|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
de Marius DOBRIN
Dictionarul spune ca am inceput cu un frantuzism. Sunt poate francofon fara sa stiu, a la M. Jourdain? Mai degraba desuet. Iar bonjuristii sunt demult uitati.
Modernitatea a venit la noi de fiecare data, pana in 1989, pe filiera franceza. Pana si calculatorul, acest cal troian al globalizarii a l�anglaise, a ajuns in Romania tot din Franta. Dupa cum explica Felicia Mihai in articolul ce urmeaza, comunismul a acceptat filtrul francez de teama libertatii americane. Asa se face ca terminologia informatica poarta si azi amprenta frantuzeasca. De la fisier pana la tastatura. Dupa razboi am gasit modernitatea in Pif, Alain Delon, Montand sau Mireille Mathieu, ca sa dau cateva nume. Abia cu flower-power a ajuns si la noi �the wind of changes�. Rockul a rostogolit pietrele. 1989 ne-a gasit ahtiati de alte fonii si oricat am parea de coplesiti englezeste, oricat am fi de cool, filiera franceza a ramas dechisa, spaniola cunoaste o noua conquista iar viitorul incepe sa sune chinezeste. Nashpa !
Asa cum nu-ti alegi parintii, apoi nici nasii nu mai pot fi decupati din istorie.
Oricare ar fi trendul, eu mizez pe cuvantul cheie al unei relatii de civilitate: �Mersi� !
Marius DOBRIN
Evelina MORARU
Felicia MIHALI
Alina SAVIN
Cosmin DRAGOSTE
Adela NEDELCU
Alina SAVIN
de Felicia MIHALI
www.terranovamagazine.ca
Roby ROTH
Adrian GRAUENFELS
J�ai longtemps regrett� de ne pas avoir contredit publiquement l��crivain en question, mais je me suis dit qu�il aurait �t� trop long d��tayer mes arguments et que, de toute fa�on, la francophonie de la Roumanie ne souffrirait pas trop � cause d�un parti pris ha�tien.
Qu�est-ce que j�aurais dit � l�auteur en question?
J�aurais commenc� par lui dire que la filiation des deux cultures se base sur une tradition longue de plus de deux cents ans. Elle a commenc� au d�but du XIXe si�cle o�, la mode �tait que les riches du pays envoient � Paris leurs prog�nitures, plus ou moins dou�es, faire des �tudes et raffiner leur go�t. Il est vrai que parfois, comme le dit un proverbe roumain tr�s connu, � ils partaient des boeufs et en revenaient des vaches � (traduction libre qui n�a pas beaucoup de sens en fran�ais). L�id�e �tait, que leur �ducation, ou du moins ce qu�il en �tait, s�alt�rait encore plus au contact des nouvelles tendances qu�ils assimilaient � moiti�, tout comme l�usage du fran�ais. Suite � ces allers et retours, la langue roumaine s�est enrichie d�emprunts, acquis parfois d�une mani�re amusante, ce qui n�a pas emp�ch� leur p�n�tration et ce, m�me dans le langage des paysans. Je ne m�explique toujours pas, comment ce mod�le culturel �tranger ait pu �tre si puissant pour infiltrer l�analphab�tisme chronique de l�arri�re-pays roumain.
� la fin du XIX si�cle, un des grands critiques roumains, Titu Maiorescu, dans un article intitul� � Des formes sans fonds �, se plaignait du mim�tisme qui caract�risait les institutions roumaines, car elles avaient imit� le mod�le fran�ais sans y approprier le fond. On avait une Acad�mie mais pas d�acad�miciens, une Universit� mais pas de professeurs, un th��tre mais pas d�acteurs. La t�che de l�avenir �tait de remplir ces formes avec un fond ad�quat, ce qui fut pleinement r�alis� au XXe si�cle.
La p�riode entre les deux guerres mondiales a valu � Bucarest le nom de Petit Paris. C��tait une exag�ration �vidente, bas�e sur la pr�sence de quelques th��tres, de quelques boulevards � l�architecture avant-gardiste et de l�Arc de Triomphe copiant celui de Paris. � cette �poque-l�, les intellectuels roumains faisaient leurs �tudes � Paris, parfois au compte du gouvernement fran�ais. La monnaie nationale roumaine �tant au pair avec le franc fran�ais, les intellectuels roumains commandaient leurs livres chez les bouquinistes de la capitale fran�aise et ils les recevaient au bout d�une semaine. Il y eut ensuite un v�ritable exode de l�intelligentsia roumaine vers Paris : les peintres roumains se sont form�s � Paris, le mouvement litt�raire en vogue � l��poque comptait parmi ses fondateurs quelques t�tes roumaines, alors que Cioran, Ionesco et Eliade allaient continuer en France leur carri�re apr�s la deuxi�me guerre mondiale.
Suite � deux cents ans de ce colonialisme spirituel, les n�ologismes du vocabulaire roumain proviennent, � 80%, du fran�ais. Sans aucune connaissance du fran�ais, le lecteur moyen roumain peut comprendre un texte scientifique � 80% : cela est aussi � la base d�une confusion cocasse, voulant que tout Fran�ais d�barquant � Bucarest s�attend � ce que le vendeur de journaux du coin soit capable d�entamer un dialogue en bon fran�ais. Pendant les cinquante ann�es du communisme, le pays occidental avec lequel le r�gime permettait des �changes plus substantiels �tait la France, probablement en vertu de ses sympathies socialistes. Dans les �coles primaires, la deuxi�me langue �tait le fran�ais, qui avait d�tr�n� le russe des ann�es cinquante : moi, je l��tudiais avec plus ou moins de succ�s depuis mes dix ans. Dans les universit�s, on encourageait fortement l��tude des classiques fran�ais, dont les auteurs avaient le grand avantage d��tre loin, morts et
Luminita STANESCU
Laurentiu BARBUICA
etre poete"
Ion MARIA
Alina SAVIN
"Universul dualitatii"
Dina CALIN
www.entusbrazos.fr
Ion Bogdan LEFTER
Nusa ILISIE
Nusa ILISIE
Felix SIMA
Zsolt SUTO
Miniadi
Alina SAVIN
Vlad SOLOMON
Uca Maria Iov Brouss.arte
Diana SIMIONESCU
Gherasim LUCA
Adrian Grauenfels
Liudmila CARTA
Evelina MORARU
Liviu JIANU
Andana CALINESCU
Andana CALINESCU
Dan MEGHERLICH
Voil� une petite partie des arguments que j�aurais pu utiliser pour d�montrer que la Roumanie demeure un pays francophone et francophile. Et j�aurais ajout� que le colonialisme spirituel, � la diff�rence du colonialisme physique, laisse des traces beaucoup plus agr�ables dans le souvenir des d�colonis�s.
Toutefois, depuis la chute du communisme, s�ajoute � cette sensibilit� francophile un faible c�t� francophobe. La disgr�ce du fran�ais suite � 89 est due au fait qu�il �tait assimil� � l�oppression communiste, car les intellectuels fran�ais comptaient parmi eux un bon nombre de sympathisants marxistes-l�ninistes. Face � l�oppression et � la m�connaissance de l�anglais pendant le r�gime communiste, � l��re de la globalisation et de l�Internet on d�clare comme obsol�te la langue de Moli�re, symbole d�une Europe en voie de disparition. � pr�sent, on se tourne du c�t� des conqu�rants, car la langue v�hiculaire a �t�, depuis toujours, la langue des plus forts : le grec, le latin, le fran�ais, l�anglais. (� quand le mandarin et la calligraphie chinoise!) On rejette l�ancien centre spirituel du monde � la faveur de la nouvelle tendance d�centralisatrice. On d�laisse les �tudes fran�aises pour des �tudes postcoloniales. On observe avec un esprit critique que les th�ories de l�Art du roman de Kundera sont bas�es uniquement sur le roman europ�en. On prononce les mots fran�ais � la mani�re anglaise, ajoutant un petit accent comique : prot�g�, bonne app�tit, fianc�. Un ami ing�nieur me racontait que l�un de ses coll�gues roumains, au travail, parle fran�ais avec un accent anglais, ce qui, je vous donne ma parole, n�est jamais, jamais, possible.
Finalement, je suis contente de ne pas avoir interpell� le conf�rencier en question, car, je me le dis encore, ce qui est �vident n�a pas besoin d��tre prouv�. Et devant un public qui connaissait si peu cet espace, les arguments d�une �tudiante, Roumaine en plus, auraient �t� consid�r�s comme du patriotisme pu�ril. Au fond, si quelqu�un avait ni� le c�t� slave de mon identit�, aurais-je �t� tout aussi afflig�e?
L�importance des manifestations li�es � la francophonie se r�v�le quand il s�agit de d�fendre des peuples et des cultures qui n�ont ni la voix ni l�audience n�cessaires pour se repr�senter eux-m�mes. Ces �v�nements prouvent que m�me si la mode de souligner son appartenance � la grande famille francophone est d�pass�e, on ne peut pas nier l��vidence qu�en Roumanie la pr�sence francophone se retrouve dans le contenu des biblioth�ques, des mus�es, et du Dictionnaire. D�un autre c�t�, ces �v�nements ont parfois le r�le de garde-fou aupr�s des cultures qui se trouvent elles-m�mes dans l�impasse de se red�finir. La condition du progr�s int�rieur est de ne pas nier ce que l�on est � l�origine. La d�couverte de soi-m�me est �troitement li�e � la bonne connaissance de son identit�.
Le charme de la culture fran�aise est peut-�tre d�pass�, mais pas la reconnaissance qu�on lui doit.
http://www.terranovamagazine.ca/19/index.html
Nicolae COANDE
Alina SAVIN
Craiova
Marina BARBU
cronica: Liviu JIANU
de sine"
Felicia ANTIP
semnal: Dan ROMASCANU
la Suceava"
la Ramnicu Valcea"
Pierre RADULESCU-BANU
se opresc aici"
Mariana SHMILOVICI
de Cosmin DRAGOSTE
Pe Monique am cunoscut-o anul trecut, cu cateva zile inainte de a implini 34 de ani. Venise din Franta la schi. Am remarcat-o imediat, in ciuda faptului ca statura sa nu era deloc impunatoare. Era micuta, satena, cu ochi mari si gura delicata. Stia sa schieze destul de bine pentru o invatatoare, dar mai avea nevoie de cateva lectii. De ce a ales tocmai Axamer Lizum, daca la ea acasa exista statiuni turistice la fel de bune ca si aceasta? La naiba, pliantele gem de paradisuri pentru schi, unul mai edenic decat altul si ea a ales sa vina tocmai aici.
A fost dragoste la prima vedere. Din partea mea. Marturisesc ca am agatat-o, efectiv. Dar nu cu vreo intentie sexuala. Pur si simplu m-a frapat prin naturalete, prin acel ceva indefinibil care atrage, care iti arata ca o persoana ti-e cunoscuta parca de cand lumea, dar, in acelasi timp, o indeparteaza de tine. Am inceput sa divaghez, stiu, iar aici trebuie sa fiu cat mai concis si obiectiv.
Monique si nici macar nu mai stiu cum. Va rog sa imi dati crezare, desi pare greu de crezut. Monique si atat. Pentru mine ar fi fost suficient . Altii, nu stiu de ce, pretind mai mult de la mine. Cum spuneam, era invatatoare intr-un satuc din Lorena. De aceea stia germana atat de bine. Lorraine sau Lothringen, varia constant denumirile in conversatiile pe care le-am avut. Satucul in care ii invata pe cei mici se gasea undeva pe langa oraselul G�rardmer, departamentul Vosgi, arondismentul Saint-Di�-des-Vosges. Un satuc de munte, in care isi irosea nu tineretea, ci intreaga fiinta care ii respira un enorm susur de dorinta de viata. Iar eu nu am facut decat sa percep acest murmur soptit. Dar
Lucrurile s-au petrecut dupa cum urmeaza:
Mi-a fost usor sa intru in contact cu Monique. Era o fire foarte comunicativa, deschisa si sincera, fara sa-si lezeze, prin aceasta, propriile norme ale moralitatii. Mai simplu spus, nu era deloc o usuratica. Ce a urmat, a fost o nebunie pentru mine. Nu cred ca m-am indragostit propriu-zis de ea. Nu. Asta ar fi fost prea putin. Pur si simplu simteam ca devenisem una cu ea, nu ma mai recunosteam deloc. Nu era prima iubire din viata mea, nu, doar nu puteti crede ca, vreme de peste 30 de ani, mi-am pierdut timpul la acest capitol. Dar aici era vorba despre altceva.
Chiar daca unii ma acuza, va marturisesc aici, cu aceasta ocazie, ca nu m-am culcat niciodata cu ea. Nu in sensul acela. Recunosc: am stat nopti intregi de vorba, a adormit de multe ori in bratele mele, dar...atat. Jur ca nu am atins-o. Unora nu le vine nici acum sa creada. Nu ma amana intentionat, nu avea nici un fel de tactica, nu era o versata la acest capitol. Pur si simplu povesteam atat de mult, incat nici nu auzeam timpul suierand pe langa noi.
