Partea I
(salonul soţilor Montgomery; Andrew citeşte ziarul; intră Frances, foarte agitată)
Frances: Oh Doamne, nici nu-ţi poţi imagina ce tocmai am aflat de la Serena Miller!
Andrew: (foarte calm, continuând să citească) Serena Miller? Hmm… Ea ce mai vrea?
Frances: (uşor iritată) Andrew, nu mă asculţi! Ceva foarte important s-a întâmplat.
(Andrew lasă în jos ziarul şi o priveşte peste ochelari)
Frances: Ştii că Rudolph şi Serena tocmai erau pe cale să câştige licitaţia pentru preluarea afacerii bătrânei Turnip de la Oltrent and Co... Ei bine, nu mai departe de alaltăieri, Austin Smith –fii foarte atent!- chiar Austin Smith şi-a depus dosarul pentru licitaţie!
Andrew: (scoţându-şi ochelarii) Oh, asta chiar este ceva!
Frances: Chiar aşa! Şi mă vei crede când îţi voi spune că oferta lui vizează exact partea Serenei din moştenire? (se lasă teatral pe canapea)
Andrew: (ridicând din umeri) Nimic mai firesc!
Frances: (se uită la el cu un zâmbet, apoi cu un oftat) Biata Serena! Era ditrusă... Aproape în pragul disperării! Ea şi aşa avea probleme financiare... (conspirativ) Oare crezi că va încerca ceva?
Andrew: (la fel de calm, reluându-şi lectura) Ce să facă? (un zâmbet) Să-l sugrume?… Nu are stomacul necesar!
Frances: (sare ca arsă) Vai, Andrew! Cum poţi vorbi aşa? (neliniştită) Îţi dai seama ce ar însemna asta?.. În starea în care se afla când mi-a vorbit...
Andrew: Bine, atunci ce altceva crezi că ar putea face?
Frances: (cu un zâmbet) Să pună pe altcineva să-l împuşte, fireşte.
Andrew: (lasă uimit ziarul) Dragă, nu te recunosc!
Frances: (continuând să zâmbească) Nu?..
(se aude soneria)
Frances: Trebuie să fie Rudolph...
Andrew: (uimit) Rudolph, acum?
Frances: Desigur, l-am sunat de cum m-am întors! (merge spre uşă)
(intră Rudolph)
Frances: Rudolph, ce plăcere!
Rudolph: Frances, Andrew! (se înclină) Dar ce se aude cu Austin Smith? E adevărat?
Frances: Desigur. Dar ia loc! (el se aşează) Tu ce crezi? Va putea Serena să-l înfrunte pe Austin Smith? (ia loc şi ea)
Andrew: (reluând flegmatic lectura) Serena? Cred că glumiţi!
Rudolph: (gânditor) Tot ce se poate… E o Miller, orice s-ar spune, şi cu Miller-ii nu-i de glumit!
(Andrew pufneşte dezaprobator)
Frances: (conspirativ) Deci tu crezi că o va face?
Rudolph: Poate că o va face, poate că nu…
Andrew: (intervenind) O va face, n-o va face… Problema e alta: dacă o face, ce poziţie vom avea noi?.. Tu, Rudolph, îi eşti rudă. Accepţi să fie astfel batjocorită?.. Iar noi, Frances, îi vom lăsa pe fraţii Smith să facă legea în oraşul nostru?
Frances: Sigur că nu. Dar deocamdată îi avem invitaţi la serată. Şi apoi, noi ce avem de câştigat? N-au decât să se omoare între ei! Ne convine şi nouă mai mult aşa...
Rudolph: (uşor revoltat) Dar Andrew are dreptate. Serena îmi e rudă. Nu o pot lăsa singură acum, aşa, pe faţă!
Frances: Oh, oferă-i ajutorul, omule! Cine te opreşte?.. (un zâmbet)
Rudolph: Ai dreptate!.. Să zicem că am anumite treburi mai importante la momentul X…
Andrew: (la fel de pragmatic) Să presupunem că Serena îl răneşte pe Smith –e clar că de ucis, nu-l va putea ucide niciodată!- iar el o şantajează pentru a lua Oltrent and Co. Şi atunci?
Frances: Oh, atunci...
(e întreruptă de sonerie; intră George şi Isabella Smith; cei trei se ridică imediat)
Frances: Isabella, George, ce plăcere!
Isabella: Sper că nu suntem primii! (se salută) Ah… e şi Rudolph! (zâmbeşte spre George)
Rudolph: Bună seara!
