Existenta orelor de religie in institutiile de invatamant - respectarea drepturilor omului
- Raspunsul nu fu auzit de Nazarie. Dar in urechile Apostolului se auzi deslusit un glas bland si trist, care spunea:
- De vreme ce mi-ai parasit turma, ma duc la Roma� ca sa ma mai rastigneasca odata(�)
- Que Vadis, Domine ?...
- La Roma, rosti cu blandete Apostolul. Si-o lua inapoi, spre Roma (�)
- S-ar fi parut ca din fiece lacrima a unui martir se nasteau alti credinciosi si ca fiece tinga din arena gasea ecou in alte mii de piepturi. (�) Dar, cei istoviti de nebunie si de nelegiuire, cei a caror viata era o viata de nefericire si de jertfa, - toti oropsitii, toti dezmostenitii� veneau s-asculte povestea surprinzatoare a acestui Dumnezeu, care, din dragoste pentru oameni, se lasase sa fie rastignit pe cruce, rascumparandu-le pacatele�
Si, regasind un Dumnezeu pe care il puteau iubi, regaseau ceea ce lumea nu le putuse darui pana-n clipa aceea: fericirea prin iubire.
Petre isi dadu seama ca de-aici inainte, Cezar, cu toate legiunile lui, n-ar mai fi fost in stare sa infranga. Adevarul; ca nu putea fi coplesit nici prin lacrimi nici prin sange, si de-abia din clipa aceea incepea izbanda. Isi dadu seama pentru ce Domnul il indemnase sa se intoarca din drum: iata ca cetatea stralucirii, a nelegiuirii, a desfraului si a atotputerniciei devenea sfanta Lui cetate. Ea devenea cetatea indrumatoare a trupurilor si a sufletelor.
Intoarcerea la Hristos.
Este necesara o elita crestina care sa nu paraseasca poporul, ci sa lupte cu indrazneala contra tuturor formelor de impilare si inrobire a lui. Poporul nu poate fi aparat numai prin rugaciuni si pomeni, adica prin formalism sec, ci si prin lupta, indrazneala si putere. Lumea asta e in stapanirea lui Hristos si crestinii nu au voie sa o paraseasca.
Valeriu Gafencu