Imi povestea despre satucul ei uitat de istorie din muntii Vosgi, vorbeam despre Verlaine si Patricia Kaas, ambii nascuti in Lorena, imi descria, cu lux de amanunte, minuatia de catedrala Saint-Barth�l�my, imi aducea in fata ochilor si pe papilele gustative renumita branza le munster g�rom�, cu a ei perioada de degustare optima din mai pana in octombrie, dupa o maturare de 8-10 saptamani. Povesteam pana in zori despre ducii de Lothringen, despre crucea lorena, despre apele frumoase ale raului Moselle. Cel mai mult ma atragea atunci cand povestea intamplari din satul in care ii invata pe cei mici cate-n luna si-n stele. Era ca o vraja atunci. Vocea ei capata inflexiuni adanci, vorbea parca de dincolo de timp, graia cu toate tonaitatile strabunilor ei. Vocea ei ma arunca intr-o stare de transa, din care ma trezeam uimit ca inca mai exist. Povestile curgeau precum apele de pe Moselle. Mi s-a cerut sa-mi reamintesc cateva dintre ele, spre a le reda intru o mai ridicata veridicitate a celor asternute pe hartie. Incerc din rasputeri acest lucru, date fiind conditiile enumerate anterior, starea in care ma transpunea povestitul ei, o stare in care confundam realul cu
http://siawn.deviantart.com/
Milioane de astfel de povesti am ascultat de la Monique. Eram paralizat, ma simteam ca intr-un Rai in care si din care nu puteam misca. Ma scuzati, va rog, voi fi succint, voi fi obiectiv. A fost iarasi o scapare. In peisajul nostru idilic au aparut Maurice si Jean-Pierre, doi alpinisti francezi care isi faceau de lucru prin Lizum. Nu stiu exact ce cautau acolo, dar cert este faptul ca o remarcasera si ei pe Monique a mea. Nu stiu cum, dar parea ca si ea le da semne de raspuns la avansurile pe care i le faceau in mod obscen. Erau doi tipi din categoria ieftina a lui Casanova francez, cu stilul lor libidinos de a se apropia de cineva, cu textele lor scarboase, cu mutrele lor alungite de pofta. Mi-era ciuda ca Monique a mea isi pierdea vremea cu cei doi. Nu pot spune ca ma neglija, dar le dedica si lor o parte a timpului. Stiam ca o facea datorita firii sale deschise, ca nu era nici urma de libido din partea ei in apropierea de cei doi alpinisti. Da, eram gelos. Intre mine, Maurice si Jean-Pierre se dezvoltase o antipatie la prima vedere. Monique incerca sa ma linisteasca, imi povestea iarasi din satucul ei, imi jura ca, pana la mine, nimeni nu mai auzise acele istorii si ca nici nu le va mai auzi nimeni vreodata.
In seara aceea, Maurice si Jean-Pierre au venit sa o scoata pe Monique in oras, in Innsbruck. Urmau, apoi, sa mearga pana la Igls, Bergisel, Patsch, Mutters, Natters, K�htai, apoi Birgitz, G�tzens, Axams. Un tur complet, ce mai. Au venit cu o caleasca impunatoare, cum nu am mai vazut in viata mea, cu 10 cai negri inhamati cu harnasament aurit. Nu am idee de unde inchiriasera asa ceva, nu era unul din obisnuitele Fiaker ce ii plimbau pe turisti pentru 50 de euro pe ora. Nu, asta era ceva special. Monique imbracase o rochie de seara ca in basme. Era, parca, la curtea ducilor de Lorena. A trecut pe la mine sa ma salute. Era bucuroasa de seara pe care cei doi i-o pregatisera. Ma uitam din camera pensiunii, de dupa perdelutele ovale, la plecarea cortegiului regal parca. Si, in acea clipa, am stiut ca, indiferent daca intre Monique si alpinisti se va petrece sau nu ceva, o pierdusem pentru totdeauna.
Dimineata, la ora 4,45 am fost trezit de niste batai violente in usa. Opt politisti m-au luat pe sus si m-au condus la sediul din Axams, de unde am fost transferat in Innsbruck. Monique disparuse, iar eu fusesem ultimul care o vazuse. M-au pus sa scriu aceasta declaratie. Ei nu vor sa creada ca cei doi, Maurice si Jean-Pierre poarta toata vina. Nu vor sa inteleaga. Au venit cu o caleasca aurita. Monique a fost cu ei. Nu am de unde sa stiu ce s-a intamplat dupa aceea. Stau in arest de 2 saptamani si dau aceeasi si aceeasi declaratie. Am pierdut-o pe Monique.
Aceasta poveste este repetata, fidel, de catre Niklas Hofmann, oricui vrea sa-l asculte. Hofmann, Niklas, pacientul cu numarul 254 din azilul de maxima siguranta din Unterperfuss. Condamnat pe viata pentru uciderea lui Monique Masseret, 29 de ani, invatatoare, venita la schi in Austria pe data de 23 decembrie 2006, disparuta in data de 10 ianuarie 2007. Hofmann Niklas a fost declarat ca suferind de tulburari psihice extrem de grave, produse de un soc. Nu s-a stabilit inca daca socul a survenit inainte sau dupa ce a ucis-o pe Monique Masseret. Alibiul pacientului nu se sustine: Maurice Ferrand si Jean-Pierre Pourtaud se aflau, la data crimei, de trei zile, pe varful Eger, pe care incercau sa-l escaladeze cu un echipaj mixt, franco-elvetian. Interogat asupra locului unde a ascuns cadavrul victimei, Hofmann prefera sa repete la infinit o fraza pe care pretinde ca a auzit-o la Masseret: �Cine pleaca intr-o caleasca de aur trasa de zece cai negri, ajunge de partea cealalta a lui Saturn.�
-I-
fragment de roman
de Alina SAVIN
-Demult era o mlastina in centrul orasului, inconjurata de papura deasa, in care isi facusera cuib rate salbatice si bitlani. Oamenii au taiat papura si au secat mlastina. Apoi au turnat pietris peste teren si au construit case. Toata vara ratele salbatice au zburat innebunite pe deasupra orasului, cautindu-si prin ceata cuiburile pierdute.
-Cine ti-a spus prostiile astea? Nu a existat niciodata o mlastina in centrul orasului. Solul de aici e calcaros.
A parut surprinsa, nu se astepta sa fie contrazisa, cu atita nostalgie si maturitate ma mintise. Mi s-a facut mila de ea. Am mingiiat-o cu palma pe fata si am adaugat:
-Nu te supara pe mine. Am spus si eu asa, intr-o doara, habar nu am ce fel de sol este aici. Sint in oras de abia de doua zile, si numai la asta nu mi-a stat gindul.
Ajunsesem aici la invitatia unei organizatii culturale-fantoma, care imi promisese un post de curator, destul de bine platit. Oricum, in perioada aceea, orice oferta era bine-venita, asa ca imi investisem ultimii bani intr-un bilet de tren clasa a doua pina aici. Nu cunosteam pe nimeni in oras, iar de organizatia culturala nu am reusit sa dau. Se evaporase fara urma. La adresa pe care mi-o dadusera era, intr-adevar, o galerie privata de pictura contemporana, dar care nu avea nimic de a face cu cei care ma chemasera. Douazeci de ore am ratacit pe strazi fara sa stiu ce voi face in continuare, si cum voi iesi din incurcatura aceasta. Mai aveam doar citeva monede, care mi-au ajuns pentru un ruj ieftin, de un rosu aprins, si doua cafele cu frisca. Pe ultima o beam acum, in cafeneaua aceasta obscura, asteptind de o buna bucata de vreme sa vina la intilnirea stabilita un fotograf care avea nevoie de modele. Ii descoperisem anuntul intr-o revista gasita pe o banca, in parc,
O voce sparta, de om care isi cunoaste valoarea.
-Desigur, mi-a spus el, sa ne intilnim.
Ar fi trebuit sa apara de vreo trei sferturi de ora.
O vaga panica, apoi un inceput de vegetalizare. Urma rujului rosu pe ceasca de portelan.
Nici nu mai speram ca o sa mai vina; in schimb se asezase la masa mea fata aceasta proaspata. Dintr-o data m-a cuprins o vaga ameteala si am uitat de tot. Cu ultimele resurse de energie am facut o conversatie usoara. Lacatul ruginit de pe buzele mele a cazut pe podea cu un zgomot metalic. Gindurile circulau intre ochii nostri ca nisipul din clepsidre. Inainte si inapoi.
Marion mi-a spus ca locuieste pe undeva prin apropiere si m-a invitat la ea.
-In curind cafeneaua asta o sa se umple de o fauna ciudata, mai bine plecam. O sa iti placa la mine, cel putin, asa sper. Am o terasa de unde se vad cartierul si catedrala. Noaptea e foarte frumos, si foarte liniste.
mi-am luat rucsacul si mandolina in husa de piele si am urmat-o pe strazile medievale. Era atit de subtire, incit ghemuita cred ca mi-ar fi incaput intr-una dintre orbite. Eram pur si simplu fermecata.
http://picasaweb.google.com/roby.roth
-Aici stau eu.
Evident.
Am urcat scara in spirala, pina la apartamentul ei. O usa mare, vopsita in alb.
-Aici stau eu.
Am zimbit.
Nu mai aveam ce sa ne spunem. Pe intuneric, am sarutat-o.
Au urmat citeva ore de care nu imi amintesc foarte bine.
La sfirsit, Marion s-a dus sa faca o cafea. Sau un ceai.
Am ramas in apartamentul acela un timp nemasurat.
***
Era o dimineata rece si luminoasa.
Se apropia echinoxul de primavara, cu invazia lui de insecte necunoscute. Beam ceai de menta, cu foarte mult zahar, si ne sarutam, inconjurate de perne invelite in pinza scumpa si perdele transparente.
La radio, prognoza meteo pentru urmatoarele zile. Vint si ploaie.
Marion si-a tatuat pe plamini semnele noastre zodiacale.
-Iubito, vreau sa fiu frumoasa pentru tine, numai pentru tine.
-Nu te cred. Am vazut cum te uitai ieri la dansatorii ambulanti care treceau pe Grand Rue.
Marion a lasat ochii in jos si si-a acoperit sexul cu palmele.
-Iarta-ma.
Am facut un superb gest amplu de dezgust, insa am dat cu mina peste o scrumiera marocana de portelan, care a cazut pe podea si s-a spart. Marion s-a infuriat, pentru ca era o amintire dintr-o calatorie pe care o facuse cu citiva ani inainte, nu a vrut sa imi spuna cu cine.
-De cite ori te-am rugat sa ai grija cu scrumiera asta? ?i-am spus ca o sa o spargi.
Ca sa ii arat cit de rau imi pare, m-am descaltat si am pasit pe zecile de cioburi mici.
Marion mi-a lins single de pe talpi si m-a dat cu alifii din uleiuri parfumate.
Apoi am mers impreuna la banca.
Citeva stampe japoneze cu vase de razboi in biroul consilierului finaciar.
El ne-a tinut un discurs contabil fermecator si ne-am indragostit. L-am invitat dupa program sa bea o cafea. A acceptat.
Acasa ne-am certat care sa se imbrace pentru intilnire cu rochia vaporoasa pe care o croise Marion din tapetul de matase pe care il desprinsese cu unghiile de pe pereti.
Consilierul financiar nu a venit seara la intilnire.
A doua zi Marion m-a parasit, lasindu-ma singura si furioasa ca un razboinic fara brate.
I-am trimis unui artist faimos o fotografie recenta de-a ei si o fisa cu dimensiunile ei exacte.
Dupa citeva zile am primit prin posta o cutie lunga si grea.
Inauntru era o papusa de cauciuc cu ochi de sticla si par natural. Semana perfect cu Marion.
Am asezat papusa pe canapea, am sarutat-o si am dezbracat-o, umilita.
Dupa o vreme am plecat si eu aiurea.
Stateam in expectiva la marginea vietii, citind anunturile matrimoniale din ziarele vechi pe care le gaseam in tomberoane. Dormeam putin, in pavilioane de lemn sau in gradini parasite. Zilele mi le petreceam pe treptele de piatra ale catedralei din centrul orasului, cu coatele pe genunchi, privind cu ochi inflamati trecatorii. Soarele trecea in arc pe deasupra mea, uritindu-mi obrajii.
Marion s-a asezat intr-o zi linga mine si si-a pus capul pe umarul meu, pina cind frica si nesiguranta mea s-au mumificat.
Apoi s-a ridicat, si-a intins cu palmele volanele fustei, m-a luat de mina si m-a dus acasa. A tras draperiile si s-a inchis in dormitor. In salon, lumina inserarii a devenit viscoasa. Am asteptat-o emotionata pe canapea, fumind cu ochii inchisi. Cind usa s-a deschis, mi-am ars pupilele cu tigara aprinsa, pentru ca frumusetea ei era de nesuportat. S-a apropiat de mine imbracata in rochie de mireasa din voal si dantela cu broderii. Parul si-l aranjase in bucle bogate, fixate cu cristale de zahar. M-am ridicat in picioare si am privit-o, dezarmata. Am scos din buzunarul blugilor un inel cu turcoaz, pe care il scosesem din gura unui mort tinar, la morga spitalului de urgente, si i l-am strecurat pe aratatorul miinii drepte. Mi-am descheiat nasturii camasii si m-am intins pe canapea. Marion mi-a scos tenisii si mi-a atins cu buzele talpile cu rani cicatrizate. Am prins-o de umeri, am tras-o inspre mine si i-am desfacut sireturile corsetului. Eram invaluite intr-o spuma de voaluri si dantele. Doua gemene racoroase, cu piele de hirtie, la orizontul unui cer pustiu.
Dimineata, cind m-am trezit, mi-a fost frica de ratare. Marion m-a strins in brate si m-a linistit, apoi s-a ridicat din pat si si-a facut o cafea. Eu ii priveam picioarele prin camasa de noaptea transparenta. Seara am fost la circ.
O trapezista insarcinata, imbracata cu un costum cu paiete, si-a inceput numarul. Dansa prin aer cu usurinta, credeam ca are burta artificiala. Suspendata in aer, si-a scos chilotii cu o mina si si-a departat picioarele. Prin gaura larg deschisa a aparut capul copilului, care a alunecat usor si s-a invirtit in aer, atirnat la cordonul omblical.
-De ce nu plinge copilul, Marion?
-Nu stiu.
La sfirsitul numarului, spectatorii au aplaudat, intrigati. Am revenit in fiecare saptamina, pina cind circul a parasit orasul. Trapezista nu ne-a dezamagit niciodata.
de Adrian GRAUENFELS
Ianuarie 2007 Paris. E ora 14, cer plumburiu cu pescarusi ce zboara jos peste malurile Senei, zgribuliti de frigul iernii. E ora faimoasei supa de ceapa servita fierbinte in bistrourile pariziene.
