !" In prima clipa, mi'a venit sa'l omor. Totusi, n'am fost in stare sa'i trag nici macar o palma. Cita bataie am mincat eu de la tata...
"Obraznic", foto: Anca DOROHOI
Din jurnalul lui Marcel Copaceanu, ajutor de sef de echipa la Intreprinderea de Salubritate:

           16 iulie 1956
           Astazi, dupa o dimineata intreaga de incarcat si descarcat si, pe deasupra, trei ore de Invatamint Politic, m-am intors acasa cu gindul sa imbuc ceva, sa iau cele douazeci de volume de Proust ramase de la tata si sa i le duc asistentului acela de la Filologie, care promisese ca-mi da pe ele patru sute de lei. Ajuns in curte, l-am gasit pe Vladimir jucindu-se cu niste avioane de hirtie. Am ridicat unul si am vazut ca era facut dintr-o pagina tiparita pe frantuzeste. Cuprins de o banuiala sinistra, am dat fuga pina in casa si am descoperit ca jumatate din "Timpul pierdut" avea foile smulse. L-am snopit in bataie. Fara un pic de bubuiala, este de neconceput o atitudine principiala si combativa. Pe mine, tata ma batea de trei ori pe zi si tot am ajuns om al muncii, sindicalist, in ciuda originii mele sociale nu prea sanatoase.
Iar incepe scoala?
de Mircea NASTASIE
Nu am ipocrizia de a vorbi cu nostalgie despre minunatul moment in care �clopotelul anunta inceperea noului an scolar�. Ei bine, si acum mai am cosmaruri in care se face ca se apropie nu stiu ce teza sau visez ceva integrale ce trebuie rezolvate. Ca sa nu mai spun ca ma ingrozeste posibilitatea ca fetita vecinei sa ma roage sa o ajut sa inteleaga metoda de extragere a radacinii patrate dintr-un numar. La ce ne mai trebuie matematica acum cand gasesti calculatoare de buzunar la cele mai amarate buticuri?
Pe vremea copilariei mele imi placea, mai mult decat acum, sa inventez povesti asa incat, incepand cu clasa a sasea am fost obligat de catre regimul opresiv sa particip la diverse concursuri literare. La primul concurs am asteptat cu emotie sa ni se comunice subiectele. A fost unul singur, care s-a repetat in fiecare an gimnazial: �De la fereasta vagonului�. Adica trebuia sa imi inchipui ca merg cu trenul si sa relatez folosind mijloacele de expresie literara impresiile pe care mi le producea calatoria prin ceea ce si atunci era �fascinanta Romanie�. Handicapul meu era acela ca parintii mei lucrand la calea ferata aveau permise de circulatie gratuita pe CFR asa incat eu chiar stateam la fereastra vagonului ore intregi exasperat de lungimea si monotonia drumului. Ca sa nu spun ca nu puteam sa scot nici capul pe geam fiindca imi intra in ochi zgura de la locomotiva cu aburi iar fratele meu si-a pierdut basca pe geam si a luat bataie. Asa ca titlul asta cu �fereastra vagonului�
mi-a produs frustrari ce mi-au marcat intreaga copilarie.
De doua ori am fost invitat la cancelarie. Prima oara a fost de bine. Dadusem o teza la chimie si avusesem de scris despre cianura de potasiu. Am terminat subiectul (foarte scurt tratat in manual) in zece minute si voiam sa dau lucrarea cand am observat cu neplacere ca toti ceilalti colegi ai mei scriau de zor. Vreo cinci minute m-am framantat intrbandu-ma cam despre ce or scrie acestia. Ca sa nu fac impresie proasta, am continuat si eu sa scriu ceva de genul: �Vedem , prin urmare cum din combinarea a doua substante inofensive a rezultat cianura de potasiu, acest monstru care si-a pus pecetea nefasta peste atatea pagini de istorie, marcand cu umbra sinistra a mortii existenta unor personaje importante ale culturii si istoriei mondiale��Am fost invitat la cancelarie ca sa citesc in fata intregului corp didactic compozitia mea istorico-stiintifica pentru ca sa radem impreuna, ce-i drept, eu cam manzeste.
A doua oara a fost dupa ce, la olimpiada de limba romana, ni s-a dat
"Scoala, ca o amintire", foto: Mihai MIHALSCHI
un subiect deosebit de incitant: �Poetul meu preferat�.As fi vrut sa scriu despre Lucian Blaga. Curiozitatea m-a facut sa-l intreb pe colegul din fata care este poetul lui preferat. Era Mihai Eminescu. Cel din spatele meu scria tot despre Mihai Eminescu. Din aproape in aproape, am aflat ca intreaga clasa si, posibil, intrega scoala si, asa cum se vede acum, intrega natiune, avea si are ca poet preferat pe Mihai Eminescu. Siderat si oarecum revoltat am hotarat sa scriu si eu despre Mihai Eminescu. Aceasta lucrare a atras mania colectivului de profesori de la liceul meu asa ca am fost chemat la cancelarie sa dau socoteala pentru aprecierile infamante la adresa �poetului national� si �Luceafarului poeziei romanesti�.
In final trebuie sa vorbesc despre rolul hotarator al dascalilor in formarea viitorului elevilor. Fata mea cea mare a iubit tare mult matematica. Asa de mult incat dupa examenul de admitere la liceu, pentru relaxare, inca mai rezolva probleme de matematica. Intalnirea cu profesorul din primul an de liceu trebuia sa fie o completare a acestei pasiuni, cumva exotice pentru o fata. Nu a fost chiar asa deoarece, in ciuda apetentei sale pentru raspunsuri si demonstratii, la tabla erau scosi doar copiii care faceau meditatii in particular cu dom� profesor. Dupa un consiliu de familie, am hotarat sa ma rog de dascal sa o ajute si pe fata mea sa aprofundeze notiunile de matematica in particular. Domnul profesor a fost de acord iar fata mea a absolvit cu brio facultatea de istorie si refuza cu obstinatie sa mai vorbeasca despre matematica.
Ati auzit? Suna clopotelul.
Seducator, amurgul
de Ramona IANCU
Stratul cu tarhon,
mierea prin salcami,
sarpele casei fosnind.

Eu.

Teluric aproape,
inmarmurita-n iarba.
Un numar matricol stingher.

Citesc.
Norii.
Crescand,
ma desfoi
pana la glezne,
incep de la buze.

Te adaug,
te imprastii
sau te scriu
in matematici damnate.

Pick-up-ul verii freaca absent
un disc mucegait,
fumez primul kent
al plamanului puber.

Seducator, amurgul
sorteaza,
pe impresii,
anii goi.
"E mai mult decat un asfintit, e un miracol", foto: Oana MEA
Pe Valea Cernei, mi-am cumparat bilet de intrare in Gradina Raiului
de Lucian GELEHRTER
Nu sunt prea pacatos si nici prea dus la biserica. Imi fac si eu uneori socoteala, cand ma gandesc la intalnirea cu Sf. Petru , mi-o inchipui in termini contemporani, adica o poarta, nu prea mare, o bariera si o baraca de doi metri inaltime, la geam il vad pe Sfant cu barba mare si buton, eu ii intend o hartie scrisa cu scris marunt, el deschide un catastif, nu pentru nu ar avea un computer ci pentru ca este Sf. Petru pe stil vechi, vas�cum consulta catastiful, imi citeste scrisorica si ridica bariera. Ce se intampla dupa ce trec de bariera nu este povestea de azi, e povestea de maine sau de peste zeci de ani.
Cum va ziceam i-am predat Sfantului un biletel scris marunt pe care am insirat toate faptele mele bune, dar si nebune, m-am gandit atunci cand am plecat in ultima calatorie cum ca sinceritatea este apreciata acolo sus, desi  a fost un gand cam stupid, caci secretariatul Cerului are arhiva cu  raboaje personale, pentru fiecare alpinistin parte, orice mincina fiind deci cusuta cu o ata foarte alba.
Oricum intentia conteaza, nici macar nu mi-e greu sa fiu sincer caci nu ascund pacate de care sunt constient, iar pe cele pe care le-am savarsit fara sa stiu, ori sunt iertat in calitate de inconstient, ori sunt trimis la adresa Bd.Cercului nr.9  Nu e prea rau nici acolo, se povesteste ca sunt o multime de personaje interesante, mai interesante chiar decat cele pe care le poti intalni dicolo de bariera bunului pescar Petru. In orice caz preocupati si cu griji  si nu incremeniti in starea de vesnica fericire, cantand osanale Domnului.
Biletelul scris marunt pe care l-am inmanat Portarului contine deci lista finala a faptelor vietii mele, bune si nebune. O sinteza, ma gandisem sa sosesc cu biografia mea publicata intr-un volum elegant si cu multe poze, am renuntat, as fi calcat cu stangul daca m-as fi prezentat cu acea lunga poveste  a carui scop declarat a fost sa las dupa mine o urma scrisa, transmisa din urmas in urmas. Si a carui scop adevarat este rafuiala cu toti dusmanii de care m-am lovit. Razbunator si trufas, asa m-ar fi vazut Prea Sfintia Sa, si m-ar fi trimis unu, doi, la chinurile de jos. Asa ca m-am dat modest, doar o lista in care faptele mele erau asezate pe caprarii, fapte laudabile pe de o parte si pacate marturisite pe alta,
"Deschid...", foto: Marius DOBRIN
mi-era clar ca balanta se va inclina in favoarea mea. Dar mai stii? Cine cunoaste oare judecata Domnului?
Am o lista suficient de garnisita si la pacate. Nu sunt multe si felurite, sunt doar multe si cam la fel. De spovedit nu m-am spovedit niciodata, ca la noi spovedania nu este practicata, nu avem in dotare sutane cu har, asa ca fata omeneasca nu te dezleaga de belelele lumesti nici decum.
Si am o explicatie totusi de ce am atatea la activ, nu furt, nu trufie si nu lipsa de respect pentru mama sau tata, nu crima si nu incest. Preacurvie da, cam de toate felurile, si maritate si ne, si mai tinerele si mai coapte, cam toate citite, caci mi-au placut damzelele cu ochelari si cu tza^tze mari, fiecare cu slabiciunile lui.
Totul a inceput pe Valea Cernei, in amonte de (Baile) Herculane. Anul era 1960, iulie cred, inca nu implinisem 14 ani. Inchid ochii si vad o vara de aur. Romanitza avea 16 ani, fata inginerului, era oachesa si bine facuta, cu ochi mari si rotunzi, buze carnoase potrivite cu trupul desenat de un olar cu ma^ini rabdatoare  care cauta in lut si gasea formele senzuale , oale, vaze, femei. Romanitza mergea repede inainte, eu o urmam la cativa metri in spate,  mi-era rusine de caldura pe care o simteam in corpul meu si nu stiam de unde vine. Trecusem de orasel si o luasem in sus pe valea ra^ului. Eram gelos pe doctorul balneolog cu un nume caraghios, Lotzi, care o scotea pe Romanitza la plimbare si nu ma luau cu ei. Ma razbunam pe Lotzi, asa cum invatasem eu la Bucuresti. Ma plasam sub fereastra cabinetului si strigam: Lotzi! Raspundea: Ce e?- Lotzi, Lotzi, ti-au furat chilotzii� si o rupeam la fuga.
Acuma Romanitza era toata numai a mea. Am mers cale de douazeci de minute, pana am ajuns intr-un loc unde raul avea o albie putin mai larga si puteai face baie mai usor. Cerna este o apa iute, cu un curent puternic, spre mal e mai linistita si te poti scalda fara sa te lupti cu ra^ul. Ne-am asezat printre pietre, Romanitza s-a dus ceva mai departe, s-a intins pe prosop si am vazut-o cum isi desface sutienul. Am inghitit in sec si m-am uitat in alta parte. Auzeam strigate de copii, nu la mare distanta de noi o fetita si un baietel impreuna cu mama lor isi gasisera si ei un loc potrivit pentru plaja.
Am inchis ochii, ma prajeam la soare incercand sa uit de fiorul necunoscut pana atunci, pe care prietena mea mi-l declansase, poate apa rece a Cernei ma va face sa scap de acest animal strain care imi intrase in trup.
Am auzit un strigat salbatic care m-a trezit brusc. Am sarit in picioare si am vazut pe cei doi copii cazuti in Cerna , femeia s-a aruncat in apa si a reusit sa-l prinda pe unul inainte de sa fie luat de curent, il tinea cu capul de-asupra apei, al doilea cand aparea cand disparea in apa. Am urlat: Romanitza! Se ineaca!, si fara sa ma uit inapoi am sarit in apa. Cu coada ochiului am apucat sa o vad pe Romanitza, rasarind intre stanci, goala, sarind in Cerna aproape simultan cu mine. In cateva secunde totul s-a terminat. Am avut noroc, curentul nu luase pe nici unul dintre copii. I-am scos pe toti trei pe mal. Impreuna cu Romanitza , am salvat doi copii cu mama lor cu tot de la moarte. Romanitza si cu mine ne-am asezat unul langa celalalt. Tremuram de emotie.  M-a strans in bratze, mi-am lipit umerii de sanii ei care ma intepau cu sfarcurile lor excitate. Sau poate, ma gandesc eu acuma, si-a ascuns goliciunea cu trupul meu, mama  se apropiase sa ne multumeasca,era incurcata, rusinata, speriata.
In acea vara, pe Valea Cernei, mai sus de Herculane mi-am cumparat eu biletul de intrare in Gradina Raiului. Asa am crezut eu, atunci. Intre timp am mai invatat cate ceva. Am invatat de exemplu ca Dumnezeu nu-i rasplateste neaparat pe cei buni. Am aflat ca socoteala Lui e diferita de a noastra. Si cu toate aceste, pe biletul scris cu litere marunte pentru Cel Mai Mare Pescar si Mai Mare Portar, Sfantul Petru, am povestit si povestea asta. Poate nu figureaza pe raboj.
BUZUNARUL DE LA INIMA
de Irael
Stiti ca barbatii au la camasa, in partea stanga, un buzunar. Asta stiti, desigur. Ce nu stiti este ce se tine in acel buzunar. Nu, nu batista frumos aranjata. Nu, nu garoafa rosie sau alba. Nu. In buzunarul acela, tata ne aducea intotdeauna ceva. Venea rar. Lucra departe.  Il asteptam intotdeauna mult. In ziua in care stiam ca vine stateam la poarta, privind peste gardul scund, in lungul strazii. Il recunosteam chiar de cand se profila. Fara gres. Inalt si subtire, blond, cu pasul mare, hotarat. Mainile lui mari aspre, batatorite de munca,pareau ele insele a fi brazde din pamantul pe care l-a lucrat candva. Un var al lui, din Moldova ne-a povestit ca tata muncea mult, din tinerete. Nu era nimani ca el. Avea mainile dupa coasa. Si cand statea, mainile lui parca tineau coasa.
Se profila cum va spun acolo, in capatul strazii si strigam mamei peste umar ,, a venit tata!''. O zbugheam in calea lui, la intrecere cu surorile mele. Ne lua in brate pe rand, ne ridica la cer, ne ravasea parul auriu, ca al lui. Din capatul strazii pana acasa il tineam de maini, pe cate una o ducea in brate. Eram trei, fetele tatei.
Uneori venea cu o masina uriasa. Stiam si masina. Cand oprea la poarta saream in calea tatei. Din masina se descarcau saci cu prune redingote din care mama facea borcane uriase de magiun pentru iarna, saci cu struguri afuzali, din care se umpleau borcane de compot, saci cu oale si urcioare de Horezu si cate si mai cate nu aducea tata. Dar oricat de multe s-ar fi descarcat din masina sau din nelipsita lui geanta, mai era ceva. Totdeauna, in buzunarul de la camasa, la piept, tata purta ceva pentru noi. Ducea mana acolo si noi il priveam cu ochii dilatati. Ne privea si el intrebator:,, ia ghiciti?'' in timp ce se iveau trei bomboane in poleiala sau trei ciocolate cu rom. Stiti ce bune erau ciocolatele acelea micute, cu rom? Nu erau altele mai bune. Asa venea tata, cu ceva pentru noi, in buzunarul de la inima.
Mama. A ramas singura. Nu singura. Cu nepotul. Ultimul. Il creste de la o luna. Rares.Va pleca la scoala anul acesta. Sun mereu. Ajung rar la ea. Sun si mama se plange. Mereu are probleme. Acum se infiltreaza apa sub casa. Putrezeste scandura in camere. De trei luni tot asta aud. Intreb de sanatate. Spune de scandura din camere. Trei ani mi-a vorbit doar de cavouri. Tata a vrut groapa de pamant. Mama cavouri. Trei ani am auzit doar spaima ei ca va muri iarna si n-o sa putem sapa groapa. Am adus oameni, au facut cavouri. Nu doua, nu. Tata a ramas asa cum a vrut el. Doar o placa de ciment deasupra.Mama a facut patru cavouri. Nu vrea sa fie singura. Vrea cu noi, fetele ei. S-a ingrijit de toate. Terminasem cavourile, ma gandeam ce urmeaza. Ma gandeam la gard. Nu, nu gardul. Apa. Apa putrezeste scandura de la camere.
Nimeni nu vrea sa se bage. Sunt tevi sparte in ziduri. Nimeni nu vrea sa repare. Satul asta e plin de lenesi. Nu gasesti un om sa vrea sa munceasca. Sunt sigura ca nu e asa si tot insist sa caute pe cineva sa repare. Trei luni nu vorbim la telefon decat de asta. Nu mai pot. Gata. Iau concediu, ma duc acolo. Dar, ce fac? Nu-s instalator. Instalatorii din sat spun ca nu se baga. Il intreb pe omul acela necunoscut care a zis ca e instalator. Vorbim pe net.  E la 500km, dar vorbim pe net. Ma alarmeaza. Nu e de glumit. Tevile au peste 50 ani, sunt numai rugina. Totul trebuie schimbat. Nu dorm noaptea. Cine sa faca treaba asta? Nu dorm. Pe net tot intreb de problema mea. Omul ala, de la capatul pamantului spune ca vine sa ma ajute. Tot caut pe altcineva si nu gasesc. Vine el. Chiar vine. Si-l duc la mama, unde eu nu pot sta mai mult de-o zi. Mama e dezordonata. Asa e ea. Defectele se agraveaza cu varsta. Acum totul se incalceste.Totul e haotic. Si eu aduc omul acela, de la capatul pamantului, aici.
E priceput. A facut santuri in curte, santuri in ziduri, gauri in pereti. N-am mai vazut om ca acesta. Munceste greu. Unelte grele. Mainile ii sunt fine, sensibile.Multe rani, cicatrici. E tanar imi spun.
Tace si face. Mama e cicalitoare. El bland. Intervin mereu. Mama sta pe capul lui. El munceste si explica. Ii explica mamei tot. Odata. De noua ori. Ma enervez. Mama continua. El raspunde la fel de bland. Cum poate? N-am mai vazut om ca acesta.
Munceste pana noaptea tarziu. Eu dorm. El munceste. N-am mai
"Paretar-16", Uca Maria Iov Brouss.arte, click = zoom
vazut om ca acesta. Mananca putin. Il tot imbii. Ii place paharul de vin auriu din gradina noastra. Cred ca i-ar placea si al doilea si al treilea... Stiu. Nu-i dau decat unul. Mama protesteaza. Ea da pana se satura omul.
Vine si sora mijlocie cu nepotii. Are doi baieti. Le sunt nasa. Se iau la joaca cu Rares, nepotul de la sora mica. Ploua. Omul are nevoie de materiale. Las nepotii, cu greu si plecam prin ploaie. Dupa materiale.
In tricouri mergem prin ploaia de vara. Luam magazinele la rad. Nu gasim. Luam masini dintr-o localitate in alta. Cautam prin ploaie, nu gasim. Ma uit la el. Nu zice nimic.  Mergem prin ploaie mai departe. Departe, gasim materiale. Ne intoarcem. Iar masini. Una ne lasa sub streasina unei maghernite. Mai sunt oameni acolo. Asteapta. Stam si noi. Nu ne ia nimeni. El vede ca in maghernita e un chiosc si-mi spune ca intra putin acolo. Inteleg. Vine repede cu un pachetel cu alune. Mi-e foame. Mananc. Ploua si nepotii vor fi plecat. E gata sa se insereze. Asteptam sa ne ia o masina si ploua. Suntem uzi. Mancam alune. Un caine vagabond ne priveste lung. El ii da alune. Ii dau si eu. I le dam pe toate. Omul acesta a venit de la capatul pamantului sa ma ajute pe mine. Acum stam in ploaie si privim amandoi cainele costeliv. Ma uit mai bine la el (ca n-am mai vazut om ca acesta). Are ceva in buzunarul de la inima. Acum are ceva in buzunarul de la inima. N-a avut. Intreb. Ridica putin, cat sa vad... trei ciocolate cu rm. Pentru nepoti, zice. Si incep sa sangerez. Sangerez. Stiu ca nu vede nimeni. Nu mi-e teama s-o fac in public. Dar omul e livid. Scoate repede ciocolata si nu stie unde s-o ascunda. Sangereaza si el. Valuri de sange din buzunarul de la inima. Ni se intalnesc privirile si stiu, el vede rana mea. O acopar repede pe a lui cu ciocolata aceea. O pun la locul ei, in buzunarul de la inima si o presez usor, ca pentru hemostaza. Si n-ar mai fi trebuit sa-i spun...(am mai vazut un om ca tine)...semeni asa de mult cu ... tata!
Visul e un examen ce ma rataceste intre ceea ce vreau si ceea ce pot
de Liviu MIRCEA
ziua de maine se-asmute asupra mea cu examene,
si nu emotia e cea care
ma strange de gat,
cat ziua prea scurta,
noptea prea inceata,
clipa prea saraca.

