|
|||||||||||
|
de Marius DOBRIN
Sau ne va reuni!
Sufletul pereche are sens si dincolo de Styx? Sta in puterea noastra alegerea? Sufletul pereche este unic? Eu cred ca nu. E doar o chestiune de destin daca intr-o viata il intalnesti sau nu, daca descoperi doar unul sau mai multe.
Nunta este un legamant.
Eternitatea poate aduce un altul..
Nunta inseamna speranta.
Doar timpul ca va contoriza confirmarile si dezamagirile. Iar o noua sansa este totdeauna posibila, un nou legamant.
O nunta este celebrarea sperantei de fericire. In spate ramane o ruptura, in fata se zareste imensitatea unui drum impreuna.
Se alcatuieste o noua echipa, mirii, nasii, prietenii. Nunta devine o referinta in istoria unei familii.
Intre nastere si moarte, nunta e un moment care aduna la un loc pe cei de-un neam, pe cei de-un sentiment. Nunta ca o pregatire pentru nastere, nunta ca o precautie in fata mortii.
Nunta este ceva mai profund decat industrie, este ceva mai poetic decat un ritual, este ceva care scapa unui obiect de studiu.
Nunta este o stare de gratie.
Ica CHITU
Oana MEA
Marius DOBRIN
Andreea DEMIRGIAN
Andrei MEDINSKI
Gilad BENARI
de Andreea DEMIRGIAN
Dusan BAISKI
O familie de pietrari de prin zona mediteraneana a Europei, a venit inspre Ardeal, unde era si marmura destula si erau si oamenii indeajuns de pricopsiti ca sa poata comisiona meseriasi sa le ciopleasca monumente. Bineinteles ca n-au venit de bine ce le era acolo de unde au plecat. Nu cred ca se mai stie de unde au venit. Tata spune ca noi suntem romani, e inutil sa ne batem capul cu intrebari la care nu ne va raspunde nimeni. In neamul asta pare ca ar pluti un cod al tacerii care imi aminteste de omerta. Nimic important nu se vorbeste vreodata deschis, totul se pregateste in tacere, desi toata lumea stie clar ce se pregateste. Feciorii marmurarului venetic nu aveau pamant prea mult. Se face asa ca unuia dintre fii lui Ion, pe nume Teodor, ii
Madalina IORDACHE
Oana CATANOIU
Oana MEA
Mircea NASTASIE
Evelina MORARU
Ion MARIA
Uca Maria Iov Broussarte
Simone GYORFI
2: Am vazut multe trupuri"
Irael
Geta HANNA
Vlad SOLOMON
Problema grea. Teodor vorbeste cu varu-sau Iosif...Vorbesc unul cu altul si-si zic "aud ca merg oamenii in America, e locul unde poti sa faci banii de pamant inainte sa mori..., si-oi merge si eu cu tine".
Cu Valeria a fost o intelegere in cateva cuvinte: "Am sa ma duc in America...sa fac bani. Cand am sa am banii sa cumpar pamantul, am sa vin sa te iau. Ma astepti?" "Te astept". Valeria a asteptat din 1914 pana in 1923, timp in care Toderica a lucrat prin minele de carbuni ale companiei General Graphite din Pennsylvania si din Ohio, impreuna cu varu-sau, Iosif Baiduc. S-au intors amandoi acasa, in Bihor, atunci cand au strans destui bani. Teodor a mers cu ei la domn' Laza. "Am banii, am muncit si i-am adunat, numai ca piciorul asta mi-e intepenit la genunchi de cand a cazut mina pe noi. Eu am avut noroc mare ca am scapat cu viata, m-au operat doctorii de mai multe ori, mi-au luat piele de pe spate sa-mi puna la genunchi ca sa nu-mi taie piciorul". "Draga Toderica, stiu ca banii se fac greu, dar tie nu banii iti trebuie, ci pamantul". Teodor si Iosif au cumparat cam tot ce era de cumparat in zona, dar niciunul dintre ei nu a priceput vreun avantaj de pe urma proprietatilor imobiliare. Chiar dimpotriva, la un moment dat, le-a luat Statul tot ce aveau. Fiind neamuri de muncitori, ne-chiaburi, atat Teodor cat si Iosif au fost absolviti de cei doi ani regulamentari de Canal. Teodor si Valeria au avut sase copii. Unul dintre ei e tata. Despre America, da, e locul unde poti sa faci banii de pamant inainte sa mori.
Narcisa TURONY
Adrian GRAUENFELS
Ciudatul"
Dina CALIN
Oana MEA
"Sotul ocupat"
Andana CALINESCU
Nick DARASTEAN
I.C.
de Dusan BAISKI
Evelina MORARU
Textul intreg poate fi citit in Biblioteca. Un click aici
Rozi BAKO
Cineva deschise cateva geamuri si dinspre ulita razbatu ciripit de vrabii. Parca lovit de taria aerului de dimineata, Pista tiganu ataca in forta o hora sarbeasca.
� Asa, Pista, asa, sa crape dusumelele ! � urla nasul, pocnindu-si degetele deasupra capului si dadu sa se ridice. Dar se opri brusc. Mainile ii cazura inerte pe langa trup. isi cobori incet privirea spre sticla cu tuica de pe masa. incerca s-o apuce. Capul se inclina usor spre umarul drept. Privi mustrator la recipientul ce parea ca se indeparteaza. Simti cum i se taie picioarele.
� F�te-te-as� � ingaima, dupa care se prelinse incet intre scaun si masa.
� Ti-am spus ! � ii suiera nasa la ureche, incercand sa-i des-prinda mana pe care acesta, in cadere, i-o inclestase de un picior. Ti-am spus !
Il pocni puternic peste cap.
� Haide c-au ajuns magarii, nenorocitule !
In lumina albastrie a zorilor, afara se intrezareau spinarile a doi magari legati la o tiliga.
�Trebuie sa ma tin tare !� � isi dadu mirele curaj. Prin partea goala a paharului intrezarea chipul deformat al lui Ihliebedih. Apoi nu-l mai vazu decat in momentele in care intre ei nu se interpuneau siluetele unduitoare si, totodata, provocatoare ale femeilor din lantul dansatorilor. De fapt, barbat nu era decat Bogdan, cel care conducea hora. Ceilalti barbati fie zaceau cu tamplele sau fruntile proptite in mese, fie priveau absenti,
Mihai MIHALSCHI
Viorel MURESAN
Nelu FERMAN
Nusa ILISIE
Dragos VIERU
Liviu MIRCEA
Adrian RACHIERU
Narcisa TURONY
[...]
Mirele se intoarse catre Stanca. Femeia zacea in aceeasi pozitie, cu fruntea lipita de masa, si sforaia. Se uita spre nasa. Marina ii zambea si ea, aratandu-i de trei ori cate zece degete plus altele patru.
O palma peste spate il dezmetici. sirul de dansatoare, cu prie-tenul sau, Bogdan, in frunte, ajunsese pe neasteptate in spatiul dintre miri si perete.
� Acusica incheiem ! � ii striga soacra la ureche, continuand sa joace si sa gafaie plina de transpiratie.
Protapit dinaintea lui Pista tiganu, Bogdan scoase o bancnota de cinci sute de mii, o scuipa si o lipi de fruntea tuciuriului. Cu gura pana la urechi, Pista prinse subit putere. Burduful acor-deonului se desfacea intre bratele sale larg, mai gata sa se rupa in doua. tiganul marise considerabil ritmul. Femeile continuau sa danseze. In sala plutea un miros nedefinit de amestec de tuica, vin, bere, transpiratie si voma. Din cand in cand, cate-o gospodina se desprindea din hora si se prabusea franta pe scaun. O alta, intrucatva odihnita, ii lua repede locul. Lumina de afara devenea tot mai puternica, estompand stralucirea becurilor din Caminul cultural. Privirile celor din sala se intorceau tot mai des catre ulita. Magarii prinsesera viata si incepusera sa manance iarba din tiliga.
[...]
O data muzica iesita in strada, ultimii barbati treji din sala
Tom KINTER
"Baile Herculane"
Erica KELLER
Gyorfi-Deak Gyorgy
Anselmo"
AWOL
Nasa Marina umplu un pahar cu apa si se apropie de urechea lui Marco.
� Treizeci si patru de mii ! � ii sopti, aratandu-i spre poseta pe care o tinea stransa la subsuoara. Sa fie cu noroc ! Socrii au cotizat gras�
Nu termina tot ce avea de spus. Stana se foi pe scaun, ofta din rarunchi si, in cele din urma, se indrepta de spate. Perisorii fini si negri de pe buza de sus mai pastrau destule fire din zaharul-pudra presarat pe prajituri. Una dintre lentilele groase ale ochela-rilor era pe jumatate acoperita cu frisca. Stanca isi miji ochii, mai rasufla o data adanc si-si lipi iar arcadele de masa. Unul dintre pantofii pe care?i tinea in poala ii cazu pe podea si se rostogoli sub scaun.
in usa Caminului se itira cativa dintre cainii care dadusera toata noaptea tarcoale in strada. Paia bucatarul le mai azvarlise niste oase, insa acestea nu fusesera indeajuns de convingatoare pentru foamea patrupedelor. seful haitei, un maidanez alb cu negru, cu o ureche ce parea a fi rupta dupa felul cum atarna, isi facu putin curaj si patrunse in sala. De aici pana la primul scaun gol si pana la prima masa incarcata cu resturi de carne, sarmale, ciorba si prajituri nu mai fu decat un singur pas. Cineva arunca insa cu o farfurie. Lovit, cainele sari de pe masa chelalaind si disparu in strada, urmat de haita.
[...]
� Mirii pe masa ! � striga nasa si chiui apoi cat o tinura bojocii.
� Pe masa, pe masa ! � ii raspunsera femeile tipand.
Marco o lovi iar cu cotul pe Stanca. Din poala miresei se rostogoli si cel de-al doilea pantof. Coronita si voalul se desprinsera de tot din parul femeii si doar blaturile tortului din fata, acolo de unde se taiasera cateva felii pentru cei mai pofticiosi, aminteau ca tortul era tort, iar coronita � coronita.
� Nu poate fina, sa urce nasa ! � racni Ihliebedih.
� Si ce daca ? � intreba careva. E totuna�
La ora aceea, majoritatii ii era totuna.
� Hai, sus, pe masa !
Marco se ridica. Atinse cu piciorul ceva moale. Privi alaturi. Nasul dormea dus, sub scaun. Langa el, seful haitei de caini ii lingea voma.
