† FIAT LUX!

Mesajul liderului spiritual al ARS

INCEPUTUL PROOROCIRILOR DESPRE INCEPUTUL DURERILOR SINODALILOR COMUNISTI

"Cine este Aceasta, ca zorile de alba si curata? E Imparateasa rugaciunii, e rugaciunea intrupata. Stapana Porfirogenata si Doamna a diminetii, Logodnica Mangaietorului, Preschimbator al Vietii. Ia-ne si pe noi partasi ai sfantului munte Tabor.

Si fa-te si noua umbra si roua, Tu, adumbrirea de dar, sa-si afle si firea noastra innoirea, din zamislirea de har. Ca sa-Ti strigam cu toata faptura dintr-o deplina inchinaciune:

Bucura-Te Mireasa, Urzitoare de nesfarsita rugaciune!"

Condac1 Rugaciunea transfiguratoare

Imn Acatist la Rugul Aprins

Pidalion - CARMA BISERICII

Pidalion - varianta I

Document

Parinte Ioane

DESPRE CHIVOTUL DEDICAT M�NASTIRII  DE FECIOARE DE LA VLADIMIRESTI

   Chivotul este realizat din lemn de nuc avand ca model Biserica Manastirii Curtea de Arges dupa proiectul realizat de Nicu Mazare (iscalituri ale celorlalti executanti se pot descoperi pe actul de aprobare dat de subdirectorul Mares, pentru scoaterea Chivotului din inchisoare (dimensiuni 60 cm � 60 cm).

    In timpul transportului acestui Chivot la Manastirea de la Vladimiresti a avut loc o minune. Trenul, care a fost oprit intre Buzau si R. Sarat de o banda de soldati sovietici, a fost pradat si coletele din vagonul postal violate.

    Cand ambalajul coletului in care se afla Chivotul a fost demolat, a aparut aceasta frumoasa lucrare, pentru care cei ce o executasera se rugau sa ajunga la destinatie.

    In fata acestei opere minunate, atacatorii rusi au cazut la pamant. Dumnezeu a facut ca inima lor sa sse schimbe. Si, in loc sa continue jaful, au chemat calatorii care se imprastiasera disperati pe camp, le-au restituit lucrurile furate si au dus ei insisi Chivotul la Manastirea de la Vladimiresti.

    Vazandu-i la poarta Manastirii, batand insistent sa li se deschida, Maicile Fecioare au crezut ca au intentia sa profaneze Sfanta Manastire. Dar intelegand din rugamintile si prosternarile lor ca nu au intentii murdare si aratandu-li-se si Chivotul Fecioarele au deschis si banditii au purtat el insii Chivotul in Sfanta Biserica si, plangand ingenuchiati in fata Sfintei Icoane a Domnului Hristos si a Maicii Domnului, cereau indurare.

    Nu e greu sa va inchipuiti bucuria Maicilor Fecioare precum si a celor izbaviti de Dumnezeu de la pacat si ratacire sufleteasca.

    Mai tarziu, Manastirea a fost devastata de Securitate si Maicile Fecioare alungate, multe odoare si obiecte bisericesti au disparut printre care si acest Sf. Chivot.

    La intoarcerea lor, dupa revolutia din 1989, Maicile n-au putut da de urma Chivotului.

Nota speciala: Ca sa intelegeti adevarata iubire a lui Dumnezeu, ca sa nu-i lase in pacate de moarte (adica, sa prigoneasca Vladimirestiul si sa vorbeasca impotriva Scaunului de Judecata si altarul lui Hristos inchinat Maicii Domnului, deja Dumnezeu ii cheama pe prigonitori si pe barfitori la El. Ar trebui sa va dea de gandit. Deja numai in acest an 2001 pleaca la Cer vreo 70 de preoti, atat tineri cat si cei cu barbi albe si care au rastignit pe Hristos si institutia Sa, Biserica de nenumarate ori...

HRISTOS A INVIAT!

    Nu spun lucruri neobisnuite, nici nu discut fara rost, ci ma fac in aceasta situatie un invatator al paganilor, pentru ca adevaratul meu Stapan este Hristos si profesorii mei au fost Apostolii lui Hristos, atat cunostintele lor de teolologie cat si faptele lor. Cele primite le impartasesc celor care se fac cu adevarat vrednici de adevar caci cine va primi invatatura cea dreapta s-a si nascut prin Cuvantul cel binevoitor si doreste sa invete cu exactitate ceea ce Apostolilor li s-au descoperit, Cuvantul vorbindu-le pe fata.

    Atunci, la vremea aceea, necredinciosii nu L-au inteles pe Hristos, apostolii au cunoscut Tainele Tatalui prin Cel care a fost Trimisul Sau sa arate lumii intregi care este Cuvantul. Aceasta fiinta astazi se numeste Fiul lui Dumnezeu si prin El intreaga Biserica se imbogateste si harul sporeste in cei sfinti, impartasind pricepere, descoperind taine, prezicand vremea, bucurandu-se cu cei credinciosi, daruindu-se celor ce-L cauta, care nu calca peste hotarele credintei si nu nesocotesc cele stabilite de parinti. Apoi teama de lege se preamareste, darul profetiilor se sarbatoreste, credinta Evangheliilor se intareste, Traditia apostolilor se pazeste si Harul Bisericii, tresalta! Nejignind aces Har, veti cunoaste cel invata Cuvantul prin cine voieste si toate acestea vi le impartasesc din dragoste catre cele descoperite.

