Revistă lunară concepută integral online, începând din luna iunie, anul 2003 - Volumul 1 - iunie 2003

Păpădii de plumb

cuşnarencu a zis ca nu e bine. a zis că lucrurile se vor îneca în ulei ars de maşină.

împreună cu toate scursorile din canal, cu bărcuţele de hârtie îmbibate cu noroi cu care se joacă dimineaţa copiii cu nerăbdare, da, aşa a zis cuşnarencu, nenorocitul care se hrăneşte cu scursorile din canal, prăjituri colorate amestecate cu cârpe scăpate din bideuri de cucoană simandicoasă, din aia de dă ochii peste cap, alunecate pe ţeava de plastic groasă ca un gât de om în care zvâcneşte carotida, pe acolo scapă zoaiele din bazine de ceramică îndesate cu boreli şi cu frânturi de cuvinte.

şi ce dacă a zis cuşnarencu înfăşurat cu cârpe mototolite, că nu e bine, ce, parcă are vreo valoare ce zice el? el poate să-şi bată un cui în limbă şi îşi poate lungi ochii din cap ca două lipitori hrănite cu sânge şi lumea tot nu se uită la el. nu-l vede de ziarele fleşcăite şi de saltelele putrezite aruncate din casele de oameni nevoiaşi, şi-au luat mobilă nouă, aruncă saltelele ca pe scobitorile teşite la ambele capete. exact acolo şi-a găsit cuşnarencu să-şi mănânce mălaiu, exact sub ţevăria ruginită. crăpată pe la colţuri pe unde curge apa călâie. cine se uită în gura lui buboasă? nici draku, darămite un om fără minte. lumea are treabă, ehei, aleargă, se agită să-i cumpere odorului o suzetă nouă, că pe aia veche au aruncat-o la veceu, aleargă să-i acopere umerii muierii cu un şal că a venit toamna, muierea dă în pieptul handrălăului care o bate cu pălmuţa de piele peste buci, noaptea, de se aud ţipetele ei înfundate prin ziduri, îl loveşte cu pumnii ei mici şi calzi, îndărătnici, ţi-am cumpărat o cravată, iubire, uite aşa se alintă puştoaica, dar parcă hăndrălăul nu ştie ce poamă e ea, cu boticul ei ca o mură în loc de mură şi cu sânii ei ca două roţi de tractor, ca două şenile de tanc, huruind prin oraş. că de aia întorc bărbătuşii ochii după ea, că o văd ce pramatie e. ce mi-ai luat? o cravată, gângureşte pramatia şi ar vrea o suzetă nouă, că pe aia roasă a aruncat-o de la balcon împreună cu baloanele de latex pline cu seminţe de floarea soarelui numai bune de fecundat in vitro, la metro. cine se uită la cuşnarencu, cu urechile lui clăpăuge care cer palme şi cu părul slinos şi lins? el s-a găsit să spună că lucrurile nu merg bine? tocmai el? Un popândău la marginea şoselei, gata să prindă boabele de grâu care cad din camioanele borţoase, gata să se răstoarne la curbe. şi când se răstoarnă câte una, uite la veselia de pe faţa copiilor, uită puşti de jocurile lor, cu cercul, cu ţurca, ba chiar şi de şotron uită ca să strângă în pungi de plastic boabele de grâu. mare scofală! a, spune cuşnarencu, pe vremea mea nu era aşa, deloc nu era aşa, acum s-a dus totul de râpă, a alunecat terenul la vale, nu mai suportă apa, se lichefiază sub pământ şi izbucneşte la suprafaţă ca un ţipăt de muiere care naşte, de ce ţipi, fă, muierea drakului, că atunci când stăteai crăcănată gemeai, ah, ah, ah, nu ţipai, fir-ai a draku, huo, putoare. pai, când iese apa de sub pământ, se duce totul la vale şi iese toată mizeria ascunsă sub brazdă şi ies la iveală toate tampoanele de vată îngropate de-a lungul anilor şi cocoloaşele de hârtie şi lighenele ruginite în care au avortat generaţii întregi de femei proaste şi plămânii îmbâcsiţi de tutun şi mahorcă, aruncaţi sub covoarele putrezite, uite aşa ies toate la suprafaţă ca o spuză de ofticos şi trec prin faţa lui cuşnarencu, draku să-l ia, că nici el nu ştie ce vorbeşte. uită-te la el, cum se agită şi vrea să atragă atenţia cuiva, un muritor sau un şobolan, că de aia e prietenul omului cel mai cald. păi, femeia vrei să spui că se poate compara cu un şobolan? aleg savanţii femei pentru experienţe?  sau aleg şobolani, hai, spune! nici nu ştii ce dezastru ar fi să facă savanţii experienţe pe femei, ce brambureală ar deveni ştiinţa, biologia şi tot restul. te faci că ţi-e sete şi bei câteva guri de ulei ars de maşină, de unde să iei din ăla bun, strălucitor, auriu, alunecător, grăsuţ şi acrişor? îl bagă bărbuşii în motoare de fier, spală pe maţe fierătaniile arogante de tablă, vai de lumea în care trăim, dacă a ajuns maşina mai nesăţioasă decât omu şi omu atât de prost încât să se ia după femei. după ochii lor daţi peste cap, după pletele scuturate lasciv. de aia bea cuşnarencu ulei ars de motor, că e mai cald şi mai curat decât o femeie cu botine de piele. Asta l-a învăţat pe el viaţa şi de aia zice acum că nu e bine, că am intrat cu toţii într-o fundătură, draku s-o ia. bine că nu se uită nimeni în gura lui, bine că i-au căzut dinţii şi i se vede esofagul când râde, mâine-poimâine o să i se vadă şi pietrele de la rinichi când o să strănute, o să i se vadă vertebrele de pe şira spinării prin burtă, aşa o să ajungă. pentru că n-a vrut să ia viaţa aşa cum e şi i-a căutat nod în papură. pentru că nu s-a luat după gloată ca prostu şi a vrut să meargă pe mâna lui ciuntă. uite ce bine a ajuns gloata, are mobilă de bucătărie, are fotolii, bibliotecă, aragaz cu patru ochiuri, are congelator, preşuri şi podele lustruite, da, are şi maşini babane, pereţi albi, glastre cu flori, balcoane. Spune că nu e aşa, spune dacă te ţin bucile şi nu sunt prea încordate. şi cuşnarencu s-a ales cu atâta, cu vocea morocănoasă şi nemulţumirea ascunsă în gât, despică noroiul cu lopeţile braţelor şi omoară chiştocul de ţigară cu talpa goală. totul ne cade în stomac ca nişte păpădii de plumb, gata să ne sfredelească plămânul, gata să ne otrăvească maţul gros şi gata să nu ne lase nici o clipă măcar să zburăm.

cuşnarencu a zis că nu e bine. dar nimeni nu-l bagă în seamă, să se înveţe minte.

cuşnarencu a zis că o să plouă atât de mult încât lumea va crăpa de sete.

şi n-a fost deloc aşa. aşa a zis cuşnarencu.