Jurisprudenta
Lemon and Gay News LTD vs. United Kingdom (House of Lords)� CEDO 1982
Scurta descriere a cazului:
Denis Lemon este editorul publicatiei �Gay News�, care se adreseaza homosexualilor. In 1977 publica un pamflet blasfemitor si indecent, �a blasphemous libel concerning the Christian religion, namely an obscene poem and illustration vilifying Christ in his life and in his crucifixion�.
Redau ce scrie CEDO cu privire la acest articol:
�poem purpoted to describe in explicit details acts of sodomy and fellatio with the body of Christ immediately after His death and ascribe to him during His lifetime promiscuous homosexual practices with the Apostles and other man�.
Statul englez intrerupe distributia publicatiei vulgare si amendeaza vinovatii, iar Lemon face si 4 luni de inchisoare.
In 1979 cazul este reclamat la CEDO de catre Lemon.
CEDO, in justificarea sa din 1982, declara ca nici macar nu era susceptibil de a fi vorba de incalcari ale drepturilor omului, institutiile publice britanice doar aplicand legea interna, deoarece fusese comisa infractiunea de defaimare blasfemitoare (blasphemous libel)
Astfel, sentinta este �inadmisibil�.
Extrase din hotarare:
If it is accepted that religious feelings deserve protection, prosecution for blasphemy at the request of the offended person is proportionate to the aim pursued.
Traducerea mea: daca este acceptat faptul ca sentimentele religioase merita protectie, pedeapsa blasfemiei la cererea persoanei ofensate este proportionala cu obiectivul urmarit.
Defaimare blasfemitoare: o ofensa de drept comun (in Marea Britanie) foarte rar intrebuintata pana in secolul XIX. In cazul de fata, judecatorul a considerat in particular ca a fost suficient ca publicatia sa fie considerata ca blasfemitoare, si sa fie stabilita intentia de a publica, in acest caz nemaifiind necesar sa se dovedeasca si intentia de a blasfemia.
Observatie pe marginea cerintei CEDO ca orice restrictie a libertatii de expresie sa fie �prescrisa de lege (legislatia interna a statului)�:
- Comisia in primul rand observa ca nu doar �written statues� (regulamente scrise), dar de asemenea reguli de drept comun sau de alt �customary law� (cutuma, �dreptul pamantului�) pot oferi o baza legala suficienta pentru ambele, adica pentru restrictii ale drepturilor fundamentale ce sunt subiect la clauze de exceptie cum este cea continuta in Articolul 10(2) al Conventiei, si de asemenea pentru condamnari penale luate in considerare in Articolul 7 al Conventiei.
In opinia Curtii, urmatoarele sunt 2 din cerintele care decurg din expresia �prescris de lege�. In primul rand, legea trebuie sa fie adecvat de accesibila. In al doilea, sa fie formulata cu suficienta precizie.
In dreptul intern al statului, sunt pertinente restrictii in numele prevenirii dezordinii sociale, protectiei morale, si protectiei dreptului altor persoane.
Daca este acceptat faptul ca sentimentele religioase ale cetatenilor pot merita protectie impotriva atacurilor indecente pe probleme considerate sacre de catre acestia, atunci de asemenea poate fi considerat la fel de necesar intr-o societate democratica sa fie stipulat ca astfel de atacuri, daca ating un anumit nivel de severitate, pot constitui o �criminal offence� (ofensa penala, infractionala) ce poate fi data spre judecare de catre persoana ofensata. In principiu este lasata la legislatia statelor implicate (statelor semnatare ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului) cum doresc sa defineasca ofensa, avand in vedere si principiul proportionalitatii, ce trebuie sa fie respectat, deoarece acest principiu este inerent in clauza de exceptie a Articolului 10 (2).
Scurta descriere a cazului:
Mr. Wingrove este regizorul unei creatii video numite �Visions of Ecstasy�, cu o durata de 18 minute.
Conform regizorului, ideea filmului a fost derivata din viata si scrierile Sfintei Teresa de Avila, din secolul XVI, calugarita catolica, ce ar fi experimentat puternice viziune extaziale cu Iisus Christos.