    Citind si ascultand cu luare aminte, veti afla ce da Dumnezeu celor care-L iubesc pe El cu adevarat si astfel totul se va transforma intr-un rai de placeri, producand in ei pomi de tot felul care infloresc frumos si impodobesc cu felurite roade, caci in rai s-a sadit pomul cunoasterii si pomul vietii. NU cunoasterea omoara, ci NEASCULTAREA! IUBIREA DE DUMNZEU PE MASURA CUNOASTERII LUI ESTE! Nu sunt fara de inteles cele scrise aici, ca Dumnzeu a sadit la inceput in mijlocul raiului, pomul vietii si pomul cunoasterii si toate acestea sunt strans legate cu viata. Nu exista viata fara cunoastere, nici cunoastere fara viata adevarata, de aceea au fost saditi unul langa altul: pomul vietii si pomul cunoasterii! Deci aceasta o are in vedere, Apostolul cand osandeste cunoasterea care se aplica in viata fara porunca dragostei si zice:

    "Cunoasterea ingamfeaza iar dragostea zideste"

Cine socoteste ca stie fara cunoastere adevarata si o adevarata viata acela nu stie nimic si e amagit de sarpe, pentru ca nu iubeste viata adevarata. Cine insa dobandeste conoastere cu teama si cauta viata, acela sadeste in nadejde si speranta si asteapta Rod. Cunoasterea sa va fie inima, cuvantul adevarat, launtric, sa va fie viata! Pom al acestuia facandu-va si rod dobandind veti culege totdeauna ceea ce este placut lui Dumnezeu. Sarpele nu va va atinge  si inselaciunea nu va va strica si astfel veti ramane intr-o curatenie fecioreasca, veti dobandi mantuirea si mai ales intelegerea Domnului si Pastele Domnului se apropie, corurile se aduna, se randuiesc cu cuviinta, Cuvantul care invata pe Sfinti se bucura, prin care Tatal se preamareste, caruia se cuvine Slava in vecii vecilor Amin!

    Ca sa nu suparam pe unii sau pe altii drept credinciosi si sa zica ca ne punem in locul Mantuitorului si facem pe judecatorii si sa nu se creada ca vrem sa calcam vreunul din canoanele lasate de Sfintii Apostoli, vom incerca sa scriem totul de aici incolo in primul rand cu dreptate, chiar cu Dreptatea Dreptului Judecator si nu in ultimul rand, totul canonic; de aceaa redam in continuare canoanele Dumnezeiesti ale Sfintilor Apostoli. Sunt doar 85.

Sper sa nu supar pe nimeni cu unele marturisiri si comentarii in dreptul fiecarui canon. (intamplari din 1947 pana in prezent)

*Respectam grafia publicarii acestei editii canonice

 

1.Episcopul asa dar sa se hirotoniseasca de doi sau trei episcopi. Preotul de un episcop. Asemenea si diaconul si ceilalti clerici.

2.Daca vreun episcop sau preot, afara de randuiala Domnului pentru jertfa, aduce altceva la altar, la altarul lui Dumnezeu, (ca de pilda) ori miere,ori  lapte, ori - in loc de vin - bauturi mestesugite, ori pasari, ori niscaiva animale, ori legume, in afara de randuiala, sa se cateriseasca.

3.Afara de spice noi sau de struguri la vremea potrivita, sa nu fie ingaduit a se aduce altceva la altar decat untedelemn pentru candela si tamaie la vremea dumnezeiestei jertfe.

4.Orice alte fructe sa trimita ca parga episcopului si preotilor acsa, iar nu la altar , si se intelege ca episcopul si preotii le vor imparti si diaconilor si celorlalti clerici.

5.Episcopul sau preotul sau diaconul sa nu-si lase femeia sub cuvant de evlavie, iar de o va lasa, sa se afuriseasca si de staruieste (in aceasta), sa se cateriseasca.

6.Episcopul sau preotul sau diaconul purtari de grija lumesti sa nu ia asupra-si, iar de nu (asculta), sa se cateriseasca.

7.Daca vreun episcop sau preot sau diacon va praznui sfanta zi a Pastelor mai nainte de echinoptiul de primavara (odata) cu iudeii, sa se cateriseasca.

8.Daca vreun episcop sau preot sau diacon sau oricine din catalogul preotilor, savarsind sfanta jertfa nu se va impartasi, sa spuna pricina si, daca va fi binecuvantata, sa aiba iertare; iar de n-o va spune, sa se afuriseasca, ca unul ce s-a facut pricinuitor de sminteala pentru popor si a aruncat banuiala asupra celui ce a savarsit-o, ca si cum n-ar fi savarsit-o in chipul cuvenit.

9.Toti credinciosii cari intra (in biserica) si aud Scripturile, dar nu raman la rugaciune si la sfanta impartasire, ca unii ce fac neranduiala in biserica, trebuie sa se afuriseasca.

10.Daca cineva s-ar ruga impreuna cu un afurisit, fie si in casa, sa se afuriseasca.

11.Daca cineva fiind cleric, se va ruga impreuna cu un caterisit ca cu un cleric, sa se cateriseasca si el.

12.Daca vreun cleric sau laic afurisit sau nu, se va duce in alta cetate si va fi primit fara scrisori de recomandare, sa fie afurisiti si cei care l-au primit si cel care a fost primit.

13.Iar de va fi fost afurisit, sa i se prelungeasca afurisenia, ca unuia care a mintit si a amagit biserica lui Dumnezeu.

14.Episcopului sa nu-i fie ingaduit sa-si lase parohia si sa dea navala la alta, chiar de ar fi silit de mai multi, decat numai daca va fi vreo pricina binecuvantata, care sa-l sileasca a face aceasta, (ca de pilda) ca poate aduce mai mult folos celor de acolo cu cuvantul pietatii si aceasta nu de sine (s-o faca), ci dupa chibzuinta multor episcopi si cu foarte mare rugaminte.