� Hai, Marco, sus, sa te vedem.
Marco urca pe scaun. in clipa in care puse piciorul pe masa, de sub haina ii aluneca revista porno a lui Ihliebedih. Ii ingheta sangele in vine. Dura o vesnicie pana cand ii fu limpede ca revista nu se va opri pe masa, in vazul tuturor. Se linisti abia cand poza cu femeia goala de pe coperta cazu sub masa, alaturi de nas. Atunci incepu si Pista tiganu sa traga vartos de burduful acor-deonului. Atmosfera se incinse din nou.
� Nasa pe masa ! Nasa pe masa ! � scandau cateva femei cu obrajii plini de flacari.
� �pe masa� pe masa� le raspunsera in cor cativa barbati treziti din somn, cascand.
Marina nu se lasa rugata. Se prinse de spatarul unui scaun si ridica un picior.
� Coronita, puneti-i coronita si voalul�
O femeie lua coronita de langa tortul miresei si o indesa pe cocul ca de activista de partid al nasei. Coronita cazu cu tot cu cele doua-trei agrafe ramase si parul negru al Marinei se prelinse valuri-valuri peste umerii dezgoliti. Marco o privi lung, cu ochii sclipind.
Magarii pornira sa raga in duet.
� Hai, dati-i drumul !
Mirele o apuca pe nasa de mana. O luara peste mese, fara sa le pese de farfurii, de bolurile cu ce mai ramasese din ciorba de potroace, de tavile cu prajituri si friptura.
� Dansati, dansati�
Maestrul de ceremonii nu era altcineva decat Ihliebedih, cu pometii sai mari si imbujorati ca doua piersici. Mirosul de lavanda ajunse pana la nasul lui Marco. Neamtul mirosea intotdeauna a lavanda.
O apuca pe Marina de mijloc, in pasi de dans, invartindu-se din cand in cand, atent sa nu calce vreunul din ei in gol. Ajunsera la masa de langa usa. Acolo fura luati pe brate de femei si dusi in tiliga.
Atunci Marco o prinse pe Marina de brat si o trase brusc inspre �Mercedes�. Descuie portiera, o impinse pe nasa in masina, urca precipitat, porni caii-putere si, in chiotele nuntasilor, �Mercedesul� demara in tromba.
O luara inspre soseaua principala, iar de-acolo, spre granita. Spre Cenad. O vreme, nu spuse nici unul nimic. Marina casca de zor. Marco reusi sa-si aprinda o tigara. Duzii alergau bezmetic de-o parte si de alta a soselei. Trecura prin Cenad ca vantul. Lui Marco nu-i pasa nici de politistul aparut din senin in mijlocul soselei, nici de caruta ce traversa agale soseaua, in plin centrul satului, aproape de biserica ortodoxa. In cateva minute lasa in urma cateva gaste calcate si fosta Zootehnie, cu grajduri aliniate de-o parte si de alta a panglicii de asfalt. Cu vreo cateva sute de metri de catunul numit Icar, dupa numele abreviat al fostului institut de cercetari agricole, se auzi un bubuit. Cu greu reusi Marco sa tina volanul drept. Frana puternic.
� Uite ce vaci frumoase ! � bombani Marina, cu ochii holbati la o cireada de vaci Siementhal ce pasteau la marginea soselei. Dar nu e
http://gilad.deviantart.com/gallery/
� Baga-ti ceva-n vacile tale ! � urla Marco si cobori.
Era evident : avea pana la roata din dreapta fata. Deschise portbagajul. Scoase de-acolo roata de rezerva si o arunca jos. Spre disperarea sa, aceasta cazu moale. Cerul incepu sa se apropie de Icar, de fosta unitate militara de graniceri, de fostul turn de paza si chiar de duzii de la margine.
� Mergem pe jos ! � decreta Marina. Bani avem destui. Treizeci si cinci de mii de euro� Un concediu de milioane, nu-i asa, iubitule� Dar unde mi-i poseta, poseta meaaaa ! � urla.
Mirele o privea nauc.
� Care poseta ? � se mira acesta. Pai�
� Ti-am dat-o tie, nenorocitule ! Ce-ai facut cu ea, nenorocitule ! Concediul meu pe Coasta de Azur s-a dus dracului, concediul meu�
� Mai taci odata, ca nu tu ai pierdut banii, ci eu.
� Cum tu, nenorocitule ? Nu a fost planul amandurora ? Crezi ca ti-ar fi dat soacra-ta treizeci de mii numai sa-i iei fata de ne-vasta ? Nu, eu am aranjat totul, eu i-am lamurit, nenorocituleeee�
� Mergem pe jos si tot trecem de vama.
� La ce sa mai mergem ? Ca nu avem nici un sfant !
� Am eu doua mii si ceva, ca doar nu ti-am dat toate plicurile cu daruri � incerca Marco sa salveze situatia si o privi gales, cu speranta ca iubita lui il va ierta. Nici acuma nu-si dadea seama cum de uitase de poseta Marinei. Stia ca i-o daduse, insa nu stia ce facuse cu ea.
� Cum sa mai merg cu tine, ca nici roata de rezerva nu esti in stare s-o repari la timp ? Ce facem cu doar atatia bani la mare, nu te gandesti, creier de gasca ? Vaiiii, ce mi-ai facut !
Marina se puse pe plans. Marco lovi cu piciorul in roata sparta.
� Trebuie sa mergem in sat. Sa chemam pe careva sa repare roata.
O luara obositi si plini de nervi spre Icar. Un stol de ciori trecu croncanind pe deasupra lor. Soarele se ridicase deja binisor pe cer si anunta o zi fierbinte si plina de praf. Un tractor ara de zor unde-va spre orizontul dinspre padurea Cenadului, spre nord-vest. Apoi nu se mai auzi nici acesta. Patrunsera in catun. tipenie de om. Geamurile fostei cazarmi erau batute in cuie. in deapta, cladiri parasite. Nu li se auzeau decat pasii tarsaiti pe asfaltul soselei. Se oprira amandoi in acelasi timp, nedumeriti si nehotarati. in aceeasi clipa de liniste auzira muzica. Era o muzica foarte cunos-cuta. Semana cu muzica pe care o canta Pista tiganu�. Se intoarsera concomitent. Le era limpede ca sunetele veneau dindaratul lor. Intr-adevar, spre Cenad, pe linia soselei, intre cele doua siruri de duzi ce se pierdeau in negura de la marginea satului, se zareau doua faruri. Spre ei venea o masina. Cum se apropia autoturismul, muzica se auzea tot mai tare.
� Asta-i Pista ! � exclama Marco.
Marina isi desprinse din par coronita de mireasa si voalul si le arunca in santul de la marginea soselei.
Muzica se auzea tot mai limpede. Si tot mai limpede distingea Marco si melodia. Era in mod evident o polca. Farurile deveneau din ce in ce mai mari. Faza lunga in plina zi. Marco si Marina se dadura pe marginea drumului, fluturand din maini. Autoturismul nici gand sa opreasca. Se apropia ca o masina de Formula 1.
� Ce dracu� asta� � mormai Marco nauc.
Abia in dreptul lor frana autoturismul. Dar nu se opri. Geamul uneia dintre portiere era lasat in jos. Pe acolo zarira pentru o clipa chipul imbujorat al lui Ihliebedih si fata intunecata a lui Pista tiganu� aplecata peste foalele in miscare ale acordeonului. si tot pe-acolo zbura afara un obiect albastru. Si flutura o mana. Marco simti in nari o dara usoara de miros de lavanda. Nu mai incapea indoiala. In masina se aflau Ihliebedih si Pista tiganu�. Auto-turismul disparu pe curba ce urma capatului de sat.
� Asta-i poseta mea ! � tipa Marina si se repezi sa ridice obiectul de pe panglica de asfalt. Cotrobai infrigurata. Banii� au furat banii� vai, mi-au furat toti banii, nenorocitii, mi-au furat toti banii�
� Ne-au furat � accentua Marco, mijindu-si ochii la ugerele cat roata de la car ale vacilor Siementhal ce pasteau la marginea drumului.
de Oana CATANOIU
singura idee de vesnicie este casatoria
Ceva mai mult de un inel
in care se invarte nu numai un deget
ci o familie intreaga,cu tot cu leafa
nu poate exista
Pentru cei care viseaza
singura idee de vesnicie este sinuciderea
orice relatie devine legenda dupa moarte
Pentru mine
singura idee de vesnicie este iubirea
chiar daca pentru asta ar trebui
ar trebui sa devin intr-o zi
un om simplu
Pentru tine
singura id�e de vesnicie sunt eu
altfel,te-as putea tranforma usor
intr-un visator
http://temporary-peace.deviantart.com/gallery/?&offset=24
de Mircea NASTASIE
Asta in ciuda protestelor nefondate ale respectivului barbat, ca in cazul unchiului Ilie care s-a sustras efectelor binefacatoare ale casatoriei si chiar spunea niste lucruri asa de urate incat eu eram scoasa de fiecare data din camera atunci cand venea unchiul pe la noi. De aceea niciodata nu am inteles de ce tati il invita pe la noi si chiar priveau impreuna la niste lucruri groaznice la televizor, precum meciurile de fotbal, cu toate ca mami a spus mereu ca unchiul Ilie este un element descompus moral si chiar l-a prins o data cum fuma cu tati in curte.
Dintotdeauna m-au fascinat nuntile si, mai ales, miracolul prin care barbatul cu burta si chelie pe care mireasa este obligata sa-l tarasca de brat pana la intrarea in biserica iese de acolo tanar, cu par si, parca, mai ursuz.
Dupa ce m-am maturizat si am trecut de varsta critica de cinci ani, am inceput sa ma joc de-a nunta. Prima data am facut o nunta cu papusile si a fost bine. Apoi am facut nunta intre pisoiul meu Motanel si mamica lui Zambilica dar m-a prins matusa Mimi si a spus ca nu e bine ce fac si a batut-o la cap pe mami sa ma duca la un control. Medicul de familie tocmai se pregatea sa plece in concediu asa ca mi-a spus ca sufar de complexul lui Oedip si mi-a prescris un flacon de vitamina C cu indicatia de a suge cate o tableta intre mese.