La Grand Palais se face coada in ciuda frigului. Un afis mare te imbie la cercetare: "Tresors Engloutis d'Egypte". Ma asez la rand aruncand privirispre publicul avid de aventuri arheologice. La 14.30 am capatat 2 bilete si o brosura colorata care te pune imediat in tema. In ultimii 10 ani arheologul francez Franck Goddio a descoperit in portul Alexandria si in laguna Abukir(in delta Nilului) vestigii egiptene datand din sec 7BC si pana in sec 8AD. Folosind cea mai sofisticata tehnologie subaquatica echipa lui Goddio reuseste sa localizeze statui monumentale, obiecte de cult si casnice ingropate in namolul marin. Echipe de scafandrii, arheologi si tehnicieni au petrecut luni de zile prospectand comorile scufundate ale faraoniilor, scoterea lor din adancuri durand ani de munca si efort. Dar iata si rasplata: o expozitie spectaculoasa (cea mai semnificativa permisa de guvernul egiptean) continand aproximativ 500 de obiecte ce revoca istoria Egiptului intre ultimii faraoni in paralel cu Alexandru cel Mare (fondatorul Alexandriei in 331 BC), cuceririle elene, Imperiul roman, Bizantul si Islamul in plina dezvoltare..Asistam la o rara, multipla intalnire a unor culturi si religii sigilate de apele tulburi ale Nilului la varsarea sa in mare. Temple, palate regale,locuinte si instalatii din porturile Alexandriei, Heracleion si Canopos dispar inghitite de apele Mediteranei, in urma unor cutremure, acum circa 1200 de ani. O parte a expozitiei expune obiectele vietii cotidiene aduse la suprafata: unelte, vase, scule
de pescuit, de scris, monezi grecesti, romane, bizantine, arabe, conteinere de parfum, etc. O alta parte este dedicata artei statuare
Canopos
Dupa legenda, Canopos era capitanul vasului lui Menelaos, regele Spartei.Muscat de un sarpe veninos este inmormantat langa canalul vestic al Nilului si in onoarea lui asezarea de pescari capata numele de Canopos. Vestigiile gasite la Canopos sunt raspandite pe o raza de 2 km mai ales in regiunea Serapeum in jurul unei manastiri crestine numita Metanoia. Goddio procura aparatura capabila sa "vada " prin sedimentele marine. Trei ani mai tarziu echipa sa scoate la lumina magnifice fragmente arheologice. Ne atrage atentia o superba statuie din granit negru. Este Regina Arsinoe II, imbracata in hainele Afroditei cea din legendele grecesti. Un efect de transparenta lasa sa apara liniile superbe ale corpului zeitei parca iesind astazi, proaspata din valuri si spuma.
Heracleion
O magnifica statuie Isis, regina ptolemeica deghizata in Hapy zeul Nilului ne intampina in prima sala a expozitiei. Cu 5,4 metri in inaltime, zeul in mers apare majestuos purtand in brate o tava cu ofrande in cosuri ce abunda cu paine si fructe.
Pe cap Hapy poarta o peruca din planta de papirus simbolul Egiptului de jos. Un exponat deosebit de interesant este Stele (piatra cioplita cu text hieroglific) provenind din Heracleion 380BC, extrasa intacta ca in ziua in care a fost depusa in orasul de pe malul
Alexandria
Capitala dinastiei ptolemeice, Alexandria reprezinta unul din cele mai mari porturi in nordul Africei. Acolo se aflau: celebrul far al orasului, biblioteca sa faimoasa , palatele regale ale Cleopatrei, enormul templu dedicat lui Serapis si sanctuarul lui Isis, toate raspandesc renumele orasului in lumea antica. Dupa 9 ani de prospectari si 11000 de ore de plonjari submarine echipa lui Goddio reface harta completa - Portus Magnus- combinand fotografii din satelit, cartografie marina, datele unui magnetometru pus la punct de CEA (Comisia pt Energie atomica), special adaptat pentru studiul maselor scufundate dar si compiland scriierile lui Strabon care descrie Portus Magnus ca suma a mai multor porturi. Conditiile sunt extrem de dificile desi adancimea apei nu trece de 10 metri. Poluarea, curentii marini, turbulenta, limiteaza vizibilitatea scafandrilor la 50 cm. Si totusi, unul dupa altul minunile submerg din strafunduri.
Trupul unui sfinx cioplit in quartzit ne astepta sub ape din anul 700BC. De dimensiuni colosale a necesitat vaste lucrari submerse pentru extragearea sa din adancuri. Fotografiile luate in apa verzuie ne taie rasuflarea. Tot din granit negru datand din dinastia 30 ne intampina capul unui faron cu fata destinsa, privind spre noi cu o curioasa transparenta.
Arte Povera si Noul Realism
Ne atrage un afis anuntand expozitia unor paralele intre Matisse si Rouault. Unde? Muzeul de arta Moderna al orasului Paris. Luam metroul pana la statia Iena. In muzeu e cald si fotografiatul e permis. Matisse e slab reprezentat, Rouault mi se pare trist in linile sale dure si
descopere noi legaturi intre viata, materie si arta. Apar folosite in constructii hibride obiecte de uz zilnic, piele, sticla, neon sau tevarie triviala, metale gasite pe strada, jucarii stricate, ceasuri, flasnete si trompete dezmembrate.. Descoperim montaje multicolore pline de mesaj si umor. Arte Povera este un dialog intre cultura si natura. Dar saracia de mijloace, lipsa de noblete a mediului este o forma de arta? Sofisticarea este o garantie a valorii? Nu neaparat. Giovani Anselmo ne propune un bloc de beton care infuleca cu pofta o caramida faramitata si panicata. Mesajul e simplu si ne induce o sincera
Fiecare obiect este etichetat, codat, tabulat intr-o ordine obsesiva. Arta ne apare ca o strategie a gandirii, vizualul nu mai este suficient in aprecierea frontala a operei de arta, e nevoie de bias intelectual, de participare ..
Anii 2000 sunt reprezentati de inovatii in tehnica fotografica, showul digital,cercetari in pictura acrilica si medii mixte in care exceleaza tineri artisti ca: Bernard Frize, David Weiss, Ange Leccia, Claude Leveque, Niele Toroni, Gergard Richter.
Spectatorul este inarmat cu o noua optica, cu o noua viziune, el este invitat sa participe activ la fenomenul cultural.
Ne regasim acolo, in neconventionalul creeativitatii moderne. L-as cita pe Kundera care insarcina arta cu "o etica a esentialului", cu datoria de a produce frumos cu reala pasiune, aspirand la valori estetice capabile sa reziste timpului mult dupa disparitia artistului.
Canibalism si arta primitiva
Presedintele Chirac a avut viziunea unui nou muzeu care sa aduca Europei cultura putin cunoscuta a unor artisti neoccidentali. Arhitectul Jean Nouvel pune pe roate cladirea high-tech, care va gazdui nenumarate opere de arta (gratie sutelor de donatori si colectionari) din Africa, Oceania, Asia si America centrala. E muzeul Quai Branly situat la doar cateva sute de pasi de Tour Eiffel, pe malul Senei. E un sanctuar al artelor primitive dar si un pod intre doua lumi atat de diferite. Estetica exponatelor si arta prezentarii sunt frapante. Tehnicile de iluminare, ventilatia, filtrarea luminii naturale intrec orice inchipuire. Peretele nordic e verde si viu, coplesit de vegetatie care creste vertical, o inovatie franceza recenta. O parte speciala e rezervata instrumentelor muzicale,in sute de forme si structuri, de la fluierul simplu si pana la complexe marimbas sau tobe africane de dimensiuni enorme. O alta aripa a muzeului se ocupa de relatia interactiva in multimedii: muzica, dansuri, tatuaje, holograme si proiectii 3D pe nenumarate ecrane ne fac cunostiinta cu atelierul, satele creatorilor, dansurile lor, viata tribala, relatiile cu lumea, incompasand 3/5 din glob. Trecerea prin sali este acompaniata de sunete si voci-ecou al habitatului natural al artistului: ciripit de pasari, bazaitul insectelor , picaturile de ploaie pe acoperisul colibei africane, fosnetul junglei aborigene.
Remarc: Ekotame - statuia unei femei din Nigeria, sec 19 - un obraz alb contrastand cu corpul acoperit de tatuaje verzi, intricate, in mana avand un cos din impletituri delicate sugerand paiul. Regina din Camerun, statuia asezata a unei zeite de teracota purtand o cupa plina cu fructe. Luptatorul canibal Kambot - Papua, valea Sepik, prezentandu-si armele si scutul din os intr-o pozitie de repaos. Tin Dama - o masca rituala din Noua Guinee din sec 19 - oase, dinti si par de porc, pene si scoici intr-o deplina armonie amintind misterul si transa dansurilor rituale. Sanzas- instrument african de o emotionanata polivalenta sonora. Tambour din Rio Nunez-Guineea- toba din lemn si piele pigmentata pe un postament antropomorf din lemn negru sculptat. Apouema - masca din lemn si fibre din Noua Caledonie avand barba si parul realizate din cuiburi de termite, ca o gorgona meduza ivita din alta lume. Muzeul ni se dezvaluie ca o intersectie a unor culturi si popoare putin cunoscute noua. Este marele lui merit, de a aduce traditii si culturi indepartate in plina inima a Parisului. Ma intorc cu gandul la Picasso, Breton, Appolinaire Gaugain .. cei care au reformulat arta secolului XX profund influentati de capodoperele africane si oceanice. Conceptul de frumusete estetica este modelat permanent de dialogul conti nuu intre prezent si trecut.
Intre miezul Europei si lumile nestiute trecatorului flamand de cunoastere.
de Luminita STANESCU
Sa revenim totusi la francofonie. Daca ma uit in jurul meu vad oameni declarati anglofoni sau germanofoni sau cum vor ei. Daca ma uit la mine trebuie sa reiau precedenta insiruire � ma consider nitel anglofona pentru ca imi place limba engleza, limba pe care am inceput sa o invat in scoala din clasa a doua si parca ma atrage concizia si asa zisa scortosenie britanica din care rezulta un umor de buna calitate, ma consider si un pic germanofona pentru ca nu pot sa nu admir spiritul tenace, ordinea si puternica implicare in problemele comunitatii � valori pe care orice roman le recunoaste macar la orice neamt din Ardeal, daca nu a intilnit niciodata un neamt get beget. Mai admir patriotismul si mindria grecilor si imi place muzicalitatea limbii lor. Francofonie? Am inceput sa invat limba franceza in clasa a cincea. Nu mi-a placut. In schimb in liceu am avut o profesoara mai incapatinata decit mine care nu s-a lasat pina nu m-a dus la cercul de limba franceza, apreciind ca am un bun accent si ar fi pacat sa nu il exersez. Profesoara noastra era o femeie mignona, eleganta, frumoasa si cu patima limbii franceze in singe. La cercul de franceza nu se facea gramatica, nu se studiau texte care de care mai complicate. Limba franceza se gusta, se degusta, se incerca,
Si totusi! Sa va spun, am cunoscut odata un francez. Cred ca o fost primul �strain� pe care l-am cunoscut, asta daca nu pun la socoteala un student grec si unul cipriot de la care am ramas cu un sir de litere ciudate in agenda si o moneda de nu mai stiu cite drahme, dar asta se intimpla la Sofia cind eu eram in clasa a VII-a si faceam excursie organizata cu scoala, atit de bine organizata incit ni
Dati-mi voie sa sar peste ani, sa va duc in Germania unde ma aflam intr-o vizita de citeva zile la o firma pentru semnarea unui contract. Gazda mea, patronul fimei, domnul Weymann ma duce la Essen in ultima seara pentru un spectacol de varietati bine cunoscut si apreciat in Germania. Zapacita cum sint, cind mi-am facut bagajele pentru drum am omis sa pun si o toaleta eleganta de seara, asa ca am anuntat ca nu pot merge decit imbracata sport � blugi si un pulover alb ceva mai aratos. Domnul Weymann intelege problema si ma anunta ca si el se va imbraca tot sport. Cred ca am fost singurele doua persoane din sala care nu eram imbracati adecvat. Seara incepe cu o cina in restaurantul teatrului, restaurant elegant si frumos, arhitectura clasica de cladire veche in care detaliile sint pastrate cu sfintenie, iar eu aratam de parca as fi venit de la schi. Mergem apoi in sala de spectacol, cu mese de cite patru persoane aranjate in amfiteatru si ne asezam locurile noastre, sau mai bine zis la masa noastra. Doua locuri erau deja ocupate de o pereche. Ne asezam in buna regula, eu linga domnul necunoscut si domnul Weymann in fata mea. In pauza continuam discutia inceputa in restaurant, comentind vrute si nevrute. La un moment dat gazda mea imi spune ca lucrat niste ani in Franta asa ca stie si franceza. Eu stiu? Da, un pic. Vorbim in franceza? Vorbim. Si incepem o discutie animata si placuta despre Franta si limba franceza. La un moment dat vecinul meu de masa se intoarce spre mine complet surprins si ma intreaba:
- Vous etes francaise?
- Non, raspund si dupa o pauza de doua secunde punctez fara sa pierd ocazia: Je suis Roumaine.
Vecinul meu de masa devine brusc cel mai uimit neamt in viata: Roumaine! Incredibil! N-as fi crezut. Puteam sa jur ca sinteti frantuzoaica, ba chiar am comentat asta cu sotia mea, ia te uita frantuzoaica si ce bine vorbeste engleza. Romanca! Uluitor! Dar ce accent!
Asta ma face sa imi aduc aminte de profesoara mea de franceza de la liceu si de domnul Jacques Flour. Amindoi spuneau acelasi lucru: Bun accent cu gramatica mai avem de lucru.
Eu sint romanca. Cineva a crezut ca sint frantuzoaica. Am cunoscut un francez si cindva am descoperit placerea conversatiei in limba franceza. Despre toate astea v-am povestit si as putea sa va mai povestesc inca. Francofonie? Despre asta totusi nu stiu nimic.
de Ion MARIA
Traducere: Adina CIOBANU
Cap. XVIII - "Universul dualitatii"
de Dina CALIN
Continuare din Pasager/28
Nu l-am sunat si nici nu i-am raspuns la telefoanele repetate. Mama si Codrut erau instruiti sa-i spuna mereu ca nu-s acasa. Curiosi au vrut
Apoi am lipsit o saptamina. Parisul a picat la marele fix cum s-ar fi exprimat Codrut. N-am pus bine piciorul in avion c-am si uitat de Rick. Am calatorit cu air France, spre deosebire de sefa mea care trebuise sa plece cu o zi mai tirziu si care preferase sa "dea businesul ei" la air Canada. Ma ocupasem personal de cumpararea biletelor si de rezervarea hotelului, sarcina ce de obicei revenea secretarei. Astfel am folosit o agentie de turism pe care o folosisem cind fusesem in Romania economisind pentru compania mea jumatate din pret si capatind in schimb un zimbet suplimentar si o calda stringere de mina de la sefa mea.... Amintirile ma inundau si alunecam in trecut... Mai fusesem in Franta chiar la Paris pe la circa sapte ani insotindu-l pe tata impreuna cu mama si cu Codrut intr-o misiune. Pe vremea aia lucrul asta se mai putea inca, sa plece cite un securist cu familia toata in strainatate, el pentru lucru, familia pentru plimbare. La un
www.entusbrazos.fr
de Ion Bogdan LEFTER (La multi ani!)