15.Daca vreun preot sau diacon sau oricare altul din catalogul clericilor paraseste parohia sa si se duce intr-alta si cu totul mutandu-se (acolo), petrece in alta parohie fara voia episcopului sau, poruncim ca acesta sa nu mai liturghiseasca, mai ales daca l-a chemat episcopul sa se intoarca si el n-a ascultat, ci a ramas in neoranduiala. Sa se impartaseasca insa ca un laic.

16.Iar daca episcopul la care se afla, de nimic socotind oprirea hotarata impotriva lor, ii va primi ca clerici, sa se afuriseasca ca un invatator de neoranduiala.

17.Cel ce s-a casatorit de doua ori dupa botez sau a avut tiitoare, nu poate fi episcop sau preot sau diacon sau altceva din catalogul clericilor.

18.Cel ce va lua vaduva ori divortata ori curva ori sclava ori din cele de pe scena, nu poate fi episcop sau preot sau diacon sau altceva din catalogul preotilor.

19.Cel ce s-a casatorit cu doua surori sau cu nepoata de frate sau de sora, nu poate fi cleric.

20.Clericul care da chezasie, sa se cateriseasca.

21.Famenul daca din sila oamenilor s-a facut, ori de prigonire a fost lipsit de cele ale barbatilor, ori daca s-a nascut asa si este vrednic de episcop, sa fie facut.

22.Cel ce singur s-a ciuntit, sa nu se faca cleric, caci sinucigas este si vrajmas al fapturii lui Dumnezeu.

23.Dar daca cineva, fiind cleric, se va ciunti singur, sa se cateriseasca, caci sinucigas este.

24.Laicul care se va ciunti pe sine, sa se afuriseasca trei ani, caci unletitor impotriva vietii sale este.

25. Episcopul ori preotul ori diaconul care va fi stapanit de patima curviei ori a calcarii de juramant ori a furtului, sa se cateriseasca, dar sa nu se (si) afuriseasca, caci zice Scriptura: "Nu vei pedepsi de doua ori pentru aceeasi (vina)". Asemenea si ceilalti clerici.

26.Din cei care au intrat in cler necasatoriti, poruncim ca numai citetii si cantaretii sa se casatoreasca, daca vor.

27.Episcopul sau preotul sau diaconul care va bate pe credinciosii care pacatuiesc, ori va nedreptati pe necredinciosi, voind sa-l infricoseze prin unele ca acestea, poruncim sa se cateriseasca, deoarece niciodata Domnul n-a invatat aceasta, ci dimpotriva batut fiind, n-a batut, "ocarat fiind, n-a ocarat, patimind, n-a amenintat".

28.Daca vreun episcop sau preot sau diacon cu drept cuvant caterisit pentru vini invederate, va indrazni sa se atinga la slujba sfanta cea oarecand incredintata lui, acesta cu totul sa se taie (indeparteze) de la biserica.

29.Daca vreun episcop, prin bani s-ar face stapan pe aceasta vrednicie, sau preot sau diacon, sa se cateriseasca si el si cel ce l-a hirotonit si cu totul sa se indeparteze si de la sfanta impartasire, ca Simon vrajitorul de catre mine, Petru.

30.Daca vreun episcop, servindu-se de stapanitori lumesti, va pune mana pe vreo biserica, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca. Asemenea si toti partasii lui la aceasta.

31.Daca vreun preot, dispretuind pe episcopul sau, va tine adunare deosebit si alt altar va inalta, nici o vina stiind asupra episcopului cu privire la buna credinta si la dreptate, sa se cateriseasca, ca un iubitor de stapanire, caci este tiran. Aceasta si ceilalti cati se vor uni cu el, iar laicii sa se afuriseasca. Aceasta insa sa se faca dupa una si doua si trei poftiri ale episcopului.

32.Daca un preot saui diacon va fi afurisit de episcop, acela sa nu poata fi primit de altul, ci numai de cel ce l-a afurisit, afara numai daca s-a intamplat sa moara episcopul care l-a afurisit.

33.Nu primit pe niciunul din episcopii sau preotii sau diaconii streini fara recomandare, iar daca aduc, sa se cerceteze si de vor fi propovaduitori ai bunei credinte, sa fie primiti, iar de nu, cele de trebuinta dandu-le, la impartasire sa nu-i primiti, ca multe se fac prin amagire.

34.Episcopii fiecarui neam se cuvine sa stie cine este cel dintai intre ei si sa-l socoteasca de cap si nimic de seama sa nu faca invoirea lui, ci numai acelea sa faca fiecare ce privesc parohia lui si satele ce tin de ea. Dar nici el (primatul) sa nu faca ceva fara stiinta tuturor, caci asa va fi intelegere si se va slavi Dumnezeu prin Hristos.

35.Episcopul sa nu indrazneasca a face hirotonie afara de hotarele (parohiei) sale, in cetatile si satele ce nu atarna de el; iar de se va dovedi ca a facut acestea fara invoirea celor ce au sub ei cetatile sau satele acelea, sa se cateriseasca si el si cei pe care i-a hirotonit.

36.Daca cineva hirotonindu-se episcop, nu va primi slujba si purtarea de grija de poporul ce i s-a incredintat, trebuie sa fie afurisit pana ce va primi. Asemenea si preotul si diaconul; iar daca mergand acolo, nu va fi primit, nu din a sa voie, ci din rautatea poporului, el sa fie episcop, iar clerul cetatii sa fie afurisit, pentru ca n-au invatat pe un astfel de nesupus popor.