intr-un asemenea timp zapacit,
asimilez informatii dupa informatii,
ratacind undeva intre ceea ce am vrut
si ceea ce pot.

continui sa invat tot mai mult,
cat mai mult,
si nici nu realizez
ca eu sunt deja umbra,
o camasa rupta
pe umerii unor vise goale.

dar gata, de maine chiar incep examenele

si eu ce stiu mai bine e
ora exacta,
faptul ca traiesc,
iar asta imi ocupa mai tot timpul.

ei,
cand voi da ochii cu intrebarile din ochii tai,
acela e eexamenul
pe care, intr-adevar, as vrea sa-l trec.

priveste-ma, sa ma poti primi,
de trecut ma trec singur.

29.11.2005-Dublin
Volumul "Fetzele tarfelor mele, cuvintele",
Liviu MIRCEA, Editura BRUMAR,
Timisoara, 2006
Coperta: Sorin ANCA
Clipa de intimitate
Intimitatea nevazuta
de Sorana GHEORGHITA
Definitie (cf. DEX): intimitate � prietenie bazata pe legaturi stranse.

Evident, exista nuante. Pot fi intimi prieteni vechi, cu trecut comun. Pot fi intimi colegi de serviciu, pe care experientele legate de activitatea lor ii fac sa se inteleaga din priviri. Sunt intimi (desi nu totdeauna) cei care alcatuiesc un cuplu. Si atunci, ce e intimitatea ? Cum o recunosti ?
Stii ca esti intim cu cineva cand cuvintele nu sunt necesare. Sau daca sunt rostite, sunt putine si nu totdeauna clare celorlalti. Cand stii ce atitudine sa adopti fara sa ti se explice. Cand stii daca trebuie sa intarzii undeva sau, din contra, sa scurtezi intalnirea. Cand nu eziti atunci cand cumperi un dar � stii exact ce-i place celui caruia il faci, sau ce i-ar trebui in acel moment. Culoarea, mirosul, textura � nu eziti, stii exact ce trebuie sa iei. Ce floare, ce carte sa alegi. Ce tip de bijuterie. Pentru ca nu faci niciodata cadouri neutre, de circumstanta, cuiva
cu care esti intim.
Cand iti dai seama daca trebuie sa-ti sustii partenerul (coleg, prieten, iubit) numai vazand pozitia corpului sau expresia fetei. Cand stii daca trebuie sa intervii intr-o discutie sau nu. Cand, invitand la masa persoana respectiva, nu stai pe ganduri cu privire la meniu. Cand stii ce subiecte trebuie abordate si ce subiecte trebuie evitate. Cand o remarca la care razi cu lacrimi trebuie explicata celorlalti. Cand daca te invita in oras stii ca n-ai sa te trezesti undeva de unde sa vrei sa pleci cat mai repede. Esti intim cu cineva cand ii recunosti imediat scrisul si cand ii intelegi prescurtarile.
Esti intim cu cineva atunci cand, revazandu-l dupa ani, reiei totul ca si cum ultima intalnire ar fi fost ieri. Nimic fals, nimic fortat, totul e acolo, se reinnoada imediat, ai doar de actualizat evenimente. Cand nu e nevoie sa spui cuiva aflat departe ca ti-e dor, ca-ti lipseste. Ca te gandesti la el cand ti-e greu, ca ti-ar placea sa fie acolo cand te bucuri. Ca suferi cand afli ca viata lui nu e tocmai roz, acum.
Intimitatea unei relatii se resimte ca senzatia de acasa � ca locul caruia ii apartii, unde esti tu insuti, fara formalisme, fara sabloane, fara restrictii. Cei cu care esti intimi sunt acasa-ul sufletului � te regasesti, te aduni din bucati de tine risipite in ei.
Am vorbit, pana acum, mai ales de prieteni. Sa schimbam un pic unghiul de abordare si sa vorbim de intimitatea in cuplu. Poate ca pentru multi cuplu si intimitate par notiuni conditionate reciproc, intrinsec legate. Oricum te-ai uita la asta, doi oameni care intretin relatii sexuale sunt, fara indoiala, intimi � macar din punct de vedere fizic. Dar e suficient ? Asta sa fie totul ? Nu cred. Vad in jurul meu multe (prea multe) perechi numai cu numele, oameni care desi stau impreuna, fac (aproape) totul separat si pe care, privind mai atent, cu greu ii poti asimila unui cuplu. Sunt doua
"Compozitie", Pictura de: Andrei MEDINSKI (click=zoom)
entitati separate ale caror existente se intersecteaza mai mult sau mai putin. Sunt aceia pe care ii aduna responsabilitatile impuse sau liber asumate. Dar sunt aceia pe care, ca sa-i vezi impreuna, trebuie sa astepti un eveniment de familie sau sa provoci unul. Aceia pe care n-ai sa-i vezi niciodata iesind impreuna, ei doi, la o bere ca sa flecareasca, numai pentru ca se simt bine impreuna. Pentru ca tocmai aici e problema � nu sunt prieteni.
Sunt cuplu, indragostiti, parintii acelorasi copii, parteneri, ce vreti, dar nu sunt prieteni.  Nu se pot uita impreuna la un meci si, tot impreuna, la Out of Africa. Sunt cuplurile care isi strica ziua pentru ca ea simte ca trebuie sa dea cu aspiratorul si el vrea sa plece in oras. Cuplurile care se iubesc cu program, din rutina, asta daca-si mai aduc aminte de asta � din ce in ce mai rar, din ce in ce mai scurt. Chiar daca, dincolo, copiii dorm de mult. Cuplurile in care amindoi, dar fiecare in parte are senzatia ca lipseste ceva, cele care-si spun �dar il/o iubesc, ce ce nu e totul bine si frumos� si nu pot vorbi deschis despre asta. Cele pe care n-ai sa le vezi niciodata plecand pe neasteptate de la o petrecere pentru ca le e pofta unuia de celalalt. Cele ai caror parteneri n-or sa se grabeasca niciodata sa ajunga acasa pentru ca le e dor de celalalt, de ceva de facut impreuna � chiar daca dau cu aspiratorul. Cele pe care, daca-i vizitezi pe neasteptate, o sa-i gasesti vesnic corect imbracati, eventual extrem de bucurosi ca a venit cineva care sa intrerupa, fie si pentru cateva minute, plictiseala. Cele in care unul asteapta sa adoarma celalalt ca sa se poata uita la televizor.
Dar exista si celelalte cupluri. Cele in care, daca-i separi pe cei doi, vezi ca sunt lipiti  cu privirile si, chiar daca nu pot vorbi, ei vorbesc totusi. Cei care au o lume pe care aproape ca o simti, dar in care nu ai niciodata acces. Cei care te invita cu placere sa vii la ei, pleaca sa-ti aduca o cafea sau ceva si se intorc dupa jumatate de ora, fara cafea, fara sa stie ca plecasera dupa cafea, stralucind. Cei care si la batranete au viata sexuala. Cei care se bucura cand le pleaca copiii la casa lor pentru ca sunt singuri, din nou.
Poate ca nu stiti astfel de cupluri - poate pentru ca nu ii vedeti pe oamenii aia impreuna. Dar uitati-va in jur � nu aveti colegi sau amici vesnic bine dispusi, fericiti ca azi e soare, sau ca ninge, cei care observa primii un cais inflorit, sau afla primii ca magnolia a inflorit a doua oara, care nu vorbesc mult, dar zambesc in timp ce lucreaza, care nu se plictisesc niciodata acasa, care au un fel de stralucire, nu numai in ochi, ei chiar stralucesc ? Aceia sunt � dar nu va asteptati sa-i descoperiti, �pe strada, in plin vazul lumii, sprijiniti de un gard si cu mainile doar pe unde nu trebuie�.
Adrian RACHIERU
Vorbe... dincolo de vorbe

Ce cruda
Si ce frageda este iarba

Si cum se tavaleste nebuna
Sub corpurile noastre
Iluminate de luna

Au dela de l'amour

On roule par terre
Sous un cerisier fleuri
Le vent se fache
Et vole nos habits
Parterul si etajul
de Dina CALIN
Partea a VII-a (continuare din Pasager/16)
EVA