Text aparut in celebrul volum "Desant '83"
Editura Cartea Romaneasca 1983
La inceput am fost atat de buimacit incat nu m-am gandit ce poate sa fie. Ii priveam acum eu pe ei pe furis, ii pandeam, voiam sa-nteleg.
Fara sa pun la punct un plan prealabil (probabil ca nici n-as fi fost in stare la varsta de atunci),am pornit sa verific. Aveam un coleg al carui tata era doctor.M-am dus la el acasa si i-am spus ca m-a trimis tata sa-l rog sa ma vada. Azi ma mir cum a putut acel doctor, tata al colegului meu, sa ma ia pe mine in serios, un naparstoc, un chistoc de om, poate ca l-a amuzat cand m-a vazut atat deserios,discutand cu el ca un om mare. Fapt e ca am ajuns cu el la policlinica de care tineam, el a scos fisa mea medicala din fisier si, ca-n filme,a sunat pe undeva un telefon si el a iesit, m-a lasat singur un timp destul de lung din moment ce am avut vreme sa descifrez cu chiu, cu vainumele complicat albolii care era inregistrata acolo. Doctorul s-a intors, eu stateam cuminte pe scaun si ii zambeam candid in timpce repetam in gand silabele acelor cuvinte misterioase. A citit impasibil si peurma am colindat maimulte cabinete, m-au intepat intr-un deget, m-au pus in spatele ecranului acela care te fora pana la coaste, mi-au facut una,alta si in timpul asta eu ardeam de nerabdare sa plec si repetam cu sfintenie cuvintele cu silabe invaluitoare, ca un descantec. Dupa ce doctorul m-a lasat sa plec,am fugit repede inapoi la el acasa, unde colegul meu mi-a aratat biblioteca de unde puteam scoate marile dictionare medicale care pastrau in adancuri sensurile descantecelor, cheia cuvintelor incrucisate. Am cautat febril, pasionat, dar si calm, cu nerabdarea aproape linistita cu care asteptam dezlegarea enigmelor din filmele cu crime si banditi de la televizor, la care ma uitam mancand prajituri, am citit pe nerasuflate,
As vrea sa pot sa despic teasta celui ce eram atunci, sa aprind reflectoarele si sa filmez ce se petrecea acolo, inauntru, sa ma strecor, sa ma strecor in cel care eram atunci si sa ma fixez in buricele degetelor, sa simt de acolo tot, exact, prin pielea fina de pe buricele degetelor, sa vad, sa aud, sa inregistrez, sa-l inteleg pe cel de-atunci, pe care-lprivesc acum ca din fotoliu, ca pe o persoana departe...
M-am intors acasa in seara aceea si mama m-a pus la masa. Am mancat bine si fara sa ma grabesc, aproape metodic. Incapabil sa inteleg tot, ma faceam ca nu intelesesem nimic.Mintea mea de copil cuprindea putin, cuprindea lumea din jurul meu, nu lumea, nu cosmosul, intrebarile mele aveau bataia scurta, nu erau intrebarile adevarate. Eu eram un enbrion, o fiinta cleioasa inca: n-apucase sa prinda cheag, doar zvacnea instinctiv, animalic. Reflexul meu- sa ma fac ca nu-nteleg- nu era de fapt al meu: pentru ca sa-l am ar fi trebuit sa posed toate datele, or fata de cate date aveam eu nicinu puteam sa am un astfel de reflex, reflexul era nu al meu, ci al intregului, al meu plus cel ce as fi fost mai departe, al unui om intreg (eu eram nici jumatate- si nici nu calarema un iepure schiop), reflexul era al speciei, ca suptul pe care nu-l inveti, fiindca atunci cand esti abia venit pe lume nu esti capabilsa inveti, cu el te nasti. Pe urma m-am culcat si-am dormit linistit, cu vise frumoase. M-am sculat, m-am dus la scoala, m-am intors, am mancat de pranz, m-am dus la joacasi au trecut asa cam vreo doua zile pana cand m-am intalnit din nou cu doctorul (trecusem din nou pe la prietenul meu) si el m-a chemat la el in birou, in fata uriasei biblioteci, mi-a dat un plic sa-l duc tatii si mi-a facut complice cu ochiul in timp ce-mi dadea un ghiont sanatos. M-am mirat un pic, fiindca el parea fara griji, fara ganduri ascunse. Pe drum am deschis plicul si m-am apucat sa-l citesc. Pe urma am impaturit hartia, am ascuns-o in buzunar si m-am dus acasa. Doctorul avea si in scrisoare tonul pe care-l avusese cand imi daduse ghiontul, adica jovial, destins, deschis, simpatic.Fiti fara grija, spunea el in scrisoare.fiindca pustiul nu mai are nimic, complicatiile au disparut , totul e deja resorbit si e sanatos tun, sa-l pastrati sanatos si sa va bucurati de el! Mama m-a pus la masa si am mancat iarasi binesi fara s ama grabesc, meticulos, pe urma m-am culcat si-am dormti adanc, cu vise frumoase, la fel ca si cu cateva zile in urma, neschimbat- dar se declansase deja un resort, se aruncasera niste zaruri si jocurile erau deja facute. A doua zi m=am sculat voios si am inceput un timp lung, luni si ani de zile cat secolii care curg cu miscarea lenta si impasibila a marilor fluvii, timp in care am ascuns noua taina tot mai adanc in buzunarul pantalonilor in care-o pusesem in seara cand o aflasem de la doctor (de ce-mi daduse el mie scrisoarea si nu i-o daduse direct lui tata? cum de avusese incredere in mine, un pici acolo, sa duc la destinati eun document atat de important? sau pentru el era tot o hartie obisnuita, de serviciu, el nu sesiza importanta ei pentru noi? sau ce-o fi fost in capullui?) Poate ca privind in urma mistific, e aproape sigur ca mistific, poate ca baietelul acela care-mi purta numele si pe care-l vad privindu-ma mirat din fotografiil eputine pe care le am de pe atunci nici nu se gandise bine la ce face, poate ca totul era o inconstienta a varstei sau, altfel, o inertie a celui instinct mai presus de el si pe care nu numai ca nu-l puteai controla, dar nici macar nu-l simtea,el era un robot. Un robot. "Robot." Daca s-ar fi putut desface trupul lui in fasii subtiri care apasate pe un mulaj sa fi lasat intiparite urmele fine ale muschilor lui tineri, traiectul complicat al retelei vaselor lui sangvine, conturul nestiut al carnii lui fragede0 poate s-ar fi putut citi in acele mulaje ca intr-o carte, ca in stele.
Mama ma ingrijea mai departe cu atentie, ca p eun vas pretios, dar parca absenta, parca obosita: ochii ei isi topeau incet culoarea si incepuse sa arate bine fiindca radea tot mai rar si treceau zile si saptamani fara sa-i vad chipul schimonosit de ranjet, cu dintii urati, respingatori. Treceau zile si saptamani fara ca ea sa rada si din cauza asta parea uneori chiar frumoasa, dar eu stiam ca sub frumusete se ascunde ranjetul acela ingrozitor, frumusetea era o masca, era coaja unei plagi care se deschidea din cand in cand si pe urma se inchidea iar un timp, prindea coaja, doar pentru un timp. Vigoarea tatii se topea incet, imperceptibil, incepu sa gafaie cu adevarat la efort si trucul cazu,masca de om imbatranit, incremenit intr-o varsta a decrepitudinii insa sub care se ascundea forta lui nealterata, provizia lui de putere nestiuta, masca i se lipi de chip, de fiinta, si diferenta dintre ce arata si cine era disparu treptat, masca nu mai fu masca. Il vedeam, il simteam cum ma pandeste mereu, chiar cand eram in alta camera, ii simteam ochii sfredelind umil peretii si atunci ii ceream sa-mi dea. sa-mi faca, sa-mi cumpere, ii gaseam de lucru, il faceam s anu mai poata sta locului.
Mama si cu tata se prinsesera in hora nebuna a capriciilor mele dezlantuite: alergau la fiecare cuvant al meu, la fiecare dorinta nonsalanta sau idee nastrusnica pe care-o aveam si pe care o rosteam instantaneu, ca o ploaie cazuta din cel mai senin cer cu putinta, carusel al poftelor mele nesabuite cu care-i improscam si care formau panza de apa, pielea sub care ascunsesem (fara sa stiu?) taina, cheia, scrisoarea pe care doctorul mi-o daduse intr-o seara impreuna cu un ghiont prietenos. Se desfasura un meci,meciul dintre taina lor si taina mea, dar ei se prabuseau incet fiindca eu (sau cine?) trisasem, scorul era "aranjat", trisasem atat de grav incat daca oficialii meciului m-ar fi prins as fi putut primi de la comisia de disciplina chiar si suspendarea pe viata, dar ei, oficialii, nu vazusera nimic si nici macar nu existau. Meciuol continua indarjit, doar intre noi, fara martori: de o parte eu, fara sa gandesc, purtat de instinctul acela al speciei, fara sa stiu, de cealalta parte ei, mama si tata, alunecand incet in groapa cu lei.
de Nusa ILISIE
Ma crezi? Un petic de iarba cruda se cususe singur de trunchiul copacului. Ca era un singur copac in toata gradina si o singura luna pe tot cerul spart de stele, agatata timid de ultimul ciob. Copacul singur, era plin de muguri, le simteam eu feamatul in racoarea noptii. Iesisera la luna! Dar luna facea semne disperate cum ca nu mai poate si a cazut.
A cazut pe singura floare din copacul inmugurit! Si chiar atunci, copacul tot a inflorit!
Nu am mai putut sa dorm, de atunci si pana acuma tarziu, cand iti scriu, ca unui bun prieten.
Nu stiu ce sa fac, pentru ca am ramas cu o durere ca o uimire: era luna, era soare, sau doar copacul era plin de floare?!
PS. Tu, crezi in vise?
de Felix SIMA
nfloritura pe sub roua,
Pana cand mi se arata
Porumbelul fara oua?
Pana cand voi fi copilul
Care plange-n colt de strada
?i retrage lumii mana
De pe fata ei curata?
Ce sa fac cu doua aripi
Ce sustin tremur de aer?
Tot ma-mpiedic printr-o carte
Si ma-ascund dupa un caer!
Sora buna, tu esti! Tu esti
Vopsitoarea de inscriptii!
Ada-n ora ta regala
Toti poetii din solstitii!
Negrul ochiului ma strange,
Un fior mi se deznoada,
Ce pisica-a mea deplange
Pestii inotand in cada?
Cand tot sangele ma doare
?i-ntunericul ma-ncinge,
Ce senila are tara?
Cat de-adanc se poate-nfige?
Numarul ce-l port pe spate
E si el trecut in stema...
Cine misca-ncet acolo,
Care vierme-n teorema?
M-am hranit numai cu apa
Care-n vaza- floarea musca
Aruncata la raspantii
Pre cand stelele se-mpusca...
Ce sa iau pentru durere?
Care leac sa-nchida-arsura
Unui sfant din fresca veche
Cu picioarele in gura?
http://sutozsolt.egologo.transindex.ro/
de Miniadi
Personaje:
Kooky, fetita plecata in Franta
Mamica, ramasa acasa.
kooky ( 09:43:48): iubi mea mama...dece nu esti online cand trebuie
Mamica ( 20:42:36): iubiiiiiiiii
kooky ( 20:42:42): tu
Mamica ( 20:42:55): ce tu?
kooky ( 20:43:07): am fo� azi 3 ore pe mess
Mamica ( 20:43:21): cum e Gael?
Mamica ( 20:43:22): doamna?
Mamica ( 20:43:24): domnul?
kooky ( 20:43:25): sorry da tastatura asta e aiurea
Mamica ( 20:43:27): mai are frati?
kooky ( 20:43:30): nu gasesc literele
kooky ( 20:43:33): da
Mamica ( 20:43:35): lasa comentariile
Mamica ( 20:43:38): raspunde la intrebari
kooky ( 20:43:41): suna-ma
Mamica ( 20:43:47): raspunde si pe urma te sun
Mamica ( 20:44:04): stai 10 minute cu mine
kooky ( 20:44:05): da ti-am scris in mail
Mamica ( 20:44:19): nu am primit nici un mail
kooky ( 20:44:27): le-am scris la totzi ...
Mamica ( 20:44:29): deci
Mamica ( 20:44:37): cum e familia?
kooky ( 20:46:37): de unde ai stiut unde sa ma suni?
(aici a urmat conversatie la telefon)
Mamica ( 20:56:19): na tu�. te rog frumos sa fii ordonata
kooky ( 20:56:33): si tu� sa nu lasi mizerie
Mamica ( 20:56:43): chestii de bun simt
kooky ( 20:56:40): pune intrebarile pe rand
Mamica ( 20:56:47): 1. doamna iti place?
kooky ( 20:56:58): da e faaaaaina de tot
Mamica ( 20:57:06): mie la telefon mi-a parut faina
kooky ( 20:57:08): numa cu ea ma inteleg. e ca tine
Mamica ( 20:57:20): e tinara?
kooky ( 20:57:23): canta opera
kooky ( 20:57:25): da
Mamica ( 20:57:28): bravo. e cel mai important ca ea sa fie misto
kooky ( 20:58:37): cam 36-38 de ani
kooky ( 20:58:37): stie ceva engleza
kooky ( 20:58:37): si facem 50 - 50 engle - frank
kooky ( 20:59:11): tata stie engle la perfectie
kooky ( 20:59:19): numa ca e plecat pana seara de dimineata
Mamica ( 20:58:50): bravo
Mamica ( 20:59:08): i-au placut cadourile?
