Dar reconstruirea manastirii nu avea se se incheie decat in anul 1662, in vremea lui
Israti Dabija-voda, cel iubitor.
In anul 1739, un cutremur naprasnic a daramat pentru a treia oara
manastirea. Nereparata la vreme, aproape parasita, a continuat sa se ruineze pana, ce, in
a doua jumatate a sec. al XVIII-lea, Iacov Putneanu, fost mitropolit al Moldovei, retras
la Putna, a intreprins o renovare radicala a constructiilor, reparand biserica, refacand
si largind pe alocurea zidul de incinta, construind un turn al portii nou, chilii noi de
lemn(1756-1760). In cursul sec al XIX lea au fos construite chilii noi de zid (1854-1856),
un turn-clopotnita nou(1882), a fost largit din nou zidul de incinta. In anul 1902, au fos
intreprinse restaurari importante inteprinse de arhitectul Karl Romsorfer, care au
modificat intr-o anumita masura aspectul ansamblului in viziuna romantica, influentata de
scoala de restaurare a lui Viollet le Duc. In sfasit incepand din anul 1954, Directia
Monumentelor Istorice si de Arta a intreprins numeroase lucrari de restaurare, care au
contribuit intr-o masura considerabila la restituirea aspectului initial al manastirii si
la elucidarea istoricului ei.
In vremurile infloririi ei, manastirea Putna a fost si un
important centru atistic. Nu au ramas decat prea rare marturii documentare directe cu
privire la atelierele artistice si ale infaptuirii culturale ale manastirii. Dar este
sigur ca la Putna au existat ateliere de caligrafi si miniaturisti, precum si de
broderie.Letopisetul de al Putna si cel al lui Azarie atesta persistenta unei traditii
cronicaresti in manastire, dealtfel, din incredintarea domneasca. Iar sculptura crucilor
de lemn, arta calugareasca prin excelenta, a continuat sa fie practicata in manastire pana
in zilele noastre. Desigur, argintarii, pietrarii si chiar mesterii in lemn, precum acel
Vichenti care a facut usa de lemn ferecata in fier a turnului tezaurului, erau oraseni,
lucrand pentru manastire numai dupa nevoie, la comanda.
Dar chiar daca nu toate artele au fost reprezentate printre
monahii care o populau, nepretuitul si bogatul tezaur de podoabe imparatesti, cu care
ctitorul ei si urmasii sai daruisera manstirii - 13 manuscrise,14 broderii, 4 piese de
metal, din cate ni s-au pastrat, apartin vremii lui Sf Stefan cel Mare si au fost facute
special pentru manastirea Putna - a constituit un ansamblu prestigios, servind de model
pentru generatii intregi de ctitori si donatori si drept izvor de inspiratie pentru
nenumarati artisti. Dealtfel, din acest punct de vedere pe primul loc trebuie amintita
pictura bisericii. Dupa cate ne spune Ion Neculce, manastirea avea si pictura exterioara -
chiar daca nu putem preciza in ce consta aceasta pictura - intreaga zugraveala avea
un caracter accentuat somptuos,"mai mult aur decat zugraveala".
In incinta patrulatera a manastirii se parunde pe sub
turnul scund, strapuns de un gang cu bolta semiclindrica, al portii. Pe latura de nod, in
interior, casa scarii duce la etajul superior al turnului.Pe fatada exterioara impartita
in panouri patrulatere de caramida si tencuiala, in centru, a fost prinsa pisania
originara, din vremea Sf Stefan cel Mare, a manastirii, iar pe cea interioara, alta
pisanie, datand din 1752.
(CONTINUARE)
