Portretul
http://www.rastko.ro/literra/traducatori/baiski/
Din volumul cu acelasi titlu, Editura Marineasa, 2006
� Traiasca Mao�! � exclama el deodata. Rasa galbena� Anul doua mii� Astia vor face ordine� Vom sfarsi cu totii-n geamantane� � ingaima.
Coapsa dreapta i se dezmortise si il durea. Iar sunetul picaturilor cazand ii sfredelea acum creierul. Intredeschise ochii. Primul lucru pe care-l vazu fu insa un gandac lunguiet, de culoare maronie, incremenit pe piciorul scaunului. De afara navali zgomotul puternic al unui motor de helicopter. Cateva secunde numai, fiindca disparu la fel de repede precum aparuse.
�Sper sa scap � gandi Theo, urmarind cu mintea zborul aparatului. Pe Etienne l-au dus tot cu unul dintr-asta. Sarmanul Etienne! Imi inchipui ce-o fi fost atunci in sufletul lui, in clipele acelea groaznice.�
Gandacul se deplasase cativa centimetri in sus si incremenise din nou. Theo intinse mana dupa sticla cu apa. Bau cu inghitituri mari, precipitate, aproape o jumatate de litru. Nu stia cum ii ajunsese aceasta in apropiere. Nu-si amintea de o pusese el insusi ori altcineva.
�Etienne are dreptate! Trebuie sa fim uniti. Sigur ca da� �galit�, fraternit�, unanimi� la dracu!� Dadu cu pumnul in pardoseala acoperita cu linoleum� �Inainte nu-si faceau toate lichelele de cap. Era ordine si disciplina. Nu misca nimeni in front. Nici macar� papa de la Roma� Doamne, iarta-ma!� Apuca unul din papucii de casa de langa el si lovi cu sete in piciorul scaunului. In locul gandacului ramase o pata umeda si o elitra neagra-maronie. Restul se lipise de talpa incaltarii.
Se ridica in sezut. Dar, in aceeasi clipa, napadindu-l o durere surda, inabusitoare, se prinse cu palmele de cap. Se masa usor tinand ochii inchisi. Isi aduna mai bine sub ceafa pernita de scaun. Pe urma porni sa-si treaca palmele pe langa tample, fara a le atinge. Asa facea intotdeauna cand avea vreo trecatoare durere de masele. Citise asta intr-una din revistele de popularizare a stiintei, �Magazin� sau �Flacara�, nu mai stia nici el prea bine. Ceva cu restabilirea echilibrului bioenergetic. Vazuse in Piata Operei, pe la vanzatorii ambulanti, o multime de carti de para-psihologie. �Nici nu e de mirare ca-n spitalul de glumeti de pe Vacarescu e mai mare inghesuiala decat in colivia cu ciorditori de pe Popa ?apca, isi zise. Acum te si miri cine cumpara asemenea carti. Ba, mai mult: cine are acces la asemenea carti! Toti nedez��
� Canaliile!
Intinse mana dupa sticla cu apa. Era, de fapt, o sticla de lapte, una dintr-acelea cum nu mai vazuse de mult, de pe vremea presedintelui impuscat la Craciun. Un timp adunase in ea bani. Monede de trei si de cinci lei. Nu apucase sa o umple deoarece, intre timp, se schimbasera banii. Un argument in plus pentru bombaneala. Numai ca nu la bani ii zburase adineaori mintea, ci la cu totul altceva. Bau cateva inghitituri.
� Puteau sa ma angajeze daca ar fi vrut. Dar a fost totul o mascarada. Acum e ca si-nainte. Pile, asta e. Care merit� cum adica, eu nu merit!?
Isi ciuli iar urechile. Auzea din nou picaturile. De data aceasta mult mai clar. De parca se gasea intr-o pestera.