Mamica ( 20:59:29): a gustat tuica?
kooky ( 21:00:03): da cred ca le-au placut
kooky ( 21:00:03): am uitat sai zic tatalui ca se bea putin
kooky ( 21:00:03): i-am zis ca se bea inainte de cina
kooky ( 21:00:09): si nu stiu cat a baut
kooky ( 21:00:15): mi-a zis ca e tare
kooky ( 21:00:34): si apoi iam spus la masa cat se bea
kooky ( 21:00:46): saracu era cam palid
Mamica ( 21:00:49): 50 ml maxim
kooky ( 21:01:13): baiatul e rocker cu codita
Mamica ( 21:01:17): Gael?
Mamica ( 21:01:19): wow
kooky ( 21:01:19): da
kooky ( 21:01:28): da e ffff timid si retras
kooky ( 21:01:39): ma ignora complet
kooky ( 21:02:07): da jur ca daca asa continua cand vine in Romania il las singur si eu de capul lui
Mamica ( 21:02:04): cum a fost in avion?
Mamica ( 21:02:06): ti-a placut decolarea?
kooky ( 21:02:13): supeeeeeeeeeeeerrrrrrrrrrrrr
kooky ( 21:02:24): park eram in roller coaster
Mamica ( 21:02:26): ai stat la geam?
kooky ( 21:02:33): nu, da� am vazut
Mamica ( 21:02:39): dar cu Oti?
kooky ( 21:02:57): langa ea am stat e ok
kooky ( 21:03:23): ninoen e numele tipei la care sta. e faina
Mamica ( 21:21:15): ca vorbeste in argou
kooky ( 21:21:27): nuuuuuuuu fara argouri
kooky ( 21:21:18): vorbeste cu gura inchisa repede si pe un ton jos
Mamica ( 21:21:48): of . lasa sa te straduiesti cu Severinnene
kooky ( 21:21:56): cu ea e misto
Mamica ( 21:21:58): mai deschide dictionarul de conversatii
kooky ( 21:22:02): asa voce faina are. tot canta pe aici
Mamica ( 21:22:07): mi-a placut
Mamica ( 21:22:26): tatal e misto?
kooky ( 21:22:29): aha. lucreaza pentru Renault
Mamica ( 21:22:37): mai misto ca tati?
kooky ( 21:22:43): deci stie engelza
kooky ( 21:22:51): sa stii ca aproape
Mamica ( 21:23:15): bine ca macar Severinnene ne-a vazut
Mamica ( 21:23:20): aici e camera ta?
kooky ( 21:23:23): nu
Mamica ( 21:23:30): sau te lasa Gael la el in camera pe calculator?
kooky ( 21:23:42): e a lui Gael da el are repetitiii cu formatia la chitara acum
Mamica ( 21:23:47): ahaaaa
Mamica ( 21:24:07): mancarea cum e?
kooky ( 21:24:25): buna. chiar buna
kooky ( 21:24:37): traditia e nasoala
Mamica ( 21:24:59): ce traditie?
kooky ( 21:25:04): cu mancarea
Mamica ( 21:25:08): adica cum?
kooky ( 21:25:25): pai mai intai se mananca cum ar veni felul 2
kooky ( 21:25:30): apoi salata
Mamica ( 21:25:42): si la urma?
kooky ( 21:25:46): apoi branza (11 mii de felur)
Mamica ( 21:25:50): wowo
kooky ( 21:25:52): apoi desert
Mamica ( 21:25:56): asta mi-ar pacea mieeeee :((
Mamica ( 21:25:59): vreau si eu brinzaaaaaaaaaaaaaaa. french cheese
kooky ( 21:26:07): PREA MILT
Mamica ( 21:26:23): ioiiiiiiiiii. nu e prea mult. nu e destul
kooky ( 21:26:29): BA DA
Mamica ( 21:26:36): Severinne gateste?
kooky ( 21:26:39): dada
Mamica ( 21:26:39): ea are servici?
kooky ( 21:26:46): da da nu stiu unde
kooky ( 21:26:56): cei mo?
Mamica ( 21:27:11): ii ziceam lui bau de brinza
kooky ( 21:27:14): yoy
Mamica ( 21:27:16): ca mie poftaaa
Mamica ( 21:27:22): ai cheltuit bani deja?
kooky ( 21:27:24): am inceput sa vb rr-it
Mamica ( 21:27:42): brrrrrravo
kooky ( 21:27:48): nu nam chetuit nik
Mamica ( 21:27:53): foarte bine. ai timp
Mamica ( 21:27:57): totusi. ce faci pina luni?
kooky ( 21:28:09): nu stiu. ma plikt
kooky ( 21:28:23): merg la biliard
kooky ( 21:28:25): la Paris
Mamica ( 21:28:27): cu cine?
kooky ( 21:28:31): cu clasa. cu Gael si fam
Mamica ( 21:28:41): bravo
Mamica ( 21:28:50): cit se face pina la paris?
kooky ( 21:29:11): 30 min
Mamica ( 21:29:18): misto
kooky ( 21:31:10): stai sa-ti zic de animale
Mamica ( 21:31:25): zi
kooky ( 21:13:26): au muuuuuuulte animale
Mamica ( 21:31:28): ce animale au?
Mamica ( 21:31:44): au casa cu curte?
kooky ( 21:31:44): pai in primul rand au hamster
kooky ( 21:31:50): casa
Mamica ( 21:31:51): MMMMMMMMMMMMMMMM
Mamica ( 21:31:54): Crumi? misto?
Mamica ( 21:32:00): te-ai jucat cu el?
kooky ( 21:32:01): apoi au o veveritza
kooky ( 21:32:06): stai no�
kooky ( 21:32:16): au un caine Luna
Mamica ( 21:32:17): in cusca?
Mamica ( 21:03:08): pe auto ati vomitat?
kooky ( 21:03:31): nu n-am vomat
Mamica ( 21:03:45): mancarea a fost buna?
Mamica ( 21:03:52): ce linie de avion era?
kooky ( 21:04:50): mancare buna
kooky ( 21:04:51): nu stiu
kooky ( 21:04:51): chiar nu stiu
Mamica ( 21:04:56): ok
kooky ( 21:05:41): psyyyyyyyyyyyyyy
kooky ( 21:05:41): mamica de aici te saluta
Mamica ( 21:05:48): ne vede?
kooky ( 21:05:54): da
Mamica ( 21:06:36): salut Severinnee encore une fois merci beaucoup pour tout..
kooky ( 21:07:21): bonsoir tr�s contente d'accueillir Anca. Votre fille est tr�s gentille.
Mamica ( 21:07:42): mais le fraincais est pas bon
kooky ( 21:08:00): meilleur que mon roumain!
Mamica ( 21:08:10): we will be pleased as well to have Gael visiting us
kooky ( 21:08:31): thank you
kooky ( 21:09:25): j'esp�re qu'il va parler un peu plus avec anca qui se trouve un peu seule.
kooky ( 21:09:25): il a besoin d'un peu de temps.
Mamica ( 21:10:17): jespere aussi
kooky ( 21:10:52): au revoir et bonne soir�e
Mamica ( 21:11:06): merci, bonne soiree
Mamica ( 21:32:26): veverita e in casca?
kooky ( 21:32:32): ce cusca? in casa
kooky ( 21:32:36): aaaaaaaa
Mamica ( 21:32:38): in casa?
Mamica ( 21:32:40): veverita?
kooky ( 21:32:41): nuuuuuuuuu� cainele
Mamica ( 21:32:47): ah! ok
kooky ( 21:32:56): veverita in cusca bien sur
nica ( 21:32:55): cum le cheama pe animale
Mamica ( 21:32:58): Luna ciinele. restu nu stiu
Mamica ( 21:33:17): cam multe animale
kooky ( 21:33:23): a, da
kooky ( 21:33:28): si cireasa de pe tort��.
Mamica ( 21:33:35): daaa?
Mamica ( 21:33:38): inca un animal?
kooky ( 21:33:36): au 3 sobolani
Mamica ( 21:33:47): nebunieeeeeeeeeeeeeeeeee
kooky ( 21:33:54): aha
Mamica ( 21:33:55): 3 ???????
kooky ( 21:33:56): 3
Mamica ( 21:34:07): de-adevatratelea?
kooky ( 21:34:11): unu alb unu gri shi unu negru
kooky ( 21:34:14): da no
www.alinasavin.deviantart.com/gallery
kooky ( 21:34:19): mam jucat cu ei
Mamica ( 21:34:23): nuuuuuuuuu
kooky ( 21:34:39): asa-s de scumpi
Mamica ( 21:34:43): cu sobolanii??????
Mamica ( 21:34:55): innebunesc. nuuuuuuuuuu
kooky ( 21:34:59): de pisica nu m-am atins numa de caine si de sobo
Mamica ( 21:35:15): innebunesc
Mamica ( 21:35:29): lasa pustiilor sobolanii
kooky ( 21:35:38): da is in cusca
Mamica ( 21:36:11): Tati intreaba: da� cal nu au?
kooky ( 21:36:43): cal :)))))) nu stiu
kooky ( 21:36:52): poate au si un cheval�.. in baie� fac cu el dus
kooky ( 21:39:10): avem cantina la scoala.
Mamica ( 21:39:13): misto
kooky ( 21:39:31): tre sa ma duc sa mananc apropo
Mamica ( 21:39:43): sa spui bon appetit
Mamica ( 21:39:46): si merci
Mamica ( 21:39:52): si sa iti pui farfuria in chiuveta
kooky ( 21:40:06): au masina de spalat vase
Mamica ( 21:38:40): miine tati pescuieste
Mamica ( 21:38:46): eu merg pana dimanche la Neli
kooky ( 21:38:52): aha
Mamica ( 21:38:57): asa ca te mai sun luni de la servici
Mamica ( 21:39:04): numa sa imi zici la ce ora e cel mai bine
Mamica ( 21:39:26): la 8 dimineata?
kooky ( 21:39:39): luni am ore
kooky ( 21:39:45): 8 seara
Mamica ( 21:40:00): da eu dimineata te pot suna
Mamica ( 21:40:04): de la servcici
Mamica ( 21:40:10): deci. la ce ora sa te sun?
kooky ( 21:40:17): ' dupamiaza. 4
Mamica ( 21:40:19): nu pot
Mamica ( 21:40:22): aaa� 4 �. aici e 3 e bine
Mamica ( 21:40:32): la 3 de la servici
Mamica ( 21:40:59): poate te sun dimanche soir
kooky ( 21:41:09): c�est bien
Mamica ( 21:41:30): sa incerci sa imi trimiti emailul encore une fois
kooky ( 21:41:39): mais je ne sais pas daca nu o sa fiu plecata undeva
kooky ( 21:41:44): en Paris
kooky ( 21:41:54): dada
Mamica ( 21:41:55): dimanche soir dupa 9 ora ta
kooky ( 21:42:04): ca va bien
kooky ( 21:42:08): hai k tre sa plec au table
Mamica ( 21:42:13): bon appetit
kooky ( 21:42:17): merci
kooky ( 21:42:21): au revoir
------------------
Mamica ( 21:13:18): mi-e dor de tine. si am fost ingrijorata teribil
kooky ( 21:13:48): si eu am plans azi dupa tine
Mamica ( 21:14:02): imagineaza-ti
Mamica ( 21:14:11): ieri la prinz neprimind nici o veste
Mamica ( 21:14:19): am trimis email la liceu
Mamica ( 21:14:33): si raspuns am primit aseara la 10
Mamica ( 21:14:39): si nici mama lui Oti nu stia nimic
Mamica ( 21:14:43): si nu aveam nici un nume
Mamica ( 21:14:48): nici un numar de telefon
Mamica ( 21:14:50): NIMIC
Mamica ( 21:14:55): am intrat pe net
Mamica ( 21:15:04): si in 30 minute am gasit telefonul
kooky ( 21:16:09): am ajuns in Budapesta pe la 3
Mamica ( 21:16:17): pe autobuz ai dormit vreun pic?
kooky ( 21:16:19): nu. lasa-ma sa-ti zic
Mamica ( 21:16:28): zi
kooky ( 21:16:54): am stat in aeroport km 3 ore si am ras ca ne sarise somnul
kooky ( 21:17:07): pe la 7 am intrat in avion
kooky ( 21:17:45): la 7 15 am decolat si eu stateam chiar in margine(locurile sunt trei pe o parte 3 pe alta)
Mamica ( 21:17:52): stiu
kooky ( 21:18:01): am inceput sa rad ca Oty ma tinea de mana strans
kooky ( 21:18:17): am ajuns fix la 11 si 15
kooky ( 21:18:28): am luat autocarul
Mamica ( 21:18:31): poate la 10:15
kooky ( 21:18:37): au stat 3 ore la sc degeaba
kooky ( 21:18:47): asa� la10 �.
Mamica ( 21:18:57): e misto scoala?
kooky ( 21:19:04): MEGA MARFA
kooky ( 21:19:13): am avut azi 3 ore libere
kooky ( 21:19:20): in care am stat la net. in biblioteca
kooky ( 21:19:32): ca au 8 calculatoare
kooky ( 21:19:52): na, ma rog�
kooky ( 21:20:03): ieri am stat 4 ore degeaba la scoala
kooky ( 21:20:08): am venit acasa
kooky ( 21:20:17): nu inteleg nimica din ce vorbeste Gael
kooky ( 21:20:27): numa din ce vorbesc oamenii din jurul meu
Mamica ( 21:20:28): fix asta ziceam lui tati, ca daca el nu stie engleza, ai incurcat-o
de Vlad SOLOMON
De ce Vlad Solomon, asta-i alta poveste, poate din greseala, poate din politete, in orice caz, pana anul asta nu m-am dus, din sentimente de inferioritate. Acum insa, datorita marelui meu succes la publicul de pe listele internet, si dupa ultima sedinta a comitetului de bloc, am prins putin curaj, dar am anuntat ca vin in ultimul moment, doar ca spectator. Intotdeauna, cand plec din Israel, imi car cu mine o groaza de lucruri, si de vara si de iarna, si de ploaie, si de zapada, ca nu se stie niciodata... Asa ca valiza mea e mereu plina, am aproape 30 de kg, plus in geanta de mana inca 15, ghiduri turistice, carti de impartit la prieteni, sticle de Sabra, liqueur israelian, tot felul de prostii, parca plec pe 10 ani. Ma conducea asistenta mea la aeroport, dar aveam un presentiment. Se anuntase o greva, a si fost, cu o zi inaintea plecarii mele. Dar pe 24.11, totul parea perfect, aveam avionul dupa-masa, trebuia sa ajung la 21:30 la Paris, a doua zi incepea Forumul, rezervasem hotelul, Ibis, fiind membru Accor, masina de inchiriat la Europcar, iar cativa prieteni imi trimisesera material despre Elie Wiesel, cu care voiam sa stau de vorba, fusese anuntat in prealabil, totul parea organizat perfect. Apucasem chiar sa-mi iau ramas bun de la colegii de liste, sa termin pacientii, mi-am luat si discul Adrianei Ausch cu mine, sa-l aud in masina. Ca fara Adita nu se poate.