Expunerea este obscena, la granita dintre Erotic si Porno, continant scene sexuale.
British Board of Film Classification a refuzat acordarea unui certificat in 1989 ce ar fi permis distribuirea legala catre public (vanzari / inchirieri). Principalul motiv a fost caracterul obscen al creatiei, in intelesul �Obscene Publications Acts 1959 and 1964�, fiind incalcate norme de drept penal britanic.
Extrase din hotarare:
Printre aceste prevederi este legea penala a blasfemiei, cum a fost folosita recent in �House of Lords vs. Lemon (1979)), cunoscut si sub numele Gay News case. Definitia blasfemiei citata acolo este �any contemptuous, reviling, scurrilous or ludicrous matter relating to God, Jesus Christ or the Bible�.
Nu este blasfemie sa declari sau sa publici opinii ostile religiei Crestine daca publicatia este �decenta si temperata�. Trebuie avut in vedere nu exclusiv subiectul, ci maniera - tonul, stilul si spiritul � in care sunt prezentate.
Blasfemia si defaimarea blasfemitoare sunt ofense de drept comun susceptibile de judecata in cazul inculparii si se pedepsesc cu amenda sau inchisoare. Blasfemia consta in vorbit iar defaimarea blasfemitoare in a publica materiale blasfemitoare. Aceasta din urma implica o publicare intr-o forma permanenta, dar acea forma poate consista si in filme (moving pictures).
Cu privire la conditia de a fi prescrisa de lege, Comisia a considerat ca aplicantul (regizorul Wingrove) ar fi putut prevede in mod rezonabil restrictiile la care creatia sa video era obligata.
Curtea (CEDO) recunoaste ca ofensa blasfemiei nu poate fi prin natura sa adusa la o definitie legala precisa, de aceea autoritatilor nationale trebuie sa le fie permisa un grad de flexibilitate in aprecierea daca elementele unui caz particular cad sub incidenta definitiei acceptate ca fiind ofensa.
Guvernul Marii Britanii a scris in apararea sa ca operei video i-a fost refuzat un certificat pentru distributie pentru a �proteja dreptul cetatenilor de a nu fi ofensati in sentimentele lor religioase�. De asemenea s-a referit si la cazul Otto-Preminger-Institut vs. Austria (1994) unde Curtea a acceptat ca respectul pentru sentimentele religioase ale credinciosilor pot permite in mod legitim unui Stat sa restrictioneze publicarea unor obiecte cu reprezentari provocative asupra veneratiei religioase.
Comisia a considerat ca legea engleza a blasfemiei intentioneaza sa reprime comportamente directionate impotriva obiectelor de veneratie religioasa atunci cand este probabil ca astfel de comportamente sa cauzeze indignare justa printre credinciosii crestini. Aplicatia acestei legi in prezent intentiona sa protejeze dreptul cetatenilor de a nu fi insultati in simtamintele lor religioase.
Curtea a apreciat ca acest tel indubitabil corespunde cu protectia �dreptului altora� in intelesul paragrafului 2 din art. 10. Este de asemenea consonant cu telul protectiei permise de art. 9 privind libertatea religioasa.
Curtea in continuare aminteste ca libertatea de expresie constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice, dar si de asemenea paragraful 2 din art. 10 recunoaste in mod expres faptul ca exercitiul acestor libertati aduce cu ea si datorii si responsabilitati. Printre ele, in contextul convingerilor religioase, poate fi inclusa in mod legitim si datoria de a evita pe cat este posibil o expresie ce este, cu privire la obiectele de veneratie, ofensatoare catre altele in mod gratuit si profanatoare (trimitere la cazul Otto-Preminger-Institut vs. Austria).
In examinarea cazurilor in care restrictii la drepturile si libertatile garantate de Conventie pot fi considerate �necesare intr-o societate democratica�, Curtea a mentionat in mod consecvent faptul ca Statele Contractante beneficiaza de o certa margine de apreciere, este adevarat nu nelimitata. Interferenta trebuie sa corespunda unei �pressing social need� (nevoi sociale presante, urgente) si sa fie proportionala cu scopul legal urmarit.