�Trebuie sa-i scriu lui Etienne o scrisoare. Sa-i spun ca sunt de acord� Doar uniti putem invinge. Astia nu ne vor da niciodata dreptate. Ne vor trage pe sfoara si atat. Singurul nostru drept va fi sa ne lasam trasi pe sfoara. Da� sa ne lasam trasi pe sfoara. Ca niste ardei pentru boia. Exact ca niste ardei pentru boia.�
� ?i ce daca ma consider rosu?! � exclama ridicandu-se intr?un cot.
Isi revazuse pentru o clipa intreaga copilarie. Undeva, intr-un sat pe jumatate nemtesc. Numai ca vecinii lui fusesera unguri. In fiecare an, Pista baci atarna in spatele casei, intinsi pe sfoara de canepa, mii de ardei, iar primavara, cand se uscau, facea din ei boia. Apoi vindea praful acela cu lingurita, chiar si la ulita, iute ori dulce, dupa gustul clientilor. �De ramaneam acolo, la Etienne, il ajutam, faceam o echipa trasnet. N-ar fi miscat un patron in front.�
� Da, dar eu am ascultat de altii, m-am intors acasa, ce sa caut eu printre straini, de ce sa ma-ngroape un popa de-al lor cand eu, vezi Doamne, il platesc pe popa al meu de aici, platesc locul de veci in cimitir deja de noua ani� Nu, pe popa nu-l mai platesc. Nu mi-a mai fost de Boboteaza de vreo cinci ani, da� de politica se tine� I-am zis: Ba, ?tefane, aaa, Etienne, nu umbla nici la voi cainii cu covrigi in coada. Da, exact asa i-am zis.
Ofta. Isi adusese aminte de chefurile din apartamentul lui Etienne. De fapt, era o simpla camaruta pe Route des Franchises, cu o baie cu dus si cu o bucatarie cat o cutie de chibrituri, despartita de restul cu o usa-armonica, din carton presat. Ii defilara prin minte lacul, Gradina Engleza, faleza cu tineri� Tinerii aceia ii parusera dubiosi. Parca traiau pe alta planeta. Pe unul il vazuse la impartitul seringilor gratuite, langa supermagazinul �Croisette�. I-a fost limpede ca adunatura aia ce se holba la lebede si canta anemic la chitara se droga. Da, totul numai spoiala, farba, cum ar zice bunicu-sau, fie iertat. Afara-i vopsit gardul� Lozinci� Timpurile se schimba, dar lozincile raman.
Picaturile se auzeau ceva mai tare. Incerca iar sa se dumireasca de unde vine sunetul. Zadarnic. Din pozitia aceea directia era inselatoare.
� Mao, traiasca tovarasul Mao� mau, maaaau�
Intinse din nou mana dupa sticla cu apa. Nu reusi s-o apuce si aceasta se rasturna pe podea. La inceput galgaind, lichidul se scurse cu repeziciune pe podea.
� La naiba ! � exclama, simtind ud sub el.
Se intoarse pe partea celalalta. Renuntase la ideea de a mai bea apa.
� Poate Mao� nu, nu Mao� mau� mauuu� ?epes ar fi facut dreptate. Le-ar fi sucit gatul ca la puii de gaina� Am stiut sa raspund la tot ce m-au intrebat. Dar a fost totul asa, de forma� se stia de la bun inceput cine va prinde postul� Adica ce, eu nu puteam sa astept dimineata doctorii in pozitie de drepti si sa-i salut, si sa le deschid usa, si� si� fir-ai tu sa fii�
Isi amintise de portret. Primul gand fu sa mearga in sufragerie, sa-l dea jos de pe perete si sa-l distruga. Sa-l faca mii de farame.
