|
Drumul
spre nu conteaza ce Adevar se intemeiaza pe cunoasterea realitatii asa
cum ea este si NU cum pare.
Noi nu vedem realitatea asa cum este ea
pentru ca noi vedem doar aparentele, care de multe ori inseala. In afara
de asta, noi de multe ori vedem realitatea asa cum ne place sa fie si
nu cum este ea in
realitate. Cum am putea noi atunci sa acceptam realitatea asa cum este
ea stiind ca este de fapt o iluzie? Evident doar atunci cand vom inceta
sa fim atasati de ea pana la obsesie! Noi stim doar ceea ce experimentam
prin cele cinci simturi. Daca ne place ceea ce vedem, avem un sentiment
placut si suntem fericiti, iar daca nu atunci devenim tristi sau indiferenti.
Avem o viata plina de amintiri, dar toate se refera la ceea ce am experimentat
prin cele cinci simturi sau la efectele pe care aceste experiente le-au
avut asupra fiintei noastre. Si daca ne gandim putin observam ca avem
o viata foarte limitata, constransa la parametrii impusi de simturile
noastre (nu vedem decat spectrul de frecvente cuprins intre frecventa
culorii rosii si cea a violetului, auzim doar o gama limitata de sunete
cu frecventele intre 16 si 16.000 Hz, etc.).
Geniul lui
Einstein a reusit sa demonstreze stiintific ca totul este o iluzie, totul
este relativ, noi neputand cunoaste prezentul ci doar trecutul (si uneori
vitorul cu aproximatie, dar niciodata cu certitudine).
Iar in aceasta
lume guvernata de iluzii, noi, fiintele umane, incercam sa definim iluzia
prin intermediul iluziei. Suntem precum o persoana bolnava de amnezie,
aflata intr-un tren in miscare, care nu stie cum a ajuns in tren, ce cauta
in el si unde va ajunge. In majoritatea cazurilor omul nici nu stie ca
sufera de amnezie si ajunge astfel sa-si construiasca o viata proprie,
un univers limitat de acel "tren", complet rupt (uneori) de
ADEVARATA REALITATE , de sursa din care s-a nascut si el, si in care candva,
mai devreme sau mai tarziu, constient sau nu, va trebui sa revina.
Daca pe noi
nu ne cunoastem atunci incercam sa cunoastem ceea ce ne-a facut pe noi,
caci, se spune ca, omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Iar aici omul intotdeauna a incercat sa-si construiasca un model de Creator.
In ziua de azi, omul tinde insa sa creasca numarul Creatorilor peste numarul
necesar, ceea ce evident arata ca nici unul nu satisface COMPLET cererea
tacita pe care omul a facut-o. Asta si pentru ca omul de multe ori s-a
folosit de credinte pentru a subordona pe semenii sai, insa adevaratul
model perfect de Creator nu va genera niciodata o credinta limitatoare,
ci dimpotriva una eliberatoare.
Daca
crezi ca spiritualitatea e inca domeniul la care nu esti suficient satisfacut
atunci citeste cate ceva despre
zei si credinte.
|