Eu am suferit foarte mult ca nenea doctorul a spus asa vorbe si am crezut ca mami nu o sa ma mai ia niciodata cu ea la complex cand merge la cumparaturi si eu pot sa-mi aleg ce dulciuri doresc. Dar a intervenit tati si folosind niste argumente despre care, ulterior, am aflat ca, stiintific, se numesc �contondente� i-a interzis matusicii Mimi sa mai calce pe la noi prin casa cu toate ca ea avea intotdeauna cele mai noi stiri si cele mai bune povete.
Tot la canalul roz de televiziune am observat ca rochiile de mireasa nu mai sunt albe (sunt vernil, portocalii, uneori negre sau chiar in culori de camuflaj) si nu mai este obligatoriu ca nuntile sa se desfasoare la biserica ci pot sa aiba loc pe malul marii sau in apa marii, Unii fac nunta in avion asa ca abia acum am inteles de ce nenea Ilie spunea despre un prieten ca s-a insurat cu o parasuta.
de Ion MARIA
ce mandru a fost
in ziua cand era purtat
nimeni nu mai era ca el
floare la butoniera
un baiat tanar
aratos
si fericit
il imbraca
cine mai era ca el
acolo
in fata bisericii
cand toti se uitau
numai la el
si-si aminteau
de vremurile
cand l-au purtat
ce mandru era
si ce trist este acum
cand
intr-un dulap
e mancat de molii
si e uitat
de toti
de Simone GYORFI
Spre deosebire de el, Marta-Aurora, nevasta-sa, era ingrijita si proaspata si semana cu o vrabie. Nu-si gasea niciodata locul si parea atat de fragila incat ti-era teama si s-o privesti, darmite s-o atingi, de parca ar fi putut sa se strice inlauntrul ei ceva si atunci continua activitate si vorbarie ar fi incetat, asa cum se opreste acul ceasornicului, cand ai uitat sa-l tragi la ora fixata, sau cand i se rupe arcul, accident a carui ireparabilitate este de obicei direct proportionala cu valoarea afectiva a obiectului in chestiune.
Dar, inainte de orice altceva, casa lor merita sa fie vizitata. Chiar daca stapanul ei inspira dezgust, stapana te facea sa ridici pe ascuns din umeri cu condescendenta iar ansamblul provoca o dorinta nestavilita de a rade cu capul lasat mult in spate. Era ceva cu totul si cu totul ireal, aproape de domeniul fantasticului, o menajerie de sticla si de portelanuri de Boemia in care elefantul de Toma se misca stangaci si vesnic inspaimantat de ideea ca ar putea sparge vreun bibelou sau o ceasca pentru cafea din colectia nevesti-si. �i era o teama aproape mistica de ea si situatia, pentru cei care-l cunosteau mai indeaproape, era de un caraghioslac nesecat. Marta-Aurora il teroriza subtil si noi, cei care-l cunosteam de pe bancile scolii elementare, eram cand derutati, cand amuzati peste masura. Pentru ca Toma fusese intotdeauna molcom, stangaci si lalau, dar chiar si asa, sa te lasi strivit in onoarea ta de mascul de catre o muiere care masoara cu mai bine de doua capete mai putin decat tine... Si apoi, faptul ca nu se plangea niciodata de ea. Ba chiar impotriva, o lauda peste tot unde dadea de cunoscuti, la birou, in parc sau la cafenea, tragandu-si nefericitul auditoriu de maneca pentru a-i trezi atentia lancezita si rasturnand, cu ocazia asta, halba de bere sau paharul de coniac din fata lui. Asa ca, in felul lui neajutorat si stangaci, sunt sigur ca o iubea. Femeia ii spunea, de fata cu noi, fara pic de jena, iepuras, motanel si, daca se intampla sa fie chinuita de una din desele sale migrene, fire-ai sa fii, lunganu' dracului, manandu-l cu vocea rastita dupa vreun maruntis, iar prostanacul se executa fara sa se simta ofensat, fericit sa-i sara in ajutor, ca un caine care face sluj chiar dupa ce a incasat de la stapanul sau o cizma in dos. Despre afectiunea pe care o purta Marta-Aurora lui barbatu-sau, nu ma indoiam nici o clipa ca nu exista, pur si simplu.
Marta-Aurora pasea solemn, aproape tarand un tata nadusit in smochingul sau de ocazie si nelalocul sau in biserica ticsita de oameni. Dupa ei urma doamna Maria-Estera, la bratul cumnatului sau, Vicentiu Galdes, directorul liceului, om cu carte, care studiase, se spunea, la Oxford, desi numai doua semestre, intorcandu-se in Hodina ca sa intemeieze lacasul culturii locale, dupa cum ii placea sa spuna, cu degetul mare proptit cu demnitate in rascroiala vestei sale dungate, oaza de stiinta si lumina pentru copiii cetatenilor de treaba ai Hodinei si imprejurimilor sale. Banii pentru cladire ii imprumutase in parte de la Banca Comerciala si se oferise sa-i ramburseze in cinci ani, insa constructia avansase greu si cheltuielile fusesera din ce in ce mai mari, asa ca, pana la urma, toti cetatenii onorabili pusesera umar la umar, dand un ghiont delicat lucrarilor, ceea ce nu diminuase niciodata in ochii lor importanta celui ce pusese piatra de temelie si platise popa pentru slujba de sfintire. Domnu' Vicentiu chelise vizibil cu timpul si obisnuia sa poarte o palarie de fetru gri chiar si atunci cand isi facea rondul prin salile de clasa, chemand la ordine profesori si elevi deopotriva. In biserica insa nu putea sa intre cu capul acoperit si-i simteam stinghereala de la o posta. Doamna Maria-Estera imbracase un costum de o croiala la moda, pe talie si satenul trandafiriu o facea sa para de doua ori cat era in realitate. Soacra mare incerca sa se ascunda fara succes in spatele lor, cu atat mai mult cu cat, atarnata de bratul mult mai scundului sau curtezan arata ca Olive Oil pe langa Popeye-ul sau. Perpetua Tunsu se ferise sa iasa in lume de la moartea sotului ei, Tanasie, insa Chelement Galdes, var de-al doilea cu domnu' Vicentiu si antreprenor de pompe funebre ii facea curte de mai bine de-un an si nu voise sa rateze ocazia oficializarii legaturii lor. Urmau apoi alte rude, mai indepartate, ale familiei, iar alaiul era incheiat de Manaila, nebunul, prezent la toate nuntile si botezurile din orasel, astfel incat, departe de-a deranja, aparitia lui era socotita in asemenea ocazii de bun augur. Numai la inmormantari nu venea Manaila si batranii orasului, care si-l aminteau tanar, sustineau ca revenise din razboiul cel mare cu damblaua asta - nu suporta vederea mortilor sub nici o forma, caine terciuit de masina sau convoi funerar il izgoneau fara deosebire gemand in padurile din jurul Hodinei. Altfel, era inofensiv si copiii se obisnuisera sa-l urmeze in grup, aducand acasa fructe si ciuperci a caror ascunzatoare numai nebunul o cunostea. Eu insumi, copil fiind, il urmasem de destule ori si tot la fel de ridat mi-l aminteam ca atunci, la nunta lui Toma Natanel Tunsu...
Cu Manaila era alta poveste si putini dintre preacinstitii hodineni mai tineau minte idila sa incrancenata si unilaterala cu Maria-Estera, profund nefericita ab initio, de vreme ce protipendada locala n-ar fi permis niciodata unui nimeni pescuit din ghena pe vremea cand mai incapea intr-o punga de plastic, de catre un crestin cu frica lui Dumnezeu, nici un fel de legatura cu stranepoata celor care pusesera practic temelia oraselului, mandria Hodinei, Chelement si Eulalia Galdes, fie-le tarana usoara, amin. Circulau tot felul de zvonuri si eram tentat sa-l cred pe cel mai deochiat dintre toate, anume, ca dupa o marturisire romantica pe aleile vechiului cimitir, locul cu predilectie ales de indragostiti, soldata cu o respingere aruncata in batjocura, iar mai apoi cu o bataie la care participasera toti tinerii eligibili, lasandu-l pe bietul Manaila fara simtiri si aproape sufocat sub sacul pe care i-l aruncasera in cap, ca nu cumva sa-i recunoasca pe agresori si, mai stii?!, disparuse fara urma si revenise abia dupa razboi, cu mintea tulbure si amutit pe vecie, umbra a baietanului chipes care-i facuse curte frumoasei targului...
Copil neghiob, m-am pierdut o data de tovarasi, alergand fluturii multicolori si m-a prins inserarea in negura padurii. Manaila, ridat si numai zdrente, a rasarit pe nesimtite, calca frunzisul intr-un mod bizar, aproape ca o salbaticiune, mi-am vazut sfarsitul cu ochii, se povesteau in oras tot felul de scorneli despre copii mancati de vii ori aruncati prin rape, ofranda Necuratului, aiurea, mi-a pus pentru o clipa o palma zgrunturoasa pe crestet, ca pentru a ma linisti, apoi mi-a facut semn sa-l urmez si m-a scos din negura devenita dintr-o data prietenoasa inainte ca ai mei sa inceapa sa-si faca griji pentru mine.
In ziua aceea de pomina un privitor atent s-ar fi mirat vazandu-l pe Manaila imbracat cu un sacou ponosit, de o croiala demodata insa curat, furisandu-se in spatele altarului. Dar cine era sa-i poarte de grija printre nuntasii usor ametiti, omeniti fie la casa miresei, fie la cea a mirelui? Asa ca, la intrebarea de fond a preotului, privind pe cine cu cine se insoteste de buna voie si nesilit de nimeni, se isca oarecare vanzoleala, cand Nebunu' se infipse pe neasteptate intre cei doi miri si, imbrancindu-l cat colo pe molaul de Toma, scoase din gatlej un "da!" gajait , strangand posesiv in palma-i zgrunturoasa pumnul miresei buimacite. Mirele neavenit fu scos in hohotul general din biserica si de atunci nimeni nu l-a mai intalnit prin partile Hodinei. Iar in ceea ce ii prives te pe Toma Natanel Tunsu si proaspata lui nevasta, dupa cum v-am relatat mai sus.
2: Atatea trupuri am vazut
de Irael
In caminul facultatii toplesul nu mai era o noutate. Acum aveam sa deprind de la colegele mult mai mari (anul trei deja) subtilitatea farmecelor feminine. Orice iesire era minutios pregatita, ca un asalt. Trusele de farduri erau etalate si sub straturi succesive dispareau, incredibil, cosuri si puncte negre. Ochii capatau contururi ademenitoare si buzele senzualitati provocatoare. Adepta indaratnica a simplitatii si naturaletii cu greu m-am lasat convinsa sa se incerce si pe fata mea puterile miraculoase ale trusei de farduri. Nici dupa ce am fost
Socul a fost prima lectie de anatomie.