� M-ai facut sa cred in tine, dar m-ai nenorocit. De ce te-oi fi ales, nu stiu. Nu voi sti niciodata� Sfinte Mao, ca bine le-ai facut, da, bine le-ai facut, batrane� La zid cu ei, ca pe niste caini� Nu, ca voua va plac cainii� Am vazut eu intr-o poza cum frigeau niste chinezi un caine intr-o tigaie uriasa. O tigaie ca o palarie de paie, chinezeasca, conica, intoarsa cu fundul in sus� Pfui, fir-ati ai dracului cu spurcaciunile voastre cu tot! � bombani.
�Ce vei face cand se afla spitalu-n carantina si vine un tata grabit nevoie mare sa-si vada odrasla nou-nascuta? Pai� ce sa fac, il opresc, nu-i dau voie sa intre. Ca si-n armata, cand am fost, s-a intamplat sa fie odata o gripa mare si cei din infirmerie primeau de mancare prin geam. Dar daca tatal iti baga in buzunar o bancnota de zece mii de lei. Ori chiar una de zece marci. Ce faci atunci� Pai� atunci, nici atunci nu-i dau voie sa intre, ca doar ati vazut ce s?a?ntamplat la spitalul acela din Braila, cand au murit vreo zece copii. Dar daca-ti da o suta de marci? Pai� atunci ma duc la doctorul de garda si vad ce zice ala. Ca� destul, destul... dumneata sovai si noi nu ne putem juca cu vietile micutilor, a zis directorul spitalului. De n-as fi auzit de la femeia de serviciu ca la concurs s-a inscris si cumnatul contabilului-sef de la spital, as fi crezut. Sa nu-mi spuna nimeni ca a fost un concurs cinstit. Pile, asta e� pile� Mare hahalera si Etienne. Toata ziua - buna ziua sa fim uniti, dar m-am cam lamurit eu ce ti-e si cu unirea asta. Este foarte usor sa tot predici lozinci dintr-astea cand ai burta plina. O faci chiar din placere, sa nu te?ngrasi. Este ca un fel de sport. Unire este cat au ei de lucru. Cand nu mai au � nici nu te mai cunosc. Inventeaza razboaie� Eu si politica� N?am fost bun nici pentru utece.�
Aici Theo mintea. Se simtise intr-al noualea cer cand l-au facut pionier. Umbla cu cravata la gat si atunci cind trebuia sa mearga la inmormantarile din cartier, imbracat in diac. ?i intotdeauna cand o intalnea pe Maricica, sefa de detasament, o intreba cand mai au sedinta, de ajunsese fata sa-l ocoleasca, sa treaca pe cealalta parte a ulitei. Mai tarziu, cand l-au facut si utecist, se gandea chiar la o posibila cariera de secretar de partid in satul lui de origine. Femei, bautura, bucate, totul la picioarele lui. Cine avea curajul sa infrunte un ditamai secretar de partid, mai ales ca-n hotarul localitatii se afla si o padure plina cu vanat de soi si, se stie foarte bine, tovarasii au fost intotdeauna mari amatori de vanatoare si chiolhanuri. N-a mai ajuns sa fie facut membru de partid. In gluma, zice-se, i-au pus colegii in servieta niste piese si l-au gasit cu ele cei de la poarta fabricii unde lucrase. Au vrut sa-l dea afara, dar au renuntat, nici el nu-si poate explica de ce si cum. Insa l-au dat afara la un an dupa Revolutie. Pe motiv de lipsa de comenzi pentru productie. �Mizerabilii! Nu m-au iertat. ?stia nu iarta niciodata. Ca mi-a zis mie secretarul de partid pe fabrica: Numai Dumnezeu iarta. Da, Etienne, ai dreptate, trebuie sa recunosc. Impotriva astora trebuie sa fim uniti. S-au schimbat vremurile, dar astia au ramas pe loc si o duc la fel de bine� Cred ca directorului spitalului nu i-a placut mutra mea, nu ca sovai. Totul a fost o mascarada. Sa nu se prinda aia de sus ca treaba este aranjata si postul � deja ocupat.�
Intinse mana dupa sticla cu apa aproape fara sa-si dea seama ce anume face. Nu o gasi la locul ei. Abia in clipa cand dadu cu degetele de linoleumul ud isi aduse aminte ca recipientul se rasturnase mai adineaori. Stramba nervos din nas. Iar picaturile acelea blestemate il deranjau acum parca si mai mult, il calcau deja pe nervi. Ca si stomacul, de altfel, propriul lui stomac cuprins de flacari.