La 2 dimineata, dupa spectacol, duminica spre luni, am luat un taxi, nu din usa hotelului nostru ci din fata altui hotel de la capatul celalalt al statiunii, unde erau sanse sa nu ne cunoasca nimeni si ne-am dus la gara. Am luat rapidul spre Buzau. Mai inainte umplusem o sacosa cu valuta forte: sapunuri Rexona si Lux, tigari Kent, doua sticle de wisky. Am linistit-o pe Miranda ca voi da eu parintilor ei banii pe care ei ii asteptau lunar de la ea. Nu stia cum sa-mi multumeasca. Cand si cand isi amintea si i se umezeau ochii.
-Stai linistita draga mea. Ar fi fost de datoria fratelui meu sa te ajute. Nu fac decat sa-i acopar lui gresala. Parintii nostrii au bani... Altceva ne-o fi lipsit sau nu in viata noastra, mie si lui Codrut, dar banii nu ne-au lipsit niciodata. Daca ne vor lipsi in viitor poate vei avea tu si va fi randul tau sa ne ajuti atunci. Sau poate vei ajuta pe altii, la randul tau. Nu te mai gandi la nimic, cauta numai sa fii fericita si sa te bucuri ca esti mamica. E mare lucru... Cred ca ar trebui sa caut si eu un individ cu care sa fac un bebelus ca tare imi plac...
- Esti asa de buna, Nicoleta, asa de buna, ai un suflet asa de nobil!!! As vrea ca acest copil al meu sa-ti semene!
- Puschea pe limba, Miranda! Fii serioasa!
Pe Eva n-o mai vazusem de cand terminasem liceul... Ba mint, o singura data, pe cand picasem a treia oara cu succes si eram deprimata si in principiu nu voiam sa mai stiu de nimeni, mai ales de prietenele studente eminente din anul trei...
A indraznit atunci sa rupa tacerea de dupa liceu si sa ma sune probabil doar fiindca avea mare nevoie de tata. Cu mare jena m-a sunat. Tatal ei fusese arestat pentru niste afaceri dubioase cu aprobari pentru conducte de gaz. Era in vremea cand Ceausescu "atacase" poporul cu economii la combustibili sub pretext ca trebuie sa plateasca datoriile externe. Era destula bogatie in tara asta sa le plateasca si fara sacrificiile alea criminale. Dar cine indraznea sa-l contrazica?! Cum nu puteau sa se incalzeasca in mod legal, cum nu puteau sa faca nimic ca lumea in mod legal si cum erau inventivi destul, bietii oameni nascoceau cai laturalnice de a-si rezolva problemele... In 40 de ani de comunism "glorios" se obisnuisera cu o multime de ilegalitati, chiar si cei cu constiinte mai  alerte. Pentru a putea supravietui inchideau tot mai mult ochii si ingrosau tot mai gros obrazul. Desi unii realizau ca pe masura ce aceasta obisnuinta se generaliza nu facea decat sa afunde tara tot mai mult in noroi material si moral, lipsindu-le genetic romanilor stofa de eroi, se balaceau neputinciosi ba caraind in subsol, ba facand bancuri conform versului proverbial, "o, tara trista, plina de umor"....
Intre anumite limite puteai inca sa fii corect daca voiai cu tot dinadinsul, dar aceste limite deveneau din ce in ce mai stramte si mai greu de observat la lumina difuza ce se lasase peste plaiurile mioritice (sau poate peste intreaga lume?!)... Tatal Evei lucra in Miniserul Gazului si Minelor si desi in general nu se amesteca in mafia de acolo o singura data se bagase ca sa ajute o matusa de-a zecea spita, vaduva si bolnava, sa traga si ea in casa gaz natural pentru incalzire de la o teava care trecea chiar prin fata casei ei, bagata de niste vecini pilosi, tot semi-legal, care locuiau cu cateva case mai sus.Probabil fiindca nu era obisnuit sa faca treburi din astea, de obicei hotii inraiti cu cat erau mai mari cu atat infloreau mai fara probleme, el a fost de-
conspirat cu usurinta si bagat la inchisoare ca si cum ar fi fost cel mai mare criminal. Urma sa il condamne la sapte ani de inchisoare ca sa devina pasa-mi-te un exemplu si pentru alti raufacatori... (Avertisment ca ori sa se apuce de hotie mai serios ori sa se lase?!...) Era (desigur!!!) o simpla intamplare ca postul lui era vanat de un coleg, fiu de securist... Eva ma sunase sa ma roage sa-l rog pe tata sa-i ajute macar sa-l poata vizita mai curand de trei luni pe tatal ei, cand avea sa fie prima infatisare, ca asa era regula pentru cei fara de pile si noroc, sa astepte pana dupa prima infatisare la proces mai inainte de a-si vedea familiile. Lui tata i-a facut placere sa-si arate muschii, bunavointa si dragostea-i de parinte fata de mine, mai ales ca nu-i dadeam prea des ocazii de felul asta. A doua zi a luat chiar el pe Eva si pe mama ei pana la inchisoare sa-l vada si sa-i duca ceva mancare ba chiar a adaugat si el la pachetul cu chec si paine de casa si chiftele (din parizer!!!) un salam de Sibiu si o rotita de cascaval din propria noastra camara. Apoi intr-o saptamana a aranjat sa fie eliberat. La proces a fost scapat bazma curata si fara cazier, postul insa nu si l-a putut recupera. Tata n-a vrut sa-si supere colegul de breasla, (ce crezi, meseria asta are si ea codul ei etic!) dar l-a ajutat pe tatal Evei sa gaseasca un post mai bine platit si mai lipsit de responsabilitati si de griji, macar ca mai putin glorios, la o centrala. Desi venise la tata dupa aceea cu o damigeana de vin de la niste rude de la tara, Eva mi s-a considerat de-atunci datoare pe vecie. Eu socoteam ca facusem totul din dragoste. Acum insa aveam si eu nevoie de ea. Si cum imi trimetea de fiecare data de ziua mea cate o felicitare in care pomenea mereu ca tot ce vreau eu ea este gata sa-mi ofere, am socotit ca la ea este locul ideal sa o ascund pe Miranda de frate-meu in caz ca el s-ar fi gandit sa actioneze totusi in stilul lui mafiot si dupa sufletu-i crud.
Eva se casatorise cu un coleg de facultate (facusera silvicultura) si se mutase in satul in care locuiau parintii lui. Oare erau fericiti?! Aveau o fata si un baiat, pe fata o chema in mod "suspect" Nicoleta... Pe moment il potolisem eu pe Codrut dar stiam ca rautatea din el va birui curand increderea sa subreda in mine. El era ca mama. Din fericire insa nimeni nu stia cat de puternica era legatura dintre mine si fosta mea colega, nici securistii lui tata si mama, nici frate-meu, nimeni, doar ea si eu, pentru ca la ora aia din punct de vedere a ce se vedea cu ochiul liber relatia noastra se rezuma la cele cateva felicitari la care eu ii raspundeam prin cate un telefon destul de sec... Nu-l cunoscusem niciodata pe sotul ei. Eram curioasa daca avea sa-mi placa. Cand vizualizam reintalnirea noastra in gand imi batea inima. Oare il iubea?! Ma intrebam cat de mult s-o fi schimbat... S-o fi ingrasat? O fi mai avand ochii aia albastrii vii si pielea aia ca soarele care ma facusera sa o invidiez si sa o ador in pruncie?! Ma simteam tulburata... Gandul ca o voi revedea imi punea un nod in gat. Nu mai fusesem niciodata dupa aceea indragostita de vreo fata, dar pe ea se pare ca inca nu o putusem uita. In subconstientul meu cel mai freudian si mai adanc imi producea inca vibratii. Si mi se taia respiratia. Numele fetitei ei imi spunea ca poate si ea...?! Micul nostru accident din copilarie, inocenta noastra joaca secreta dupa modelul propus ei de un var de-al ei de la tara, apoi rusinea resimtita instantaneu, fara sa stim de ce, instinctiv, sentimentul ala de pacat producand automat alungarea noastra din paradisul primei copilarii, transformarea prieteniei in acel sentiment ciudat, pasiune amestecata cu dusmanie, si apoi iarasi a sentimentului ciudat in prietenie cind ne-am hotarit sa punem capat acelei monstruoase forme de iubire, de fapt ea s-a hotarit si eu am acceptat, si efectul "cumintirii" asupra prieteniei noastre, devenind ea acuma parca si mai puternica, indestructibila, de cea mai buna calitate, desi
zgura pacatului pe mine cel putin urmarindu-ma inca precum o mama de zmei scotand pe nari flacarile razbunarii, gata sa ma inghita in orice moment...Ani de zile am fost obsedata ca nu trebuie sa ma apropii prea mult de ea si nici ea de mine, nu am mai putut sa ma apropii cu inocenta de nici un om de fapt, pentru mult timp, nici sa ma uit in ochii oamenilor cu inocenta n-am mai putut o vreme indelungata, si totusi Eva a ramas pentru mine cea mai frumoasa fata din lume, cea mai stralucitoare, as fi vrut sa fi fost eu ea ani de-a rindul, dragostea noastra ma indepartase brusc si de mama, probabil ca sentimentele pe care i le datoram mamei se impletisera cumva cu cele pentru ea, nu-i vorba ca mama nici nu ma iubise prea mult, Codrut fusese intotdeauna falitul ei in masura in care mama putea sa mai iubeasca si pe altcineva decat pe ea insasi... N-am mai fost atrasa practic de femei in felul "ala" de-atunci, ea inca nici nu era femeie de fapt si nici eu, era asa de tulbure totul, e bine acuma ca e tulbure, nu vreau nimic mai clar de-atat, mi se pare ca trebuie sa ma gandesc serios la toate intr-o buna zi ca sa pot uita apoi definitiv, dar mi-e frica, asta e poate limita mea, frica aceasta colosala de aceasta imensa prapastie... Unii sustin ca te nasti cu atractiile tale dar eu am simtit intotdeauna ca m-am pricopsit cu a mea, asta, asa cum ramai handicapat in urma cate unei boli grave, dificultatile mele in a ma apropia de barbati le-am simtit cum ar simti cineva lipsa picioarelor sau a mainilor, si asta nu fiindca m-a influentat careva sa gandesc astfel... Cu un tata ca al meu era greu sa-ti fie frica de lege in zona lui de influenta, legea erai tu, cel care erai iubit destul de cineva asa de puternic cum era el, cu toate astea cu nici un pret n-as fi vrut sa fiu lesbiana, si nici fiindca n-as fi gasit femei dispuse, sunt aproape sigura de cel putin cateva colege ca s-ar fi bucurat sa le doresc, le simteam ca erau in stare de orice in intimitatea unui pat la capatul caruia puteau face doar atata lumina cata voiau, poate chiar si olandeza, care semana putin cu Eva, da, cred ca asta-mi placuse la ea, nu fiindca era blonda si cu ochi albastri, nu la infatisare, semana cu Eva mai ales prin fragilitate, desi olandeza nu parea chiar asa de fragila, mai ales cand isi rasucea barbateste tigarile alea cu tutun, ce caraghios mi se parea gestul ala barbatesc la ea, o fetita care se prosteste in oglinda purtand nu juvaerurile mamei ci palaria tatei, ha, de unde am scos-o pe olandeza fragila, dar cred ca fusese candva, cred ca inca era in adanc, cand ma uitasem mai bine la ea avea intr-adevar ceva barbatesc pe chip, dar cred ca era ca o mustata desenata cu creionul de ochi, o culoare vulgara adaugata peste o pictura originala semnata de un mare maestru pentru a putea fi ascunsa cat mai bine de hotii de tablouri la vama... Joaca noastra "vinovata" incetase indata ce incepusem sa mergem la scoala, era greu sa ne abtinem cand eram singure dar Eva era o fata de mare caracter, eu cred ca n-as fi reusit niciodata daca nu ar fi spus ea ca nu, ca sa incetam ca altfel nu vrea sa mai fie prietena cu mine... Si ea simtea ca este ceva rusinos si handicapant... oare Miranda ma preocupa atata tot din cauza viciului meu ascuns?! Oh, nu, nu putea fi asta, ar fi fost groaznic! Na ca acuma eram gata sa fac eu insami ceea ce o convisesem pe Miranda sa inceteze sa faca si anume sa ma autoflagelez, sa ma urasc, sa doresc sa ma sinucid, as fi vrut sa-mi pot permite sa plang dar nu voiam sa ma trezesc cu o ploaie de intrebari, trebuia dar sa tac... Din ziua aceea intotdeauna am avut momente din astea, din ziua in care am descoperit "marele secret" in modul acela pervers... De-aia simteam poate si atata compasiune pentru fiintele invinse si slabe cum incercam sa ascund ca si eu sunt... Si eram lucida cind am ales sa-l cunosc, numai atat de lucida cat sa stiu ca-mi asum o imensa responsabilitate, dar nu cat sa stiu si exact ce consecinte va avea curiozitatea-mi... Ziua in care am privit prin gaura cheii in "camera interzisa"... "oare Miranda are si ea un secret ca al meu...? E posibil ca mai multi oameni decit imi inchipui sa aiba..." "Oricum, chiar daca ar avea, n-am nici un chef sa-l aflu!" mi-am zis. "Am destul de furca cu mine insami! Trebuie sa pun ochii pe un barbat care sa ma poata face sa uit toate acele prostiute, sa le dilueze gustul, sa ma ajute sa devin femeie adevarata... Da, desigur, nu mai sunt fecioara, dar asta nu are nici o insemnatate, dezvelirea facuta fara urma de iubire, numai o dorinta trecatoare, deja trecuta in momentul patrunderii tariei lui fara de suflet precum burghiul unui dentist intr-o masea stricata dar cu toti nervii vii si fara anestezie... Trebuie sa gasesc un barbat care sa-mi intre intai in creieri, in suflet apoi si binisor pe sub piele si abia pe urma in trup, sa scoata de acolo pecetea pacatoasei uniri dintr-o copilarie insuficient supravegheata de educatori neglijenti... Un barbat capabil sa ucida Minotaurul din adancul meu... Pana atunci va trebui sa ma comport cum se cuvine cand o voi revedea pe Eva... Dar de ce nu m-as comporta cum se cuvine?! In fond ce-a fost a fost demult, nici una din noi nu mai suntem azi cele care eram... Oare sper ca pe mine sa ma iubeasca mai mult decat pe sotul ei?! O, ce nebunie!!! Nu, nu, asta nu poate fi adevarat!!! Nu vreau sa fie asa!!! Tampenie! Nu vreau sa ma mai gandesc o singura clipa la tampeniile astea! Cu cat ma gandesc mai mult cu atat ma imbolnavesc mai tare! Ce-as putea face? Unde sa fug de mine?! Ma urasc, ma urasc groaznic. Si asta este rau totusi. Dar cum sa ma iubesc asa daca ar fi sa fiu? Niciodata, niciodata, niciodata nu ma voi accepta sa fiu asa! Nu vreau! Punct!"
Va urma
Portrete din portofoliul Viki MARICA
Haiku

de Viorel MURESAN


ora de desen:

a fost vantul

prin penele unui cocos
"Remember", foto: Nick DARASTEAN
Din numarul viitor va incepe o serie de reproduceri ale unor lucrari plastice semnate Nick DARASTEAN
www.darastean.com
Prindeti profu' !
de Mandics Gy�rgy, M. Veress Zsuzsanna
Din volumul: MANDICS, GY�RGY; M. VERESS ZSUZSANNA - Vasvil�gok.  Bucuresti, Ed. Kriterion,1986.  Versiunea romaneasca: Gy�rfi-De�k Gy�rgy
Vazut din jeep-ul de promenada, dambul parea un loc foarte pasnic.  Nu exista nimic care sa-i confere un aer amenintator: o magura verde, frumos arcuita, poate un pic mai inalta decat movilitele pleostite dimprejur (cu exact saptesprezece metri, potrivit hartii). Woole Kenebe o urca in ritm fortat, asa ca albiile pline de pietris, gropile de argila cacanie, smocurile tepoase de iarba uscata, tufele inspinate de porumbari si de macesi nu-i mai fermecasera privirea, ci jalonau tot atatea trepte ale suferintei trupului. Regulamentul prevedea ca inaintea zilei alese sa ploaie cu bulbuci o saptamana intreaga, ca sa inlesneasca haituiala si sa ingreuneze stergerea urmelor. Apoi o pauza pina azi, la zece, ca strengarii sa poata gasi darele de pasi. Dupa aceasta, fiecare cu norocul sau, caci timpul probabil era determinat de distributia aleatoare a parametrilor, data de masina stohastica.
Sterse cu manusa de cauciuc, cat putu de bine, urmele de pe portiunea argiloasa si-si ingadui cateva minute de odihna. Isi examina ceasul. Sapte si zece. Mai era aproape un ceas pana sa inceapa haituiala. De la miezul noptii pana acum imprimase dupa planul stabilit in prealabil sapte piste false independente, fiecare cu o lungime de aproximativ o ora, cu mai multe treceri peste ape sau devieri prin vaduri, una in jonctiune cu o pestera, alta ce se termina la un ponor. Daca va avea noroc si grosul trupei se va rataci pe vreuna dintre ele, vor avea ce sa caute o zi intreaga, intrucat se ingrijise ca in noptile precedente sa faca o serie de scurte escapade in diferitele ramuri ale grotei si sa le umple cu urme pe jumatate sterse. Un detector de urme obisnuit nu putea stabili daca pista din interiorul unei pesteri avea o vechime de cateva ore sau de doua-trei zile. Oricum umezeala prelinsa de pe pereti pastra totul proaspat, eventual spalacea oleaca contururile. Pestera proteja urmele pe parcursul celor zece zile de potop si astfel sansele sale de supravietuire sporeau cu mai multi kilometri - ce-i drept, nu tocmai regulamentar. Acest truc il salvase deja de sapte ori si astfel se nascuse legenda care ii conferise o aura aproape mitologica in randul elevilor. Initiatii susoteau ca ar poseda capacitatile mimetice ale unui soparlan Pao, altii dadeau drept sigur ca se intelegea in prealabil cu niste gonasi tradatori, care deviau intentionat trupele de asalt in alte directii, numai ca sa obtina plus-puncte nemeritate, ce urmau sa le asigure in viitor pozitii de frunte in Lumile-de-fier, insa marea majoritate il urmarea cu acel amestec de teama si de respect tributar lucrurilor de neinteles. Aiurea! El fusese pur si simplu prevazator si avusese norocul ca Pepiniera unde preda sa fie asezata intr-o regiune relativ avantajoasa. N-ar fi putut sa reziste la fel de mult intr-un desert, in tundra sau intr-o regiune muntoasa. Desi cine stie? Daca ar fi folosit o alta tactica, un antrenament adecvat, poate ca ar fi biruit si acolo. Un om prevazator stie cum sa faca fata diferitelor situatii, daca isi evalueaza din timp sansele. Desigur, cei ce se apucau sa-si sfarme creierii abia in ajunul Zilei Alungarii, dupa ce se vaicarisera de-a lungul intregului an ori de cate ori o auzisera pomenita, erau cu certitudine primele victime. Spre deosebire de acestia, el isi folosise timpul liber ca sa iasa in natura si sa analizeze posibilitatile oferite de diferitele portiuni. In vreme ce colegii sai, in marea lor majoritate, isi petreceau vacantele in Antarctica sau intr-una dintre statiunile de odihna sahariene la moda, el hoinarise pe-aici, se antrenase, parcursese de zeci de ori traseele alese, apoi isi studiase propriile urme cu lupa si echipamentul conex in mana, isi analizase greselile, invatase din ele, cautase solutii noi, mai eficiente.
Inca din primul an, din chiar primele zile cum ajunsese aici, se inscrisese intr-un cerc de orientare turistica si astfel isi fundamentase cunostintele despre regiunea Pepinierei. Cu acest prilej descoperise si pestera care jucase un rol cheie de-a lungul anilor in manevrele de inducere in eroare.
Sapte si douazeci. Era timpul sa-si ocupe locul din "observator".
Scoase cizmele de plastic si le impacheta cu grija intr-o punga ermetica, o vida, ca nu cumva sa scape vreo urma de miros. Proceda identic cu hainele. Asezat pe o foaie de cort din material plastic isi schimba mirosul cu ajutorul unui spray odorizant, apoi introduse in rucsac si prelata impaturita si sigilata cu precautiile cuvenite. Desfacu pungile vidate unde-si pastrase pana atunci imbracamintea de rezerva si se schimba. Acum n-au decat sa vina cu sintetizatoarele si cu detectoarele de miros.
Din buzunarul lateral al rucsacului scoase coarda de xiron si gheara de pisica. Cea din urma constituia unul dintre cele mai bine pastrate secrete ale echipamentului sau. Modelul de baza il descoperise intr-un bloc de gheata, cu ocazia uneia dintre expeditiile sale speologice. Din pacate, era inutilizabila, dar isi confectionase o copie a acestei ancore cu mai multe brate din cateva deseuri, in orele libere, intr-unul dintre atelierele Pepinierei. Incepu sa roteasca cu repeziciune gheara de pisica pe deasupra capului pana cand atinse viteza dorita si astfel coarda de xiron tasni trasa de greutatea obiectului pe directia tangentei la cerc catre coroana arborelui aflat cu douazeci de metri mai incolo, unde ramase agatata intre crengi. Verifica siguranta prizei prin cateva smucituri puternice, apoi lega capatul ramas liber cu un nod Winkler de cel mai apropiat copac, undeva in frunzis, petrecu rucsacul peste franghie si incepu traversarea. In timp ce se catara cu ajutorul manusilor aderente pe coarda inclinata la aproape saptezeci de grade, vedea terenul de dedesubt, tufele de macesi, albia serpuita a paraului, stejarul abia parasit si stejarul tinta de pe buza rapei, catre care se indrepta. Orice cautator de urme - chiar unul cu experienta - putea explica situatia existenta numai in doua feluri.Primo:  fugarul a incercat sa ajunga pe muchia de sus ca sa-si ascunda urmele, dar atunci ar fi trebuit sa lanseze un carlig
"Omul invizibil", foto: Gyorfi-Deak Gyorgy
autoaderent din plastiotel, fie in trunchiul arborelui (lucru prea riscant, din cauza marii inclinari), fie in cornisa de piatra de la radacina lui.
Manevra ar fi produs urme in ambele cazuri, caci amprenta olfactiva lasata de cartusul lansatorului poate fi identificata chiar de un novice, indiferent de echipamentul folosit, iar cuiul de plastiotel este reperat de plasticometre pana la o adancime de jumatate de metru. In concluzie, un fugar versat ca el n-ar fi recurs la construirea unui pod aerian fara a se expune unor riscuri extreme. Secundo: ramane, deci, coborarea in albia paraului cu ape repezi si cautarea locului unde ar fi putut iesi la mal. Urmaritorii puteau utiliza indicatoarele de miros, plasticometrele, precum si proprii ochi...
Woole Kenebe chicoti in barba cand se gandi la pustanii infuriati, imbujorati de ciuda, care vor urmari acea pista. Din fericire, la Pepiniera unde activa nu se preda arheologia sportiva si astfel gheara de pisica se dovedise a fi o solutie desavarsita in rastimpul celor sapte ani. Se catara in coroana stejarului, apoi trase cu ajutorul unei cordeline rucsacul bine indesat cu echipament. Cand termina si aceasta, deznoda coarda de pe gheara de pisica si o prinse de tamburul unei ingenioase mulinete, preluata, de aceasta data, dintr-o enciclopedie de istorie a pescuitului. Desfacu nodul Winkler cu ajutorul cordelinei si apasa butonul lateral al mulinetei. Franghia de xiron taie aerul cu un suierat, fara ca sa atinga pamantul, fara ca sa lase vreo urma.
Rasufla un pic. Sapte treizeci. Nu-i ramasese prea mult timp, anul trecut se descurcase mai bine, stabili in mod obiectiv. Cu picioarele inca tremurande se catara in sus prin frunzisul stejarului catre vizuina stiuta. Era la locul ei. Trase sus rucsacul cu ajutorul cordelinei, apoi il scufunda cu grija in adancul scorburii. Isi stropi inca o data mainile cu sprayul odorizant, dupa care incepu ultima traversare. Pastrase cu sine numai extractele nutritive concentrate, tabletele energizante si coarda de xiron cu gheara de pisica. De fapt, de-aici ar fi putut sa coboare pe pamant, intrucat era improbabil ca urmaritorii sa urce sus in cautarea urmelor, dar prefera sa ramana precaut, deoarece anul trecut una dintre grupele de elevi intaratati de nereusita se abatuse insetata de razbunare chiar printre acesti doi copaci, racnind din toti bojocii ca tradare sa fie, dar sa stie si ei, fara ca sa mai bage in seama urmele. Daca n-ar fi utilizat puntea de franghie, bizonii ar fi dat peste el cu siguranta, pur si simplu din intamplare, dar cum se aratasera interesati numai de crestetul dealului, nu mai scotocisera prin frunzis cu indicatoarele de miros. Trecusera suduind si certandu-se aprig catre culmea ridicaturii, care se afla cam la o suta de metri departare, in linie dreapta, si incercasera acolo sa surprinda vreo miscare, cautasera amprenta olfactiva a binecunoscutului sau sacou in carouri. Desigur, in zadar. Din cati erau, au pornit in tot atatea directii, fiecare convins ca doar aparatul lui indica exact, iar celelalte fusesera manipulate. Daca ar fi aflat ca, in general, toate aparatele functionau corect, numai ca detestatul lor profesor le trasese o teapa, imprimand din varf o pista in forma de stea, cei mai multi ar fi fost loviti de dambla.
Sapte patruzeci. Reusise sa intinda puntea doar dupa cea de-a treia incercare. Degeaba, obosise. Era oare de mirare? Dupa un asemenea an? Cu toti elevii care erau obligati sa-l suporte de sapte ani, fara sa cracneasca sau sa-ncerce sa se revanseze, sa rabde ironiile celor mici, referitoare la prostia si stangacia lor. Si cu cat se dovedisera a fi mai marsavi si mai nelegiuiti - trebuia s-o recunoasca - cu atat ii intaratasera mai mult spiritul de razbunare si prigoana. Da, caci si el ii prigonise. De-a lungul celor trei sute saizeci si patru de zile ale anului scolar i-a vanat din ce in ce mai aprig pe liderii reali ai comunitatilor, pe cei care urmau sa conduca azi grupele in cautarea pasilor sai. De sapte ani dura aceasta cursa nebuneasca si pe an ce trecea dusmania dintre ei se ascutea tot mai tare. Desfacu cu ajutorul scripetelui si ultima punte si introduse intregul echipament in buzunarele speciale aplicate pe imbracaminte. Urca cu multa grija pe o craca groasa pana  ajunse langa ascunzatoarea perfect camuflata. Deschise usa taiata in scoarta arborelui si-si ocupa locul din postul de observatie. Inchise usita cu bagare de seama. Acum se mai strecura doar o geana de lumina dinspre sus, prin sistemul de oglinzi al periscopului. Acesta era tot un dispozitiv stravechi, construit pe baza schitelor tehnice ce descriau un vas submarin si care sporea siguranta ascunzatorii, deoarece nu mai era obligat sa scruteze orizontul din frunzisul copacului, imbracat in tinuta de camuflaj. Impinse tubul periscopului in sus, printr-o craca gaunoasa, de unde putea sa spioneze imprejurimile prin niste gauri minuscule in directia aleasa. Tinta aleasa era Pepiniera sau Centrul Jean-Jacques Rousseau, dupa denumirea oficiala.
Sapte si cincizeci si cinci. Initial intepenise doar o bancuta in interiorul acestei scorburi naturale, apoi o largise la dimensiunile actuale, sfredelise tunelele de legatura cu orificiile de observare de sus. In urma "interventiilor", frunzisul arborelui incepuse sa se ingalbeneasca, cateva ramurele se uscara si, astfel, aparu pericolul ca ascunzatoarea atat de abil mascata sa se transforme intr-o capcana lipsita de caile de scapare necesare in cazul unei retrageri grabnice. Din fericire, prin intermediul retelei informatice reusise sa afle despre existenta unui manual de specialitate, Operatii de restaurare ale scoartei stejarului, si, desi nu pricepuse mare lucru, doua treimi dintre termenii de specialitate ii fusesera cu desavarsire necunoscuti, reusise sa restabileasca circulatia sevei pe partea dinspre Pepiniera si astfel in vara urmatoare un frunzis des ascunsese silueta ce se furisase catre usita taiata in scoarta. Campul vizual al periscopului fu inundat de lumina rosie a rachetelor de semnalizare. Incepea vanatoarea. Haituiala profesorilor. In fata marsaluiau baietii mari, inarmati cu cristale paralizante, iar pe flancuri "cadetii" purtatori de ciomege, petarde lacrimogene si indicatoare de miros.
Inclina periscopul un pic, ca sa poata cuprinde in campul vizual si arborii de pe aleea sudica, de unde porneau pistele lasate de el, insa totul era inca linistit. Incerca sa scruteze intreg teritoriul Pepinierei: frontonul plin de gratii al turnului administrativ, peretii acoperiti de iedera ai Siestei de Amiaza, ferestrele arcuite ale refectoriumului, astrosfera, gliptoteca, dormitorul numarul patru, numaru' unu, catargul de pe platoul de adunare, minusculul stadion. Restul ramanea acoperit de frunzisul uriasilor plopi si de coroanele imense ale castanilor.
Asteptarea incepu sa se prelungeasca neasteptat de mult. In anii precedenti, galagioasa oaste de elevi pornise cu surle si trambite imediat, la cateva minute dupa lansarea semnalelor rosii. Grosul trupei se luase dupa el, deoarece mai toti doreau sa obtina pretiosul sau scalp. Capturarea sa ar fi adus plus-puncte suplimentare, nemaivorbind despre gloria castigata in urma unei asemenea fapte de arme. Doar cativa erau manati de pofta de razbunare a unor socoteli personale - cel putin in anii de inceput. Dupa ce apoi ii identificase pe cei mai indemanatici gonasi si-i expediase in coloniile de reeducare, prin folosirea unor tehnici nu tocmai cinstite, nu mai era la fel de convins ca pofta celor mai multi de a-l pedepsi pe cel care ii stapanea in mod absolut nu friza paroxismul.
Deslusi o miscare in josul imaginii. Era un grup de pustani. Urmareau concentrati o pista, alta decat cea lasata de el. Urma cotea catre zavoiul de salcii de langa izvor si acolo se pierdea in valmasagul frunzelor lanceolate, cu spatele argintiu.
Imaginea fu strafulgerata pe neasteptate de doua rachete galbene. Au prins prima victima. Era abia opt si douazeci. A mers repede. Cine-ar putea fi? Nils Holgersson sau David Copperfield? In orice caz era, fara nici o indoiala, un papa-lapte neajutorat. Cine nu incerca sa valorifice Marea Sansa, isi merita soarta, n-avea decat sa se duca pe Lumile-de-fier, sa se sufoce cat mai des in timpul alarmelor de lipsa a oxigenului, sa se agite pentru a obtine o iesire in vreuna dintre tavernele halucinogene. Cine nu-si folosea toate resursele ca sa ramana pe Pamant trebuia sa fie, nici nu  incape vorba, nebun de legat....[...]
N.R. Textul integral poate fi citit la Biblioteca:
www.geocities.com/revista_pasager/b_profu
Casa de Ines
de Nusa ILISIE
partea a VII-a, continuare din
Pasager/16
Cand m-am trezit, era �o alta dimineata�. Golfo se cuibarise langa mine. Cum a simtit ca m-am trezit, a deschis si el ochii �lui� de caprioara reancarnata si m-a privit gales. A cascat, s-a intins si s-a asezat cu botul pe picioarele mele, cu ciorapii neschimbati de doua zile... Era liniste, soarele rasarise de mult, parea ca nu e tipenie de om in toata casa...Si Dascalu�? Ceasul batea  de �si jumate�. Oare cat o fi?
�Stiu ce am sa fac, am sa-mi fac un dus, cum nu am mai facut de sase zile si am sa beau o cafea si am sa fumez o tigara cum n-am mai facut de zece ani.�
Am coborat scarile, cu Golfo inainte. Dezastrul �ospatului zeilor� din noapte trecuta, parea un tablou supra-realist: farfurii murdare amestecate cu mucuri de tigara, paine uscata, sticle de bautura pe diferite gusturi, pahare de vin, fara vin si vin rasturnat pe masa, care, prelingandu-se spre marginea musamalei, se termina pe gresia rece cu  o balta sangerie deja uscata...�Eh! Am sa incep intai cu dusul...� Am trecut prin curtea interioara, pe langa  gramada pestrita de pisici-una se spala cu laba stanga, semn ca se va schimba vremea- si am intrat in baie. Am deschis usa dulapului alb cu urme de maini murdare, spuma de ras uscata si ruj vulgar si am gasit, spre surprinderea mea, un prosop curat. Am dat drumul la dus, curgea numai apa rece, dar �que importa?�, n-o sa mor eu tocmai din asta. In celalalt dulap, fara usi, am gasit un halat, la fel de curat si am iesit din baie �ca noua�, nu inainte  de a privi in oglinda aburita si cu urme de rugina, sa ma conving ca sunt realmente eu. Mi-am facut cafeaua, linistita, relaxata, ca la mine acasa, in urma cu zece ani, cand am decis sa ma las definitiv de cafea. Mirosea bine. M-am asezat la masa rotunda, cu musamaua decolorata si flori ofilite de camp, mi-am facut loc cu dosul palmei, atat cat sa pot pune ceasca si mi-am aprins tigara, ultima, dintr-un pachet, deja mototolit, care era la indemana... Golfo s-a asezat langa mine si a pus botul pe picioarele mele, in semn ca �fara mine nu mai pleci tu!�...Am fumat tigara pana la filtru, cu nesatul care se acumulase in cei zece ani de nefumator convins si am privit in jur, balansand piciorul a indiferenta, fara sa ma mai preocup de ceva anume. Si, cum voiam sa citesc ceva, in timp ce imi beam cafeaua, asa cum faceam in vremurile bune, am luat revista de langa semineu, singura, putin mototolita, murdara de funingine, cu pete de grasime si rau mirositoare, dar care era intr-o spaniola curata, si am inceput sa citesc: �Chica busca chica, 89 89�� (Fata cauta fata).Cand locuiam in casa mea de la etajul sapte, intr-un cartier rau famat din Bucurestiul anilor optzeci, imi placea sa imi aprind tigara, seara tarziu, sa privesc cum se aprind luminile in apartementele de vis-a-vis si sa intru, inoportun si fara scrupule in intimitatea vietii celorlalti; parea ca se deruleaza un film absurd, surdo-mut, ca la inceputurile cinematografiei, cand gesturile spuneau totul, in edificiul inchisorilor cu celule reci, gri si identice, si care erau noile blocuri muncitoresti.
Ziua, cand nu aveam ore, de obicei miercurea, imi placea sa  privesc cum se joaca copiii in parcul din fata blocului nostru, parc fara flori, fara iarba, cu leaganele rupte si cu pomii abia plantati, pentru ca era un parc nou, intr-un  cartier nou si cu multi copii mici.
Poate ca de atunci mi-a ramas in subconstient acest ritual al tigarii fumate fara stres, cu mintea in alb si care acum, pe fondul unei linisti interioare care m-a cuprins fara motiv, a capatat forma poetica:
Stau uneori
Si imi fumez tigara,
Seara, tarziu
Si nici nu stiu,
Ma-nalt spre inaltimi pe fum
Sau cad in drum, facuta scrum
Cu mucul de tigara stins
Si-ncet de luna, nins.
M-am scuturat putin, ca si Golfo, intr-o situatie distincta de aceasta si am cazut �cu mucul de tigara� in comedorul cu semineul plin de cenusa, cu vase murdare imprastiate pe masa de lemn si cu acea curte interioara  mereu plina de pisici, care atunci ma priveau pierdute si care mi s-a parut dintr-o data foarte intim. Am adunat cu meticulozitate resturile de mancare intr-o singura farfurie si le-am aruncat la cos, cu totul, dandu-mi seama cand era prea tarziu sa o mai pot recupera; am pus in frigiderul plin de carne, alta carne si cratita de sarmale pentu doua nunti, am adunat paharele si le-am pus in chiuveta, fara sa sparg nici macar unul si am maturat cu
"Biruiti", foto: Corina UNGUREANU
rabdare si constiinciozitate toata casa, asa cum face orice gospodina la casa ei.Cum nu curgea apa calda, am pus apa la incalzit intr-un vas mare de inox, ca si mama, in acele indepartate timpuri, cand incalzea apa chiar si pentru spalatul pe ochi, iarna, pentru ca nu avea apa curenta in casa ei de la curte cu ciresi infloriti primavara, trandafiri vara si brazi inzapeziti iarna, de o invidiau toti. Am trecut prin fiecare camera, ca un director de  scoala inca in exercitiu, cu Golfo care ma insotea ca un bodygoard credincios si docil, desi nu  se intrevedea nici un atac la persoana in urmatoarele cateva ore.
In camera in care se dormea cu geamul deschis, pana spre iarna, pentru ca nu era aer, nici loc si care era a lui Marius, Baciu, Dori si, din cand in cand, Andrei, pe care nu
l-am mai vazut de atunci, era o dezordine fireasca pentru niste baieti tineri fara copii si fara neveste in strainatate, si, deci, fara obligatii. Am adunat de pe jos camasi, pantaloni, ciorapi si alte lucruri intime, inclusiv reviste porno, cu comentarii facute in pix, direct pe revista, acolo unde imaginatia atingea culmile excitarii.
Intr-una din camerele de la etaj, cea mai spatioasa si mai putin dezordonata din toata casa, am intalnit pana si lenjerie intima feminina si un pachet mic, subtirel, impachetat cu grija in hartie fina si pe care scria dezlanat, rosu pe alb, �Para Ben, de parte de Suzana�. Atunci am inteles, cu indignare, ca nu ajunsesem inca sa cunosc toti coabitantii acelei case si am deschis fereastra cu un gest hotarat si putin brutal, semn ca deja ma enervasem. Am respirat adanc aerul rece al acelei dimineti de noiembrie fara soare si vant, si mai ales fara praf, pentru ca strazile mici erau curate si nici nu trecea nici o masina.
De la fereastra lui Ben, se vedea campul de portocali, verde si proaspat, pastrand inca vie amintirea acelei dimineti de inceput de lume si care era bine delimitat de alte campuri, cu piatra galbuie si ierburi uscate, si de un camp de maslini verde-cenusiu, unde trebuia sa mergem noi la cules.
Am recunoscut imediat camera lui Puriu si Luci, dupa hainele de lucru si dupa sticlele de Whisky, vin, coniac si lichior de ciocolata pentru Doamna si dupa sticla de parfum bun, aruncata in mijlocul patului lasat in dezordine de Luci. 
Ultima camera, cu care se incheia inspectia mea din acea dimineata, era prea ordonata pentru a fi locuita, desi pachetul de tigari, bricheta si o carte lasata deshisa la mijlocul povestirii, dadeau de inteles ca inca mai era loc si pentru a saptea persoana.
Sus, era mansarda noastra semiobscura, care acum, cu geamul deschis, mai pierduse ceva din mirosul greu, de loc neaerisit, cu lucruri diverse, adunate si puse la intamplare si  care era a lui Macumba, nevasta lor.
Am coborat scarile, multumita ca imi formasem cat decat o idee despre locul in care ma aflam, cu toate ca nu stiam inca numele acelui sat cu un bar, o brutarie si un izvor parasit, in care locuiam de trei zile. Am luat dictionarul din camera baietilor si m-am asezat in balansoar, langa semineul fara foc pentru ca nu stiam sa-l aprind si nu mai aveam nici lemne, cu gandul sa ma alfabetizez, caci era timpul... In aceeasi clipa, se deschide usa de la intrare si apar doi barbati si o femeie, care, fiind in toiul unei conversatii aprinse din care nu intelegeam nimic, mi-au zis intr-un tarziu, Hola.
- Hola. Am raspuns sec si fara chef, evident incurcata pentru ca ma aflam in imposibilitatea de a comunica cu niste persoane necunoscute care dadusera buzna in casa mea curata si la ora mea de lectura.
Unul dintre ei, inalt, legat, roscat, cu pistrui si ochi albastri, imbracat decent si destul de tanar, mi se adresa cu familiaritatea si bunavointa specifica barbatilor curtenitori:
- Romanca?
- Da! Am raspuns ca si cand mi s-ar fi luat o piatra de pe inima si gandind usurata ca nu e dracu� atat de negru.
- Vasile, sau Rosctul, cum imi spun baietii. Incantat!
- Nusa.
- Nu sunteti dumneavoastra Doamna care a venit de trei zile si despre care am auzit vorbind, ca la stiri, in fiecare dimineata?
- Locuiesti aici?
- Da, in camera de sus, de langa camera lui Ben. Mai, Ben, Doamna e romanca, ma, nu stii ca ne-a spus Puriu?
- Saru� mana Doamna, ca ma si gandeam, cum de nu am reusit sa va vad pana acum! Ca noaptea trecuta am ajuns tarziu, dupa ce va culcaseti, si dimineata m-am sculat dupa ce fugiseti. Ca am si spus, cum sa nu fuga, ma, femeia daca ati culct-o in mansarda. Pai nu puteam sa dorm eu acolo si sa-i lasati pe ei in camera mea?
Ben, un barbat la vreo trizeci de ani, inalt si el, slabut, brunet si cu cateva fire albe in dreptul tamplelor, parea simpatic si foarte de treaba. Privind la femeia de langa el, care, vorbareata la inceput, acum nu mai spunea nici o vorba, ci doar ma privea ca pe o rivala fara precedent in acea casa, m-am gandit: daca e mica, grasa, bruneta cu ochi alungiti si fata putin turtita, trebuie sa fie Macumba, de care vorbea Puriu. Si, ca sa fac un gest prietenesc, am intrebat surazand:
- Macumba?! Lasand-o pe ea, in mod strategic, sa vorbeasca prima.
Baietii au ras cu pofta si subanteles, mai putin ea, care a scos un tipat de dezaprobare si a vorbit agitat si repede intr-o spaniola cu accent, pe care a inteles-o numai Ben, pentru ca, se vede, o cunostea mai de mult.
- O cheama Suzana, spuse Vasile inca razand, Macumba este porecla!
Ar fi trebuit sa-mi dau seama, m-am gandit, dar, cum nu stiam  sa-mi exprim regretul, am spus in romaneste ca imi pare rau.
- Lo siento, se spune Doamna, lasati, ca nu se supara ea...Mai bine o lasam cu Ben si noi mergem sa bem un cortado la bar, invit eu.
- Un cortado?
- Asa spun astia la o cafea mica, cu lapte.
- Ok! Am raspuns multumita, ca, in sfarsit, am gasit pe cineva care sa ma scoata in lume...
Va urma
Celularita ta
de Mihail VAKULOVSKI
desi nu chiar atat de elegant
celalalt telefon mobil al meu
avea mai multe posibilitati
cand din banan s-a scuturat banana
mi s-a destainuit liceana Ana
apoi si-a asezat cu doua unghii ochelarii
achizitia recenta facuta chiar dupa ce si-a
schimbat celularul ca
cica o fac mai inteligenta si deci mai atragatoare
adica marfa beton
fata ce bestial e blugii tai
cu nasturii in afara