S-a intamplat in sala care avea sa ne gazduiasca prima jumatate a fiecarei zi din urmatorii doi ani . O sala vasta, cu ferestre inalte la care nu se putea ajunge si prin urmare ramaneau vesnic inchise. Era la demisol. Mirosul greu, de formol, a fost primul semn ca nu am ce cauta acolo. Pe o masa cimentata era etalat un barbat gol. Toti colegii si colegele mele s-au inghesuit spontan in jurul trupului acela care avea sa fie materialul nostru didactic. Am iesit pe hol si m-am lipit cu spatele de peretele inghetat. Priveam rugator in sus. Era prea mult pentru mine. Voiam sa ajung medic, dar nu asa. Acum am aflat ca in vest nu se utilizeaza cadavre, ca se lucreaza doar pe mulaje. Se pliaza foarte bine pe sensibilitatea mea, acesta excludere a materialului uman.Nu puteam sa intru in sala de disectie. Nu puteam sa ma apropii de trupul acela. Era un barbat care a trait, a mers, a mancat, a vorbit�a iubit. Nu nu puteam sa folosesc bisturiul pe trupul acela. Doi ani mi-am repetat aceste lucruri si multe altele. Mi-am pus atatea intrebari despre omul acela ca asi fi fost mai degraba in stare sa-i aflu biografia decat sa-l ating. Privirile mele catre el nu
Atatea trupuri am vazut, atata frumusete dar si abjectie fizica!
Fiecare trup isi suporta boala intr-un fel specific. Impresionante sunt femeile cochete. Le-am urmarit evolutia. Deveneau palide si incercanate in camasile albe de spital. Cand le revedeam fardate stiam ca le este mai bine, ca deja reintra in normal.
de Vlad SOLOMON
In vechea biblioteca prafuita.
Am luat o carpa de praf
Si mi-am scuturat mila�
Ura mi-era complet desfacuta,
Iar copertile ii alunecau.
Am lipit-o fara tragere de inima,
Caci pe aceasta din urma o imprumutasem.
Dispretul era cam decolorat;
L-am mutat cu un raft mai sus,
Sa fie in plina lumina�
Tristetea avea pozele roase�
Ma uitasem prea des la ele
In ultima vreme.
I-am schimbat locul cu bucuria,
Pe care am gasit-o intr-un colt,
Uitata, nefolosita, nou-nouta
Si mirosind a albastru.
Asa mi-am aranjat toate sentimentele
In biblioteca.
Doar dragostea n-a putut fi gasita.
Mi-am amintit ca o vandusem nu de mult
Ca sa pot cumpara
Un exemplar jerpelit
De satisfactie.
din volumul "In noi e un cer mai adevarat"-
Tel-Aviv-1984 (C)
de Adrian GRAUENFELS
e ziua ta de glorie cu impaiate melodii
tinute strans sub corsetul roz
iti arat cartile mele dragi prajite in ulei
iti povestesc despre ginere venit de departe calator obosit
descalecat pe luna plina,�vale alba�
6.46
plangi, manipulari de rochie dantelata, destin de bunica
te vezi deja batrana, stoarsa de vlaga
un curier zice Grieg nu vine,� plangi iari
nu ma iubeste, asa e? te mintim, cum sa nu
zice o doamna scrobita: grabiti , preotul e dupa usa de sticla
ghicesti conturul in cafeaua rece
ceasul 6.47, e gata mireasa?
nu e
stam jos tacere trista
muzica zic, trompete si paiete
te nelinistesti. cauti inelul si documente de semnat
pahar de spart
sange de imprumut
viata, asta e, te lamurim, nu ai scapare
6.42
te-ai oprit in fata usii, buchet flori galben pal
nu intri
alegi la intamplare un strain de pe strada
te ia de brat vesel
hai zice, sa ne grabim duduie
sunt invitat la o�nesperata nunta.
de Dina CALIN
Partea a IX-a (continuare din Pasager/18)
- Da, si la rindul meu eu te-am creat pe tine ca sa ma autotestez, sa vad daca am inteles corect ce e meditatia si daca nu, sa inteleg. Eu care te-am creat pe tine si cu mine cea creata de tine se intersecteaza intr-un singur punct, la infinit, dar se poate scoate integrala pe tot domeniul si dupa ce se deriveaza se rezolva sistemul de ecuatii nediferentiate cu ajutorul functiei lui peste prajit, se aplica transformata lui outOfLaPlace si ne vom intelege om cu persoana poimarti, de unde singuratatea inexorabila a omului pe pamint...
Baiatul ridea si el infundat, parca mai mult de risul ei, pastrind aerul enigmatic ce sugera ceva gen "Rizi tu rizi Harap Alb..." Eu zimbeam... Pornisera de la ideea ca oamenii isi creeaza propria lor realitate, care nu exista cu adevarat si nici macar nu e unica ci e un set de realitati, toate iluzorii, ca niste pinze de paianjen concentrice in care un om este inchis ca in coaja unui ou... Ca oamenii ar trebui sa creasca spiritual ca sa capete puterea de a sparge aceasta coaja si sa se nasca in lumea superioara care deocamdata ne dirijeaza din umbra. Am inceput sa gindesc cam ce-ar fi insemnat asta aplicat la viata mea. Era miercuri in zori si mi-era foame. De ce as fi creat eu o realitate in care sa existe foame nu stiam. Am cascat lung. Sticla de tuica era goala in buzunarul gentii de voiaj. "Gresala, mare gresala. Trebuie corectata realitatea asta, sa o faci asa ca macar sa poti minca si bea oricit fara ca sa se consume ceva, sticla sa fi ramas mereu plina. Nu se gindise si prietena aia a mea sa imi dea si mie ceva de mincare pe drum, halal iubire vesnica", m-am mai gindit. Tipul mi-a aruncat o privire ca si cum mi-ar fi auzit gindurile si gluma mea i s-ar fi parut tare buna. "Ei asta-i acuma" am raspuns ideii care-mi batea la usa imaginatiei sugerind ca asta ar fi fost chiar foarte probabil. Amintirea vorbelor Evei din prag m-a deprimat. Ma durea capul. Mi-era si sete. Oare trenul asta avea si vagon restaurant? Dar nu mai era mult si aveam sa ajungem. Linga gara stiam un loc unde se vindea braga si niste covrigi minunati. Colegii de compartiment tacusera de vre-un minut, doua. "Ciudatul" a cautat intr-o sacosa si a scos un sandvis cu cascaval. L-a rupt in doua si mi-a intins jumate. M-am uitat la el socata. De unde stia ca mi-era foame?! Poate mi se parea, era o coincidenta, mai mult ca sigur. Sa accept? Sa nu accept?! Ochii lui emanau o bunatate atit de evidenta incit ar fi fost o ipocrizie sa-l refuz. Am primit si am inceput sa maninc cu inghitituri mici. Apoi a scos un termos cu ceai si ne-a oferit sa bem din el. Fata a refuzat si a scos si ea o punga cu niste caise din sacosa si ne-a oferit la amindoi sa ne servim. Eu am zis bogdaproste si pentru ceai si pentru fructe. Se petrecea parca un miracol. Mi-am revenit usor din mahmureala doar pentru ca sa observ ca in acel compartiment se creease o atmosfera de vraja.
- Sinteti foarte draguti. Multumesc. Eu am uitat sa-mi iau de mincare la mine. Va ramin datoare. Daca stati citeva zile in Constanta va invit intr-una din zilele urmatoare la restaurant...
- Nu-i problema! a zis fata.
- Nu-i nevoie dar accept bucuros! a zis baiatul trimitindu-mi mesaje subliminale din priviri cum ca va fi placut sa ne revedem. Asta m-a pus intr-o stare de-a dreptul de betie. Altfel de betie decit imi crease tuica din seara precedenta. Dar din nou jar in inima mea. Ma simteam provocata, intaritata ca o pisica de un gem de lina miscator. Un fel de gherute nevazute imi iesisera brusc din labute si deocamdata eram inca stapina pe situatie dar prevedeam ca in curind nu se va mai stii care pe care. Cind m-a ajutat la coborire si multumindu-i l-am privit am simtit cum ochii mei ii arunca sageti. I-am ascuns repede sa nu se mai observe, zimbem cu gura pina la urechi apoi cum ma departam iute spre autobuzul meu si fiindca priveam in mine prea adinc era cit pe ce sa dau intr-un stilp.
Mi se mai intimplase insa. Mi-aminteam bine. La fel de dezamagita de mine fusesem si alteori cind ma trezisem din stari asemanatoare. Dar nu ma puteam lecui. Rezonanta aceea fata de cineva perfect necunoscut in real dar care iti dadea sentimentul de perfect cunoscut in suflet. Ciudat si miraculos. Ma uitasem la cei doi sa vad daca se plac. "Ciudatul" parea mai interesat de mine decit de ea desi n-o arata prin nimic evident. Eram asadar aleasa. Imi ridea sufletul. ulburata si grabita am alungat spre fundalul constiintei pentru moment tot complexul de senzatii. Aveam sa revin la analiza lor in patul meu, dupa spectacolul din acea seara, inainte sa adorm. Eva si Miranda si frate-meu si toate infringerile si toate victoriile si trecutul si viitorul si munca si tata cu mama si situatia noastra se topisera in neant. Nu mai eram decit eu si ochii "Ciudatului" pe lume si atractia de necontrolat a sinilor mei pentru ei si palmele lui mari, cu degete lungi, de pianist.O simfonie vrajita cu sunete imperceptibile urechilor umane se tesea in universul devenit dintr-o data poveste. As fi vrut sa stiu mai multe despre el. Cine era, de unde, daca era sau nu casatorit. "O sa-l intreb miine" m-am gindit si am adormit greu si am avut capul incins ca intr-un cerc de fier toata noaptea pina la un moment dat
- Nu iei mici? m-am mirat eu. Sint cei mai buni de pe litoral.
- Nu. Nu maninc carne.
- De ce?
- Din motive de sanatate fizica, morala si spirituala.
- De ce, daca pot sa intreb?
- De cind am inceput sa practic yoga am adoptat principiul non-violentei. Carnea presupune uciderea unor fiinte vii. Asta presupune violenta.
