Manastirea Putna este prima ctitorie a Sfantului
Stefan cel Mare, destinata sa fie locul de inmormantare al marelui domn si al familiei
sale. Construita intre anii 1466 si 1481, trebuia sa fie si principala instiutie
eclesiastica a tarii, care sa-l sprijine pe domn pe taram cultural si religios in politica
sa de neatarnare si de intarire a statului. Soarta lacasului a fost, parca retraind
simbolic clipele de restriste sau de marire ale intregii tarii, extrem de agitata.
Biserica, inceputa in 1466, in momentul in care Sf Stefan ajunsese la o anumita siguranta
a domniei, a fost terminata trei ani mai tarziu - in 1469, si sfintita abia in 1470, dupa
ce domnul repurtase cateva victorii si eliminase pe Petru Aron, ucigasul tatalui sau si
rivalul sau la scaunul tarii.In lumina acestor evenimente, ctitoria Putnei apare ca un
gest de semnificatii - prima afirmare a domnului ca proteguitor al bisericii, iubitor de
carte si de frumos, inceput al unui lung sir de ctitorii menite sa constituie focare de
invatatura care sa temeiniceasca unitatea de gand si crez a intregului popor.
Legenda spune ca domnul a ales locul
tragand cu arcul.Dar dincolo de legenda se intrezaresc realitati istorice mai
substantiale. Locul fermecator de la poalele Obcinei Mari, acolo unde se deschide Valea
Putnei varsandu-se in raul Suceava, era poate un mai vechi loc de calugarie, asa cum ar fi
dovedit-o pomenirea de catre Neculce a unei biserici de lemn anterioare, precum si
existenta in apropiere a unei bisericute sapate in stanca, asa numita chilie a lui Daniil
Sihastrul. Dar, in acelasi timp, manastirea constituia o asezare puternica, fortificata si
bogata, inchizand una din vaile prin care se putea cobori de la Pasul Prislopului in
Moldova si polarizand populatia asfirata din aceasta zona de munte, pe atunci acoperita,
in mult mai mare masura de paduri.
Scurta vreme dupa zidirea bisericii (in 1481),
dealtfel, domnul a intatit-o cu zid de cetate cu turnuri la colturi si la mijlocul
laturilor. Din aceasta fortificatie originara nu se mai pastreaza decat turnul tezaurului,
pe latura de apus, si pisania turnului clopotnitei, pe sub care,poate, se si intra in
manastire, pe aceea de rasarit, mutata pe turnul portii, construit mai tarziu, la
refacerea din jurul anului 1760. Totodata domnul da temeiuri temeinice trainice vietii
economice a manastirii, inzestrand-o si dandu-i nenumarate danii in pamant, paduri
elesteie, mori risipite pe tot intinsul Tarii Moldovenesti. In anul 1503 Putna stapanea 24
sate. Dar, in 1484,in timpul campaniei turcesti incheiata cu anexarea Chiliei si Cetatii
Albe la Imperiul otoman, Putna arde "cu desavarsire". domnul o reconstruieste,
pe aceleasi temelii, dupa cate se pare. Domnii care-i urmeaza, la randul lor, se straduiesc
sa sporeasca si sa imbogateasca lacasul prestigios. Alexandru Lapusneanu construieste un
turn-clopotnita nou.
La inceputul veacului al XVII-lea, manstirea este jefuita de o
ceata de hoti care coborase din munti, dinspre Prundul Birgaului. Apoi, al 1653, cazacii
lui Timus Hmielnitki, veniti sa lupte pentru reintronarea lui Vasile Lupu-Voda, jefuira
manastire si-i luara invelitoarea de plumb, din care au facut, in cetate la Suceava,
gloante pentru pusti. Gheorghe Stefan-Voda, noul domn, a refacut in mare parte manastirea,
poate continuand lucrari incepute in scurta ultima domnie a lui Vasile Lupu
(mai-septembrie 1653) (CONTINUARE)