�Portretul!�
Se ridica in sezut. Pe urma, prinzandu-se de masa, reusi sa se scoale in picioare. Din nou aceeasi senzatie insuportabila ca bucataria o ia la vale, chiar daca acum spre dreapta. Se duse sprijinindu?se de perete pana in sufragerie. Portretul era la locul sau, in rama. Se aseza pe unul din scaunele din incapere. De aici nu se mai auzea clipocitul acela insuportabil. Pentru a se convinge, se inapoie in bucatarie si se duse la geam, langa nenorocitul de calorifer. Afara era soare. Nici urma de ploaie. Cativa pustani bateau mingea de usa de tabla a unui garaj.
Se intoarse brusc pe calcaie. Picaturile se auzeau din cu totul alta parte. Privi nedumerit in jur. Apoi spre chiuveta. Robinetul nu fusese bine inchis. Atata tot. Nu stranse rozeta. Se multumi doar sa o priveasca, sa injure, dupa care se duse iarasi in sufragerie, atras parca de un magnet.
Se uita la portret. �?tefa� pardon� Etienne, iti voi scrie cat de curand. Acuma sunt hotarat. Trebuie sa fim uniti. Mai cunosc eu pe unul tot atat de nemultumit ca mine. Poate ii caut si pe aia de au fost cu mine la asa-zisul concurs de la spital. O sa vin la tine sa vedem cum trebuie sa incepem�� Gandul i se dizolva in imaginea ce-i aparuse in ochii mintii. Se intinse pe divan, sa viseze intr-o pozitie lejera.
� Fara avion! Cu orice altceva, chiar si pe jos, dar fara avion. In ultimii ani, astea cad ca mustele! � bombani.
�Sper ca Etienne s-a mutat din chichineata aia pacatoasa, plina de gongi. Cred ca de-acolo, de la el, le-am si adus p-astea maronii, ce-mi misuna prin bucatarie. Atunci zicea ca e pe cale sa castige procesul cu Edith si sa-si primeasca inapoi casa din pozele pe care mi le-a tot aratat. Undeva pe malul lacului. Splendid� Dar cine-i mai poate crede pe strainii astia? Si Marinela, inainte de a pleca in America, imi tot spunea ca ma-sa are un hotel al ei. ?i cand s-a dus si mi-a trimis pozele, nu era decat o prapadita de baraca, asa cum au constructorii de hidro-centrale de pe la noi. Doar ca avea si etaj. Mare scofala. La americani rar, o casa de piatra, ca pe la noi, o casa cum isi fac astia, cu turnulete si briz��
� Trebuie sa invingem, orice ar fi! � exclama.