Curtea a observat ca refuzul de a acorda un certificat de distribuire pentru �Visions of Ecstasy� avea intentia de a proteja �dreptul celorlalti� si, mai specific, sa ofere protectie impotriva atacurilor ofensatoare serioase la aspecte privite ca sacre de catre Crestini.
Legislatia blasfemiei este inca in vigoare in variate tari europene.
O mai larga arie de apreciere este data Statelor Contractante cand judeca libertatea de expresie in relatie cu subiecte raspunzatoare de ofensa adusa convingerilor intime personale in sfera moralei sau, in special, a religiei. Mai mult, in campul moralei, si chiar intr-un grad mai mare, nu exista o conceptie uniforma Europeana a cerintelor �protectiei dreptului celorlalti� in relatie cu atacurile asupra convingerilor religioase. Ce este posibil de a cauza ofense substantiale persoanelor de o anumita convingere religioasa vor varia semnificativ de la perioada la perioada si de la loc la loc, in mod special intr-o era caracterizata de o chiar mai ascendenta arie de credinte si denominari. Din motivul directei si continuului lor contact cu energiile vitale ale tarilor lor, autoritatile statale sunt in principiu intr-o mai buna pozitie decat judecatorul international sa ofere o opinie cu privire la continutul exact al acestor cerinte in comparatie cu dreptul celorlalti la fel de bine ca si cu privire la �necesitatea� si �restrictia� utilizata a proteja de asemenea materiale acele persoane ale caror sentimente adanci si convingeri ar fi serios ofensate (vedeti in argumentare si Muller and others vs. Switzerland, 1988).
Cu privire la legislatia insasi, Curtea observa ca legea engleza a blasfemiei nu interzice exprimarea, in orice forma, a viziunilor ostile fata de religie Crestina, deoarece necesita existenta unei insulte semnificante cu privire la religie.
Autoritatile britanice au considerat ca distribuirea acestei productii video ar aduce insulte asupra sentimentelor credinciosilor crestini si constituie ofensa penala de blasfemie.
Socotind marja de apreciere oferita Statelor in aceste tematici, Curtea a considerat motivele date pentru a justifica masura luata (de neacordare a licentei) sunt considerate de asemenea relevante si suficiente pentru cerintele articolului 10-2. Mai mult, Curtea este satisfacuta asupra deciziile luate de autoritatile nationale, neputandu-se spune ca sunt arbitrare sau excesive.
Hotar�rea Curtii din 23 august 1994
Scurta descriere a cazului:
Reclamantul, Otto-Preminger-Institut fur Audiovisuelle Mediengestaltung
(OPI) este, conform legislatiei austriece, o asociatie particulara, cu sediul la
Innsbruck. Asa cum rezulta din actele de asociere, este o organizatie non-profit,
cu scopul general de a promova creativitatea, comunicarea si divertismentul prin
mijloace audiovizuale. Activitatile sale includ administrarea unui cinematograf
cu numele �Cinematograph�, �n Innsbruck.
Asociatia reclamanta a anuntat o serie de sase spectacole accesibile publicului
general, cu filmul Das Liebeskonzil (�Consiliu �n rai�).
La cererea diocezei Bisericii Romano-Catolice din Innsbruck, la data de 10
mai 1985, biroul procurorului public a initiat o ancheta penala �mpotriva
directorului OPI, dl Dietmar Zingl. Acuzatia era de �defaimare a doctrinelor
religioase�, activitate interzisa de articolul 188 din Codul penal.
Extrase din hotarare:
Prin hotar�rea adoptata, Curtea Regionala a dispus confiscarea filmului.