37.De doua ori pe an sa se tina sinod de episcopi si sa cerceteze intre ei dogmele bunei cinstiri de Dumnezeu si sa dezlege eventualele neintelegeri bisericesti. Intaia oara (sa se tina) in a patra saptamana a Cincizecimii, iar a doua oara la douasprezece Octombrie.

38.Episcopul sa aiba grija de toate lucrurile bisericesti si sa le administreze sub paza lui Dumnezeu. Sa nu-i fie insa ingaduit a-si insusi ceva din ele, sau a darui rudelor sale cele ale lui Dumnezeu, iar de vor fi sarace, sa le dea ca unor saraci, dar nu din pricina lor sa vanda cele ale bisericii.

39.Preotii si diaconii nimic sa nu savarseasca fara voia episcopului, caci el este caruia i s-a incredintat poporul Domnului si de la care se va cere socoteala de sufletele lor.

*40.Sa fie aratate lucrurile personale ale episcopului, daca are, si aratate (si) ale Domnului, ca sa aiba libertate episcopul, cand va muri, sa lase ale sale cum va voi si cui va voi si ca, nu din pricina lucrurilor bisericesti, sa se piarda ale episcopului, cand are sotie si copii, sau rude sau servitori, ca drept este "inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor", ca nici biserica sa nu sufere vreo paguba din pricina necunoasterii lucrurilor episcopului, nici episcopul sau rudele lui din pricina bisericii sa fie jefuit sau sa ajunga la tocmeala impartitorii averii lui si moartea lui de ocara sa se acopere.

41.Poruncim ca episcopul sa aiba stapanire peste lucrurile bisericii, caci daca sufletele cele scumpe ale oamenilor trebuie sa se incredinteze lui, cu atat mai mult trebuie sa porunceasca cu privire la bani, incat dupa a lui hotarare sa se dea celor lipsiti toate, prin preoti si diaconi, si sa li se imparta in frica lui Dumnezeu si cu toata evlavia. Sa se impartaseasca insa si el cu cele ce-i vor fi de trebuinta,daca va avea lipsa, pentru folosul sau si al fratilor primiti ca oaspeti, ca acestia nici intr-un chip sa nu duca lipsa, caci legea lui Dumnezeu a randuit ca cei ce slujesc altarului de la altar sa se hraneasca, pentru ca nici ostasul nu poarta armele impotriva vrajmasului cu cheltuiala sa.

42.Episcopul sau preotul sau diaconul care-si va trece vremea in jocuri la noroc sau in betii, ori sa se lase de ele, ori sa fie caterisit.

43.Ipodiaconul sau citetul sau cantaretul care va face aceleasi lucruri, ori sa se lase de ele, ori sa se afuriseasca. Asemenea si laicul.

44.Episcopul sau preotul sau diaconul care va cere camata celor ce se imprumuta de la el, ori sa se lase de aceasta, ori sa fie caterisit.

45.Episcopul sau preotul sau diaconul, daca se vor ruga impreuna cu ereticii, numai sa se afuriseasca, iar daca au dat voie acelora, ca unor clerici, sa savarseasca ceva, sa fie caterisit.

46.Episcopul sau preotul sau diaconul care va primi botez sau jertfa eretica, randuim sa se cateriseasca, caci "ce conglasuire este intre Hristos si Beliar sau ce impartasire are credinciosul cu necredinciosul?"

*47.Episcopul sau preotul care va boteza din nou pe cel ce are botez adevarat, sau care nu va boteza pe cel spurcat de necinstitorii de Dumnezeu, sa se cateriseasca, ca unul ce-si bate joc de crucea si de moartea Domnului si nu deosebeste pe preoti de preotii mincinosi.

48.Daca vreun laic, izgonindu-si femeia, va lua alta sau vreuna de altul lepadata, sa se afuriseasca.

49.Daca vreun episcop sau preot nu va boteza dupa randuiala Domnului, in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, ci in trei Fara de inceput sau in trei Fii sau in trei Mantuitori, sa se cateriseasca.

50. Daca vreun episcop sau preot nu va savarsi (cele) trei afundari ale unei taine (a botezului), ci o afundare, care se face spre inchipuirea mortii Domnului, sa se cateriseasca, caci n-a zis Domnul: In moartea mea botezati, ci:"Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".

51.Daca vreun episcop sau preot sau diacon, sau oricare din catalogul clericilor, se abtine de casatorie si de carnuri si de vin, nu pentru infranare, ci din dispret, uitand ca "toate sunt bune foarte" si ca "barbat si femeie" a facut Dumnezeu pe om si hulind va barfi faptura, ori sa se indrepteze, ori sa fie caterisit si izgonit din biserica. Asemenea si laicul.

52.Daca vreun episcop sau preot nu primeste pe cel ce se intoarce de la pacat, ci-l alunga, sa se cateriseasca, deoarece mahneste pe Hristos, care a zis: "Bucurie se face in cer pentru un pacatos, care se pocaieste".

53.Daca vreun episcop sau diacon, in zilele de sarbatoare, nu se impartaseste din carnuri si din vin, sa se cateriseasca ca unul ce are "cugetul ifierat" si care se face multora pricinuitor de sminteala.

54.Daca vreun cleric va fi prins mancand in carciuma, sa se afuriseasca, afara numai dac, aflandu-se in calatorie, de nevoie se opreste la vreun han.

55.Daca vreun cleric va ocari pe nedrept pe episcopul sau, sa se cateriseasca, caci "pe mai marele tau sa nu-l vorbesti de rau".