Mi-am amintit de vremurile cind eram copil. La bunica la tara, primul lucru care se petrecea cind soseam, era ca tataia se ducea sa prinda un pui din ograda sa-l taie. Intr-una din dati m-am uitat si eu cum facea. Imaginile alea mi-au ramas si acum intiparite in minte. Zbuciumul trupului ramas fara cap era ca un tipat acutit fara glas care a sfisiat vazduhul in doua si inima mea. Zguduitoare priveliste, am plins atunci si n-am putut sa maninc pui deloc citeva zile. L-am privit cu si mai multa curiozitate pe Andrei. Avea el sensibilitatea de copil pe care o avusesem si eu cindva sau era indoctrinat numai?! Si stia el oare ca eu eram fata de securist? Cum avea sa reactioneze cind avea sa afle? In vremea aceea sa practici yoga era interzis in Romania. N-aveam sa-l tradez, Doamne fereste, dar poate ar fi fost cazul sa ma grabesc sa-i spun...?! Mi-au cam stat cei mai buni mititei de pe litoral in git atunci. Dupa masa l-am imbiat sa mergem la planetariu. Apoi in gradina botanica. Si m-am trezit apoi povestindu-i toata viata mea. I-am spus de tata. S-a uitat la mine trist.
- Securistii m-au anchetat citeva saptamini bune la un moment dat. Mi-au confiscat o multime de carti de yoga si de spiritualitate indiana si m-au amenintat ca daca nu ma las o sa-mi faca si mai mult rau. Nu pot sa spun ca am vre-un respect sau vre-o simpatie fata de ei.
- Nici eu. Toti oamenii normali isi pot iubi parintii din toata inima, eu insa n-am avut sansa asta. Intr-o vreme ii uram. Recent am inceput cumva sa-mi accept destinul. Dar nu-i aprob si nu i-am aprobat aproape niciodata. Rareori, tata ma surprinde cu niste reactii de umanism, mai ajuta prieteni sau cunoscuti fara absolut nici un interes. Mama in schimb prinde din zbor problema daca poate si-si face din oamenii ajutati de tata unelte pentru ambitiile ei.
- Te cred. Eu sint un modest profesor de romana la tara, intr-un sat la 20 de kilometrii de Constanta. Cistig foarte putin dar nici nu maninc mult dupa cum ai vazut...
S-a asternut un moment de tacere. Era asa de bine cu el incit am facut ceva ce nu mi-as fi inchipuit ca as fi in stare sa fac vreodata. Am intins mina dupa mina lui si m-am oprit in loc invitindu-l fara cuvinte sa ma sarute. El s-a oprit surprins si nu prea si cu un aer grav m-a intrebat daca sint sigura de ceea ce vreau sa fac. In loc de raspuns dupa citeva clipe de gindire, m-am intins spre buzele lui. S-a aplecat Si el spre mine si... si... atunci...
Da! Pomul acela de deasupra noastra a devenit al nostru... Apoi ne-am improprietarit apoi si cu o banca ce se afla cu citiva pasi mai incolo si ne-am intilnit zilnic in acel parc si ne pupam acolo dupa pofta inimii, pina ce buzele si obrajii ne usturau si giturile ne erau pline de pete rosii si vinatai la care cunoscutii se uitau zimbind pe sub mustati. Intr-o zi tot eu am fost cea care am intrebat daca nu s-ar putea cumva mai mult. A ris fericit. M-a privit ca pe o minune. A tacut apoi putin si cind eram de-acuma alertata a zis grav:
-Nu stiu.
-Esti insurat?
-Nu.
Ne imbratisasem de suficiente ori si destul de zdravan ca sa ii simt barbatia stirnita cautindu-mi oarba feminitatea ascunsa... Atunci ce putea fi?
-Yoga.
Din nou a raspuns ca si cum ar fi auzit intrebarea din gind.
-Nu stiu daca intilnirea cu tine nu este cumva doar o ispita careia ar trebui sa-i rezist.
Raspunsul asta pe moment m-a infuriat si umilit. Pe urma am incercat sa-l inteleg, vazindu-l cit era de blind si de trist.
- Ma preocupa yoga de la 13 ani, de cind am citit nuvelele lui Mircea Eliade. Am inceput sa practic dupa o carte primita cadou de ziua mea cind am implinit 15 ani si de atunci viata mea s-a schimbat atit de mult in bine incit nu intentionez sa parasesc in veci modul asta de viata. In primul rind nu stiu daca soarta mea e sa ma casatoresc sau nu vreodata si in al doilea daca ar fi sa ma casatoresc daca tu ai fi sotia potrivita. Principiul non-senzualitatii imi impune ca daca ma casatoresc sa-i fiu credincios sotiei si sa nu divortez niciodata. Asta ma obliga sa fiu sigur ca pe linga dragoste intre mine si aleasa mea mai este si o compatibilitate totala. Cum pina acum nu m-am gindit ca ar fi vre-o sansa sa intilnesc asa ceva ma resemnasem ca voi fi cast toata viata. Acuma insa nu mai sint sigur. Sint prea indragostit ca sa inteleg ceva. Ma orbesc sentimentele pe care ti le port, Nicoleta. Poate ma ajuti...
Avea atita aur in priviri!
-Tu vrei sa imi spui mie ca n-ai avut niciodata o gagica, in toata viata ta?
-Nu.
-Esti virgin?
-Da.
Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca e posibil asa ceva. Trebuia sa fie la mijloc o eroare... M-am luat cu miinile de cap. Nu ca era virgin, asta nu ma speria, desi stiam foarte putine despre virginitatea barbatilor. Dar importanta pe care o dadea el actiunii prin care ea se putea pierde. Nici pentru mine nu era ceva fara importanta, ba chiar din contra, dar de la un barbat nu m-am asteptat... Mi-a fost rusine sa-l intreb daca se masturbaeaza dar stiam de la mama ca l-a indemnat pe Codrut sa-si inceapa viata sexuala devrema ca sa n-ajunga sa se masturbeze si sa se timpeasca din cauza asta. Si iarasi mi s-a parut ca-mi citeste in ginduri. Si m-am uitat la el tinta si mi-am dat seama ca era perfect in stare sa-si controleze trupul si am priceput fara vorbe ca nu se masturba si ca nu era timpit. Da, un barbat ca asta nu era de lepadat. Parea atit de puternic!Si desi nu ma gindisem niciodata serios pina atunci la maritis, parca nu mi s-ar fi parut un lucru chiar asa de rau. "O casnicie pe viata? Fara supapa de siguranta a unui posibil divort la un caz de ceva?"- asta mi se parea cam extremist. Dar "afacerea" pe care mi-o propunea era clara: urma ca daca vreau sa ma culc cu el sa fiu in stare sa-i promit credinta vesnica. Iritant. Si amuzant de-a dreptul! De obicei barbatii vor aventuri usoare si daca se poate cu virgine, cei mai multi dintre ei, cei mai aventurosi cel putin, iar femeile sa se marite. La noi parea a fi invers. Si era si trist fiindca dintr-o data nu mai stiam clar ce vreau. Toata viata cu un yoghin care sa practice tot felul de principii extremiste si sa comunice telepatic cu te miri cine si... nu mai tineam minte bine ce mai citisem ca fac tipii astia, si trebuia sa inteleg in ce ar fi fost sa ma bag. Si i-am raspuns ca daca asa stau lucrurile ar trebui sa incep sa ma documentez in legatura cu yoga aia a lui. Atunci ne-am mai pupat nitel si a ramas sa-mi aduca niste carti. Dar era ciudat. Foarte ciudat!
de Andana CALINESCU
Uliysse doarme
dar este el, Ulysse,
acasa,
chiar daca doarme?
uite un subiect de gelozie
�..visele unora si altora....
�La asta te vei gandi maine
sau mai bine
niciodata..
de Andana CALINESCU
Ii spun sa dea timpul mai incet
��
El cere camasa
Nu mi se pare corect
talmacire dupa fratele Ilie Melcu, de parintele Visarion
cap.68-79
continuare din Pasager/18
69. Uneori, fratii mi se par un stol de corbi, care te inconjoara si te intreaba despre tainele limbajului minunilor, despre nevoile lor duhovnicesti, pana te doboara. Incerc sa ma impart la fiecare si reusesc. Alti corbi te pandesc. Iau ce ii intereseaza, si dispar. Vin iar. As vrea uneori sa strig: Hei! Sunt si eu aici! Pe langa frati, vin fratii beneficiari ai rugaciunilor ceresti. Ei au metehne lumesti. Nu stiu nimic despre rugaciuni. Despre programare. Cu ei trebuie sa stai indelung de vorba, pana ametesti. Pana nu stii nu numai unde ai sa ajungi, dar nici de unde pleci. Parca am vorbi in cea mai uitata limba kortiniana. Zilele trec intr-o lupta continua. Cu limitele unei sensibilitati inchise in cusca bunului plac al indiferentei obtuze umane.
70. Fratele Maslina pare fericit sa te incuie. Ca si Sfantul Mitica Le Grand. Nimic altceva decat sa iti reduca limbajul minunilor la saracie: ce stii? nimic. Cu cat stii mai mult, cu atat stii ca stii totul despre nimic. Astfel, de la o stativa de rugaciune, pentru care ai invatat 20 de ani, esti redus la firul de praf, la Ecleziast, la desertaciune. Pentru care Sfintii iau atatia talanti in plus. Tu, praf�
71. Fratele Maslina stie ce stie. Imi spune o intamplare atat de actuala pentru Uzina Viselor cat si pentru intreaga mitropolie, incat nu are asemanare. Era odata un avocat. El avea un fiu care si-a insusit aceeasi profesie. In sfarsit, vine si momentul binecuvantat in care fiul sustine primul proces la bara. A doua zi, se prezinta la tatal, imbujorat de fericire: �tata, tata, stii ca astazi am castigat procesul acela pe care dumneata te straduiai sa il castigi de 30 de ani ?� Tatal, intristat, ii marturiseste fiului: �Dragul tatei, prost mai esti! De pe urma acestui proces eu am mancat 30 de ani o paine! Sa te vad pe tine ce ai sa mananci de aici inainte!�
Este o lume asemanatoare oceanului ganditor, al lui Stanislav Lem. O lipsa totala de orientare. O imposibilitate creatoare. O stagnare totala in plina graba a unui zelos pompier. La ocazii marunte, oceanul recompune acelasi haos, in care idealistii cred in programare, iar pragmaticii, in salariu.
