Multi insa nu stiu, la ora actuala, ce Dumnezeu sa aleaga intre atatia Dumnezei. Si, pe buna dreptate, adopta tactica strutului "bagandu-si" capul in nisip si necrezand nimic.

          Trebuie totusi sa crezi intr-unul, pentru ca, in fond, credinta in zei este suportul existential al fiintei umane. Dar in care, caci toate credintele sunt atat de dogmatice si rupte de filonul autentic incat nu sunt capabile sa ofere omului o certitudine, ci doar simple presupuneri si foarte multe principii dogmatice.

            La o analiza mai atenta ne putem da seama ca nici sa nu crezi in nimic dar nici sa crezi in ceva rigid doar din nevoia de a crede nu sunt solutii potrivite.

           Pentru asta am sa incerc, in masura in care voi va doriti mai mult referitor la spiritualitate, sa va fac un mic catalog cu principii de bun simt care va pot ajuta in construirea unei viziuni proprii asupra acestui subiect. Prin aceasta urmand sa puteti si voi la randul vostru sa descoperiti Adevarul acolo unde se gaseste si sa-l deosebiti de buruienile minciunii care-l inconjoara.  

1. In primul rand Dumnezeu este unic si infinit de mare (vast). Daca ar fi mai multi, acestia s-ar limita reciproc si pentru ca ei ar fi limitati ar presupune existenta unui numar infinit de Dumnezei care sa umple acest infinit, ceea ce este o absurditate. Iar daca ar fi doar un numar limitat atunci ar fi un mister referitor la ce se afla in afara lor. Prin urmare Dumnezeu e unic si ocupa intregul infinit, adica este omniprezent.
2. Dumnezeu e format din pura constiinta (sau Constiinta Ultima). Acel ceva care nu poate fi observat din exterior ci doar de sine insusi.
3. Dumnezeu e Omnipotent, Omniscient, etc, adica toate caracteristicile sale sunt infinite (evident ca si existenta sa este infinita, generand eternitatea).
4. Toate aspectele sale sunt una si nu sunt diferentiate, deci nu contine dualitati (+ si -, masculin si feminin, etc). Toate astea genereaza o tainica unitate structurala pe care o putem numi Lumina Necreata (veti vedea mai incolo de ce am numit-o astfel).
5. Dumnezeu creaza diferentierea dintre calitatile sale, generand astfel limitarea lor intr-o lume creata instantaneu prin condensarea Luminii Necreate. De ce condensare? Pentru ca defineste perfect aspectul de constrangere a ceva ce initial era infinit in anumite limite (oricat ar fi ele de mari). La fel sunt create apoi toate diferentierile pana la cea mai mica si implicit cea mai condensata (intunecata) stare care in totalitatea lor formeaza intreaga manifestare asa cum o cunoastem noi.
6. Dumnezeu cuprinde doua ipostaze: transcendenta si imanenta. Transcendentza reprezinta aspectul de nediferentiere al constiintei si Imanentza aspectul diferentiat si manifestat sub toate formele al acestei constiinte. Transcendentza este aspectul de vesnicie, iar Imanentza aspectul de limitare si iluzie, de vesnica schimbare. In cadrul Imanentzei Dumnezeu apare ca fiind dual privit din perspectiva manifestarii diferentiate, dar El este in acelasi timp dincolo de dualitate, privit din perspectiva nediferentierii (adica a Transcendentzei).
7. Dumnezeu este Totul si Nimic.

           Daca Dumnezeu este iubire infinita inseamna ca intotdeauna va cauta sa creeze si nu sa distruga, deci ideea unei pedepse vesnice cade de la sine. Asta inseamna ca nu exista iad vesnic. Asta poate fi demonstrat si prin aceea ca in fiinta Lui Dumnezeu nu pot exista doua "entitati" vesnice total distincte (aceasta ar genera automat dualitatea transcendentzei divine). Deci nu exista rai si iad vesnic (doar un om lipsit de compasiune si fara discernamant ar putea afirma contrariul), desi aceasta idee nu exclude insa si existenta lor finita.

           Astea sunt doar exemple, puteti continua si singuri aceasta cautare a Adevarului in voi si in afara voastra. Iar ca incheiere va amintesc ce spunea Iisus:
      "Cunoaste-ti Adevarul, caci Adevarul va elibereaza!"   si    "Fericiti cei flamanzi si insetati dupa Adevar si dreptate, caci acestia vor fi saturati!".