Frances: Isabella dragă, ia loc! (îi arată un fotoliu) Eu revin imediat. Numai să grăbesc servitorii... (iese)
George: (spre Andrew) Oh, dar ce mai spune presa, bătrâne? (se aşează lângă el)
Andrew: (strângându-i mâna şi continuând să citească ziarul) Nimic nou. Ca de obicei: falimente, cumpărări, licitaţii…
Isabella: Vai, dar ce am auzit… Oltrent and Co. va fi în curând scos la licitaţie!
Rudolph: Nicidecum. Numai că bătrâna Turnip se retrage de la conducere!
Isabella: (simulând uimirea) Şi atunci cine va deveni deţinătorul companiei?
Rudolph: Acţionarul majoritar, desigur!.. Deşi se pare că acţiunile bătrânei vor fi împărţite moştenitorilor în mod egal.
Isabella: (gânditor) Mi se pare totuşi că Austin a menţionat ceva de o licitaţie…
Andrew: (lăsând ziarul jos) Austin? Dar nu văd ce legătură ar putea avea!
George: Cum, dar nu ştii? Doar este şi el unul dintre moştenitorii de drept!
Rudolph: (sărind) Poftim? Cum vine asta?
George: (mirat) Cum adică, cum vine asta? Austin a fost întotdeauna partenerul preferat al bătrânei Turnip!
Andrew: (flegmatic, reluând lectura) Austin Smith?
(sună din nou soneria; apoi, apar foarte agitaţi Frances însoţită de Austin Smith; Andrew lasă din nou ziarul jos)
Isabella: (sărind imediat) Doamne, ce s-a întâmplat?
Frances: (ajutându-l să ia loc) Nu cred că este grav. Doar o rană uşoară la braţ.
George: (neliniştit) Dar cum s-a întâmplat? Austin, trebuie să-mi spui!
Austin: (gâfâind) Serena Miller…
Frances: (cu îngrijorare) Nu, nu trebuie să te oboseşti! (apoi, către Rudolph, care pălise) Rudolph, du-te tu şi cheamă servitoarea...
Rudolph: Imediat! (şi iese, urmărit de toţi)
Isabella: (venind repede lângă rănit) Ce-i cu Serena Miller? Vrei să spui că ea..?
Andrew: Cred că glumeşti, Isabella! Serena Miller? Nu ar fi în stare de aşa ceva niciodată!
Isabella: Cred că o subapreciezi! Eu o ştiu destul de bine, doar am copilărit împreună…
George: (autoritar) Trebuie să ne spui totul. Ea a fost?
Austin: (nervos) Chiar ea, numai ea! A încercat să mă omoare, a atentat la viaţa mea! Ea!!!
Isabella: (spre Andrew) Vezi? Ce ţi-am spus eu? (apoi, indignată) Oh, aşa ceva este de neconceput!
Andrew: Staţi puţin! A fost chiar ea în persoană?
Austin: (uimit) Cum? Dar cine altcineva?
Frances: (privind spre Andrew) Dar ce ar fi putut-o determina la un astfel de act necugetat? Mai ales în poziţia ei...
Austin: (foarte agitat) Vă spun eu: e nebună! A înnebunit cu totul! Ea!!!
Isabella: (speriată subit) Austin, te rog linişteşte-te! Îţi faci mai mult rău aşa!..
(intră Rudolph)
George: (privindu-l duşmănos) Ai auzit ce-a făcut ‘scumpa’ ta rudă? Era să îl omoare pe Austin!
Rudolph: (contrariat) ‘Scumpa’ mea rudă? Cine?
Austin: Te prefaci că nu ştii! Când de fapt aţi pus cu toţii la cale să mă ucideţi!
Frances: Oh, Rudolph, ai pus să cheme medicul?
Isabella: (liniştindu-l pe Austin) Nu-ţi mai face sânge rău. Îşi va primi pedeapsa!
George: Chiar aşa! Să cheme poliţia, nu medicul!
Andrew: (intervenind) Oameni buni, potoliţi-vă! Încă nici nu s-a demonstrat că a fost ea!
Isabella: (sărind ca arsă) Cum nu? Dar mărturia lui Austin? A victimei?
Frances: Dar Andrew are dreptate! De unde ştii că a fost ea? Ai văzut-o?
Austin: La ce îmi trebuia să o văd? Totul s-a întâmplat chiar în faţa Oltrent and Co. Era lumină numai în biroul ei. Iar glonţul a venit exact de sus!
Rudolph: Totuşi, ar fi putut fi oricine!..
(din nou, soneria)
Frances: Trebuie să fie medicul! (iese în grabă)
George: Trebuie să se facă dreptate!