56.Daca vreun cleric va ocari pe preot sau pe diacon, sa se afuriseasca.

57.Daca vreun cleric pe surd sau pe schiop sau pe orb sau pe cel beteag de picioare va batjocori, sa se afuriseasca. Asemenea si laicul.

58.Episcopul sau preotul, care nu poarta grija de cler sau de popor si nu-i invata buna cinstire de Dumnezeu, sa se afuriseasca; iar daca staruie in nepasare, sa se cateriseasca.

59.Daca vreun episop sau preot nu va da cele de trebuinta clericului sarac, sa se afuriseasca; iar daca staruie, sa se cateriseasca, ca ucigator al fratelui sau.

60.Daca cineva cartile cele cu mincinoase titluri ale necinstitorilor de Dumnezeu, ca sfinte le va citi in Biserica, spre sminteala poporului si a clerului, sa se cateriseasca.

61.De se va aduce impotriva unui credincios invinurire de curvie sau de pea curvie sau de vreo alta fapta oprita si se va dovedi, sa nu se inainteze in cler.

62.Daca vreun cleric, de frica omeneasca, adica de frica de iudeu sau de pagan sau de eretic, se va lepada de numele lui Hristos, sa se afuriseasca; iar daca (se va lepada) de numele de cleric, sa se cateriseasca.

63.Daca vreun episcop sau preot sau diacon sau oricine din catalogul clericilor va manca carne in sangele sufletului ei (de animal sugrumat), sau de (animal) "omorat de fiara" sau "mortaciune",sa se cateriseasca, caci aceasta este oprit de Lege; iar de va fi laic, sa se afuriseasca.

64.Daca vreun cleric se va afla postind in ziua Duminicii sau Sambata, afara numai de una singura (pe an), sa se cateriseasca; iar de va fi laic, sa se afuriseasca.

65.Daca vreun cleric sau laic va intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor, spre a se ruga, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.

66.Daca vreun cleric, in vreo galceva, a lovit (pe cineva) si dintr-o lovitura a facut omor, sa se cateriseasca pentru iuteala lui; iar de va fi laic sa se afuriseasca.

67.Daca cineva pe vreo fecioara nelogodita, silind-o, o va avea, sa se afuriseasca si sa nu-i fie ingaduit a lua alta, ci pe aceea s-o ia pe care a ales-o, chiar de ar fi saraca.

68.Daca vreun episcop sau preot sa diacon va primi a doua hirotonie de la cineva, sa se cateriseasca si el si cel ce l-a hirotonit, afara numai daca va dovedi ca are hirotonia de la eretici, caci cei care de unii ca acestia sunt botezati sau hirotoniti nu pot fi nici credinciosi nici clerici.

69.Daca vreun episcop sau preot sau diacon sau ipodiacon sau citet sau cantaret, nu posteste sfantul si marele post sau miercurea sau vinerea, sa se cateriseasca; iar de va fi laic, sa se afuriseasca.

70.Daca vreun episcop sau oricine din catalogul clericilor va posti impreuna cu iudeii sau va tine sarbatori cu ei sau va primi de la ei mancari de ale sarbatorilor lor, ca de pilda azima sau altceva de acest fel, sa se cateriseasca; iar de va fi laic, sa se afuriseasca.

71.Daca vreun crestin va duce untdelemn la altarul paganilor sau in sinagoga iudeilor la sarbatorile lor, sau va aprinde (acolo) lumanari, sa se afuriseasca.

72.Daca vreun cleric sau laic va lua din sfanta biserica ceara sau untdelemn, sa se afuriseasca si, pe langa cee ce a luat, incincit sa dea inapoi.

73.Vas de argint sau de aur sau panza sfintitta nimeni sa nu ia spre a sa intrebuintare, caci lucru impotriva legii este; iar de fi dovedit cineva (ca a facut), sa fie pedepsit cu afurisenie.

74.Episcopul de va fi invinuit de ceva de catre oameni vrednici de credinta, trebuie sa fie chemat de episcopi si daca vine si marturiseste si se dovedeste vina, sa se hotarasca pedeapsa; iar daca este chemat si nu se supune, sa fie chemat si a doua oara, trimitandu-se la el doi episcopi. Daca nici asa nu se va supune, sa fie chemat si a treia oara, iaras doi episcopi trimitandu-se la el. Si daca nici asa, defaimand nu se va duce, sinodul sa hotarasca asupra lui cele ce va socoti, ca sa nu creada (acela) ca, fugind de judecata, castiga.

75.La marturie impotriva episcopului , eretic sa nu se primeasca si nici un singur credincios, caci "prin gura a doi sau a trei martori se va statornici orice cuvant".

76.Nu se cuvine ca episcopul, facand pe plac fratelui sau fiului sau altei rude, sa hirotoneasca in dregatoria de episcop pe cine voieste acela, caci nu este drept sa faca mostenitori ai episcopiei, daruind cele ale lui Dumnezeu dupa capriciul omenesc, deoarece nu trebuie a supune biserica lui Dumnezeu mostenirii; iar de va face cineva aceasta, fara tarie sa fie hirotonia si el sa fie pedepsit cu afurisenie.

77.Daca cineva va fi beteag de un ochi sau schiop de un picior, dar va fi vrednic de episcop, sa se faca, caci nu meteahna trupului spurca, ci spurcatura sufletului.

78.Iar daca e surd sau orb, sa nu se faca. Nu ca ar fi spurcat, ci ca nu sa fie piedica intereselor bisericii.

79.De are cineva demon, cleric sa nu se faca si nici impreuna cu credinciosii sa nu se roage. Daca se va curati insa, sa fie primit si, de va fi vrednic, sa se faca (si cleric).