72. Sa traiti, domnule sfantul. Bine ati intrat, prea sfinte, in chilia noastra. Servilismul fratesc are o nuanta militara. Tropaind pe culoare, ca un Hopa Mitica, Sfantul Le Grand se agita. Stropeste. Invata eticheta. Cu un tupeu de elita, stie tot. Se pricepe la toate. Obedienta, masa aproba orice idee tampita. Alteori, refuza, dupa iesirea Sfantului din chilie orice idee interesanta.
73. Uzina Viselor este o colectiva de abatii sfinte. Fiecare are sfantul ei. Mai bun, mai rau. Atotstiutor, si el. Fiecare sfant este ascultat servil, si contestat. Fiecare are sfetnici si iscoade de taina. Fiecare are dusmani inventati. Fiecare are contestatari. Circari, aplaudaci, zvoneri si raspandaci. Intre abatii, exista relatii de interese si rudenie juxtapuse. Exista mancatorie si devotiune absoluta. Exista fiinte nedotate pentru lupta vietii si harsiti in ale ei care traiesc in jurul sfintilor ca niste liane. Ca niste lujeri de fasole. Exista stahanovisti fraieri. Exista frica de a gresi fata de sfant. De a fi vopsit in fata lui. Sfantul Mitica Le Grand intra adesea in vertij: cosmarul? Probabil, ca sfintenia ii este nerecunoscuta. Odata, il acuza chiar pe fratele Festanescu ca este sabotat. Cazusera niste servere de rugaciune pe linia de montaj a viselor. Fratele Festanescu s-a uitat doar intr-o parte si a ricanat: �Daca as fi sabotat eu, as fi stiut macar cum sa o fac!�.
74. Ma intorceam acasa gol, pustiu, flamand de o vorba buna. Ingrozit de ziua urmatoare. Noaptea, aveam cosmaruri. Adesea ma trezeam si ma gandeam cum sa rezolv a doua zi o rugaciune. Atat de serios, si complicat, tratam tema desertaciunii. Eu, ajunsesem la ea. Pentru altii era un bun prilej de disputa a meritelor personale. Aveam inclusiv �pile�.Nu le utilizam. Nu ma plangeam. Prin tine insuti.
76. In Uzina Viselor, se furau vise de aur. Cele de fier nu prezentau inmportanta. Erau vise cantatoare, aflate la mare pret pe filierele de hoti si comercializare. Erau vise de schimb. Era, fara indoiala, si o Omerta a viselor. Guri rauvoitoare il implicau si pe apostolul Boroboata. Sa fure un sfant? Sa fure un apostol? Era o imposibilitate. Totusi, daca fura, intelepciunea duhovniceasca ne spune ca nu fura de la nimeni: doar de la Dumnezeu. Existau de altfel si intamplari cu sfinti si apostoli consemnate in pateric, care spuneau, de pilda, ca sfantul Mitica Le Grand, intorcandu-se de la manastirea natala, cu Visul personal, daruit de Uzina, pe care calatorea, s-a
76a) Subapostolul kortinian Statatorul il intreaba pe fratele Festanescu: pentru consumabile la rugaciune, nu mai sunt si alti furnizori? Ba da. Atunci, sa luam marfa de la ei. Bine. Si nu mai platim datoriile catre vechii furnizori. Fratele Festanescu ramane ganditor. Isi ia inima in dinti si ii spune: nu este bine. De ce? Este adevarat, facem o economie, dar ne facem nume rau. Cu timpul, nu vom mai putea lua consu-mabile de la nimeni. Subapostolul Statatorul, un geniu al economiei si economisilor, i-a impartasit in cele din urma sfatul, cu parere de rau.
77. Fratele Semenici: �Eu, daca nu cadea Calicescu, inca doi ani macar, as fi ajuns milionar. Cresteam matanii. Macar ca nu era usor. Mataniile aveau nevoie de mancare. De apa. De ingrijire. Nu traiau numai cu aer, ca acum. Ma rog. Vindeam blana la matanii. Doua mii de lei pe blana. Si ma umpleam cu aur. Ah! Doi ani, macar, si m-as fi ajuns.�
Acesta era visul de platina al oricarui frate. Sa se ajunga pe saturate. Pe nu conteaza ce rugaciune. Dar sa se ajunga, odata. Daca se poate, cu asupra de masura. De cand am citit Biblia, si pe vremea aceea nu o citisem inca, am suspectat cu osardie pilda talantului. Sfantul Mitica Le Grand, poate chiar fara sa auda de pilda, povestea ca in Averica fiecare isi munceste mintea intr-una cum sa castige ceva. Sa il faca pe banul. Avand in minte Caritasul, FNI-ul, tunurile bancare, si alte minuni care seamana ca doua rugaciuni gemene cu goana dupa aur, piatra de temelie a rugaciunii avericane, ascultandu-l, mi se facea mintea de gaina. Dupa mine, se muncea atat de strasnic, si atat de de pomana, incat aveam nevoie, noi, toti, fratii, de foarte multa si inteleapta lectura. Din intreaga istorie, cultura si civilizatie. Desigur, un inger imi va atrage atentia � dupa cum spunea si parintele Staniloaie � ca orice spirit are, totusi, nevoie, de un minimum de civilizatie. Asceza pura este o aspiratie tradata de materia biciuita de frig, foame, abstinenta si lipsa de educatie. O tema majora: �cum sa faci sfinti intr-o singura generatie in Uzina Viselor�, de pilda, ar fi demonstrat ca fara voia Domnului, si aceea, fara o rugaciune nestandard, rara, insotita de o predare cu inima, exista pericolul sa faci, intr-o singura generatie, niste aprige dobitoace
Este bine ca, ori de cate ori vorbim despre talanti, sa nu il uitam pe directorul si economistul de renume Pavel: �unde nu e dragoste, nimic nu e�. Evident, neglijand orice principiu managerial, fratii duhovnicesti inteleg din acest citat in dreptul cuvantului dragoste, dupa posibilitati, sau iubirea intre doi frati, sau �fucking�, sau sex numai.
78. Daca ai fi sondat in Calicia anului 1990 ce isi doreste fiecare frate, ai fi aflat: masina straina, vila occidentala, piscina, excursii in strainatate, Coca-Cola, mancare . Nimeni nu isi dorea o pomenire. O slujba. Un acatist. O liturghie. O pomana. O miluire. O vorba buna. Poate, doar prostii. Sau cei nechemati.
Omul este o fiinta care isi distruge sanatatea ca sa faca bani, apoi isi cheltuieste toti banii ca sa isi dreaga sanatatea. Spunea un calugar averican. Suntem acuzati, ca popor, de bascalie. Altii insa isi pun in aforism risipa de pragmatism, si economia de intelepciune. Un calugar care mananca cartofi in abatie si se roaga toata ziua, mi se pare un inger: nu strica echilibrul acestui pamant. Nici al sufletelor vecine. Si se roaga fiecarui sfant pentru frati. Nu are avere. Salariu. Apartine tuturor. Si numai Domnului. Si este si el � pe langa toate basbasalele Uzinelor Viselor, candide si pure - un biet suflet vinovat.
79. O tema ajunsa la banalitate: tapul ispasitor al majoritatii dandanalelor din Fabrica de Amintiri este Centrul de Rugaciune Programata. �Centrul este de vina!� ajunge o lozinca tot atat de obisnuita precum �Libertate, egalitate, fraternitate!� pe vremea revolutiei franceze, ghilotina, pe vremea aceleiasi revolutii, sau spanzuratoarea, pe vremea pionierilor avericani. Inainte de a sti macar despre ce este vorba, afli ca esti vinovat. Tot ceea ce urmeaza sa faci, este o ispasire. Intotdeuna, ispasirea nu este deplina: mai ramane un rest de vina si de oprobiu de executat. Calugari semi-docti, stareti semi-analfabeti, dar cu experienta in aruncat pisica moarta in ograda altor frati, te judeca la telefon, te canta in Uzina Viselor, se pricep la tot si la toate, intr-o oralitate atotstiutoare. �Esti de vina !� spune Inchizitia Viselor, si nobilii ei preoti si acuzatori niveleaza in trei cuvinte, ca un compresor, maturatul aleilor, regularea surubului, invatarea limbii engleze, sau limbajul tuturor minunilor.
Mai exista la aceasta vina, macar, o complicitate? Nu. Vina apartine programatorului de vise, in exclusivitate!
de Rozi BAKO
http://anapauper.wordpress.com
ce sa vreau
ca sa aflu ce sa faci
cand vii si pleci mananci
sau cand te-mbraci.
sau hai sa ne complacem
in zone indecise.
tu crezi in vise?
de Viorel MURESAN
sanii ei: doi ingeri
pe clanta de la usa
bisericii
de Nusa ILISIE
partea a IX-a, continuare din Pasager/18
- Ha, ha, ha! Auziti, ba, ca arata rau-i-a venit apa la moara lui Puriu-, arata ca o curca plouata! Auzi, Cocoana, daca te vedeam pe drum, fara sa te cunosc, bagam mana in buzunar si iti dadeam de pomana.
Au ras toti, dintr-o data, relaxati: Luci, putin stanjenit, Baciu, cu pofta, Puriu, batjocoritor, lituanii surprinsi...incepea spectacolul... Doar Dascalu si Marius continuau sa ma priveasca grav, fara sa-l ia in seama pe Puriu...
- Auzi, Doamna, nu te supara ca te intreb? Te-a fugarit cineva, de esti toata plina de noroi? Poate vreun portughez care lucreaza la camp, ca altcineva, cine? Ha, ha, ha...
Au ras toti din nou, de data asta la unison si cu pofta, desi �actorul� nu era Puriu, ci eu!
- Stati doamna, jos, aici, langa foc, se ridica Marius, politicos.
- Cum sa stea, ma, jos, nu vezi ca e uda toata? Du-te tu, Dori si adu-i hainele alea de la ecoparc sa se schimbe cu ele, ca daca face aprindere la plamani, pana la primu� spital, o pupam si rece! Hai, Doamna! Ce te uiti asa la noi, ca la teatru? Du-te si fa-ti un dus fierbinte, ca am dat drumu� la apa calda, cu toate ca e vineri, stiam ca o sa te intorci...Si tu, Luci! Du-te si mai adu lemne, ca daca pleaca Dascalu� si se stinge focu�, nu mai stie nimeni sa-l aprinda, o ora va ia...
- Unde sa plece Dascalu�?
- Sa se culce, cum, unde sa plece?