odata cu cresterea vertiginoasa a IQ-ului
ei inaltat evident fata de Ana de
dinaintea acestui poem si-n ciuda
ratarii nerusinate inca a unei rime
disparuta subit ca si fularul
de la gatul meu mladios viguros si puternic
au aparut ochelarii pe care
Delia nu i-a purtat niciodata acasa
de fapt asa o cheama pe liceana Ana
dar asta n-are nici o importanta
atata timp cand in pin a aparut un con
"La intalnire", foto: Ana DOINA
Rozi
statut cartezian
de Rozi BAKO

http://anapauper.wordpress.com
vrajeala lenta atenta

cu un curaj de cascador se-ndreapta

spre un statut cartezian dual
Nota 4
de Oana CATANOIU
Nu m-am gandit niciodata ca, in acest catalalog
eu am ramas restanta la impacari
nici ca la matematica,unde mereu am fost slaba
am luat nota maxima pentru adunarea certurilor
uniforma am uitat-o o singura data acasa
si am fost mutata disciplinar in ultima banca
Departe de locul tau in clasa,
am inceput sa construiesc avioane de hartie,
insa nu am avut curaj sa le arunc in dascalul
care m-a intors anual la prima zi de scoala
"Lastuni-3", foto: Gyorfi-Deak Gyorgy
Lucru manual
de Felicia ANTIP si Ana DOINA
Text preluat de pe forumul http://groups.yahoo.com/group/vorbe_palavre
Felicia:

Lucrul manual a fost cosmarul copilariei mele scolare. Am uitat foarte multe din cate mi s-au intamplat la scoala, dar n-o sa uit nicodata odiseea "manecutelor" rosii, tricotate pe cinci andrele in clasa a doua, gaurelele de crosetat cu iglita in prima clasa dupa ce crosetasem un "cache-nez" de lana vernil, coronitele cusute in cruciulite colorate pe ceea ce urma sa devina poala rochiei mele roz de marchizet din clasa a patra, camasuta, barbetica si scufita de prunc cusute in clasa intai de liceu. Am fost batuta, impunsa cu acul cu acul cu care nimeream totdeauna alaturi, dar niciodata n-am reusit sa iau note multumitoare la lucru manual (sau la caligrafie), ceea ce-mi strica totdeauna media.
Pana in ziua de azi, daca soarta nu-mi scoate in cale pe cineva dispus sa ma ajute cusand nasturele rupt, as putea sa brevetez modelul de coasere a nasturilor de catre Felicia, o capodopera de ate incurcate, o uratenie demoralizanta.
Ana Doina:

abia prin clasa a 12a am reusit sa termin de brodat o fata de masa (cu flori albastre in degrade) care a fost cel mai lung (si indulgent)
proiect de lucru manual din istoria liceului. Ar fi trebuit sa particip
la trasul la masina si taiatul tiparelor dupa fasonul activitatii
productive. Eram, impreuna cu colegele mele, repartizata la un atelier de croitorie care facea haine pentru copii. Majoritatea cologelor mele se dovedeau foarte dibace si lucrau cu duiosie la bluzite, pantalonasi, rochite - ca pentru papusi. Eu ma incruntam, strangeam din dinti si incercam, incercam, dar ce a iesit din mana mea... nici pentru diformi nu ar fi fost potrivit. Pana intr-un tarziu cand profa exasperata m-a intrebat ce stiu sa fac. O colega binevoitoare a vorbit neintrebata si a zis 'stie sa spuna povesti.' Eram buna de gura. Desigur nu era deajuns ca sa trec clasa la lucru manual. Am zis ca dupa patru ani de cumplite straduinte invatatem sa cos cruciulite si mi-a dat sa fac o fata de masa. Am inceput-o, dar cum era deja sfirsitul anului scolar nici chiar ea nu avea pretentia sa o si termin. Intre timp ma punea sa spun povesti
in clasa in timp ce restul fetelor croiau si insailau, ca sa le opreasca pe ele sa stea de vorba si de chichotit una cu alta.
"Leaf Steam", foto: Tom KINTER
Bineinteles ca spunand povesti aveam o scuza ca lucram incet. Le povesteam cartile citite. Eram la un moment dat in faza Zola si imi aduc aminte ca a durat aproape un trimestru sa le povestesc Nana si Germinal. Cu Dostoievski a fost mai complicat trimestrul urmator ca era prea multa filozofie, am renuntat la chesti din astea filozofice si am trecut la �dama cu camelii�, �paul si virginia�, chestii care care se potriveau la stilul foileton. Deseori aduceam cartea cu mine si le citeam de-a dreptul, asa ca nu prea coseam. Mai era cate o colega miloasa si pe furis sa nu o vada profa cosea ea in locul meu. In fine prin clasa a 12-a am terminat fata de masa si mai ca am asternut-o de un banchet. Cu tricotatul insa am avut o cu totul alta istorie. Lucram la televiziune la un moment dat si toata lumea tricota acolo. Mai ales cand o luam la drum in deplasari prin tara sa facem emisiuni de tot felul pe coclauri, sau in timp ce asteptam o pelicula de la montaj, ori
terminarea unei inregistrari, dai si tricoteaza. Daca imi punea cineva ochiurile si facea primul rand n-aveam treaba, o tineam lant si stiam
chiar si vreo cateva fasoane, ba la un moment dat invatasem sa fac si vestitele opturi.
Ehe, mai exista si acum in pod intr-un dulap un pullover alb ca spuma laptelui pe care l-am tricotat de una singura, minus ochiurile si primul rand pe care mi le facea o prietena sau maica-mea, pe care i l-am tricotat consortului pe vremea tineretii. Ce s-a mai mandrit cu el.
Mai nou e iar la moda tricotatul si crosetatul. Vezi cuconite tinere prin Manhattan stand la cafenea de vorba si cu mainile pe andrele sau
croseta. La croseta nu stiu decat sa fac 'lant' care este figura intai si de la care nici ca intentionez sa ma misc. De-oi ajunge intr-o zi
bunica o sa ma apuc sa tricotez caciulite pentru bebelusi, doar asa, de amorul artei.
15 septembrie de altadata
de Valentin BEREZOVSCHI
Si anii au trecut iar mie mi-a venit randul sa merg la scoala. Crescusem marisor si eram preocupat de asta, ba chiar doream mult acest lucru.  Noi locuiam aproape de scoala incat in fiecare zi vedeam grupurile de elevi. Cateodata, cand acestia, incolonati, cu drapelul in frunte, mergeau la vreo actiune, noi, prichindeii din mahala, ne luam dupa dansii, conducandu-i pana la capatul strazii, in pas de defilare. Acolo ne opream, caci ne era frica sa mergem mai departe.
Spre toamna, mama mi-a cusut o camasuta alba, pantaloni scurti de culoare albastra si mi-a cumparat pantofi noi si o basca albastra. Mi-a mai cusut si o traistutza pentru carti si caiete.
Pe 15 septembrie, cu mama de mana, am pasit sfios pe poarta Scolii primare de baieti nr 1. Invataoarea, doamna Vasilisa Nemirovschi, mai apoi, dupa casatorie, Boscu, locuia in gazda la un vecin de-al nostru. In clasa, am fost la inceput vreo 20 de copii. Eram coleg de banca, in fiecare an, cu Aizic Meirovici, fiul unui negustor de stofe. ... In clasa a III-a, cand am devenit strajer, am fost numit comandantul stolului scolii. Ce bucuros am fost cand mama mi-a cusut costumul de strajer si mi-a cumparat basca alba, snurul galben de comandant, centura cu insemnele strajeresti, cravata jumatate gri, jumatate verde, culorile judetului. In fiecare dimineata de luni avea loc solemnitatea inaltarii drapelului pe catarg. Incepeam eu, cu glas tare, de langa catarg, cu deviza strajereasca: �Sanatate! Credinta si munca, pentru tara si rege. Sanatate!�
... Eram un baiat saritor la toate, imi placea sa particip la toate cele organizate de scoala.
Cand a venit momentul, am mers cu mama la Chisinau, sa sustin examenul de admitere la Seminar. Am tras la matusa Maria, sora sotiei unui frate de-al tatei. Era tare bucuroasa de venirea noastra iar pe mine ma iubea, caci ea nu avea copii. Am ramas foarte impresionat de casele mari, de tramvaiele pe care le vedeam prima oara, de forfota orasului. Seminarul era o cladire impozanta, moderna. In curtea scolii era lume multa. Parinti si copii veniti din toate colturile Basarabiei, ba chiar si de dincolo, din Regat. Faptul ca eram cu mult mai multi candidati decat locuri ii ingrijora mai mult pe parinti. Noi, pana la inceperea examenului, alergam si ne zbenguiam prin curte.
Prima proba, eliminatorie, era la muzica. Am fost chemati dupa alfabet si introdusi intr-o sala de clasa, cate patru copii. Eram in seria a doua, cu consateanul meu, Sura Batar. Cand
am intrat in clasa, m-am speriat de cati domni si preoti vazusem ca se aflau in comisia de examninare. Un domn scund, rotofei, chel si cu ochelarii lasati pe varful nasului, ne-a luat pe rand la verificare. Era langa el un pian. Nu stiam ce-i acela. Dupa ce a apasat pe niste clape, m-apus sa reproduc sunetele scoase de pian. M-a pus sa ciocanesc cu un creion, precum facuse dansul, ba am mai repetat si un cantecel precum facuse dansul. Eram infricosat dar m-am descurcat bine. Transiprasem si palmele imi erau ude, din cauza emotiilor ce le aveam. La urma mi-a cerut sa cant ceva. Eu pregatisem cu doamna mea �Pe-al nostru steag�. Spunandu-i ce voi canta, dansul a dat tonul la pian, eu am inceput, dar cu atata inflacarare incat am atras atentia unor domni din comisie care au intrerupt discutia ascultandu-ma. Dupa prima strofa unul dintre ei m- a oprit: �De-ajuns baietel. Ai o voce placuta. Bravo, esti liber!� Eu nu ma dezmeticisem bine si-mi ardeau obrajii. Cand am iesit din sala si m-a vazut mama ce rosu eram, s-a repezit la mine speriata. In jurul meu se si stransesera cateva mame. Revenindu-mi din emotii, le-am povestit, mama imbratisandu-ma.Trecusem primul obstacol. A doua zi am dat probele scrise la limba romana si matematica. Daca la romana m-am descurcat bine, apoi la matematica am avut ceva dureri de cap. In final, cand s-a afisat lista, eram printre primii douazeci din cei 35 admisi. Nu ma clasificasem ceva mai sus cum isi dorea mama dar principalul era ca reusesem. Multi ramasesera pe-afara. Ce mai plansete si bocete.
...
Zilele au trecut prea repede si a venit vremea prezentarii la scoala. Acasa, in loc de bucurie, mama, bunica, ba chiar si Liza, ucenica mamei in ale croitoriei, vesnic lacramau si oftau...Incat la un moment dat teama de necunoscut m-a cuprins si pe mine. Dar ma linistea gandul ca eram acolo cu consateanul meu si fratele sau mai mare, Boris, pe care il rugase sa aiba grija de mine, apoi la Chisinau mai era si matusa Maria. Toate astea m-au linistit. Ba inca nu mai aveam rabdare de a ajunge la scoala. Cu o seara inainte de plecare mi-a umplut cufarul, facut pe comanda, cu toata rufaria si cate altele necesare la internat. Intr-un cos de rafie, o multime de bunatati: oua, carne, placinte si prajituri, un borcan cu miere, nuci si gutui. A doua zi dimineata m-am prezentat la cursa lui Sechter, singurul proprietar de masini. Pe bunica o lasasem plangand. Mi-a urat sa fiu cuminte si sa invat bine. O iubeam mult, m-a crescut de mic.  La masina era lume multa incat s-a mers cu doua masini. Cei 36 de kilomerri au fost parcursi cam intr-o ora, datorita opririi mai de durata de la Bandar. Din gara mama a gasit o birja care ne-a dus direct la Seminar. Curtea scolii era plina de elevi de diferite varste. Unii erau asezati pe ladite sau geamantane, altii adunati in grupuri comentau zgomotos si se bucurau de revederea colegilor. Noi, bobocii, ne cunosteam de la o posta. Stingheri, stateam cuminti si tineam de bagaje, parca ne era frica sa nu ni le fure cineva. Mamele noastre erau la casierie sa plateasca taxa si ne avertizasera sa nu plecam pe undeva. Atunci cand au revenit ele ni s-a permis sa intram in scoala, condusi de elevi mai mari.Intr-o sala mare am pus bagajele. Am iesit in curtea ce nu parea incapatoare. Am legat repede prietenie cu alti novici. Pe unii i-am recunoscut de la admitere. Am vizitat clasele aliniate la parter, de la un capat la altul al unui culoar lung. In clasa in care urma sa invatam eu si Sura ne-am ales banca. A treia, din randul trei. Am avut noroc pentru ca pedagogul care ne aseza dupa inaltime a ingaduit sa ramanem la aceea pe care ne-o alesesem singuri. Am fost condusi la dormitor, ni s-a repartizat cate un pat dintre cele 35 cate erau la un loc. Intre paturi o noptiera unde ni s-a explicat ca vom pastra prosopul, sapunul si periuta de dinti. Altceva era interzis. Ni s-au aratat spalatorul, toaleta, camera de predare-primire a rufelor de spalat. La parter, intr-o sala mare, urma sa incepem si sa sfarsim ziua cu un �Tatal nostru� la care participau toti elevii scolii.  Mai aveam acolo o biblioteca si un cabinet stomatologic. La etaj se afla capela Seminarului, cu hramul �Intampinarea Domnului�, sarbatorit cu mare fast la 2 februarie. La toate slujbele canta corul Seminarului condus de profesorul Iacovlev. Capela era foarte frumoasa datorita in primul rand inocostasului sculptat in lemn si aurit, datorita icoanelor si picturii interioare realizate de profesorul Petre Chiciu. Coloritul pe find albastru deschis avea nuante armonioase si sobre.
...
N.R. Pentru 15 septembrie, atat. Amintirile autorului vor continua in numerele viitoare cu alte evocari.
Iubita, toamna
( de titei si apa )
de Liviu Florian JIANU

Iubita, toamna, de ce musc din tine
ca dintr-un fruct al Raiului, oprit,
de bogatia ta de roade sunt orbit,
si nu mai pot alege rau, de bine?

De ce ar trebui doar sa contemplu
Oceanul galben al rodirii tale,
Stiind ca toate roadele sunt goale
De nu se coc, cu post si har, in templu?

De ce-al tau dar s-ar cuveni sa-l darui,
Asa cum insati tu te daruiesti,
Sa iti impart prinosul fiecarui
Drumet, care imi bate in feresti?