La check-in, probleme: Air France nu permite mai mult de 20 de kg., din cauza grevei de ieri au cumulat doua avioane intr-unul, avionul e plin, nici un gram in plus. Asa ca, dupa o discutie filozofica, incununata de insucces, scot eu citeva lucruri, ajung la 25 de kg., ma lasa cu geanta de mana tot grea, dar asta e, voi avea mai putine boarfe cu mine, ma consolez eu. Eram imbracat destul de simplu, de drum, sportiv, toate accesoriile, inclusiv trusa de barbierit, erau in valiza. Calatoria a decurs perfect, am citit in avion, am palavragit putin cu o pereche de francezi, care aveau idei politice putine, dar confuze, dar am ajuns la Paris cu peste o ora de intirziere.
La recuperarea valizelor, lipseau vreo 30. Ramasesera la Tel-Aviv cu buna stiinta, avionul fusese prea incarcat. Unii pasageri au sarit cu scandal, eu in panica, eram deja in intarziere, trebuia sa iau masina, erau orele 23.15, la miezul noptii se inchidea Europcar. Functionarii de la Air France mi-au promis ca valiza va sosi a doua zi la hotel, mi-au dat o posetuta cu trusa de barbierit, o bluzita alba ca neaua Alpilor, mai mare rasul. In trusa era si un prezervativ, vedeti ce inseamna o tara civilizata? Am urlat eu ca a doua zi trebuie sa fiu la congres, ca n-am haine cu mine, ca si-au batut joc de oameni. S-au scuzat ca nu ar fi putut sa ne spuna la Tel-Aviv, ca oamenii n-ar fi urcat in avion, o magarie planificata. M-au asigurat ca dimineata valiza va fi la Ibis.
Deja incruntat, fug cu geanta de mina la Europcar, terminal B, mi se spune ca n-au decit masini mici- eu comandasem Renault Laguna- dar sa fug la Europcar la terminal A. Iau naveta, un mic autobuz, ajung la 23:45, in ultima clipa, mi se da masina, superba, cu un sistem de aprindere foarte ciudat, un dreptunghi de plastic, in loc de cheie, ca la hoteluri, pana m-am dumirit era deja trecut de miezul noptii.
-Ei, de-acum toate vor merge ca pe roate, imi zic eu, si plec spre Paris, imi aprind o tigara, pun discul Aditei, fredonez "Invata", "Calul Albastru", totul e in regula, maine vine si valiza, ma simteam ca acasa. Deodata -intrarea in Paris prin Porte de la Chapelle e inchisa, se repara, deviatie, indicatoare-ioc, ma trezesc in toiul noptii intr-un sat necunoscut, nici un caine pe sosea, ma invart prin toate ungherele, in sfarsit, vad trei francezi de origine africana, foarte amabili, ma trimit in alta directie, bineinteles, gresita. Eu fumam tigara dupa tigara, discul reincepuse a treia oara, m-a apucat rasul, comica situatia, eu, uitat de lume, cautam Parisul, cu Adita linga mine, exact acolo unde nu era. Asta-i viata - imi zic, mereu cautam imposibilul. Nu puteam sa ma opresc din ras, tremura si masina cu mine, parca si muzica avea o vibratie ironica. Dupa multe incercari si ajutat de o harta cu litere microscopice, reusesc sa intru in Orasul Lumina, exact unde nu trebuia, traversez tot Parisul si ajung in zona Gare de l'Est, spre hotelul unde sigur ma astepta o baie calda si o cafea pe gustul meu (espresso Vescovi, Illy, sau Segafredo). Eram foarte bine dispus deja, ascultam "Mi-am amintit de tine", dar... strazile cu sens unic, cum ma invarteam, nu reuseam sa intru pe rue "La Fayette". Pana la urma ma descurc, ajung la garajul hotelului, gasesc o intrare minuscula,
-E tarziu, nu mai avem camere, e deja noapte, ati anuntat ca veniti pe la 11 seara. Pana la urma imi gaseste o camera, imi face o cafea groaznica, urc, camera 217, eu fara valiza, in sfarsit, ma dezbrac, imi pun bluzita de la Air France si ma gindesc ce frumos e la Paris.
Inainte de a adormi (cu greu), dau un telefon Aditei si-mi povestesc peripetiile. Si inchid ochii cu "Don Quijote" in minte. Si cu Yves Montand, si cu Prevert... Dimineata insa m-am sculat bine dispus, am telefonat la receptie, convins fiind ca ingerul valizelor mi-a adus valiza peste noapte. Speranta zadarnica, nici o valiza. M-am imbracat grijuliu, in aceleasi haine de drum, aratam cam obosit, sifonat, dar stiam ca ma duc la un forum de filosofie, nu la parada modei, am lasat masina la hotel, ca numai gandul s-o scot din parcajul strampt ma paraliza, si - la metroul Parisian, catre Scoala Militara, spre sediul UNESCO. Ajung la UNESCO, noroc ca imi pusesem in geanta de mana aparatul de fotografiat, fusesem avertizat, nu cumva sa vin inapoi fara fotografii, ca voi fi pedepsit. Spre bucuria mea, publicul era imbracat de strada, asa ca puteam sa ma prezint fara jena. M-am pupat cu Francoise si cu Jean-Paul, organizatorii Forumului, vechi prieteni si, dupa ce m-am scuzat ca
Fotografie din albumul lui Vlad Solomon
Se face intuneric in sala, apare Jean-Paul, -Vlad, ce faci aici, du-te in fata, ti-am rezervat loc special, in primele randuri! -Cum, cu hainele astea? -Lasa vraja, du-te!... Ma asez eu in al doilea rand, incepe Forumul, care nu a respectat exact ordinea prestabilita, unii n-au venit, altii au aparut neanuntati, pe Matsuura, directorul general UNESCO, nu l-am vazut, a venit altcineva, in numele lui, apoi a vorbit Elie Wiesel,( L'esprit de partage), Roger-Pol Droit, Monique Canto-Sperber. Nu voi intra in amanunte, totul era legat de "partage", cu toate intelesurile cuvantului, in toate aspectele vietii, cultura, politica, sociologie, antropologie, filosofie, medicina, economie, istorie, informatie, sex... Era o placere sa asculti conferentiarii, in franceza si engleza. Pe toate durata congresului s-a vorbit despre toate dar 90% despre... antisemitism si ISRAEL. Greu de crezut? Da, nici mie nu-mi venea sa-mi cred urechilor. Vin din Israel, la Paris, mai tirziu am aflat ca eram singurul Israelian din sala, ca sa aud, la fiecare citeva minute, Israel, antisemitism. Cum s-a vorbit nu va spun acum, ca vreau sa la fac pe doamne curioase, iar despre aspectul religios, care a fost larg dezbatut, cu alta ocazie, caci au venit si Preotul Ceyrac, si sora Emmanuelle.
In continuare au vorbit Jacqueline de Romilly, Alain Minc, Christophe Aguiton. Intr-o mica pauza, m-am dus spre Elie Wiesel, m-am prezentat, fusese deja pus la curent cu importanta mea prezenta, am stabilit ca, dupa amiaza, vom gasi un colt, pe coridor, sa stam la palavre. Sa nu fie nici o indoiala , Elie Wiesel nu stie romaneste, mi-a zis "am uitat", "putin", dar atata tot. In casa vorbea idish si ungureste, mi-a povestit mai multe, cind am stat la taclale. La 12:30 se face pauza de masa, eu telefonez la Air France, valiza inca nu a sosit, ce ma fac, sa-mi cumpar haine, sa astept? Nu, ma asigura ei binevoitori, fara indoiala ca in cursul zilei voi primi valiza la hotel.
Avind o pauza lunga, pina la 14.00, ma gandeam cum sa-mi omor timpul, cand vad ca se apropie de mine o femeie pe care o observasem, era in sala la doua locuri distanta, frumoasa foc, ascultase discursurile cu casti, in traducere. Mi se prezinta, sunt Stephanie, din U.S.A., sunt presedinta unei fundatii care se ocupa de drepturile omului, te-am auzit vorbind cu Elie Wiesel pe ebraica, esti din Israel? -Da, raspund, putin banuitor. -Hai sa mancam impreuna, imi propune ea. Mai, sa fie!-ma gandesc eu, nu cumva tipa crede ca-s usor de agatat, sau vrea sa ma invite pe o noua lista pe internet... Destul, am hotarat ca raman fidel unei singure liste, orice momeala mi-ar intinde, dar sa mananc cu ea, nu vad nimic rau in asta. Si arata atat de bine, incat nu puteam sa o refuz.
-Sunt Vlad Solomon, m-am prezentat. -A, tu esti Vlad? Mi-a vorbit Francoise de tine, oricum doream sa ne cunoastem.
Am iesit din sediul UNESCO. Afara ploua marunt, eu si Stephanie cautam un restaurant, unde sa ne privim ochi in ochi. Ea era elegant imbracata, eu, ce sa va mai spun...La naiba, mi-am zis, in viata sunt si lucruri mai importante decat o valiza pierduta. Traversam strada, spre restaurantul romantic, unde ne vom sopti, in engleza, cuvinte filosofice. Am gasit cu greu o masuta, eram inghesuiti din toate partile, distanta dintre noi era exact atat cit sa-i simt parfumul fin, amestecat cu puternicul miros de usturoi de la masa vecina. La inceput ne-am masurat de sus pina la nivelul mesei, apoi ne-am privit in ochi (are niste ochi!), iar eu i-am relatat aventurile valizei mele, pe care o asteptam , fidel, in haine de drum... Apoi am aflat, cu surprindere, ca avem o droaie de subiecte comune si de activitati asemanatoare, ea era psiho-terapeuta, folosea hipnoza (pe care ea o numea altfel, dar tot hipnoza era) in tratamentul de cuplu, cu imaginatie dirijata, cu relaxare, nu se putea s-o nimeresc mai bine... In sfirsit discutam de un subiect la care ma pricepeam, uitasem ca suntem flamanzi, declamam amindoi drepturile omului, recitam din lectiile de istorie, ajunsesem sa rezolvam problema palestiniana si interactia in dragoste, in timp ce mancam o gainusa palida si putin nebarbierita, ne-am promis sa nu ne pierdem, acum, ca ne-am gasit, conversatia se desfasura lin, aveam aceeasi parere cam despre toate, adica ea aproba ce spuneam eu, asa cum se cuvine sa faca o femeie binecrescuta. Mi-a povestit ca ea vine in fiecare an la Forum, asa ca o voi revedea sigur, ca si eu am aceeasi intentie. Probabil ca sunteti curiosi ce s-a petrecut , mai departe, la congres, ca doar de congres va povesteam, nu stiu ce mi-a venit sa fac devierea cu Stephanie, care precis nu intereseaza pe nimeni, fiind ceva personal si fara aspect filosofic, probabil ca sunteti si preocupati de valiza, ei bine, am telefonat la hotel, valiza da, dar nu a mea, apoi la Air France, nimic, am primit telefon din Israel ca valiza era (inca) la Tel Aviv, adica pe aeroportul Ben Gurion, asteptand urmatoarea cursa Air France.
Pauza terminandu-se, am fugit cu Stephanie spre sediul UNESCO, sa nu pierdem nici o vorba de duh. In programul de la 14 la 17 era presedinta Michelle Perrot. Nu tot timpul am fost in sala, mai ieseam pe coridor, ma duceam la coltul fumatorului criminal, care e bagat in tot felul de custi, avem tot mai multe custi, le-am gasit si la Londra, pe aeroport, probabil ca, in curand, se va decreta o lege prin care fumatorii sa fie executati fara proces, prin impuscare sau pe scaunul electric.
Pe coridor am gasit o banca, pe care m-am asezat, asteptindu-l pe Elie Wiesel, care s-a tinut de cuvant si a venit sa stam la palavre. Am vorbit destul de mult, despre holocaust, despre Israel, despre comisia infiintata in Romania, despre antisemitism, Franta, scrierile sale. Conversatia a durat aproape o ora, i-am povestit si istoria valizei, ca vedeam ca se tot uita la hainele mele. In cele doua zile de congres am mai palavragit de doua ori, pe ebraica, franceza si engleza. Romaneste, dupa cum v-am spus, nu mai stie, de aceea, de cate ori s-a intalnit cu Iliescu, l-a adus si pe Radu Ioanid, care, de altfel, era si vice-presedintele comisiei. A vrut el sa vorbeasca ungureste cu mine, dar l-am prevenit ca Adita n-a putut sa vina, asa ca a oftat, m-a rugat ca data viitoare sa insist mai mult, sa aiba si el cu cine schimba o vorba pe limba lui materna.
Franta mea, Franta ta, Franta sa
de Uca Maria Iov Brouss.arte
*
Franta mea :
calesti , trasurici trase de cai, molcolm printre coline pe drumeaguri frumos pietruite,oprind agale la hanul unde din ulcele de lut ,vinul casei adapa calatorul.Trenuletul lent,locomotiva cu abur, garile tihnite si meseria de acar; traiul ,colocvial; in timp ce in zare,-drept pe mijloc- cu viteza de 300km pe ora trece tgv-ul brazdind distantele din nord la sud,trec falnicele autostrazi ale vitezelor contemporane.
... ma-ntrebi :"Unde-s locomotivele cu abur ?"
Nu-s!