Instanta a afirmat urmatoarele:
�Proiectia publica programata pentru data de 13 mai 1985 a filmului Das
Liebeskonzil, �n care Dumnezeu Tatal este prezentat deopotriva �n text si imagini
ca un idiot senil si impotent, Isus Cristos ca un cretin si Fecioara Maria, Maica
Domnului, ca o destrabalata cu o maniera de exprimare pe masura, si �n care se
ridiculizeaza Eucaristul, cade �n sfera definitiei infractiunii de defaimare a
preceptelor religioase, conform articolului 188 din Codul penal.�
Rationamentul Curtii includea urmatoarele:
�Cerintele articolului 188 din Codul penal sunt �ndeplinite �n mod
obiectiv at�t de portretul persoanelor divine - Dumnezeu Tatal, Fecioara
Maria si Isus Cristos sunt figurile centrale �n doctrina si practica
religioasa romano-catolica, fiind de o importanta absolut esentiala si
pentru �ntelegerea religioasa a credinciosilor -, c�t si de expresiile
mentionate mai sus �n privinta Eucaristului, care constituie unul dintre
cele mai importante mistere ale religiei romano-catolice, av�nd �n
vedere �ndeosebi caracterul general al filmului, ca atac �mpotriva
religiilor crestine ...
... Articolul 17a din Constitutie garanteaza libertatea creatiei artistice,
precum si publicarea si predarea [�n scoli] a artei. Sfera libertatii
artistice a fost extinsa (prin introducerea acelui articol) �ntr-o asemenea
masura �nc�t orice forma de exprimare artistica este protejata, iar
limitarile libertatii artistice nu mai sunt posibile pe baza unei dispozitii
legale exprese, ci pot rezulta numai din limitarile inerente acestei
libertati ... Libertatea artistica nu poate fi nelimitata. Limitarile libertatii
artistice se regasesc �n primul r�nd �n continutul altor drepturi si
libertati fundamentale garantate de Constitutie (cum ar fi libertatea de
religie si de constiinta) apoi, �n nevoia unei forme ordonate de
coexistenta umana bazata pe toleranta si, �n fine, �n �ncalcarile flagrante
si extreme ale altor interese protejate prin lege, iar circumstantele
specifice trebuie c�ntarite si comparate �n fiecare caz �n parte, tin�nd
seama de toate considerentele relevante [...]�
Curtea de Apel a considerat ca:
libertatea artistica era �n mod necesar limitata de dreptul altora la libertatea de
religie si de datoria statului de a proteja o societate bazata pe ordine si toleranta.
Instanta a sustinut �n continuare ca indignarea era �justificata� �n sensul sectiunii
188 din Codul penal numai daca prin continutul sau [produsul artistic] era �n
masura sa aduca atingere sentimentelor religioase ale omului de r�nd cu o
sensibilitate religioasa normala. Aceasta conditie era �ndeplinita �n cazul de fata,
iar confiscarea filmului a putut fi dispusa �n principiu, cel putin �n �proceduri
obiective� (vezi paragraful 28). Batjocura �n bloc a sentimentelor religioase a
c�ntarit mai greu dec�t orice drept la informatie pe care marele public l-ar fi putut
avea, sau dec�t interesele financiare ale persoanelor care doreau sa prezinte
filmul.
Articolul 188 din Codul penal prevede urmatoarele:
�Orice persoana care, �n circumstante �n care comportamentul sau este
de natura sa st�rneasca indignare justificata, defaimeaza sau insulta o
persoana sau un lucru care sunt obiectul veneratiei unui cult sau al unei
comunitati religioase acceptata �n tara, sau al unei dogme, obicei legal
sau al unei institutii legale apartin�nd unui asemenea cult sau
comunitate religioasa, va fi pasibila de o pedeapsa cu �nchisoare de
p�na la sase luni sau cu o amenda corespunzatoare a maxim 360 de zile
de �nchisoare.�
Din hotar�rea Curtii Supreme rezulta indirect ca stirbirea libertatii credintei religioase,
garantata de articolul 14 din Constitutie, de o lucrare artistica, poate constitui un
abuz al libertatii de exprimare artistica si poate fi astfel �n contradictie cu legea.