80.Cel ce de la pagani a venit si a primit botezul sau (cel ce) de la viata destrabalata (a venit), nu este drept sa se aleaga in curand episcop, caci fara cale este ca cel ce inca n-a aratat cercare sa fie altora invatator, afara numai daca se va face prin dumnezeiescul har.

81.Am zis ca nu trebuie episcopul sau preotul sa se amestece in administratia publica, ci sa se indeletniceasca cu treburile bisericii. Deci ori sa se induplece a nu face aceasta, ori sa fie caterisit, caci "nimeni nu poate sluji la doi stapani", cum zice Domnul.

82.Nu ingaduim ca sclavii sa fie inaintati in cler fara invoirea stapanilor, ca sa nu se faca intristare stapanilor, caci una ca aceasta aduce cu sine rasturnarea caselor; iar daca candva se va arata vreun sclav vrednic de hirotonie de treapta, precum s-a aratat Onisim al nostru, si-i vor ingadui stapanii si-l vor libera si-i i vor da drumul din casa, sa se faca (cleric)

83.Episcopul sau preotul sau diaconul care se indeletniceste cu cele ale oastei si vrea pe amandoua sa le aiba, (adica) functiune de stat sa tina si sluba de cleric sa indeplineasca, sa fie caterisit, caci "ale Cesarului (sa se dea) Cesarului si ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu".

84.De va ocari cineva pe imparatul sau pe stapanitorul fara dreptate, sa ia pedeapsa, si (anume) de va cleric, sa se cateriseasca, iar de va fi laic, sa se afuriseasca.

85.Sa va fie tuturor, clerici si laici, carti vrednice de cinste si sfinte din Vechiul Testament acestea: Ale lui Moisi cinci (Facerea, Iesirea, Leviticul, Numerii si a Doua lege), a lui Iisus Navi una, Rut una, ale Imparatilor patru, Paralipomene din artea zilelor doua, Ezdra doua, Ester una, Iudit una, ale Macabeilor trei, a lui Iov una, Psalmii (o suta cincizeci), ale lui Solomon trei (Pildele, Eclesiastul si Cantarea Cantarilor), ale Proorocilor saisprezece. Afara de aceastea vi se aduce aminte sa invatati pe tinerii vostri intelepciunile mult invatatului Sirah. Iar ale noastre, adica ale Noului Testament, sunt: Evangheliile patru (a lui Matei, a lui Marcu, a lui Luca si a lui Ioan), patrusprezece epistole ale lui Pavel, una a lui Iacov, trei ale lui Ioan, una a lui Iuda, doua ale lui Petru, doua ale lui clement si Asezamintele cele prin mine, Clement, dedicate voua, episcopilor, (pe care nu trebuie a le da pe fata catre toti pentru lucrurile tainice din ele) si Faptele noastre, ale apostolilor.

XLVIII.Si acestea toate fie hotarate de noi voua, episcopilor, despre canoane: De veti ramane in ele, veti fi mantuiti si veti avea pace intre voi; iar de nu veti asculta, veti fi pedepsiti si veti avea intre voi razboi necontenit, (ca pedeapsa) pe care se cuvine s-o suferiti pentru neascultarea voastra. Dumnezeu, insa, Cel unul nenascut si atoatefacator prin Hristos, pe toti cu pace va va aduna in Duhul sfant, "va va randui spre tot lucrul bun", neschimbati, neprihaniti, nevinovati, si va va invrednici, impreuna cu noi de viata vesnica, prin mijlocirea fiului sau iubit, Iisus Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul nostru, cu care slava (se cuvine) iar lui Dumnezeu cel peste toate si Tatal nostru in Duhul Sfant, Mangaietorul, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

Atunci va vor da pe voi la chinuri si va vor ucide.

La timpul potrivit a vorbit Hristos si de necazurile ce au fost peste ucenici sau martiri cand ei au trebuit sa marturiseasca evanghelia la intreaga lume, usurandu-le necazurile prin alesi pentru ca pentru numele Meu au suferit in inchisorile comuniste.

Ati fost urati de toti, fie credinciosi, fie atei. Atunci s-au smintit multi si s-au vandut unii pe altii si s-au sculat multi Hristosi mincinosi (vindecatori, astrologie...) si profeti micinosi si i-a amagit pe multi in perioda Constantinescu-Iliescu si din pricina inmultirii faradelegii acestui sistem s-a racit dragostea multora, dar celui care a stiut sa rabde si va rabda pana la sfarsit acela se va mantui.

Sistemul promovat de regimul Iliescu si Constantinescui aduce marea nenorocire peste noi fiindca ne impinge intr-un razboi de acelasi neam (frate cu frate isi da in cap pentru o bucata de pamant, prieten cu prieten se da in gat pentru o mana de bani, copil isi omoara parintii pt. o bucata de paine) si multi din fratii nostri ajung mincinosi pentru a-si acoperi greselile pe care le au.

Vedeti acum razboiul este intreit   din partea inselatorilor, din partea dusmanilor si din partea fratilor mincinosi. Din afara si dinauntru temeri, primejdii intre fratii cei mincinosi ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi lucratori si conducatori de stat si de guvern, vicleni care iau chip de apostoli ai lui Hristos, ei care au slujit unui stat ateu si fara Dumnezeu si 80-60 de ani din viata lor s-au declarat comunisti si acum se inchina lui Hristos. Cei mai groaznic din toate e ca nenorocirile acestea nu au nici macar mangaierea dragostei iar eu va spun tuturor oamenilor curajosi si rabdatori, nimic nu va va vatama!

