Partea II
Austin: (vioi) Da, dar nu oricum! Serena îmi va plăti cu vârf şi îndesat pentru ce mi-a făcut!
Rudolph: Cum adică? În ultimă instanţă, poliţia va decide!
Isabella: (privind lung spre Austin) Desigur, tu îi iei partea Serenei! Doar ţi-e rudă…
Andrew: Nu, nu are nici o legătură. Aici e doar treaba poliţiei, ea să decidă!
Austin: (subit energic) Cum? Şi să risc să fie achitată? Niciodată! Ea trebuie să plătească pentru fapta ei incalificabilă!
Andrew: Dar dacă nici nu s-a dovedit că ea este adevăratul vinovat?..
George: Cum să nu? Doar ea mereu a avut îndrăzneala să ne înfrunte! Aşa o nemăsurată trufie pentru cineva de condiţia ei nu se poate accepta!
Rudolph: Cum, dar nu suntem noi toţi egali în faţa legii?
George: (însufleţindu-se) Nu atunci când eşti un criminal arogant şi nesăbuit care cutează a râvni la poziţia altora!
Rudolph: (la fel) Ca de exemplu în cazul afacerii Portland, nu?
George: (şi mai aprins) Cum? Cum?
Andrew: Domnilor, să nu ne pierdem cu firea!
Isabella: Cum nu, din moment ce se aduc atât de grave acuzaţii?
Rudolph: Grave? Nu. Doar adevărate!
George: Ah, deci continui? În cazul acesta am şi eu ceva de spus despre aceeaşi afacere Portland!
Austin: Dar ne îndepărtăm complet de la subiect! De mine aţi uitat? Cum rămâne? Îmi cer drepturile!
Andrew: (mai agitat) Ce drepturi? Tu mereu ceri numai drepturi! Dar când ai de gând să mai şi dai ceva în schimb?
George: În cazul ăsta cred că trebuie să vă informez că bătrâna Turnip tocmai ne-a semnat acordul de parteneriat!
Rudolph: (intrigat) Parteneriat? Cum este posibil! Ea trebuie să se retragă!
(apare Frances)
Frances: (spre Andrew) Dragă, hai mai bine să scoatem masa şi să jucăm un whist! Se plictisesc musafirii şi vă puteţi continua disputa acolo!
Isabella: Da, chiar aşa. Să vedem cine va câştiga!
(se mută cu toţii şi se împart pe echipe; Rudolph şi Frances contra Austin şi George)
Andrew: (redeschizând ziarul) Jucaţi voi, eu mai am de citit bursa!
Isabella: Oh, eu urăsc jocul de cărţi! Mă plictiseşte! (ia o revistă şi o răsfoieşte)
George: (făcând cărţile) Lasă că vom vedea noi, Rudolph, care e mai bun! Cu sau fără afacerea Portland, eu tot te înving!
Rudolph: Crezi? Eu mă îndoiesc! Frances?
George: (repede) Dar şi tu, doamnă Montgomery, am auzit că ai început să faci investiţii serioase!
(Frances vrea să riposteze, dar nu are loc)
George: (aprinzându-se treptat) Şi nu oriunde, ci chiar în sectorul meu de piaţă! Asta este o sfidare!
Frances: (intrigată) Pardon? De când vă aparţine exclusiv?
Rudolph: Lasă-l în pace. Nu vezi ce pornit este? Mai bine să începem o dată!
George: (mai degajat) Da? Aşa ziceam şi eu… Deaceea am şi pregătit tranzacţia pentru transferul acţiunilor Bells…
Andrew: (scăpând ziarul) Poftim? Acţiunile Bells ai spus?
Austin: (zâmbind) Desigur.
Frances: (uimită) Cum, dar compania Bells era independentă! De când a scos acţiuni pe piaţă?
George: Nu a scos. Nici nu era nevoie!
Andrew: (nervos) Cum? Aşa ceva este de nesuportat! Compania Bells se afla sub protecţia mea!
Austin: Chiar aşa: se afla!
Frances: (aprinzându-se şi ea) Oh, foarte bine atunci. Dacă vreţi război, război va fi!
(joacă un rând; Franţa pierde un as)
George: (tot numai zâmbet) Ce spuneaţi, stimată doamnă?
(soneria; intră bătrâna Turnip)
Toţi: Bună seara!
Turnip: Bună seara! Iaca am venit şi eu! Ce jucaţi?.. Ah, whist? Hai, c-oi juca şi eu!.. Cu cine?.. Cu Austin desigur! Dragul de Austin… (ia cărţi; Frances şi Rudolph se privesc plictisiţi)
(sună iar la uşă; apoi apare Belinda Bells , foarte agitată)
Belinda: Aşa ceva nu se poate! Frances, Andrew, trebuie să mă ajutaţi! Acest monstru aici de faţă (arată spre George, care zâmbeşte candid) mi-a furat compania, mi-a ruinat-o defnitiv! (izbucneşte în lacrimi)
Frances: (venind spre ea) Oh, te rog linişteşte-te! Stai jos. Într-adevăr, aşa ceva nu se poate trece cu vederea, iar George Smith va plăti cu vârf şi îndesat pentru asta! (îl pironeşte cu o privire de foc)
Andrew: (se ridică în picioare) Eu i-am promis protecţia mea! De data asta, George, nu te mai iert!
