|
 |
Bine
cunoscutele expresii "noteazã ce dictez, domnisoarã"
sau "trimite, te rog, corespondenta", devenite
aproape stereotipe într-o firmã, sunt pe cale
sã disparã din limbajul curent, în conditiile
în care secretarele sunt din ce în ce mai putin
niste executante la cheremul sefului. Ele au devenit, în
timp, persoane importante în cadrul unei organizatii.
Potrivit
unui studiu al specialistilor britanici, în Anglia,
mai mult de 50 la sutã din secretare, sunt cel putin
la fel de bine calificate ca si sefii lor, reusind sã
organizeze activitatea institutiei, sã tinã
situatia sub control si chiar sã-si înlocuiascã
superiorul în caz de nevoie.
Nu
de putine ori, secretara, devenitã, în noua ei
posturã, "asistent manager", are pregãtire
superioarã sefului ei, ba chiar si abilitãti
suplimentare, deoarece trebuie sã cunoascã mai
multe limbi strãine, sã stie sã întocmeascã
scrisori de afaceri, sã tinã legatura cu partenerii
sefului sãu, sã cunoascã în amãnunt
activitatea firmei.
Imaginea stereotipã a secretarei - cu studii medii,
care stã o zi întreagã la masina de scris
sau la computer, copiind cu fidelitate textele redactate de
sefi, lãcuindu-si îndelung unghiile si fãcând
cafelute - este aproape complet uitatã si înlocuitã
de o nouã formulã: secretara "femeie de
afaceri", activã si dinamicã, bine îmbrãcatã
si bine educatã, capabilã sã facã
fatã oricarei situatii.
Secretarele
pot solicita un salariu urias la angajare, fiindcã
trebuie sã aiba un aspect impecabil, sã-si cumpere
haine foarte scumpe si accesorii, si sã fie pregatitã
pentru orice eventualã cãlãtorie, ca
parte a muncii sale. Delegatiile sunt foarte frecvente, în
conditiile în care firmele au de multe ori filiale în
alte orase sau chiar în strãinãtate. Desigur,
secretara e cea care merge frecvent la întâlniri
de afaceri si tine legatura cu partenerii sefului sãu.
Dar
cine rãmâne, totusi, "sã facã
o cafelutã" si sã i-o aducã directorului?
Sociologii sustin cã... tot secretara ...
|