Hristos acum 2000 de ani si acum ne spune: "NU VA TEMETI SI NU VA TULBURATI, DACA VETI ARATA RABDAREA CUVENITA NU VETI FI BIRUITI DE NENOROCIRI!" Iar dovada lamurita este Evanghelia care va fi propovaduita sau este propovaduita pe intreaga fata a pamantului.

Asa ca voi cei curajosi, cu adevarat slujitori ai lui Dumnezeu veti fi mai presus de necazuri si nenorociri, ba mai mult cei care intelegeti aceste randuri veti trai si veti propovadui pretutindeni. Nu ce spun eu acum, ci adevarata Evanghelie a lui Hristos spre marturie tuturor oamenilor si atunci va veni sfarsitul (adica sfarsitul Ierusalimului). Deci Evanghelia este propovaduita la toata faptura de sub cer si astfel propovaduirea Evangheliei va aduce roada si va creste in toata zidirea de sub cer.

Evanghelia fiind propovaduita pretutindeni nu a fost si crezuta. Aici cuvantul ramane spre marturie celor ce n-au crezut, adica spre mustrare si invinuire ateilor fie ca au fost si comunisti. Adica cei care au crezut, va da marturie celor ce n-au crezut si-i vor osandi de aceea ca si Ierusalimul, Vladimirestiul a fost desfiintat, desfiintadu-l chiar sinodalii, dar marturie despre fenomenul Vladimiresti a ramas; dupa 33 de ani pana la 34, adica in 1990 a fost reienfiintat. In anul 33 (era noastra) Hristos era rastingnit; in 67 (era noastra) Ierusalimul era daramat, sters de pe fata pamantului din cauza mai marilor vremii; din aceasta cauza Vladimirestiul in 1956 este desfiintat si prigonit, adica biserica vie mai bine zis, rastignirea a doua oara a lui Hristos tot de mai marii vremii, sinodul comunist. De aceea atunci Ierusalimul a fost daramat dupa ce a fost propovaduita Evanghelia la toata lumea, tocmai ca nerecunascatorii iudei, adica crestini sinodali sa nu aiba nici o umbra de aparare, ca ce iertare mai pot avea cei care au vazut puterea lui Hristos stralucind pretutindeni in Maicuta Veronica si Parintele Ioan si cuprinzand in aceasta vreme intreaga lume. Dar sinodalii de acum staruiesc inca in incapatanarea lor, ei nu inteleg chipurile, ce spune Pavel apostolul neamurilor, "Evanghelia fiind propovaduita la toata faptura de sub cer". Acesta este si cel mai mare semn a lui Hristos ca numai in cativa ani cuvintele Evangheliei a ajuns pana la marginile lumii. Mai mult decat atat fenomenul Vladimiresti sau Scaunul de Judecata, este cunoscut de intreaga lume.

Hristos acum 2000 de ani, cita din profetiile lui Daniel, zicand: "Cand veti vedea uraciunea pustiirii stand in locul cel sfant...CINE CITESTE SA INTELEAGA, adica in loc de icoane sunt fotografiile patriarhilor si episcopilor, adica teoctisti, cei care au slujit unui sta ateu si fara Dumnezeu si se inchinau doctrinei comuniste, chipurile sa-si salveze viata sau rudele, uitand ca daca Hristos i-a lasat in scaune inalte, i-a lasat sa-si salveze sufletul prin martiraj, nu trupul.

Hristos atunci ne-a trimis la proorocirea lui Daniel. Uraciunea era puterea romana sau doctrina lor, care a cucerit cetatea Ierusalimului, cea care a pustiit cetatea si templul si s-a pus pe ea inauntru templului, adica aici in biserica lui Hristos in loc sa fie in toate bisericile din Romania chipuri de sfinti, sfinti martiri care au suferit in puscarie, sunt puse chipurilele (fotografii) mai marilor zilei, adica ale patriarhului Teoctist si ale episcopilor si mitropolitilor locurilor. Adica imagini in chip de icoana a celor care au desfiintat manastiri si au daramat biserici; de aceea Hristos le-a numit pustiiri iar eu dezleg aceste cuvinte astazi. Eu va spun ca toate acestea se intampla in timpul vietii noastre, Hristos a spus, "atunci cand veti vedea uraciunea pustiirii". Mai mult decat atat curajul martirilor din vremea comunismului care au fost rastigniti in puscariile comuniste, trimisi la inchisoare chiar la carturarii si fariseii mai marilor vremii in frunte cu Sinodul comunist, iar adevaratii martiri n-au incetat sa propovaduiasca evanghelia dreptatii, sa se impartaseasca din acelasi potir al suferintei, cum a facut impreuna cu parintele Ioan Iovan, Cardinalul Todea impreuna cu cei intemnitati, acestia fiind considerati niste razvratiti impotriva unui stat ateu si comunist in care cezarul comunist a hotarat sa fie prigoniti.

Cei care sunt conducatorii actuali ai bisericii, ei nu slujesc in numele adevaratului Hristos, adica in numele lui Dumnezeu, ci evident slujesc in numele lor, in numele banilor, in numele orgoliului, a mandriei, trufiei si lacomiei. Acestia sunt aedvaratii Antichristi ce fac semne si minuni si inseala pe oameni, ei sunt robii stomacului, sunt iubitori de arginti si lacomi intemeind o noua slujire: la idolii vremii, mai ales ei primesc slava de oameni si nu cauta slava de la Dumnezeu. Cuvantul evanghelic, exprima clar: "Cei ce dispretuiesc insa toate acestia sunt pentru Dumnezeu. Cel ce cauta slava numai de la Dumnezeu, numai acesta se inchina cu adevarat lui Dumnezeu care este dincolo de toate, numai acestia trebuiesc ascultati, toti ceilalti, sunt inchinatori la idoli, sunt antichristi".