Asa imi imaginez eu Franta: cu locomotive cu aburi cu trenulete incete cu drumeaguri pentru trasuri si calesti.
Asa imi imaginez eu
o Franta etern conforma spiritului francez.
Afabila si politicoasa: "libertate, egalitate,fraternitate ", o Franta care nu ar renunta la "calm lux si voluptate".
*
martie2007
Un vierme sub un pantof cu toc de Gherasim Luca- Text Inedit
de Adrian GRAUENFELS
unei vizite la familia Gore in Kiriat Ono-Israel. Defunctul doctor Gore a fost nepotul lui Gherasim Luca
scriitor de avangarda bucurestean, contemporan si prieten cu Tzara, Sasa Pana, Geo Bogza, Gellu Naum, pictorii Perahim, Victor Brauner.
In casa-atelier din Kiriat Ono (d-na Gore e pictor si continua sa lucreze) descoperim cateva relicve ale suprarealismului roman: obiecte, carti rare, scrisori si tablouri din perioda de plina efervescenta a avangardei romane. Este interesant un tablou al poetului Luca datat 1928, datorat pictorului Perahim. Portretul este realizat din retezarea capului poetului, din care ies raze, idei si desigur ganduri frenetice (nu tocmai statice) pe care le gasim in caligrama semnata Gherasim Luca - 1928. Textul in limba franceza este caligrafiat cu penita (aranjat vertical) pe o hartie relativ aspra, cu tente galbui datorate timpului. Dupa spusele d-nei Gore acest document nu a fost expus public si deci e necunoscut cercetatorilor operei lui G. Luca. Textul este insotit de 2 desene subtile, pointilist-abstracte, invitand spiritul cititorului la participare mentala.
http://www.hermeneia.com/traduceri/2534/
de Liudmila CARTA
Solutia vasculara se inferbanta in ultimul
Sfert de secunda, arterele iau pozitia unei explozii
Avalansice de emotii. Amorul e divinitate trupeasca
Ce iti darueste tarie.
Lumina diminetii imi surade paranoica�
Ma car desarta prin camera goala, acoperindu-mi
Trupul cu capotul de un albastru plat, apoi ies la balcon
As fuma o tigara de lumina�
Foto: Evelina MORARU
de Liviu JIANU
Sau mama, sau bunica, sau icoana,
Sau Dumnezeu, privind de la feresti,
Cum rupi din painea lumii, paine, mama �
La tine ma inchin, minune care
Stii dinainte ce nu stiu sa cer,
Ma apara, ma mangaie, ma doare,
Si-mi pune-n palma sufletu-i din cer �
Asa aram in fiecare clipa,
Perechi, perechi, cu palme aramii,
Doi ingeri falsi, tragand, intr-o aripa,
In urma-ne, o brazda de copii�
Foto: Andana CALINESCU
de Andana CALINESCU
Cum de altfel avea sa o faca si in primii ani de serviciu cand victorioasa avea sa duca la sera din parcul palatului, o colega ..o batrana colega de 44 de ani ..asa se vedea atunci de la inaltimea anilor de stagiatura ..acea colega, blonda platinata si vioaie, maritata cu un barbat cu 7 ani mai tanar, rautacioase colegele comentau pe infundate ..mda nu se purtau inca asemenea salturi si indrazneli ..pe acea colega avea sa o dea in leagan in incinta Palatului .. Copiilor..inca.. Valurile vietii s-au rostogolit si lectia avea sa ramana unica..
Je m-apelle �.
Pana la acea plecare, o asa zisa bursa de studii ..cu un program strans de nu se mai poate , vizite la importante autoritati ..in toate punctele Parisului � in aceiasi zi ..trasee complicate, insirate pe harta Parisului in puncte diametral opuse..curse contracronometru. La vederea programului .ajunsa in sfasit in camera mica de pensiune pe una din arterele aproape de centru ..o prietena draga venita sa intampine proaspata aterizata la Paris avea sa se mire sincer si sa se indoiasca de reusita realizarii periplului ..fara sa stie exact sa dea lamuriri� desi era incetatenita de cativa ani buni in orasul lumina. Noroc cu husbandu calatoarei..cand, dimineata sub dus, incepusera deja sa curga ceva lacrimi de neincredere in realizarea programului a sunat salvator telefonul din Ro si vocea cunoscuta a dat indicatii clare si precise.. ingineresti si de bun augur ..iei metroul din punctul cutare, cobori, schimbi urci, cobori�o sa fie bine, sterge-o... Ce ti-e si cu dragostea asta conjugala ..
Timpul a sters denumirea statiilor metroului parisian. Primul punct: obiectivul din Paris La D�fense
Aterizase seara pe aeroportul Charles de Gaulle ..si a fost intampinata de aceiasi generoasa si draga prietena exilata din Romania, din vointa tatalui de la varsta de 18 ani..os de domn. Si acum are in cap imaginea ochilor mari de un albastru de lacuri suedeze care priveau adanc de sub suvitele de par auriu metalizat care cadeau greu parca peste umerii unei copile, frumoasa ca in basmele cu printese..ea care chiar este din os de printz.. se poarta iar.. si care intreba plina de lacrimi cum sa pleci parasind mama si tara.. Anii au trecut si micutza printesa a haladuit prin lumea larga, speriind dintr-un inceput maicutzele dintr-un pension elvetian prin tumultul firii ei dar si prin inteligenta si apetitul pentru invatatura. Pentru rezultatele la bacalaureatul cumplit de greu � a fost laudata chiar si in presa locala, acolo printre cantoane.
Dupa primul soc al celor 20 de ani petrecuti departe una de alta ..si recunosterea cu greu sub aluviunile de tesut adipos ..plete blonde, palton lung ca un anteriu, mov inchis, fular gros, negru ..pe cap nu se mai stie ce matapasbaza, avea proaspata aterizata la Paris cu borseta atarnata de gat in care pazea ca o comoara bruma de bani si actele, mai ales, ..actele ..patita fiind de povestea altor doua colege care, plecate in Spania pentru o bursa de acelasi tip au fost jecmanite, ziua in amiaza mare, de tot ce aveau si s-au faut eforturi serioase pentru aducerea lor in tara.. Schimbare totala .. Da, de nerecunoscut. Asta este. Unii isi pastreaza acelasi chip o viata. Altii se schimba de la o zi la alta sau chiar in aceiasi zi fac fetze/ fetze in functie de cate si mai cate. Anii trec, nu iarta, sapa si duc cu ei diferitele chipuri si infatisari, masti trecatoare .. Era incotosmanata nu gluma calatoarea noastra aterizata in mijlocul aeroportului numai geamuri. Aeroportul era aeroportul Charles de Gaulle si lumina invaluia totul intr-o atmosfera ireala si cruda. Cea mai grea povara o avea insa pe suflet, calatoarea proaspat descinsa..povara singuratatii, ca o platosa rece si lunecoasa care-i ingheta inima. Ce visase ea, ce asteptase ea sa strabata lumea cu cei dragi de mana si iat-o poposind singura in mijlocul marelui oras..vai biata inima, naiva si toanta.
Asadar primul soc trecut ..avea sa plece spre centrul Parisului in noapte.
Luminile marelui oras invaluiau masina condusa ferm de prietena ei cu profil de amazoana sub casca balaie tunsa scurt dar care cadea cu aceiasi greutate ca in tinerete.. Era bogata aceasta prietena a ei acum ..mama de trei copii ca trei feti frumosi. dupa ce colindase lumea in calitate de ziarista. Avea sa dea in cinstea ei un mic dineu acasa in jurul unei mese rotunde intr-o nisa a frumosului salon unde dragi amintiri moldave, perne zaceau aruncate pe un mic divan de beizadea.. Dejunul era tipic frantuzesc cu dichis si rafinament, scrumbie albastra coapta
Foto: Dan MEGHERLICH
Dar sa revenim la masinile care curgeau ca intr-o suita muzicala .. luminile inotau ..era seara.
Era centrul Parisului sau era in miez de Bucuresti ..dupa orele 8 seara?
Nu era nimic nou, inima speriata incepea sa se linisteasca pentru biata pasare de curte dependenta pana la obsesie de cei doi ramasi acasa.
Era acasa...Era in mijlocul Bucurestiului ..deja ? Din prima seara? De unde stia? De unde simtea? D�j� vu? Ea, cea care, desi cele mai dragi si colorate amintiri si pline de tandra buniceala, le avea din anii cand alaturi de un bunic ca in povesti strabatea dealurile albastrui ale Moldovei pornind de usernici, cum zicea blanda bunica, pornind in zorii zilelor de vara de la scoala ascunsa de paduri din preajma Husiului inconjurat de podgorii pe dealuri batute de soare� Mai tarziu, calatorind de voie de nevoie prin multe orase ale tarii avea, cu toata dragostea si admiratia pentru frumusetea specifica a acelor orase, avea asadar sa simta ca nu este acasa, decat pe asfaltul Bucurestiului pe care nu l-ar fi tradat niciodata.. Lumina oraselor .. Si in tara, fiecare oras il percepea diferit.
Lumina rece, clara a oraselor din Ardeal sau, lumina aurie, molateca a Craiovei bunaoara.
E drept, viata nu a pus-o in fata unei astfel de drastice alegeri, dar a stiut intotdeauna in forul ei interior ca oricat de multe sunt chemarile din adancuri pentru acei strabuni nestiuti, ..cerul ei este acela de acolo, de deasupra Bucurestiului . Bucuresti, oras frate mai mic al Parisului, chiar daca, acum jumulit, jegosit si impestritat cu inalte constructii de sticla aiuritoare mai poarta doar palide vestigii ale farmecului trecut.
Acolo, in prima zi ajunsa in La D�fense avea sa traiasca bucuria si surprinderea aflarii in fata unui oras al viitorului langa un superb arc modern si gigant ..alta structura, alt oras...rupt ..de batranul vesnic tanar oras Paris.
Putinul timp ramas intre intalnirile profesionale, primirile acelea pline de curtoazie, ajunsa in cartiere vechi unde printre vile pasnice deodata rasarea o cladire importanta unde aveau loc discutiile cu profesionisti care desfasurau retorice jerbe de cunostiinte in fata unui singur vizitator de parca aveau in fata un auditoriu numeros. De, sa nu uitam ce datoram civilizatie si gandirii carteziene si de unde ni se trage acel salt urias al crearii unui stat modern in mai putin de o suta de ani. Balsam pe biata inimioara pentru biata franceza de lemn. prinsa din zbor si
de drag ..din pagini de carte citite..din cantecele auzite ..din, din toate . Mda ..nu toti le au cu talentul la invatat limbi straine� desi acea rusa facuta constiincios cu un profesor care nu dadea nota decat la sfarsitul trimestrului, nu care cumva matapasagaile de elevi sa invete numai pentru nota, auzi dumneata, ..acei amari de ani de rusa invatata totusi niste ani buni, aveau sa se stearga cu hotarare dusi de tavalugul istoriei, din memorie.
A nu se intelege Doamne sfinte ceva referitor la marea literatura rusa citita de altfel in traduceri excelente in romana. Asadar cu franceza a mers.. E drept, pe strada mai dureau cateodata mainile ..cu sotul dragei prietene, francez de origine ..conversatia a fost redusa rau. Pacat ..Merita o conversatie mai calda . Dar, acolo ca si aici pe asfaltul Bucurestiului, oriunde ..in centru, printre marile cladiri armonioase, nu prea inalte asezate intr-o ordine celebra. care -ti permiteau orientarea rapida,..armonia, eleganta,..lumina,.toate era prietenoase si cunoscute doara ca la o scara mai mare mai grandioasa cu multa lume cu fete straine.spanioli ..chinezi ..indieni si alte natii venite din patru zari de agitandu-se de jur imprejur jur imprejur, intr-o alunecare zgomotoasa si invaluitoare. Erau zile reci ..mohorate de noiembrie ..dimineata din subsolul pensiunii pazite cu strasnicie de un indian ajuns la receptie, prea putin amabil ..se pleca la drum pe strazile pietruite si incepea traseul zilei respective din Paris. Bineinteles, incepea calatoria cu metroul, memoria a sters denumirea statiilor, valurile amintirii nu mai aduc la sprafata decat statiile pline de lume adusa din toate colturile lumii, grabita, ..lungile tuneluri. ..faianta marunta d pe pereti ..patina timpului ..atmosfera de romane politiste .. spre deosebire de minunea de afara .. de solemnitatea altor statii de metrou din alte parti.. din alte tari ..aici totul era deja obosit ..folosit ..uzat ..obisnuit ..intrat in rutina.
Dupa amiezele, dupa orele 16, cand se aprindeau deja felinarele ca in vechile stampe si strazile luceau sub ploi reci si usoare ..era noiembrie .. dadea tarcoale nefericita, ca nu era rost de nici un spectacol de opera, in scurtul timp cat statea acolo.. tarandu-si cuminte singuratatea dupa ea. Macar sa fi putut vizita, sa vada cu ochii ei plutind pe plafon gratios si halucinant picturile lui Chagall.
Strabatea constiincios lungul Champs Elysses, se rotea privind fara sa aiba habar de adevarata valoare a bijuteriilor de firma insirate in magazinele de lux din Place de la Vendome. Obeliscul din mijloc se decupa in apus.
Deja era foarte hotarata si amana totul pentru a vedea totul pe indelete la o urmatoare revenire .. asa ca fara graba in putinul timp avut la dispozitie si cu drumul deja invatat a vizitat muzeul Louvre de cate ori a putut in putinele zile fara sa aprecieze de fel acea ciudata cladire de sticla, piramida construita din cine stie ce motive in mijlocul curtii palatului care adaposteste minunatele colectii de arta ..
Grupuri peste grupuri ..lumina care cadea orbitor ..iar lumina.. Afrodita care se decupa, matuita de parca sidefiul marmurei patinate
se vreme avea moliciuni de piele si matase, ..perfecta ..pe fundal rosu ..rasarea dintrodata ..rotindu-te in jurul ei intelegeai triumful tineretii vesnice asupra timpului necrutator.. dupa ce fusese desenata in ore lungi de atelier in anii de pictura dupa mulaje de gips.....