Pentru o clipa vazuse negru dinaintea ochilor. Isi amintise iarasi de concurs, de locul pe care-l pierduse, de portret, de Franta, de Etienne. ?i totul, intr-o singura clipa. Ca inainte de moarte. �N?am sa ajung niciodata�� Nu-si termina gandul. Fiindca nu putea concepe ca totul era pierdut, ca nu mai avea absolut nici o sansa de acum incolo. �Nici n-am nevoie de ajutorul tau, Etienne. Ma voi descurca si singur. Ii voi aduna pe toti la mine acasa si vom hotari ce avem de facut. Noi suntem multi si ei � putini. Le voi arata, de ce nu� si carnetul. Eu nu l-am ars si nici nu l-am distrus. L-am pastrat. Ca nu se stie niciodata. Si ce daca nu este rosu? Atata au putut si aia� aia�� Daca dupa Revolutie facuse vreo greseala, atunci era vorba de faptul ca se grabise sa se inscrie intr-un partid din cele de buzunar, care a fuzionat apoi cu unul mai mare, si acesta o parte rupta dintr-altul, si mai mare. El n-a acceptat si l-au dat afara. Nu le-a dat carnetul inapoi. Platise pentru el. �Poate-l vand pe la piata de vechituri. Stiu pe unul care face colectie de carnete de partid. Cica se vand bine. Sa dea Cel de Sus. Dar pana atunci poate sa-mi mai fie de folos. O sa li-l arat, sa-i conving ca pot sa le fiu sef, sa-i conduc. Prima si prima data vom merge cu totii la directorul spitalului. Nu, nu-i vom face nimic. Doar sa-i spunem ca totul a fost aranjat, ca a fost o farsa, o poveste de adormit copiii. Nu suntem atat de orbi, sa nu ne dam seama� Daca ne da afara� Atunci��
� Atunci mergem la piata de vechituri si cumparam o bombita de la fratii de la Rasarit ori de pe dincolo, de pe la vecini, ca le-or fi ramas destule dupa razboi, si� pac� pac�!
Pic� pic� pic! Clipocitul picaturilor in chiuveta din bucatarie se auzea pana in sufragerie.
� Da, asta am sa fac!
Sari in picioare. Numai ca efortul fusese mai mare decat putea acuma duce. Trebui rapid sa se sprijine de masa, sa nu cada. Se reculese, apoi se duse si umplu o cana cu apa. Dupa care stranse rozeta pana cand simti ca, de mai insista, va ramane cu robinetul in mana si apa va tasni in tavan. Bau pe nerasuflate, cu inghitituri mari. Lichidul avea un gust mizerabil, de clor. De afara se auzi iarasi un helicopter. �Sarmanul Etienne! Unde l-a adus prapadita aia de Edith a lui� Zicea ca si-n helicopter au trebuit sa-l tina de maini, sa nu-si smulga perfuziile. Nu, nu merita femeia sa te sinucizi pentru ea.� Zgomotul motorului se pierdu undeva in directia Spitalului Judetean.
Dora, de la ea i se trasese totul. Totul. Incepand cu farsa colegilor de fabrica, atunci, cand l-au gasit la poarta cu piesele in servieta. Si dupa Revolutie, cand s-a incurcat Dora cu fostul secretar de partid. Tresari. Abia acum facuse legatura dintre datul lui afara pe motiv ca �n-avem comenzi pentru productie� si relatia dintre Dora si ex-tovarasul Vasilescu. �Poate si acum, la concurs, si-a bagat dracul coada� � gandi. �Dar de ce-as mai crede ca� nu, nu�� Privi spre portretul atarnat deasupra divanului. Pe Dora o vazuse ultima data prin februarie. Purta pe ea o blana de vulpe polara, asa cum isi dorise dintotdeauna, iar el unul nu-i putuse oferi. I-a oferit-o probabil domnul Vasilescu, ex-tovarasul secretar de partid si actual patron al firmei de import-export �Romaringo Impex Co�.
�Recunoaste, domnule� domnule Theo, ca esti gelos, ca esti invidios��
� Unde esti tu, Mao� Maine ii caut. Suntem destui pentru a trece la actiune. Dupa ce-l vizitam pe directorul spitalului, mai vedem ce e de facut. Insa asta este prima noastra sarcina. Trebuie sa ne facem singuri dreptate. Ar trebui sa pregatesc un statut. Il mai am pe acela vechi, dinainte de Revolutie, cand mi l-au dat sa-l studiez. Il am si pe asta de dupa Revolutie. Din doua fac unul bun. Iar daca trebuie, mai caut unul sau doua. Nicolae are masina de scris. Poate va vrea si el sa ni se alature. Ii promit o excursie in Franta, la Stefan� Etienne. Nu cred ca va refuza. Si-asa a mai schimbat vreo trei partide. Francezii sunt alaturi de noi�
Tacu. I se ivise iar in minte chipul cu zulufi al Dorei. Chipul ei dragalas, cu pometii imbujorati.