Si-n frunzele-ti cazand, sa vad pustiul
pe care eu, in locul tau, il pun,
facand din tine, fruct oprit, tarziul
De actual blestem, al Celui Bun ? ...
"Pastel de toamna", foto: Gabriel RECHITEANU
PORTRETUL
de Dusan BAISKI
Text din volumul "Pasari patrate pe cerul de apus", Editura Marineasa, Timisoara
Inchise ochii si-si roti foarte incet capul. Atat de incet incat sa-si poata da seama daca ceea ce auzea era caderea picaturilor de ploaie, pe pervazul ferestrei, ori a celor din calorifer strecurandu-se printre cepurile de rugina din interior. Coapsa dreapta, cea pe care statea, ii amortise si-i provoca o tot mai pronuntata senzatie de disconfort. Se intoarse pe partea cealalta si si-o masa cu incrancenare. Apoi isi ciuli iar urechile, doar-doar si-o da seama de sursa afurisitelor de picaturi. Da, gandi, asa o fi si cu picaturile chinezesti. ?i acelea cad, cad, insa nimeni nu stie de unde. Dar de ce i-or fi razand pe chinezi pe cap? � se intreba, surprins de propria-i nedumerire.
  � Traiasca Mao�! � exclama el deodata. Rasa galbena� Anul doua mii� Astia vor face ordine� Vom sfarsi cu totii-n geamantane� � ingaima.
Coapsa dreapta i se dezmortise si il durea. Iar sunetul picaturilor cazand ii sfredelea acum creierul. Intredeschise ochii. Primul lucru pe care-l vazu fu insa un gandac lunguiet, de culoare maronie, incremenit pe piciorul scaunului. De afara navali zgomotul puternic al unui motor de helicopter. Cateva secunde numai, fiindca disparu la fel de repede precum aparuse.
�Sper sa scap � gandi Theo, urmarind cu mintea zborul aparatului. Pe Etienne l-au dus tot cu unul dintr-asta. Sarmanul Etienne! Imi inchipui ce-o fi fost atunci in sufletul lui, in clipele acelea groaznice.�
Gandacul se deplasase cativa centimetri in sus si incremenise din nou. Theo intinse mana dupa sticla cu apa. Bau cu inghitituri mari, precipitate, aproape o jumatate de litru. Nu stia cum ii ajunsese aceasta in apropiere. Nu-si amintea de o pusese el insusi ori altcineva.
�Etienne are dreptate! Trebuie sa fim uniti. Sigur ca da� egalite, fraternite, unanimi� la dracu!� Dadu cu pumnul in pardoseala acoperita cu linoleum� �Inainte nu-si faceau toate lichelele de cap. Era ordine si disciplina. Nu misca nimeni in front. Nici macar� papa de la Roma� Doamne, iarta-ma!� Apuca unul din papucii de casa de langa el si lovi cu sete in piciorul scaunului. In locul gandacului ramase o pata umeda si o elitra neagra-maronie. Restul se lipise de talpa incaltarii.
Se ridica in sezut. Dar, in aceeasi clipa, napadindu-l o durere surda, inabusitoare, se prinse cu palmele de cap. Se masa usor tinand ochii inchisi. Isi aduna mai bine sub ceafa pernita de scaun. Pe urma porni sa-si treaca palmele pe langa tample, fara a le atinge. Asa facea intotdeauna cand avea vreo trecatoare durere de masele. Citise asta intr-una din revistele de popularizare a stiintei, �Magazin� sau �Flacara�, nu mai stia nici el prea bine. Ceva cu restabilirea echilibrului bioenergetic. Vazuse in Piata Operei, pe la vanzatorii ambulanti, o multime de carti de para-psihologie. �Nici nu e de mirare ca-n spitalul de glumeti de pe Vacarescu e mai mare inghesuiala decat in colivia cu ciorditori de pe Popa Sapca, isi zise. Acum te si miri cine cumpara asemenea carti. Ba, mai mult: cine are acces la asemenea carti! Toti nedez��
� Canaliile!
Intinse mana dupa sticla cu apa. Era, de fapt, o sticla de lapte, una dintr-acelea cum nu mai vazuse de mult, de pe vremea presedintelui impuscat la Craciun. Un timp adunase in ea bani. Monede de trei si de cinci lei. Nu apucase sa o umple deoarece, intre timp, se schimbasera banii. Un argument in plus pentru bombaneala. Numai ca nu la bani ii zburase adineaori mintea, ci la cu totul altceva. Bau cateva inghitituri.
� Puteau sa ma angajeze daca ar fi vrut. Dar a fost totul o mascarada. Acum e ca si-nainte. Pile, asta e. Care merit� cum adica, eu nu merit!?
Isi ciuli iar urechile. Auzea din nou picaturile. De data aceasta mult mai clar. De parca se gasea intr-o pestera.
�Trebuie sa-i scriu lui Etienne o scrisoare. Sa-i spun ca sunt de acord� Doar uniti putem invinge. Astia nu ne vor da niciodata dreptate. Ne vor trage pe sfoara si atat. Singurul nostru drept va fi sa ne lasam trasi pe sfoara. Da� sa ne lasam trasi pe sfoara. Ca niste ardei pentru boia. Exact ca niste ardei pentru boia.�
� ?i ce daca ma consider rosu?! � exclama ridicandu-se intr-un cot.
Isi revazuse pentru o clipa intreaga copilarie. Undeva, intr-un sat pe jumatate nemtesc. Numai ca vecinii lui fusesera unguri. In fiecare an, Pista baci atarna in spatele casei, intinsi pe sfoara de canepa, mii de ardei, iar primavara, cand se uscau, facea din ei boia. Apoi vindea praful acela cu lingurita, chiar si la ulita, iute ori dulce, dupa gustul clientilor. �De ramaneam acolo, la �tienne, il ajutam, faceam o echipa trasnet. N-ar fi miscat un patron in front.�
� Da, dar eu am ascultat de altii, m-am intors acasa, ce sa caut eu printre straini, de ce sa ma-ngroape un popa de-al lor cand eu, vezi Doamne, il platesc pe popa al meu de aici, platesc locul de veci in cimitir deja de noua ani� Nu, pe popa nu-l mai platesc. Nu mi-a mai fost de Boboteaza de vreo cinci ani, da� de politica se tine� I-am zis: Ba, Stefane, aaa, Etienne, nu umbla nici la voi cainii cu covrigi in coada. Da, exact asa i-am zis.
Ofta. Isi adusese aminte de chefurile din apartamentul lui Etienne. De fapt, era o simpla camaruta pe Route des Franchises, cu o baie cu dus si cu o bucatarie cat o cutie de chibrituri, despartita de restul cu o usa-armonica, din carton presat. Ii defilara prin minte lacul, Gradina Engleza, faleza cu tineri� Tinerii aceia ii parusera dubiosi. Parca traiau pe alta planeta. Pe unul il vazuse la impartitul seringilor gratuite, langa supermagazinul �Croisette�. I-a fost limpede ca adunatura aia ce se holba la lebede si canta anemic la chitara se droga. Da, totul numai spoiala, farba, cum ar zice bunicu-sau, fie iertat. Afara-i vopsit gardul� Lozinci� Timpurile se schimba, dar lozincile raman.
Picaturile se auzeau ceva mai tare. Incerca iar sa se dumireasca de unde vine sunetul. Zadarnic. Din pozitia aceea directia era inselatoare.
� Mao, traiasca tovarasul Mao� mau, maaaau�
Intinse din nou mana dupa sticla cu apa. Nu reusi s-o apuce si aceasta se rasturna pe podea. La inceput galgaind, lichidul se scurse cu repeziciune pe podea.
� La naiba ! � exclama, simtind ud sub el.
Se intoarse pe partea celalalta. Renuntase la ideea de a mai bea apa.
� Poate Mao� nu, nu Mao� mau� mauuu� Tepes ar fi facut dreptate. Le-ar fi sucit gatul ca la puii de gaina� Am stiut sa raspund la tot ce m-au intrebat. Dar a fost totul asa, de forma� se stia de la bun inceput cine va prinde postul� Adica ce, eu nu puteam sa astept dimineata doctorii in pozitie de drepti si sa-i salut, si sa le deschid usa, si� si� fir-ai tu sa fii�
Isi amintise de portret. Primul gand fu sa mearga in sufragerie, sa-l dea jos de pe perete si sa-l distruga. Sa-l faca mii de farame.
� M-ai facut sa cred in tine, dar m-ai nenorocit. De ce te-oi fi ales, nu stiu. Nu voi sti niciodata� Sfinte Mao, ca bine le-ai facut, da, bine le-ai facut, batrane� La zid cu ei, ca pe niste caini� Nu, ca voua va plac cainii� Am vazut eu intr-o poza cum frigeau niste chinezi un caine intr-o tigaie uriasa. O tigaie ca o palarie de paie, chinezeasca, conica, intoarsa cu fundul in sus� Pfui, fir-ati ai dracului cu spurcaciunile voastre cu tot! � bombani.
�Ce vei face cand se afla spitalu-n carantina si vine un tata grabit nevoie mare sa-si vada odrasla nou-nascuta? Pai� ce sa fac, il opresc, nu-i dau voie sa intre. Ca si-n armata, cand am fost, s-a intamplat sa fie odata o gripa mare si cei din infirmerie primeau de mancare prin geam. Dar daca tatal iti baga in buzunar o bancnota de zece mii de lei. Ori chiar una de zece marci. Ce faci atunci� Pai� atunci, nici atunci nu-i dau voie sa intre, ca doar ati vazut ce s-a-ntamplat la spitalul acela din Braila, cand au murit vreo zece copii. Dar daca-ti da o suta de marci? Pai� atunci ma duc la doctorul de garda si vad ce zice ala. Ca� destul, destul... dumneata sovai si noi nu ne putem juca cu vietile micutilor, a zis directorul spitalului. De n-as fi auzit de la femeia de serviciu ca la concurs s-a inscris si cumnatul contabilului-sef de la spital, as fi crezut. Sa nu-mi spuna nimeni ca a fost un concurs cinstit. Pile, asta e� pile� Mare hahalera si Etienne. Toata ziua - buna ziua sa fim uniti, dar m-am cam lamurit eu ce ti-e si cu unirea asta. Este foarte usor sa tot predici lozinci dintr-astea cand ai burta plina. O faci chiar din placere, sa nu te-ngrasi. Este ca un fel de sport. Unire este cat au ei de lucru. Cand nu mai au � nici nu te mai cunosc. Inventeaza razboaie� Eu si politica� N-am fost bun nici pentru utece.�
Aici Theo mintea. Se simtise intr-al noualea cer cand l-au facut pionier. Umbla cu cravata la gat si atunci cind trebuia sa mearga la inmormantarile din cartier, imbracat in diac. ?i intotdeauna cand o intalnea pe Maricica, sefa de detasament, o intreba cand mai au sedinta, de ajunsese fata sa-l ocoleasca, sa treaca pe cealalta parte a ulitei. Mai tarziu, cand l-au facut si utecist, se gandea chiar la o
posibila cariera de secretar de partid in satul lui de origine.
"Stegarul", foto: Vlad SOLOMON, Germania, 2006
Femei, bautura, bucate, totul la picioarele lui. Cine avea curajul sa infrunte un ditamai secretar de partid, mai ales ca-n hotarul localitatii se afla si o padure plina cu vanat de soi si, se stie foarte bine, tovarasii au fost intotdeauna mari amatori de vanatoare si chiolhanuri. N-a mai ajuns sa fie facut membru de partid. In gluma, zice-se, i-au pus colegii in servieta niste piese si l-au gasit cu ele cei de la poarta fabricii unde lucrase. Au vrut sa-l dea afara, dar au renuntat, nici el nu-si poate explica de ce si cum. Insa l-au dat afara la un an dupa Revolutie. Pe motiv de lipsa de comenzi pentru productie. �Mizerabilii! Nu m-au iertat. ?stia nu iarta niciodata. Ca mi-a zis mie secretarul de partid pe fabrica: Numai Dumnezeu iarta. Da, Etienne, ai dreptate, trebuie sa recunosc. Impotriva astora trebuie sa fim uniti. S-au schimbat vremurile, dar astia au ramas pe loc si o duc la fel de bine� Cred ca directorului spitalului nu i-a placut mutra mea, nu ca sovai. Totul a fost o mascarada. Sa nu se prinda aia de sus ca treaba este aranjata si postul � deja ocupat.�
Intinse mana dupa sticla cu apa aproape fara sa-si dea seama ce anume face. Nu o gasi la locul ei. Abia in clipa cand dadu cu degetele de linoleumul ud isi aduse aminte ca recipientul se rasturnase mai adineaori. Stramba nervos din nas. Iar picaturile acelea blestemate il deranjau acum parca si mai mult, il calcau deja pe nervi. Ca si stomacul, de altfel, propriul lui stomac cuprins de flacari.
�Portretul!�

.................
N.R.
Povestirea continua in sectiunea
Biblioteca.
Un click aici pentru a continua lectura.
UN OU COPT IN CENUSA
de Andana CALINESCU
Scoala dinafara unui sat micut  construita in mijlocul unei livezi  cu  gradina de flori in fata, unele mai inalte ca mine pe vremea aceea �Era acolo  un dud/agud, asa se zice in Moldova, alb si  un cires mare in fata scolii. Sub care fratii mamei invatau cu mine pe post de jucarie langa ei. Erau ronduri de flori marginite cu carbuni rotunzi si negri �cu crini inalti frumos mirositori ..maci de gradina batuti albi si rosii.. si alte minunate flori ..Copacii in care stateam cocotata si-mi spuneam povesti de copil insingurat pentru ca scoala vara se golea. Copii plecau la treburile casei ajuntandu-si familiile si eu le duceam dorul ...iar in spate zarzavaturi si un cires amar cu cirese mici si negre   parfumate. Gustul lor e gustul copilariei..amar de la dorul de mama ..ramasa in Bucuresti vaduva..
In fata scolii ceva mai departe era un deal si cand seara veneam cu bunicul din satul unde mergea cu mine dupa el sa cumpere lapte proaspat muls mi se parea ca merg sa ating cu mana  soarele care apunea rotund greu si portocaliu spre rosu ..
Dealurile au ramas favoritele mele..line si albastrui pierdute in departari..
Si livada de nuci in fata scolii alt mic codru in miniatura..si� si.. Iar scoala mirosea frumos a curatenie si  singuratate cu scandurile ei lustruite de pasii micuti ce tropaiau cu nerabdare,  acum curate si proaspat spalate..  sau a flori de camp, medicinale, cand se strangeau pentru a fi vandute pentru ceaiuri .... 
Numai intr-un an m-am suparat rau pe mirosul viermilor de matase ..nici macar auria lumina a lucirii coconilor din care ieseau suvitele care curgeau ca metal topit de matase nu m-a facut sa uit mirosul greu ..si umezeala scarboasa de pe frunzele pe care viermii de matase le rontaiau vorace..
Si,  si intr-una din camere pana sus se intindeau cartile bibliotecii satului..
Duminica scoala era club si veneau taranii precum in Morometii sa se adune sa asculte radio -ul inceputului anilor 50 si sa dezbata pe larg
..iar eu plecam cu copii satului departe printre vai si lunci trecand pe langa gropi in care se punea canepa la macerat... spre livezi si gradini unde se coceau pepenii.
Am venit odata, intr-o duiminica dupa masa cu curtea scolii plina de oameni  cu un pepene mic in mana declarand triumfatoare, oprita in poarta scolii si strigand din rasputeri..  ca uite bunica ce-am furat!
l-a care bunica a lesinat de  rusine�..
Eu de fapt nu stiam ce inseamna a fura ..si atunci am fost prima si cred ca singura data pedepsita
De frumoasa la propriu si buna mea bunica.. si pusa
sa stau in genunchi ceea ce nu s--a intamplat pana la urma�
bunica lamurindu-se repede ca notiunea imi era straina..  si ca sa ma aline vazand cata suferinta daduse pe mine m-a impacat  tot ea..
Mi-a copt un ou in cenusa..
Miezul lui era portocaliu  si gustos  si parea ca mananc soare copt in cenusa.. Mainile ei ..Dumnezeu sa o odihneasca, ..le am acum in minte cum decojeau oul cu  coaja subtire si  alba si cu urme
de cenusa.. si care s esubtiasera ca mici bucatele  de hartie..
Mai tarziu aveam sa-mi fur singura viata pierzand-o in cautarea acelei frumnuseti din zilele copilariei pierzandu-ma printre padurile
"Dupa scoala", foto: Andana CALINESCU
Cat despre scoala�ce se intampla acolo inauntru cu bunicul sever si batand din baston la copii neastamparati mi se parea minunat si mereu eram prinsa in clasa.ascunsa dupa tabla cu picioare ..lungi de lemn negru.. de sub care tabla se mai vedeau si picioarele unui copil curios.. Cand a vazut bunicul ca nu se mai poate si ca deja invatasem sa citesc m-a trecut frumos in banca sa fiu si eu  in rand cu copii...
Mama nu a fost de acord sa fiu scolarita atat de mica si m-a adus in Bucuresti ..
Iar cand am inceput scoala..m-au asezat  in ultima banca din spatele clasei ..dupa inaltime..crescusem repede batand dealuri si livezi eram acuzata ca stau pe ghizdan.  Intre timp mi-a trecut  si asta inaltimea si ca sa nu mai par inalta am tot mers aplecat..si asa am ramas..
Acolo in clasa eram prinsa sistematic citind pe sub banca.
Intelegatoare,  invatatoarea m-a pus sa organizez biblioteca clasei. ...Sa ma sature.
Dar te saturi vreodata de carti?
UZINA VISELOR
talmacire dupa fratele Ilie Melcu, de parintele Visarion
cap.48-55