Cuvintele se tocesc, obosesc, cand frumusetea atinge perfectiunea� In mijloc, ascunsa in cusca de sticla inconjurata de flashurile aparatelor turistilor, misterioasa, calma si senina ca o statuie budista ..Mona Lisa.. dialogul dintre ochii enigmatici ..zambetul abia schitat ..frumusetea mainilor ca in vechile icoane canonice ortodoxe, odihnindu-se impacate si ..dulceata peisajului din spate pierdut in departari ..totul in acel sfumato care a adus atata vraja si dulceata in portretele lui Da Vinci ..
Avea sa tropaie nerabdatoare trei zile la rand..drumul era clar invatat ..metroul ..iar metroul .. Uluita, cu mintea nauca si punga goala ..avea sa umble printre cartile din librariile din incinta muzeului ..pierzandu-se visator in fata unui afis pe care l-a recunoscut,vazut in paginile revistei Romaniei Literare pe vremea cand cumpara sistematic revista si rupea hotarat jumatate, din motivele cunoscute, tributul dat partinicelor deziderate . Acolo, in acele pagini ramase pentru citit, era prezentat alfabetul pisicesc, fiecare litera fiind construita din micutele feline � Costa 90 de franci ..afisul. Acasa, o astepta un copilas ale carei simpatii erau hotarat indreptate spre micutele feline�
Pentru copilasii de acasa ..nepoti si fiu avea sa-si burduseasca la propriu bagajul cu ajutorul generos al acelei dragi prietene ..cu jucarii luate de la un magazin aflat la un colt de strada.. Si acum de pe rafturile bibliotecii copilului ajuns copiloi, ticaie obosit si aiurea dupa legi scapate de scurgerea nemiloasa a timpului, inventat de noi acest timp .. pentru a ne masura ce? .. un avion ceas.. Bagajul devenit voluminos avea sa uimeasca vamesa de la Otopeni la intoarcerea in tara dar care vamesa la auzul declaratiei calatoarei renuntase hotarat sa scotoceasca in bagaj uitandu-se la fatza de fraiera .. nu prea parea nici de contrabandista, nici de buticareasa care face Turcia. ..Trasnaie.. E drept erau si multe hartii serioase ..
Cu convingerea nestramutata ca revenirea va exista ..desi inca nu, inca nu....avea sa ia la pas strazile destul de pustii in zilele de lucru, sa urce singura in Turnul Eiffel, sa priveasca marele oras prin luneta � Parcul era rece, ziua gri, cenusie .. ca si tristetea si singuratatea din sufletul ei .. Privea marea de acoperisuri albe..fara uimire, le stia si nu le stia ..calatorise de multe ori prin paginile balzaciene sau cu Hugo sau.. sau .. Ciudatenia era alta Era acolo .. Ea care visase intr-o dimineata un vis superb prin aiureala lui ..un zbor peste cladirile parlamentuui londonez.. E drept ceva mai tarziu in ani, avea sa regaseasca imaginea acelor cladiri ..dar nu la Londra, ci la Budapesta ..cladire construita dupa celebrul model englez
Da, seara pe Champs Elysee avea sa mearga la pas cu o ruda draga, acum plecata dintre noi ..acea ruda avea sa o regaseasca pe bancile din fata Ateneului bucurestean luandu-si parca ramas bun.. cu putin inainte de a muri ..venita singura in tara dupa o operatie cumplita .. �
La mica distanta pe Calea Victoriei intr-o dimineata rece de primavara fiica ei i-a spus calatoarei noastre prin Paris cu cativa ani inainte la o vizita in tara: aici ma simt bine ..aici, pe aceste, locuri simt ca este locul meu. aici oamenii sunt buni.. Dupa ..20 de ani ..in care viata i-a oferit. bucurii ..calatorii, iubire � Cat despre calatoarea in metroul parisian nu ar mai fi multe de spus.. si-a luat frumos insingurarile ei si si- a adus aminte de pasarea cu aripi stravezii care traieste toata viata in zbor si nu atinge pamantul decat atunci cand moare.
De acea pasare avea sa vorbeasca recent Florin Piersic citandu-l pe Radu Beligan intr-o dedicatie dragei artiste Emilia Popescu despre care pe drept au zis unii ca poate fi o noua Elvira Popescu.
Aripile stravezii ale acestei pasari se deschid larg, larg si sus aproape de nori, imprumuta culoarea cerului pentru ca, soimul cu clont ascutit si ochi rai, al dorului de departari de peste mari si tari sa nu-i smulga inima din piept si sa astepte cuminte alte ceasuri cand pasii calatoarei prin metroul parisian din randurile de mai sus, cine stie, vor mai strabate agale cheiul Senei privind la apele ce curg lenevos sub soarele amintirii zilelor de toamna.
In inima calatoarei prin metroul parisian rasuna versurile cantecelor lui Prevert si glasul lui Bourvil inconfundabilul povestitor cu umor si duiosie a bucuriei de a trai.
Foto: Alina SAVIN
www.geocities.com/nicolae_coande
Craiova, 2007
Vineri 16 martie, ora 14, barul Magnolia (Str. Fratii Golesti,
fosta Reforma agrara, langa Piata Centrala), poetii,
ba chiar si scriitorii, debuteaza la Primavara
poetilor. Vor citi si vor bea o bere calda toti poetii
slabi din Craiova. Recital poetic Valentin Mihali din
poetul languros si pornograf Emil Brumaru. Autorele
romanului licentios Abisex, Sorin Vidan, va fi prezent
el insusi!
Nu garantam Viagra...
Nicolae COANDE
www.geocities.com/nicolae_coande
de Liviu JIANU
Cu �Oglinzile...� profesorului de limba romana, romancierului, criticului, poetului, eseistului, prozatorului, mentorului, dascalului, si asa mai departe, dar nu in cele din urma nemembrului Academiei Romane, ceea ce ne mira � cu oglinzile domnului Barbu Marian, nu in fata, ci in profil, in ureche - caci numai o ureche trebuie sa fii, pentru a asculta tot ceea ce iti sopteste pana profesorului Barbu, ajuns la varsta contemplatiei daruite � ne asumam riscul de a ne oferi timpanul vecinilor de iarba. Pentru ca �peste mormintele noastre va creste iarba� � spunea poetul american Walt Whitmann.
Textul intreg al cronicii de carte se poate citit la biblioteca.
FELICIA ANTIP -
Aventuri ale constiintei de sine
Cartea Feliciei Antip - 'Aventuri ale constiintei de sine' publicata
la editura HASEFER este un prilej de calatorie si delectare
spirituala, o ocazie de a invata si de a-ti pune intrebari. Reunind o
selectie din articolele publicate de autoare de-a lungul ultimelor
doua decenii 'Aventurile' il poarta pe cititor in lumea scriitorilor
si ganditorilor evrei care si-au trait destinul si au reflectat in mod
diferit conditia de evrei si de oameni in operele lor. Gama
personalitatilor si a operelor analizate de Felicia Antip il poarta pe
cititor de la redarea destinelor tragice ale ganditorilor germani ca
Theodor Lessing a caror viata a fost curmata de Holocaust, trecand pe
la supravietuitorii ororii care au contribuit la renasterea culturii
europeene si chiar germane dupa conflagratie ca Paul Celan, la
scriitori fara de care literatura americana de astazi nu ar fi ceea ce
este ca Philip si Henry Roth si Saul Bellow si pana la reprezentanti
de marca ai literaturii israeliene ca Amos Oz si David Grossman. In
mod oarecum programatic nu sunt inclusi scriitori de limba romana,
scopul ciclului fiind sa aduca in fata cititorilor si iubitorilor de
cultura romani scriitori nepublicati sau mai putin publicati in
Romania, cel putin la data aparitiei articolelor. Dincolo de valoarea
cognitiva insa, cartea pune in permanenta intrebari si daca in unele
momente ca cititor doresti sa argumentezi cu o idee sau o perspectiva
anumita, este vorba despre o provocare intelectuala la dialog, un
dialog cultural si uman intens si in nici un moment lipsit de interes
Dan ROMASCANU
Suceava, 2007
15 martie
-ORA 15 � BIBLIOTECA BUCOVINEI �I.G.SBIERA�
Salon de identitate culturala �TU CINE TE CREZI?�
�POEZIE-DESTIN SI ANTIDISCRIMINARE�
-ORA 17 � MUGURASUL � CONCERT EXTRAORDINAR �n Sala de Arte a Bibliotecii Bucovinei a GRUPULUI DE ARTA TRADITIONALA de la Scoala Generala cu clasele I-VIII nr.1. Suceava.
-ORA 20 � POEZIE IN GANG: � TINERETE, POEZIE, MUZICA, MODA DE ANCA� Cu participarea Dr. I.C.Corjan, Dr. Mariana Boca.
16 martie
-ORA 15 � MONITORUL DE POEZIE: �ARTA, LITERATURA, CULTURA SI MASS-MEDIA�. Vedetele de la Colegiu alaturi de vedetele de la Monitorul de Suceava.
-ORA 16 � Complexul Muzeal �BUCOVINA� Sectia de Stiinte Naturale din PARCUL CENTRAL: �PAUL CELAN. CONSTANTIN STEFURIUC. RECITIRI�
-ORA 17 � BIBLIOTECA BUCOVINEI : Lansarea volumului �LA LUMIERE ET SES OMBRES de MARLENA BRAESTER, EDITIONS JACQUES BREMOND.
Lecturi din poeti francofoni: RUXANDRA CESEREANU, MARLENA BRAESTER, LUIZA PALANCIUC, ANGELA FURTUNA.
-ORA 11 � Complexul Muzeal �BUCOVINA� � SALA LECCA MORARIU COLOCVIUL LITERAR SI CENACLUL �MON GAVROCHE LITTERAIRE�:
DESPRE APARAREA LIMBII ROMANE SI FENOMENUL LITERAR DE LA COLEGIUL �PETRU RARES�
Invitati:
PROF. UNIV. DR. ION HORIA BIRLEANU, PROF. UNIV. DR. SANDA-MARIA ARDELEANU, PROF.UNIV.DR. MUGURAS CONSTANTINESCU, CONF. UNIV. DR. AUREL BUZINCU, PROF.UNIV.DR. ELENA BRANDUSA STEICIUC, PROF. UNIV. DR. SABINA FINARU, PROF. UNIV. DR. MIRCEA A. DIACONU, CONF. UNIV.DR.I.C.CORJAN, CONF. UNIV. DR. MARIANA BOCA, ASIST. UNIV.DRD. GINA PUICA
ALATURI DE PROFESORI DE LIMBA SI LITERATURA ROMANA DE LICEU SI GIMNAZII, SCRIITORI, STUDENTI SI ELEVI
LECTURI DIN MANUALUL DE LITERATURA: NICOLAE TZONE, IOAN S. POP, CRISTIAN POPESCU
RECITAL DE PIAN : PAUL MUSTATA
-ORA 14 � MANASTIREA �SF.IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA�
� POEZIE SI DIVINITATE�. LECTURI DIN CONSTANTA BUZEA, CONSTANTIN HREHOR, SAVATIE BASTOVOI
-ORA 18.30. POETII TINERI ON LINE LA RADIO TOP 91
-ORA 21 � UNDERGROUND CLUB �POEZIE SI ARTA MULTIMEDIA PE INTERNET� participa OrasulSuceava.ro(Gheorgita Macedon), NordLitera(Liviu Clement), News Bucovina(Mihaela Buc?inescu)
18 martie
-ORA 11.30 � COLEGIUL �PETRU RARES� - INCHIDEREA FESTIVALULUI LE PRINTEMPS DES POETES DE LA SUCEAVA.
Prezentarea revistei ?i a blogului �MON GAVROCHE LITTERAIRE� http://www.freewebs.com/mon-gavroche-litteraire/
RECITALUL DE GALA AL TINERILOR DIN CREATIA PROPRIE SI DIN MARI POETI ROMANI SI FRANCOFONI
-JAM SESSION . POEZIE SI JAZZ
Ramnicu Valcea, 2007
Joi, 15 martie
- ora 11.00: Biblioteca Judeteana, Sala de Copii - Agora Micilor Recitatori.
- ora 17,00: Biblioteca Universitatii "Constntin Brancoveanu � �" A travers Paris� � program audio-video.
- ora 19,00: Biblioteca Judeteana - Spectacol de Teatru "Les Giocondes" de Brigitte Louveaux, sustinut de Teatrul Municipal "Ariel".
Vineri, 16 martie
- ora 16.00: Liceul Matei Basarab , Sala de Festivitati - "Agora Tinerilor Poeti � Intalnire cu muzele". Coordonator prof. Lia Popian.
- ora 16.00: Biblioteca Judeteana, Sala Eugen Cior`scu - "Interpretarea Textului". Coordonator prof. dr. Ion Predescu.
- ora 16.30: Biblioteca Judeteana, Sala Universitarilor - "Poetul in cetate" intalnire cu poetii valceni si invitata lor, poeta Ioana Dinulescu de la Radio Craiova.
- ora 17.00 - "In gradina la profu de mate", acasa la profesorul Dragos Constantinescu.
- ora 17.00: Sala "Antim Ivireanul� a Complexului Cultural Episcopal - "Agora Poeziei Religioase�. Coordonator Dana Radulescu
Sambata, 17 martie
- ora 10.30 : Biblioteca Judeteana, Sala Eugen Ciorascu - "Putem sa nu (mai) iubim poezia?" . Coordonator conf. dr. Ioan St. Lazar.
- ora 17.00: Parcul Mircea cel Batran, Cafeneaua Ariel, Parcul Zavoi - "Agora Poeziei Romantice". Coordonator prof. Marinela Capsa - Teatrul Municipal "Ariel".
Duminica, 18 martie
- ora 19.00: Hipermarket Mall - "Agora Poeziei Europene" cu participarea membrilor valceni ai Uniunii Scriitorilor din Romania. Coordonator Doina Migleczi, Teatrul Municipal Ariel.
"Charles Marville", http://updateslive.blogspot.com/2007/03/charles-marville.html
Eug�ne Atger, � la Grappe d'Or
http://updateslive.blogspot.com/2007/03/eugne-atger-la-grappe-dor.html
Foto: Mariana SHMILOVICI
Dialogul cu voi va imbunatati revista
Construim si revenim..:)
[email protected]
va aparea dupa 1 apriliie
si va vorbi despre
ZEI