Curtea reitereaza ca interpretarea si aplicarea legii nationale este �n primul
r�nd prerogativul autoritatilor nationale, �ndeosebi al instantelor de judecata
(vezi, ca cea mai recenta sursa, cazul Chorherr v. Austria ...).
Instantele din Innsbruck au trebuit sa puna �n balanta dreptul la libertatea
artistica si dreptul la respectul credintelor religioase garantat de articolul 14 din
Constitutie. Curtea, ca si Comisia, considera ca �n fata sa nu au fost prezentate
motive din care sa rezulte ca legislatia austriaca a fost gresit aplicata.
Guvernul a sustinut ca sechestrarea si confiscarea filmului au fost dispuse �n
scopul �protejarii drepturilor altora�, �n special a dreptului la respectarea
sentimentelor religioase si �n scopul �prevenirii dezordinii�.
47. Asa cum a subliniat Curtea �n hotar�rea sa din cazul Kokkinakis v. Grecia din
25 mai 1993 (...), libertatea de g�ndire, constiinta si credinta religioasa, garantata
de articolul 9 al Conventiei, constituie unul din fundamentele unei �societati
democratice� �n sensul Conventiei. Acest drept este, �n dimensiunea sa religioasa,
unul dintre elementele vitale care formeaza identitatea credinciosilor si conceptia
lor despre viata.
Cei care opteaza sa exercite dreptul de a-si manifesta religia, indiferent
daca fac acest lucru ca membri ai unei majoritati religioase sau ai unei minoritati,
nu se pot astepta, �n limitele rezonabilului, sa fie scutiti de orice critica. Ei trebuie
sa tolereze si sa accepte negarea de catre altii a convingerilor lor religioase si
chiar propagarea de catre altii a unor doctrine ostile credintei lor. Totusi, maniera
�n care credintele si doctrinele religioase sunt combatute sau negate este o
chestiune care poate angaja responsibilitatea statului, �n special pentru a asigura
exercitarea pasnica a dreptului garantat de articolul 9 de catre posesorii unor
credinte si doctrine. �ntr-adevar, �n cazuri extreme, unele metode de contrazicere
sau negare a credintelor religioase pot avea efecte a caror natura sa-i inhibe - pe
cei care nutresc astfel de credinte - �n exercitarea libertatii lor de a le avea si de
a le exprima.
�n hotar�rea Kokkinakis, Curtea a sustinut, �n contextul articolului 9, ca
�n mod legitim un stat poate considera necesar sa ia masuri destinate a reprima
anumite forme de comportament, inclusiv rasp�ndirea unor informatii si idei
considerate incompatibile cu respectul pentru libertatea g�ndirii, constiintei sau
credintei religioase a altora (ibid...). Se poate considera �n mod legitim ca
respectarea sentimentelor religioase ale credinciosilor, garantata de articolul 9, a
fost �ncalcata prin portretizarea provocatoare a obiectelor de veneratie religioasa
si, de asemenea, ca astfel de portrete pot fi interpretate ca o violare malitioasa a
spiritului de toleranta, care este, de asemenea, o caracteristica a societatii
democratice. Conventia trebuie citita �n �ntregul sau si de aceea, interpretarea si
aplicarea articolului 10 �n cazul de fata trebuie sa fie �n armonie cu logica
Conventiei (vezi, mutatis mutandis, cazul Klass si altii v. Germania ...).
Masurile reclamate se bazau pe articolul 188 din Codul penal austriac, care
este menit a suprima comportamentul susceptibil a provoca o �indignare
justificata� �ndreptat �mpotriva obiectelor de veneratie religioasa. Rezulta astfel
ca scopul acestor masuri a fost de a proteja dreptul persoanelor de a nu li se
insulta sentimentele religioase prin exprimarea publica a parerilor altor persoane.
Lu�nd �n consideratie si termenii �n care au fost formulate hotar�rile instantelor
austriece, Curtea accepta ca masurile contestate au urmarit un scop legitim �n
conformitate cu articolul 10 paragraful 2, si anume, �protectia drepturilor altora�.