George: (sărind) Cum? Tu să mă ierţi? Dar cine te crezi, Andrew Montgomery?
Andrew: (se ridică şi vine la masă) Stai numai să vezi! Dragă, joc eu acum în locul tău…
Frances: Da. De altfel, am ceva urgent de făcut! (iese)
Andrew: Aha! Acum se schimbă treaba! Ţi-am luat popa!
Rudolph: Ha! Şi eu v-am luat! Se vede cu cine ţine dreptatea!
Austin: Te grăbeşti, ca de obicei! Vezi? Ţi-am luat cu atuul! (încă un tur) Ha, de două ori! Trei la doi.
Belinda: (ştergându-şi lacrimile) Ce importanţă are, din moment ce sunteţi nişte şarlatani de cea mai joasă speţă?
George: Doamnă, oricât de doamnă ai fi, dacă nu taci…
Andrew: Îndrăzneşti să insulţi o doamnă?
Isabella: George, te rog să te porţi cum se cuvine!
George: (şocat) Cum, şi tu eşti de partea lor? Propria mea soţie? Trădare!
Rudolph: Potoleşte-te! Aici nu suntem la tribunal, ca să impresionezi juraţii!
Isabella: (indignată) Cum? Tu crezi că asta e trădare?.. Apoi să ştii că eu nu am de gând să-ţi mai suport obrăzniciile! Şi ştii ce?.. Chiar aşa, Belinda are dreptate: eşti un şarlatan! Intru şi eu în joc cu Andrew! (i se dau cărţi)
(intră Frances, aducând-o pe Serena cu ea; stupoare)
Austin: (speriat) Ce caută aici criminala?
Serena: Criminal eşti tu! Te foloseşti astfel de încrederea şi slăbiciunea oamenilor!
Austin: (sărind în picioare) Cum? După ce ai vrut să mă omori, acum tot tu eşti victima? Nu, aşa ceva e imposibil! Câtă neruşinare!
Frances: Te rog să te abţii de la astfel de injurii în casa mea! Daţi-mi şi mie un rând de cărţi! (primeşte)
Turnip: (compătimitor) Sărmanul Austin! Nu mai există nici o dreptate!
Serena: Vai, cum puteţi să vorbiţi astfel? Tocmai dumneavoastră? (se prăbuşeşte pe canapea lângă Belinda)
George: (sărind şi el) Asta este culmea! Am fost invitat aici ca să suport toate jignirile?
Andrew: (foarte calm) Vrei să abandonezi?
George: Niciodată!
(soneria; intră Buster Miller)
Buster: Bună seara tuturor! (spre George) Cum o mai duceţi? Greutăţi? (priveşte la cărţi)
Frances: (indignată) Dar pe tine cine te-a invitat? Ce cauţi aici?
George: Şi eu care credeam că toţi suntem egali… Buster, vino şi tu să joci! (i se dau cărţi)
Andrew: Nu-ţi permit să fii obraznic cu soţia mea! Acum, joacă!.. (scoate un atu) Ehei, madam Turnip, acum să te văd!
Turnip: (îl ia cu o carte mai mare) Aşa? M-ai văzut destul?
George: Ia să mai supralicităm noi, că e prea static jocul! Frances?
(îi ia trei rânduri, dar în final Frances reuşeşte să-şi facă numărul de puncte)
Frances: Aha? Credeai că te pui cu mine?
Andrew: Acum e rândul meu! Ei, George, ce mai spui?
George: (sec) Eu nu vorbesc, eu fac!.. Şi pierzi: o dată, de două, de trei ori! Bravo!
Andrew: Nu te bucura prea devreme! Din câte văd, şi tu ai pierdut destul!..
(iar soneria; apare Rose Lately, de mână cu Trevor)
Rose: Bună seara! Frances, Isabella, ce bine îmi pare! (apoi) Dar văd că avem şi persoane non grata aici!..
Trevor: (speriat) Mama, uite-l pe tata!..
Austin: (coleric) Oh, de acuma văd că v-aţi înţeles între voi special să mă scoateţi din sărite!
Isabella: De ce? Doar casa Montgomery e o casă deschisă şi la serată poate să participe oricine!.. Şi în nici un caz nu trebuia să-ţi ceară ţie voie!
Rose: Nu, Isabella, nu te osteni! M-am lămurit eu demult ce-i poate lui pielea! Numai că ce vină avea acest sărman copil? (îl ia pe Trevor de mână)
George: Vă rog! Mă faceţi să râd!.. Noi avem treburi importante de discutat aici…
Austin: (autoritar) Trevor, treci aici imediat!
Trevor: (se uită la Rose) Mama?.. (apoi trece spăşit lângă Austin) Da, tată!
Rose: Şi eu nu, crezi? Daţi-mi şi mie un rând de cărţi! Dacă altfel nu se poate, îmi voi câştiga aşa drepturile! (intră în joc cu Frances)