    Hristos aici ne descrie cum sunt Antichristii si ca va veni intr-un loc anumit la a doua venire.

    Aici interpretarea suna astfel: Adevarul va iesi la Lumina! Acesta este Fulgerul de la Apus catre Rasarit sau de la Nord la Sud. Oamenii vor cunoaste Adevarul, acesta nu are nevoie de vestitor, are nevoie de predicator, el se arata intr-o clipita ochilor ce vor sa cunoasca adevarul chiar celor care stau in casa si in camari. Este ce ma inalta iluminare pe care Dumnezeu, Tatal, o daruieste tuturor oamenilor de la inceput pana in prezent.

De aceea stiu ca mintea curatita si iluminata si devenita in chip vadit partasa a harului dumnezeesc se invredniceste si de alte vederi tainice si mai presus de fire. La acest sfarsit mintea tuturor devine vazatoare de Dumnezeu, caci prin suferinta si cunoastere se va curati nu numai de patimi ci si de nestiinta. Astfel curatindu-se de patimile cele rele, prin rugaciuni staruitoare si nemateriale, orice constiinta se va invrednici de vederea lui Dumnezeu, ca sa nu se lase amagiti de rationamente, sa fim cu luare aminte la noi insine, ca in fata lui Dumnezeu sa fim desavarsiti si sa intelegem ca curatirea de nestiinta inseamna desfiintarea constiintei omenesti, si ca singura constiinta despre fapturi e Lumina ce poate fi vazuta cu mintea si astfel vedem cele ce sunt cu adevarat ascunse si numai atunci vom intelege puterea, intelepciunea si pronia lui Dumnezeu, inteleasa din maretia guvernarii Sale, caci numai El ne poate conduce in tainele duhovncesti si dumnezeiesti. Deci pe una o vom numi intelegerea puterii intelepciunii si proniei lui Dumnezeu si asta inseamna cunoasterea Creatorului dobandita prin creaturi iar pe a doua o numim vederea nu a firii dumnezeiesti ca sa nu aiba de ce se lega barfitorii comunisti, cei fara de Dumnezeu ci a slavei firii lui pe care a dat-o Domnul ucenicilor Sai si prin ei tuturor celor ce cred in El si dovedesc credinta prin fapte, pe aceasta a voit s-o vada si acestia: "voiesc zice catre Tatal sa vada acestia slava Mea, pe care Mi-ai dat-o Mie, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine, mai inainte de intemeierea lumei" sau "Slaveste-Ma pe Mine Tata, la Tine, cu slava pe care ai avut-o la Tine mai inainte de a fi lumea" /Ioan XVII,24 "Slava pe care Mi-ai dat-o Mie, Parinte, am dat-o lor ca sa fie una precum si Noi una suntem; Eu intru ei si Tu intru Mine, ca sa fie in chip desavarsit una". Aceasta este slava prin care primim noi si vedem propriu-zis pe Dumnezeu. "Si a stralucit, zice, fata Lui ca soarele iar vesmintele Lui s-au facut ca Lumina" Schimbarea la fata, ne va lumina la sfarsit in chip neancetat si fara sfarsit cu raze atotstralucitoare ca pe unii ce suntem potrivit fagaduintei pururea cu Domnul. De acest dar nu se bucura cei care L-au tagaduit si s-au inchinat mai marilor vremii si zilei, s-au inchinat burtilor, banilor onorurilor, scaunelor inalte si asa mai departe.

Stralucirea trupului partas de Dumnezeu e cel care a suferit in temnite, a fost prigonit, a fost hulit dar a stiut sa sufere pana la sfarsit inchinandu-si viata numai lui Dumnezeu. Un astfel de om este bogat in slava dumnezeirii de lumina aceea care infrumuseteaza sfarsitul veacurilor si despre care Grigorie Cuvantatorul, Ioan Gura-de-aur si Vasile cel Mare o numesc limpede: dumnezeire. "Puterea aceasta se arata stralucind celor curati la inima prin trupul cel nchinat ca prinr-o lampa de sticla". Cei care au suferit atat in inchisori si de la mai marii (farisei, carturari, teoctisti, casieni) zilei, ei devin nestricaciosi si nemuritori, fiindca au stiut sa sufere pana la sfarsit, ajungand la starea cea preafericita si in chipul lui Hristos, ramanand totdeauna cu Hristos, fiindca au stiut sa ramana si in suferinta plini de aratarea Lui prin vederi preacurate, caci aceasta i-a scaldat in fulgerari prealuminoase. Vedeti ca aceasta Lumina e mai presus de simtiri si de toate cate sunt si vederea aceasta e mai presus de fire.

Invidia, ura, barfa, dusmania, lacomia, trufia, prostia, ignoranta, mandria, orgoliul, salariul, nu pot fi invredniciti cei care au aceste insusiri cu aceasta vedere dumnezeiasca mai presus de fire; ei vor fi totdeauna in intuneric si din intunericul si intunecimea lor, incearca sa prigoneasca Lumina, de aceea adaug Dumnezeu stie, deoarece Dumnezeu era Cel ce lucra atunci iar cel in sufeirnta prin unirea cu Dumnezeu era mai presus de om, vedea pe Cel nevazut si cele nevazute, fiindca toate acestea s-au facut vazute.

Adevarul intr-adevar este stralucitor!

Sa nu scoti niciodata pe Hristos din inima ta!