Gabriela Creţan

Neconsolatul Prinţ Lui Maître   Cicuta maculata picuratǎ în ureche. A mea.În timp ce dormeam.O muzicǎ distrugǎtoare. Vocea lui dînd foc partiturii. Anatema pe ochii vrǎjmaşilor. (Surîsul scrobit al lor ca al unora care au fost traşi în ţeapǎ.)   Cum stǎ la masǎ cu nevolnicii, cu plînşii medici,predicatori,ambasadori,negustori şi cum pre noi o-nfricoşatǎ sete ne tot arde iar el îşi rupe carnea în bucǎţi şi ne îmbie la saţietate, la mîncare   cum o lucire scepticǎ,tǎioasǎ cade pe pietrele gravate cu rac şi scorpion pe degetele lungi care noteaza-n fugǎ glose şi marginalii, miniaturi ex-libris pe pagini ca bila neagrǎ amare   cum cei mai ticǎloşi îşi zdrelesc genunchii sub apǎsarea metalicǎ,atunci cînd rǎsare la polul opus - de neajuns,de necuprins, un silogism perfect însingurîndu-se în monada augustǎ (în oul lunar în care însuşi el se cloceşte)...,   vǎd imprudenta-i mînǎ care scrie linsǎ de fulgere şi manuscrisul înflorit - o umbrǎ vagǎ strǎvezind hîrtia în vreme ce toţi mesagerii iadului îl cotropesc şi-i urlǎ în spate, declanşînd fulguraţii de cifre stacojii, un paienjeniş inextricabil de litere diavoleşti gravate cu sîngele lui de hermeneut al neantului iscodind parcimonia principiilor,omologarea în Unu şi strǎlucirea venelor subtile, alcǎtuind o plasǎ senzitivǎ, cvadrupla mascǎ împrǎştiind în jur un cerc de foc, o dulce erezie pe cînd coboarǎ-n arderi sulfuroase stema rece a frunţii deasupra apelor mercuriale însîngerîndu-se de oglindire... îl voi numi Neconsolatul Prinţ cu moartea pre moarte cǎlcînd mielul iluminat de un trigon stelar ce umple orizontul (configuraţie abstractǎ şi strǎinǎ) însuşi iluminîndu-ne, cezareic...   [ Home ] [ Biografie ] [ Album foto ] [ Referinţe critice ] [ Cǎrţi publicate ]