� La dracu ! � striga, cuprins deodata de furie.
Se ridica de pe divan cu miscari incete, studiate. Puse cu delicatete mana pe portretul inramat. Pentru o clipa, doar pentru o clipa, vru sa ridice rama de sticla impodobita cu granule din plastic colorat si sa dea cu ea� dar nu, nu cu ea. Isi intinse cealalta mana in jos, spre podea, cu miscari la fel de incete. Degetele cautara febril ceva anume, iar cand dadura de unul din papucii de casa, prinsera ca intr-o menghina incaltarea de partea de dinainte, o ridicara si� Lovitura fu de-a dreptul violenta. Din gandacul maroniu, ce incremenise pret de cateva secunde bune langa vaza cu trandafiri artificiali de pe masa, nu mai ramase decat o pata.
� De mi-ar fi fost popa de Boboteaza, sa-mi stropeasca prin casa cu apa sfintita, eram si eu mult mai linistit � zise Theo cu naduf. Nu mai aveam acum probleme nici cu ganganiile astea scarboase, nici cu multe altele� Da� popa� popa� el e cu� cu� cum le zice la astea... cu prestarile de servicii. El vesnic sfinteste cate ceva� Doamne, iarta-ma! Economie de piata, dar� dar� Cu cat mai multi morti, cu cat mai multe closete publice de sfintit, cu atat mai bine�
Isi facu de trei ori semnul crucii cu limba. Arunca scarbit papucul. �Nici Stefan, de-ar fi ramas acasa, nu ar fi facut mare branza, de asta sunt convins. El e bun numai de gura. Nici patronilor nu le plac hahalerele, fie ei si acolo, in Franta. Da, da, ce-a realizat Stefan dincolo ? Ca sunt deja sase ani de cand a vandut steagul acela cu gaura si semnaturi. Da-i tot da cu echitatea, fir-ar a dracului de echitate� Ca la vremuri noi, tot ei, cum sa faca ceva?�
Apuca iar portretul. Il framanta pret de cateva secunde intre degete, pe urma se ridica furios in picioare. �Macar sa-mi fi spus: domnule, du-te acasa, ca-ti vom trimite noi rezultatul concursului prin posta. Dar cum sa se comporte ei civilizat cand raspunsul �respins� se poate da si pe loc. De ce sa mai bata secretara scrisoarea la masina, de ce sa mai cheltuie bani si pe timbru cand este aproape gratuit raspunsul sub� sub� centura�� Ochii-i ramasera atintiti asupra unui punct miscator pe tocul usii. Se cutremura. Isi inchipuise pentru o fractiune de secunda ca este atacat de mii si mii de termite. Apuca unul din papucii de casa si sari in picioare. Se apropie de usa cu miscari incete, sa nu sperie gandacul, pe urma lovi cu sete. In locul insectei ramase o pata maronie, care aducea cu un cap de om. O studie atent, asa cum studiaza o ghicitoare zatul de la fundul unei cesti de cafea. �Parca aduce cu numarul� noua. Insa numai la ochi. Ala are barba, pe cand aici s-ar zari doar o mustacioara� Poate ca�� Se duse in dormitor. Acolo, inramate toate la fel, fotografiile tuturor celor doisprezece candidati la presedintie iesiti din cursa la ultimele alegeri. Se uita indelung la fiecare in parte. Dar cel mai mult la cel cu numarul noua.
� Tu� tu� tu o sa-mi porti noroc�
Reveni in sufragerie si agata portretul pe perete. Iar pe celalalt, aflat pe masa, il insfaca furios, il duse si-l arunca in cosul de gunoi. De pe marginea chiuvetei il privea, pasiv, un gandac negru de bucatarie.