Am aratat pana acum ca Dumnezeu a creat intreaga manifestare diferentiata prin condensarea constiintei Sale. Ca sa va puteti face o idee despre ierarhia din cadrul manifestarii am sa va fac un model de manifestare vazuta din punctul de vedere al Creatorului si unul din p. d. v. al manifestarii create.

         Un electron are o vibratie de ordinul 10e-15, adica o fractiune dupa 14 de 0 dupa virgula; deci poate spune "da/nu" de o suta cincizeci de mii de miliarde de ori pe secunda. Cuplat cu un nucleu formeaza un atom, care are o vibratie mult mai lenta. Atomii cuplati intre ei formeaza molecule, iar moleculele cuplate intre ele formeaza substanta sau materia asa cum o cunoastem noi. Scazandu-si frecventa de vibratie (devenind mai grosiera si mai condensata) energia se manifesta sub forme foarte diverse de materie, de la banalul gaz pana la cea mai solida stare. Toate astea se fac evident prin scaderea libertatii de miscare a electronilor si a altor constituente, deci prin legarea lor cu ajutorul fortei de atractie (care in final se traduce prin legaturi energetice).

          Gandindu-ne la toate gama de frecvente de vibratie, realizam ca noi (cu corpul nostru fizic) percepem o gama limitata de vibratii si pe care o numim realitate fizica. Dar noi stim acum ca exista mult mai multe frecvente de vibratie, deci implicit mult mai multe realitati.

          Revenind la substratul creatiei, am spus ca Dumnezeu comporta doua aspecte: transcendentza si imanentza. Transcendentza, avand toate calitatile nediferentiate, este omniprezenta, deci prezenta chiar si in sanul manifestarii diferentiate adica in imanentza. Prin urmare orice corp pe care noi il putem simti la ora actuala este patruns de Constiinta Ultima a Lui Dumnezeu; chiar intr-o gaza, intr-o planta sau piatra si chiar in fiecare din noi. Deci putem concluziona ca fiecare din noi avem aceasi realitate ultima ca si plantele sau animalele. Si totusi noi facem o diferentiere categorica intre ele si noi. De ce? Pentru ca noi nu privim manifestarea din p. d. v. al manifestarii transcendente ci din cel al imanentzei, al manifestarii diferentiate. De aceea am sa incerc pe cat posibil sa va dau si un model de manifestare din perspectiva imanentzei, pastrand pe cat posibil aceasta nota de diferentiere intre ierarhiile creatiei.

          Mai intai am sa va fac o clasificare a lumilor, urmand apoi sa v-o descriu pe fiecare in parte. Astfel exista 5 manifestari principale, dintre care doua par a fi intermediare: planul fizic, eteric, astral, mental si cauzal.

         Aici se cuvine sa fac o paranteza si sa explic de ce "par" a fi intermediare planurile eteric si mental. In primul rand manifestarea nu este nici continua si nici discontinua si totusi ea este si continua si discontinua. Ea este discontinua pentru ca este perceputa astfel de simturile noastre (diferentierea creaza calitatile mic si mare, slab si tare, etc, care genereaza imediat in mintea celui care observa o discontinuitate), deci din aceasta perspectiva ea nu este continua. Dar ea este totusi continua pentru ca este formata dintr-o gama infinita de frecvente de vibratie si pentru ca are ca substrat ultim Constiinta Lui Dumnezeu, ceea ce o face sa nu fie discontinua. De aceea, revenind la planurile manifestarii, se poate spune ca planurile eteric si mental sunt intermediare deoarece diferenta dintre vibratia astralului si planurile fizic si cauzal este foarte mare. Astfel, practic, nu se poate spune la modul obisnuit unde incepe si unde se termina un plan de manifestare, dar se pot identifica foarte multe din aspectele manifestarii ca apartinand unui plan anume. Cu toate astea veti gasi poate alte etalonari care vor da ca principale planurile fizic, astral si cauzal, identificand planurile intermediare cu unul alaturat sau pe amandoua cu planul astral. Nu este o greseala nici una din aceste etalonari dar se pot crea confuzii in ceea ce priveste realitatea lor si de aceea le expun aici pe fiecare in parte.

       Planul eteric este planul de manifestare al aspectului energetic asa cum il cunoastem noi (mai precis bioenergia), deci planul in care se manifesta undele radio, electromagnetice, ultravioletele, infrarosiile, etc. Este planul de manifestare al legendarelor nimfe si gnomi.

         Planul astral este planul emotiilor si sentimentelor, planul in care se gasesc raiul si iadul asa cum sunt ele descrise in majoritatea tratatelor (precizez insa ca nu exista doar aici rai si iad, caci fiecare plan al manifestarii este astfel structurat incat partea cea mai grosiera si mai intunecata poate fi numita iad iar cealalta, mai luminoasa si mai plina de miscare, poate fi considerata rai; insa planul astral este din anumite p. d. v. mai apropiat si mai intim fiintei umane si de aceea au un mai mare impact caracteristicile lui asupra noastra).

        Planul mental este planul mentalului, cu personalitatea (egoul), memoria, intelectul, etc.

          Planul cauzal este planul ideilor ultime, al formelor esenta a tot ceea ce se manifesta.

          Diferenta dintre diferitele varietati de existenta fizica este evidentiata de corpurile subtile pe care aceste manifestari le contin. De exemplu roca are doar corp fizic (manifestare fizica) si o "urma" (in sensul ca nu este suficient dezvoltat) de corp eteric. Plantele au si corp eteric, dar nu il au dezvoltat pe cel astral. Iar animalele au corp astral si isi dezvolta cel mental (asta se poate observa si din faptul ca, abia la acest nivel, se creaza individualitatea unei fiinte si desprinderea ei de instinctul de turma, abia aici se creaza primul nivel de individualitate, de ego).

      Cat despre om, el are toate corpurile dezvoltate, in afara de cel cauzal. Exista insa si oameni care si-au dezvoltat acest corp; acestia sunt geniile, oameni cu capacitati mentale extraordinare sau cu puteri paranormale, etc.

          Paul Brunton, un scriitor care s-a ocupat cu aceasta latura a omului, a reusit sa demonstreze ca fiinta umana nu are ca sine (suflet sau "Eu Suprem") nici unul din aceste corpuri. De ce? Pentru ca putem spune "eu iubesc", "eu gandesc", etc. Dar cine poate spune despre acestea toate ca sunt in afara lui si ca doar se foloseste de ele (de sentmente, de ganduri, etc)? Evident, sufletul!

           Nu confundati insa tendinta subconstienta de a spune "eu gandesc" cu o certitudine ca acest lucru a fost spus de suflet! Aceste expresii sunt doar obisnuinte provenite din intuitia pe care o avem despre esenta individuala, sufletul omului.

          La o analiza mai atenta descoperim ca singurul lucru pe care l-ar putea spune sinele suprem individual despre sine insasi este expresia: "EU SUNT", care evidentiaza clar simpla existenta eterna a acestuia si identitatea lui cu Constiinta Ultima a Lui Dumnezeu, cu singura deosebire ca acum aceasta realitate este individualizata. Si desi putem spune ca la acest nivel Totul este Una si deci sufletul nostru este Una cu Dumnezeu, deci are aceasi vointa, cunoastere, etc, ca si El, totusi ramanem o individualitate expansionata infinit, adica stam la "dreapta Tatalui".

          Pentru a ajunge la acest nivel, trebuie sa devenim constienti de fiecare invelis al sufletului (de corpurile subtile) si in final sa devenim constienti de cel care se afla in spatele tuturor acestor manifestari personale: sinele individual suprem - adevaratul suflet al omului.