Asa cum rezulta din �nsasi formularea articolului 10paragraful 2,
orice persoana care �si exercita drepturile si libertatile consacrate de
primul paragraf al articolului 10 �si asuma si �obligatii si responsabilitati�. �ntre
acestea - �n contextul opiniilor si credintelor religioase - poate fi inclusa �n mod
legitim obligatia de a evita pe c�t este posibil expresiile care sunt �n mod gratuit
ofensatoare fata de altii, carora le �ncalca astfel drepturile; astfel de expresii nu
contribuie la nici o forma de dezbatere publica de natura a favoriza progresul
relatiilor interumane.
Asa st�nd lucrurile, �n anumite societati democratice, �n principiu,
sanctionarea sau chiar prevenirea atacurilor inadecvate �mpotriva obiectelor de
veneratie religioasa poate fi necesara, dar �ntotdeauna sub conditia ca orice
�formalitate�, �conditie�, �restrictie� sau �pedeapsa� sa fie proportionala cu
scopul legitim urmarit.
Ca si �n cazul �moralei�, nu este posibila delimitarea unei conceptii uniforme
�n Europa cu privire la semnificatia religiei �n societate (vezi cazul Muller si altii
v. Elvetia ...); asemenea concepte pot varia chiar �n interiorul aceleiasi tari. Din
acest motiv, nu este posibila definirea comprehensiva a ceea ce constituie o
interferenta permisibila cu exercitarea dreptului la libertatea de exprimare, acolo
unde o asemenea exprimare este directionata �mpotriva sentimentelor religioase
ale altora. De aceea, autoritatilor nationale le este conferita o anumita marja de
apreciere cu privire la existenta si gradul necesitatii unei asemenea interferente.
Guvernul a subliniat rolul religiei �n viata de zi cu zi a oamenilor din Tirol.
Credinciosii romano-catolici reprezinta deja un procent
considerabil �n cadrul populatiei austriece - 78% - iar printre tirolezi, p�na la
87%. �n consecinta, �n momentul respectiv cel putin, exista o necesitate sociala
presanta �n a pastra pacea religioasa; fusese necesar ca ordinea publica sa fie
protejata �mpotriva acestui film si, din acest punct de vedere, instantele din
Innsbruck nu si-au depasit marja de apreciere.
�n balansarea celor doua libertati, trebuie luata �n
consideratie marja de apreciere a autoritatilor nationale, a caror obligatie �ntr-o
societate democratica este de a lua �n consideratie, �n limitele jurisdictiei lor,
interesele societatii �n ansamblu.
Instantele au considerat ca meritele filmului, ca opera de arta sau ca o contributie
la dezbaterea publica �n societatea austriaca, nu c�ntareau mai greu dec�t acele
caracteristici care �l faceau �n esenta ofensator pentru publicul general din
jurisdictia lor. Dupa vizionarea filmului, instantele de judecata au remarcat
portretizarea provocatoare a lui Dumnezeu Tatal, a Fecioarei Maria si a lui Isus
Cristos (vezi paragraful 16). Continutul filmului (vezi paragraful 22) nu poate fi
considerat ca fiind incapabil de a justifica concluziile la care au ajuns instantele
austriece.
Curtea nu poate sa nu ia �n consideratie faptul ca religia romano-catolica
este religia majoritatii cov�rsitoare a tirolezilor. Prin sechestrarea filmului,
autoritatile austriece au actionat pentru asigurarea unei atmosfere de pace �n
regiunea respectiva si pentru prevenirea situatiilor �n care unii oameni ar putea sa
simta ca sunt tinta unui atac �ntr-o forma nejustificata si ofensatoare la adresa
credintelor lor religioase. Este �n primul r�nd datoria autoritatilor nationale, care
sunt mai �n masura dec�t instanta internationala, sa aprecieze necesitatea unui
asemenea demers �n lumina situatiei locale la un moment dat. Av�nd �n vedere
toate circumstantele cazului de fata, Curtea nu considera ca autoritatile austriece
si-au depasit marja de apreciere. �n consecinta, nu se constata �ncalcarea
articolului 10 �n raport cu sechestrarea filmului.