continuare din
Pasager/16
48. Episodul �ghiftuletelor� a avut o continuare. Pe aeroportul din Amsatidau vamesa, o femeie tanara, blonda, atletica, si incantatoare, ne-a spus cu un zambet de regret ca numarul de bagaje pe cap de frate depaseste norma standard.
Pai, numai fratele Semenici avea vreo 9 geamantane. In plus, fratii kortinieni ne pricopsisera cu un geamantan de documentatie. De ce? Pentru ca Stropilescu, fiind intrebat daca le duce, lesinase de extaz. Acum, injura pe saturate. Sinceritatea la calici  este o sfanta duplicitate.  Asadar, numaram poate 16 bagaje, la loc de cinste fiind pungile cu mesele traditionale kortiniene. Afisandu-mi zambetul numarul 13, adica zambetul maxim al oricarui director de hotel, am rugat operatoarea sa ne ajute. Amabila, a telefonat sefului ei. I-a explicat situatia. Fara rezultat.. Tanara suferea alaturi de noi. Ne-a indicat sa mai scapam de doua-trei bagaje. Pe celelalte le trece ea, pe raspunderea ei, spre cala avionului. Problema era la care bagaje renuntam.  Fratele Semenici tacea ca un sfant  si se uita pe pereti.
Fratele Stropilescu, vitriolat, injura � Doamne, iarta-l � ca la usa cortului, dar gesturile ii depaseau agresivitatea de limbaj. O festelisem de tot. Nu stiam cum sa il temperez, ca sa mai salvam aparentele.  Fir-ar ale� de documentatii, le arunc la cos� racnea Stropilescu, si chiar incepuse sa le indese intr-un tomberon. Frate, i-am spus, ai semnat pentru ele la kortinieni. Acasa, vor fi lipsa la inventar. Atunci, nu le vei plati din buzunar? S-a speriat si s-a mai linistit oleaca.
Beautiful lady, i-am spus tinerei, vrei sa-mi faci bucuria de a accepta din partea noastra acest cadou traditional kortinian? ?i i-am intins �cadoul meu� peste masa. Rosindu-se putin, si fastacindu-se, tanara a acceptat. Mai ramanea sa scapam de inca 4 bagaje. Eu, unul, mai aveam doar geamantanul cu haine si pantofi.
In continuare, fratii Semenici si Maslina jeleau de mama focului. Nici-o initiativa constructiva. Asteptau, probabil, sa se intample o minune.  Mai tanarul Stropilescu a cedat: eu imi arunc cadoul la cosul de gunoi. L-am oprit din nou. Nu e pacat ? Uita-te si tu ce fata frumoasa ai in fata. Jocul s-a repetat. Gingasa doamna, binevoiti sa acceptati si a doua masa traditionala kortiniana ca un omagiu adus de colegul meu, aici de fata, frumusetii dumneavoastra.  Fratele Stropilescu a scos o grimasa acra. Tanara a rosit iar. A refuzat. Am insistat. 
Probabil, temandu-se sa nu primesca in cele din urma 4 cadouri, ne-a spus ca situatia s-a modificat: depasim numarul de bagaje, dar suntem sub greutate. Fapt care ne-a deschis, cu ajutorul tinerei, culoarul de acces spre usa avionului.  Pentru a-l impaca pe fratele Stropilescu, fratii mai varstnici i-au promis fiecare cate o masa . ?i eu am primit aceleasi promisiuni inflacarate.
Domnul m-a smerit insa, si am ramas  �neghiftuit� pana astazi.
49. Pare incredibil, dar se pare ca un frate, imbatat de rugaciune, si-a scos organul reproducator ziua, pe fereastra, strigand trecatorilor: �Iata, a mea, kortiniene, este Goliat, a ta, David!� Inca mai reflectez asupra metaforei
50. Sosit in Calicia, Apostolul Strongu scoate, cu mic, cu mare, Centrul de Rugaciune programata la maturat. Se achizitioneaza seceri pentru taiat firele de iarba. Maturi pentru periat firele de praf. Doi frati sunt incantati. Apostolul Strongu� si fratele Semenici. De fapt, ultimul se afla in topul personalitatilor de aici. Vraci, agricultor, vindecator, postas, montator de gresie si faianta, instalator, electrician. Nominalizat in oficiosul de psalmi  �Racnetul credintei�. Pacat ca are diploma in informatica.
Apostolul Strongu matura in fruntea tuturor. Dedic apostolului o poezie. Fratele Muzicescu o asculta si ii sta putin in gat. Totusi, zambeste manzeste. Se pune parca la cale o razbunare impotriva clasei programatoare de catre clasa maturatoare. Apostolul Strongu conduce cu mana ferma revolutia maturatoare. Care rastoarna orice logica si reuseste. Umar la umar cu apostolul sta sfantul Mitica Le Grand, de la ale carui sedinte in care el da directivele si fratii stau drepti ca lumanarile lipsesc doar steagurile, pancartele si portretele.
"Aterizarea", foto: Adriana MIREA
Fratele Semenici vegheaza asupra soaptelor din timpul sedintei, atent.
51. Mincion. Fratele Ecvestru si fratele Proiectul participa la o sedinta de asceza kortiniana. Ei stau pe scaune si asculta ore intregi. La un moment dat, fara sa inteleaga nimic, fratele Ecvestru se ridica si reclama: �In Calicia is different!� Fratele Proiectul este mai avansat in cunoasterea duhovniceasca. �Stai ma jos, acum ti-ai gasit�.� ?i il trage pe banca. Preotii kortinieni, dupa un moment de uimire, continua expunerea in ebraica, limba necunoscuta tuturor.  Din moment in moment, ca un semn al apexului oricarei comunicari, fratele Ecvestru se ridica in picioare si concluzioneaza: �In Calicia is different !�
52. Bogata cultura avericana patrunde masiv in Fabrica de Amintiri Kortiniana. Intr-un habitaclu amenajat ca o  sala de cinema, un hol mare, pe un ecran de televizor generos, se prezinta in fiecare zi, pe timpul pauzei de pranz, film dupa film. Personajul principal al acestui film este Pot Tot, un erou averican care ii bate pe toti, trece prin tot: arme, batai, din nou arme, din nou lupta, victoria finala. Imbracati in roz, ca intr-o nava cosmica, kortinienii iau loc relaxat pe fotolii si urmaresc timp de o pauza mitologia sablon a  eroului civilizator.
53. Nici comertul nu se lasa mai prejos. Sindicatul calugaresc kortinian obtinuse un spatiu larg, in care  - pe timpul aceleiasi pauze � calugarii jucau tenis de masa, sau faceau gimnastica la aparate. Intr-o buna zi, totul a disparut. In locul cochetei sali de sport, amenajate intre coridoare de trecere, a aparut un supermarket. Apareau astfel in peisajul amintirilor, alte doua elemente ale culturii avericane: marfa si banii Sa recunoastem ca in afara lor, Dumnezeu este inestimabil, adica  nu are nici-o valoare oficiala.
54. Mananc de la o vreme in sala de mese kortiniana. Nimeni nu ma baga in seama. Pe mese, ziare. Autoservirea avanseaza repede. Peste o mie  de oameni mananca intr-o ora aici. Preparatele au forme stranii. Sunt iuti, aromate, condimentate, delicioase. Adesea, produsele marii se afla pe masa: melci, viermi, pesti, caracatite. Uneori, vii. Roade de gradinarit exotice. Diverse zemuri, sosuri, supe, servite direct in  tava care le rezerva mici spatii concave. Am impresia ca hrana kortiniana ma  ajuta sa infrunt mai usor clima, caldura umeda de aici.   
54-bis. Aeroportul Banisaiasa. Caliceni. In sfarsit, acasa. Calicie, esti cea mai frumoasa iluzie de pe pamant! Bucuria revederii apropiate cu fruntasa Surcea ma face sa cumpar rapid un buchet mare de chiparoase. Fratele Maslina ma trage de mana: �Am inteles, frate Omilie, de-asta-mi esti!�  Niste hamali pestriti ne dau tarcoale. Nu imi inspira nici-o incredere. Unul dintre ei intinde niste bancnote unui politist. Ii spun fratelui Maslina ca hamalii lucreaza la negru, pe mana cu organele de ordine. Asta este. Simt cum imi creste in piept dragostea de patrie si brusc, credinta in frati ma epuizeaza. Iesim pe peron. O dubita de la Uzina Viselor urma sa ne culeaga. Nici-o dubita. Nici-o masina cu numar de Orb. Nu-i nimic. Intarzie, probabil. Colindam parcarea. Trece o ora. Doua. Trei. Nici-o veste de nicaieri. Ne simtim rau. Toti fratii au fost asteptati. Ce s-a intamplat? Pana? Accident? Centrul de Rugaciune ne-a uitat? Desi este tarziu, incercam un telefon. Intr-un tarziu raspunde fratele Neemitator. Da. Se intereseaza. Aflam crudul adevar. Masina nu a plecat. Nu s-a dat ordinul de plecare. Cineva a uitat. De ce? Am uitat motivul. Consemnul: descurcati-va. Mi-am iesit din fire rau de tot. Cruda revenire. Tratati ca niste laici cersetori. Noi. Niste ingineri in mantuire. Buchetul de chiparoase s-a ofilit putin. Gasim cu chiu cu vai un Orb care are trecere prin Iovacra. Ne ia si pe noi contra-cost. Minune! Ajungem pe la 11 noaptea. Pe drum, juram sa nu ne prezentam a doua zi la Uzina Viselor. In semn de oboseala si protest. Cei mai starniti: fratele Maslina si fratele Semenici. Fratele Semenici chiar ofta din cand in cand, parca avea o cruce pe umar.
A doua zi dimineata, mucenica Azorelia ma chema la servici. Fratele Semenici era deja acolo. Dupa cum avea sa-mi spuna fratele Maslina, noaptea fugise deja la Sfantul Mitica Le Grand, ca sa deconspire complotul, si alte stiri care nu suportau amanare. Fratele Maslina insusi, cedase subit. Imi era sila. 
55. Inaintea sosirii apostolului, fratii kortinieni cunoscuti veneau, se mai proiecta ceva la rugaciune, si plecau. Era o oarecare armonie. I-am invitat odata la masa, acasa. Aveau un singur cusur: mancau ca niste termite. Le placea tot. Cereau pana nu mai aveai din toate. Am uitat ce e drept sa le spun cat m-a costat aceasta ospitalitate.
Va urma
O carte postala de la Albert
Tzatza Lenuto
afla ca suntem bine, Fanica a ajuns bine, am inceput baile si imi merge foarte bine, e frumos si distractiv.
Fanica toata ziua umbla prin munti. Mananc si beau numai ape fara vin insa Bufulica bea si pentru mine. Scrie-im pe adresa: Stefanescu Casa Maria N, Lipie, No.43, Baile Olanesti, Valcea.
Te iubim,
Veta si Bufulica
Azi, o carte postala trimisa de la Olanesti...

Adresata familiei Marinescu din Craiova.
(click pe cele doua imagini pt marire)
 
Ascensorul din Kiriat Ono
de Vlad SOLOMON
Ascensorul din Kiriat Ono este cel mai ciudat ascensor. Il regasesti in multe colturi ale oraselului. Cumparatorul de ziare, in rarele ocazii in care il vezi, urca sau coboara, uneori dialogheaza cu tine, dar parca nu te asculta.
In acest ascensor ai permanenta senzatie a efemerului.
Daca iesi din el, te substituie imediat altcineva, care seamana, intotdeauna, cu tine. Ascensorul nu ramane niciodata gol.
Din toate laturile te privesc oglinzi. Nu tu te reflecti in ele, oglinzile se uita la tine mirate, neintelegand incapatanarea ta de a urca si cobori.
Cumparatorul de ziare apare doar uneori, tu te infurii, oare de ce citeste mereu ziarele, el ar trebui sa stie tot. Cand vrei sa protestezi, dispare, te intrebi la ce etaj va cobori data viitoare, dar, de obicei, raman in jur doar oglinzile uimite de naivitatea ta. Oglinzile ascensorului din Kiriat Ono au forma semnului de intrebare, parca iti dau cu tifla, in timp ce tu, incovoiat semn al exclamarii, te simti urmarit din colturile ascensorului de o privire ironica, ramasa in urma cumparatorului de ziare.
Despre ascensorul din Kiriat Ono voi mai povesti, cand voi reveni din Germania si Italia. Am o usoara presimtire ca il voi intalni si acolo pe cumparatorul de ziare. In alt ascensor, care va semana uluitor cu cel din oraselul ce nu apare pe nici o harta
.
"Colosii in ceata", foto: Gabriela VLADUTU
emailar
Imi placea mirosul caietelor noi si aroma lemnului alungit in creioane, uniforma apretata si luciul pantofilor albi
Ramona
Nu am fost tocmai un "fan" al scolii generale sau a liceului, asa ca nu prea am perceptia zilei de 15 septembrie.Facultatea mi-a placut, dar ea incepea in octombrie. Dar, ca sentiment prima zi de scoala era placuta, dar pe restul le uram.
Iar chestia cu uniformele mi se pare o chestie foarte nasoala (ca sa am xprim civilizat), noroc ca eu nu am prins-o ca altfel, daca ma obligau sa o port cred ca o purtam stil franjuri.
O tampenie comunista!!!
Sebi
am facut toata scoala pe tipurile celelalte. si pt. mine a fost prima drama. ti-am spus ca am crescut intr-o familie categoric anticomunista. mi s-a explicat cred ca din leagan ce minciuna si ce nenorocire este comunismul. dar, copil fiind, acele cantece sunau tare bine.... tare optimist, se potriveau firii mele care credea cu tarie in egalitarism... dar stiam ca nu inseamna decat o minciuna coercitiva. cam la fel si cu uniforma, cu cravata... mai tarziu, cam prin liceu, m-am bucurat de uniforma si pt. ca reprezenta un paravan: nu as fi avut cu sa ma imbrac dupa gustul meu... nu-mi permiteam pantofi guban si blugi levi's.

Adriana
Sa incep pe 15 septembrie? Hmm...cred ca mi-ar fi tare bine. M-as gandi la toti colegii pe care nu i-am mai vazut de 3 luni si ah! cate as mai avea sa le povestesc. Si in mod cu totul particular, unuia singur dintre ei... 15 septembrie mi-ar ingadui sa sting dorul pentru cel care mi-a lipsit cel mai mult, mi-ar da ocazia sa ma asez din nou in spatele lui, pentru a-i vedea minunatii carlionti blonzi. Da, asta as gandi daca as incepe scoala pe 15 septembrie: o noua ocazie de a-mi trai viata iubind 
Denisa
  Invitatii
SEARA DE POEZIE
De zilele francofoniei, cu participarea primariei , la Club Caffe Asimo, str. Smardan 41, va avea loc o seara de poezie,
sambata, 23 septembrie 2006 la ora 18.
Invitati, personalitati ale culturii ramanesti actuale, care au ceva de spus prin opera pe care au scris-o pana acum. Aveti acum oportunitatea de a intra in contact cu atata cultura romaneasca si a-i ascuta live pe cativa dintre ei.

Invitati de onoare:

GH. ASTALOS
GEORGE MIHALCEA
VASILE URSACHE
LIVIU VISAN

Mai participa poetii:

Sorin Teodoriu
Camelia Petre
Bogdan Gagu
De la Bocancul Literar si trupa de teatru "INDART"
Ioana Trica


organizator:    VICTORITA DUTU
Artista plastica profesionista Linda Saskia Menczel va invita la vernisajul expozitiei sale EXODUS 14.19-21, care va avea loc la Galeria Helios din Timisoara, in data de 12 octombrie, la ora 18. Cuvantul de deschidere apartine Pr. Tiberiu Visan.
http://www.literra.eu/artplast/menczel.htm
www.teatrul.ro
     TEATRU LA RUINE este primul program derulat de Asociatia teatrul.ro si are ca scop dezvoltarea respectului pentru valorile autohtone si afirmarea identitatii culturale prin valorizarea Centrului Istoric al Bucurestiului. 
        Desfasurarea programului la Palatul Voievodal Curtea Veche, sub forma unei stagiuni teatrale, contribuie la inscrierea monumentului in randul vestigiilor la care se  organizeaza in mod traditional manifestari culturale. 
        Spectacolul REGELE MOARE LA CURTEA VECHE, dupa un text de Eugene Ionesco, a fost realizat de un grup de studenti ai Facultatii de Teatru din Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale din Bucuresti.
         Implicarea dvs. in acest proiect cultural, constand intr-un parteneriat media, prin care includeti spectacolul in agenda culturala pe care o difuzati, reprezenta o sustinere importanta care va fi mentionata in toate materialele publicitare prin care vom promova evenimentul. In speranta ca proiectul nostru va va interesa, asteptam cu respect un raspuns din partea dvs. la telefon 0723.011.187, 0747.065.250 sau la e-mail [email protected][email protected].
         Va multumim pentru timpul acordat si va invitam la spectacolul
de la Curtea Veche. 

director de proiect, Mariana Camarasan

director executiv, Radu Popescu

TEATRUL.RO - TEATRU LA RUINE
Palatul voievodal curtea veche
Str. Franceza nr. 21-23
REGELE MOARE LA CURTEA VECHE  dupa Eugene Ionesco
Regie: Mariana Camarasan, scenografie: Iuilia Andreea Necula, Cu:
Alexandru Potocean, Florina Gleznea, Sanziana Nicola, Gabriel Vodnar,
Cristina Casian, Tudor Munteanu, Bogdan Marhodin, Ana Craciun, Smaranda
Gabudeanu.
(15, 16, 23, 30 SEPTEMBRIE si 1, 7 14, OCTOMBRIE 2006), - Ora:19.00
(durata: 1 ora) Rezervari: 0723 011 187

Dialogul cu voi va imbunatati revista
Construim si revenim..:)
Pasager/18
va aparea pe 1 octombrie si va fi despre ...
teatru
Hosted by www.Geocities.ws

1