Luci, cu cutia de coca-cola la gura, ca de obicei, se facea ca nu-l aude pe Puriu, tocmai ca sa traga de timp, pentru ca stia el foarte bine ce facuse cu lemnele, le lasase in ploaie. Ce sa faca cu ele?
- N-auzisi ma? Adu lemnele alea odata ca se face tarziu, unde le-ai pus? Ca doar nu le-i
lasat afara se le ude ploaia? A? Le-ai lasat afara? Daca ai cap, minte ce-ti mai trebuie!
Dori se ridica sa aduca hinele si ocoli cu grija urmele de noroi si apa lasate de mine si de Golfo, gandindu-se probabil sa caute si �mopa� de sters pe jos. Golfo deja se asezase langa semineu, dupa ce isi scuturase de cateva ori blana lui roscata de caprioara, starnind exclamtii si amenintari.
- Lasa, ca sterge ea, Doamna cand o iesi din baie, ca doar n-o s-o punem pe Macumba care e mosafir! Ba, Luci, de lemne nu te mai intreb, m-am lamurit, nu esti bun nici cat o ceapa degerata, da�cu fata lu� Vicente ce facusi?
- ?!!
- N-auzi, ma, ce facusi? Ii stricasi fata omului?
- Cum adica, bre, tata ca i-am stricat fata?
- Pai daca umbla cu tine care esti un stricat! He, he, he! Da� tu ce credeai?
- ?!!
- Ca doar nu te-ai culcat si cu ea? A?
- !!!
Toti au tacut, pana si columbienii care nu intelegeau nimic...Si nu stiu de ce se uitau intrebator la Luci, desi raspunsul il stiau deja: �claro� ca se culcase cu ea!
- Te culcasi ma cu fata lu� Vicente?
- Bre, tata, astea nu sunt lucruri care se discute in public si mata� nu stii decat sa jicnesti!
- Ce ba, asta numesti tu jicnire? Asta e prostie, ba! Adica mai esti si prost, pe
de-asupra!
- Lasa-l ma Puriule in pace! Pleaca ma, si tu d-aicea, ca asta mai lipsea, sa va luati si la cearta!
- Tu, Roscatule, sa nu te bagi, ca nu e treaba voastra!
- Pai atunci...
- Ba, narodule! Pai daca afla tasu� ne omoara pa toti si te da si pa mana politiei pentru coruptie de minore!
- De ce vorbesi bre, tata fara sa stii? Fata are optisprezece ani si o luna si nu am tras eu de ia, a tras ia de mine, parca n-ai stii ca asa sunt astea! Si ce crezi, ca Vicente n-are alta grija?... De asta ii arde lui? Acu� doua zile a avut control la vila si a iesit nasol ca lucra cu straini fara acte...Nu-l intereseaza pe el viata sexuala a lu� fisa!
- Si ce ai sa faci? Stii sa conduci? Ai carnet?
- Da� tu ai?
- Fals, da� am!
- I-o dau lu� Soarece!
- Poate nu stiti ce am patit acum doua saptamani cu masina lui Ben? Interveni Roscatu�.
- Ce?
- Pai sa spuna Soarece, ca tot vrei sa-i dai lui masina!
- Zi, ma, Soarece, ce s-a intamplat?
- Ce nu ti-am povestit?
- Nu! Lasa, Cocoana, tuica, du-te si te spala... ca ne produci mila cand te vedem... Zi, ba, odata!
- Pai ne-a prins Guardia fara �seguro� la masina si ne-a luat masina.
- Si? Zi ba, mai repede!
- Si am luat taxiul si am venit acasa.
- Si ce-i cu asta, ba, nu face pa prostu� cu mine!
- Pai am venit sa-l scol pe Roscatu� sa mearga cu noi la politie sa scoata masina, ca numai el avea carnet.
- Si?
- Si am ajuns noi la politie, pe la vreo doua noaptea, si ala ne intreba: �Ce cautati?� si noi: �Vrem masina� si zice: �Bine!� Si se apuca si cauta prin hartii si dupa aia ne intreaba: � A cui e masina?� � A lui Ben�, ca era si el acolo. �Si cine o conducea?� �Eu, Marius.� �Si cine are permis de conducere?� Si atunci a raspuns Roscatu: �Eu�.
- Si?
- S-au uitat la carnet, ca mai venise unu� intre timp, si, dupa aia, au inceput sa rada. Da-i incolo, ca doar nu era sa-si puna mintea cu noi! Si carnetu� nu era fals!
- Cum sa fie, ba, fals carnetu� lu� Roscatu�ca doar lucreaza la firma, ca sofer!
- Si Partan lucreaza la firma ca sofer si are permisu� fals!
- Care Partan?
- Cretan, da-l dracu�, nu-l stii?
- Ma, da-l dracu�! Pai asa, pot si eu sa ma duc pe camion!
- Da, dar tu nu ai nici acte!
- !!!
- Si dupa aia?
- si dupa aia, ne-au dat masina si ne-au dat si drumu� ca ce era sa faca cu noi? Si unu� a zis, �Unde stati ma, voi�? Si zic, in Losa. �Am auzit ca sunt porci multi pe-acolo�. Si am tacut, da� am zis in gandul meu, de unde dracu� stie, ma, asta, tocmai din Torrente, de porci?
- !!!
- Da� masina tot nu ti-o dau!
- De ce bre, tata, sa nu-mi dai masina? Ce ti-am facut?
- Pai cat o sa mai rabde ma, si omu� asta!
- Care om?
- Vicente! Cat sa mai rabde?
- Da� ce i-am facut, bre, noi lu� Vicente?
- Iar icepeti, ma? Se sperie si oamenii astia de voi!
- Pai porcii i-i mancam, pe fi-sa i-ai corupt-o, ce mai ramane?
- Sa nu-i mai platim nici chiria, ca prea santem cu ea la zi!
- !!!
- Pai, ba, stiti cum e la astia? Daca nu ai cu ce sa platesti, nu te da nimeni afara din casa, un an de zile, asa e legea!
- Da� tu de unde stii?
- Pai stiu! Partan asa a facut! A stat un an fara sa plateasca si dupa aia s-a mutat in alta parte.
- Da� noi unde sa ne mutam in satu� asta? Ca ne stie si pietrele!...Nu merge! Si nu putem sa-i facem asta lu� Ben. Dupa ce ca e domn cu noi, sa-l mai lasam si pe drumuri...Obrazu� subtire, cu multa cheltuiala se tine!
- Du-te, ma si da-i lu� Doamna un prosop, de la mine din dulap, ca n-a mai ramas nici unu� curat la baie! Ia arata-mi, ba, permisu� ala fals, sa vad si io, sa nu mor prost.
Luci, ascultator ca niciodata, scoase permisul din portofel, se uita lung la el ca si cum
l-ar fi vazut pentru ultima oara si i-l intinse lui Puriu, in sensul ca: �Stiu ce ai sa faci acum, ai sa-mi ei si permisu� ca sa faci tu pe grozavu�...�
Puriu lua permisul, il rasuci de cateva ori, se uita la Luci dand din cap, se uita din nou la permis si dupa aia se adresa baietilor:
- Veniti, ba, sa vedeti si voi ce permis are asta, cade omu� jos, nu alta!...
Se apropiara toti, intorcand spatele la lituani si columbieni, ca nu era treaba lor si facura roata in jurul lui Puriu, inghesuindu-se ca la rugdby.
- �Automobil Clubul Roman�. Scrie, ba, asa sau nu?
- Scrie, Puriule!
- Credeam ca nu vad eu bine! Cine ti-a facut ba, tie, permisu� asta de handicapati? A? Pa cartonu� asta indoit, cu poza lipita stramb si cu stampila asta de rahat? Cine dracu�
ti-a facut stampila asta?
- Eu am facut-o.
- Cu ce?
- Pe o guma de sters de la Paloma, m-a ajutat ea!
- Ia! Da, ba, sa vedem si noi! E mai naspa decat al meu?
Si bucata de carton indoit, cu poza lipita stramb si stampila improvizata, a circulat din mana in mana, starnind exclamatii si grimase, ca o descoperire absolut inedita si incredibila in domeniul relativ nou al falsificarii de permise.
- Si l-ai aratat vre-o data?
- De fiecare data!
- I-auzi, Puriule? Pai daca merge, ce treaba ai tu? Nu i l-a luat politia si i-l iei tu?
- Pai cine a zis ca vrea sa i-l ia?
- ?!!
- Vreau sa i-l schimb! Sa arate mai profesional, ce dracu� putin respect avem si noi...
- Si poti sa-l schimbi si pe-al meu?
- Cat?
- 30...
- Ce 30?
- Ce cat?
Le-am intors spatele, usor ametita de tuica fiarta cu miros de scortisoara si cu doua boabe de piper ramase pe fundul cestii, mi-am scuturat inadins noroiul de pe ghete, chiar langa scaunul lui Puriu care doar m-a privit, ca si Dascalu�, putin socat, am luat prosopul curat adus de Luci din dulap de la Puriu si hainele de la ecoparc, curate si ele, aduse de Dori, am trecut prin �patio�(curtea interioara) fara pisici dar cu multe baltoace si am intrat in baie, lasandu-l pe Golfo scancind la usa, care, nu stiu cum de se indurase sa paraseasca locul lui comod de langa semineu.
de Liviu MIRCEA
Din volumul "Fetzele tarfelor mele, cuvintele", Editura BRUMAR, Timisoara, 2006
Coperta: Sorin ANCA
Si tara in care traiesc mi-e straina,
Nu stiu pe nimeni si nici limba lor,
Dar chiar de-as cunoaste pe cineva de aici
ori limba lor,
Eu tot strain as fi,
Desi am o multime de prieteni,
Printre care copacii, pasarile, strazile.
In orasul acesta intunecat te-am intalnit,
Nu te cunosc si nu ma cunosti,
E chiar mai bine asa,
Iar de azi cand pot spune
Te iubesc
Orasul incepe sa se lumineze.
de Narcisa TURONY
(n. in patima primaverii � m. in virtutea ei, acelasi an)
Aici i s-au curmat ploile.
A fost un suflet iremediabil de sat de munte, deseori complexat de exuberanta degajata a sufletelor de mare oras .
Mult timp i-am dispretuit zbaterea de a parasi provincia, poate de asta nici nu am facut nimic sa il ajut�puah�si ce daca-i al meu�tot un suflet arivist ramane, imi spuneam�
L-am inteles tarziu, cand nu am putut patrunde pana la el sa ii aprind lumanare�metroul nu circula decat in capitala.
