Revista s-a născut din dorinţa de a pune la dispoziţia celor care mai au bucuria de a citi proză, după poezia dulceagă şi amară care ni s-a lipit de cerul gurii, câteva texte aflate într-un echilibru precar pe firul de aţă care separă realismul ficţiunilor mele de ficţiunea realităţii lor. Credinţa mea este că şi în cea mai puturoasă groapă de gunoi, cineva îmbogăţit cu discernământ, bucurie şi pace, poate descoperi într-o bună zi un diamant pe măsura sufletului său. Pentru aceştia m-am decis să scriu în fiecare lună Soarele de la Miezul Nopţii, un jurnal trăit pe groapa de gunoi a Capitalei. Aceasta este dovada cea mai palpabilă că nu mai exist decât în imaginaţia mea.