Nu a vrut haine noi. L-am lasat asa cum a agonizat. Imbracat in tacerea ta. E drept, era ca noua. Si apoi, i-am promis ca nu o sa-l las fara ceva de la tine.
A fost un suflet-incendiu, un suflet-potop, splendid (spun eu, poate subiectiv, inca sunt sub impresia grea a pierderii), cu patima iubirii depline�.simptome vadite de boala incurabila.
Nu as putea spune ca a murit prematur. Asa s-a nascut. Oricum, probabil as fi luptat pentru eutanasierea lui.
A fost un suflet frumos.
Cam nevrotic, cu tendinte accentuate de agravare cand se simtea fara tine. In ultima vreme ma privea pe furis, ingrijorat de accesarile mele tot mai frecvente ale site-urilor, in cautarea unui ospiciu decent. Nu imi permiteam unul la malul marii, nu mi-ar fi acoperit cheltuielile
M-a surprins totusi graba cu care a renuntat sa mai cerseasca cerului sa se pogoare peste el�(o fi un fel de morfina pentru suflete?!)
Am fost nevoita sa organizez in graba o licitatie- ,,marturii ale unui suflet�( poate cam pompos, m-am gandit mai tarziu).Nu ma judecati, navalisera creditorii de iluzii si am vrut sa-i fac o bucurie: sa-i cante Vama Veche pomenirea. Am reusit sa vand aproape tot unui batran ascet cam senil. Nu stiu de ce colectionarii au plecat clatinandu-si dezamagirea. Doar era asa de tanar�si apoi, ei nu stiu ce vremuri ne traiesc?! Amintirile imaginate cu tine nu le-a vrut nimeni. Le mai pastrez inca. A avut si o ultima dorinta. Nu stiu daca nu este o dovada de snobism.
Connecting people�ma cuprinde rasul�pai el nu a purtat un dialog in viata lui si pana si interminabilele-i monologuri erau lipsite de imaginatia personajelor, nu te cuprindeau decat pe tine! S-o fi gandit ca va primi mesaje impersonale de sarbatori de la compania de telefonie mobila? Sau o fi vrand sa dea beep-uri? Pai el nu stia ca e inutila incercarea, ca tacerea ta e o zona fara semnal, fara acoperire?!
Nu stiu sa fi avut regrete. Poate doar unele imaginate.
A murit in visele lui costelive, strans infasurate in tacerea ta.
(P.S. Mereu m-a pasionat teoria reincarnarii, o stii prea bine, sa-mi trimiti confirmari daca poti! De reinsufletire nu sunt interesata.)
O noapte ca de lapte
Ce nu vrea sa mai rabde
Pe gene mi s-a intins
Si-n vis mi te-a impins
Te-am prins si te-am aprins
Si dorul meu navalnic
In brate te-a cuprins
Lune de miel
La lune Laisse tomber des gouttes de miel
Sur le nez des amoureux
de Erica KELLER
In Maramures, ceea ce eu numesc "coltul de rai romanesc", nuntile din sate scot in evidenta inca straiele traditionale, costume confectionate din lana sau canepa, diverse piese de port popular brodate si cusute cu multe culori vii. Camasa, itarii, catrinta, guba, piptarul, cojocul sunt de o frumusete remarcabila. Barbatii poarta clopuri din talas sau paie deosebit de imbodobite. Nuntile in satele din Maramures incep cu petitul, plecarea miresei-ramasul bun, alaiul nuntial, cununia religioasa care pentru multi dintre ei e mai importanta decat cea civila si apoi petrecerea de nunta ce tine ca in basme trei zile si trei nopti cu horinca multa si bucate pe masura. Imbracamintea femeilor este deosebita prin broderiile, cusaturile, naframele foarte aprinse la culoare si margele finut cusute. In Maramures casatoria este un legamant pe viata, sunt mai rare cazurile in care legamantul se rupe din voia omului.
de Gyorfi-Deak Gyorgy
Nu doar uimitoare si incitante, ci si folositoare.
Se pot castiga bani frumosi cu origami, in prima crasma care itzi iese in cale:
faci pariu ca pui un pahar plin peste alte doua pahare, fara ca paharul sa se atinga de buza celorlalte doua, ajutandu-te doar de bancnota obiect al pariului.
Solutia: se pliaza bancnota in stil acordeon (harmonica) de-a latul bancnotei, de cel putin 8 ori; pliurile se grupeaza sa fie cat mai apropiate (foto2).
Restul nu e magie, e fizica, statica, rezistenta materialelor.
http://www.freeweb.hu/origamisok/gyorfideak/origamifelnotteknek.htm
TEATRU LA RUINE este primul program derulat de Asociatia teatrul.ro si are ca scop dezvoltarea respectului pentru valorile autohtone si afirmarea identitatii culturale prin valorizarea Centrului Istoric al Bucurestiului.
Desfasurarea programului la Palatul Voievodal Curtea Veche, sub forma unei stagiuni teatrale, contribuie la inscrierea monumentului in randul vestigiilor la care se organizeaza in mod traditional manifestari culturale.
Spectacolul REGELE MOARE LA CURTEA VECHE, dupa un text de Eugene Ionesco, a fost realizat de un grup de studenti ai Facultatii de Teatru din Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale din Bucuresti.
director de proiect, Mariana Camarasan
director executiv, Radu Popescu
TEATRUL.RO - TEATRU LA RUINE
Palatul voievodal curtea veche
Str. Franceza nr. 21-23
REGELE MOARE LA CURTEA VECHE dupa Eugene Ionesco
Regie: Mariana Camarasan,
scenografie: Iulia Andreea Necula,
Cu:
Alexandru Potocean, Florina Gleznea, Sanziana Nicola, Gabriel Vodnar,
Cristina Casian, Tudor Munteanu, Bogdan Marhodin, Ana Craciun, Smaranda
Gabudeanu.
Anselmo
de Mihai Gruia Sandu si uneori C. Goldoni
Regia: Mihai Gruia Sandu
Scenografia: Mariana Pachis
Cu:
Ame Bardan, Claudia Prec, Andra Sandu, Andreea Esanu, Melania Ciurlin, Ioana Tudor, Andrei Seusan, Teodor Delciu, Marin Fagu, Ana Craciun, Radu Moldovan, Smaranda Gabudeanu
Un spectacol stralucitor la Muzeul National de Geologie in cadrul Saptamanii Geologiei
BIENALA TINERILOR ARTISTI
BUCURESTI - editia a doua
AWOL, Absent Without Leave
Curatori: Jenny Brownrigg (curator, Departamentul de Expozitii, University of Dundee, Marea Britanie), Branko Franceschi (curator si director executiv, Muzeul de Arta Contemporana, Rijeka, Croatia), Irina Grabovan (director si curator, Centrul de Arta AoRTa Chisinau, Republica Moldova), Simona Nastac (curator si critic de arta, Romania) si Oana Tanase (curator independent si critic de arta, Romania).
Artisti: Anca Benera (Romania), Miranda Blennerhassett (Marea Britanie), Orsolya Bagala Larsen (Ungaria, traieste si lucreaza in Copenhaga), Olga Bersan (Republica Moldova), Alejandro Cesarco (Uruguay, traieste si lucreaza in New York), Marcus Coates (Marea Britanie), Simona Denicolai (Italia) & Ivo Provoost (Belgia), Matthias Deumlich (Germania), Will Duke (Marea Britanie), Duo van der Mixt (Romania), Marjan Denkov (Macedonia), Igor Eskinja (Croatia), Mandy Gehrt (Germania), Guy Gormley & Jack Stubbs Wormell (Marea Britanie), Per H�ttner (Suedia, traieste si lucreaza in Paris), Ivana Jaksic (Serbia si Muntenegru), Miha Knific (Slovenia), Benoit Maire (Franta), David Maljkovic (Croatia), Yuri Lonkoff (Republica Moldova), Mamabart (Belgia), Victor Man (Romania), Ioana Marinescu (Romania, traieste si lucreaza in Londra) & Robert Fearns (Marea Britanie), Gili Mocanu (Romania), Nicoleta Mocanu & Marius Stoica (Romania), Ivan Moudov (Bulgaria), Fl�via M�ller Medeiros (Brazilia, traieste si lucreaza in Londra), Ciprian Muresan (Romania), Stuart Murray (Marea Britanie), Kader Muzaqi (Kosovo), Lucia Nimcova (Slovacia), Svitlana Oleshko (Ukraina), Oksana Pasaiko (Ruthenia), Olivia Plender
10/11 noiembrie: Workshop de critica de arta sub indrumarea criticului Jan Verwoert, critic de arta, membru in comitetul consultativ al Kunstverein M�nchen si profesor asociat de Teorie si Arta Contemporana la Academia Ume? (Suedia).
Un eveniment aflat sub Inaltul Patronaj al Presedintelui Romaniei, Domnul Traian Basescu
Organizatori: Fundatia Culturala META in parteneriat cu Goethe-Institut Bukarest
Parteneri: Pactul de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei prin Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania, Primaria Municipiului Bucuresti, Ministerul Culturii si Cultelor din Romania,�� Administratia Fondului Cultural National, Programul Cultural Elvetian in Romania, Institutul Cultural Roman.
Cu sprijinul: Fundatia Culturala Ion. I Bratianu, Scottish Arts Council, Glasgow City Council, Centrul Ceh, UNAgaleria, Moderna Museet Stockholm, British Council, Arts Council England, Institutul Polonez la Bucuresti, Colegiul Noua Europa, Artluk, Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC), Centrul Cultural American, MCL Glasgow, Universitatea din Dundee, proiect #, DSBA, Patrick Painter Ink., Ordinul Arhitectilor din Romania.
Sponsor principal: Flamingo Computers
Parteneri media: Cotidianul, TVR, Banii Nostri, Forum Invest, aLtitudini, aRond, Suplimentul de Cultura, Omagiu, 24-Fun, Radio Guerrilla, Igloo, Feeder.ro, AnticArt.
Fundatia Culturala Meta Goethe-Institut Bukarest
Str. Luiggi Galvani nr.61-63, sector 2 Bucuresti Str. Henri Coanda, nr. 22, Bucuresti
Tel.:(0040) 722 381 243 Tel: 021-210.40.47
E-mail: [email protected] E-mail: [email protected]
web page: www.metacult.ro www.goethe.de
Dialogul cu voi va imbunatati revista
Construim si revenim..:)
va aparea pe 1 noiembrie si va fi despre ...
cei care nu mai sunt...