La aceasta adresa, puteti urmari modalitatea in care Justitia in Romania
aplica prevederile Legii nr.
10/2001 si cele ale HG-ului
498/2003 referitoare la restituirea in natura a imobilelor nationalizate in
perioada comunista.
Consider ca este necesar sa fac
publice dezbaterile in cele doua litigii care au ca obiect imobilul revendicat
de catre mine pentru a aseptiza acest proces de influenta coruptiei din Romania
si pentru a ma asigura in acest fel ca legile tarii sant aplicate de catre
sistemul de justitie chiar si cand li se opun intereselor financiare ale unor
persoane de notorietate din Romania.
Lista incompleta a persoanelor
implicate in acest caz:
Ma angajez sa mentin aceasta pagina, si pagina in limba engleza in acelasi
timp, la zi cu ultimele actiuni in cadrul acestui proces. Ofer
acest caz comunitatii pentru a testa vointa Guvernului Romaniei si a romanilor
in general de a lupta impotriva CORUPTIEI! Lege nr. 78 bis din 08/05/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
poate fi citita pe Web.
Ma puteti ajuta in efortul meu, semnaland acest caz si aceasta pagina
prietenilor dumneavoastra. Am nevoie si
de mult suport pentru a interesa presa Romana in a investiga si publica
incalcarile rusinoase ale legii de catre personaje care ocupa pozitii de cadre
didactice in Universitatile de Drept din Romania. Desi pana la obtinerea documentelor aratand
actele ilegale ale PwC-ului, au fost publicate doua articole in legatura cu
acest caz in ziarele Evenimentul Zilei si Ziua, pana in momentul de fata, cu
toate ca am contactat o multime de publicatii din Romania, nu am gasit niciuna
dispusa de a prezenta aceste dovezi ce incrimineaza PwC-ul si persoane
considerate de prestigiu in tara!
Va invit sa incepeti analiza cazului de la cronologia acestuia, oferita in ordine cronologica mai jos, cu aspectele
sale legale indubitabile si a continua cu analiza desfasurarii procesului
in momentul de fata (atentie care este prezentata in mod cronologic inversat,
in format blog).
Pentru comentarii va rog sa utilizati guestbook-ul. Puteti sa vedeti comentariile din guestbook aici.
Un titlul alternativ al acestei pagini ar putea fi :
Coruptia in Romania, in direct pe Web
in format
blog (incepand cu evenimentele cele mai recente)
Ř
20 mai 2004 – Se depune in instanta
raportul expertizei tehnico-judiciare intocmit de expertul numit de instanta,
ing. Zeno Oltean. Din acest raport se
poate retine concluzia clara prin care se constata ca « Imobilul situat in
Timisoara str. 7 Aprilie 1929 nr. 1, inscris in CF nr. 425 Timisoara nr. Top
1098, format din Casa cu demisol, parter si 1 etaj si un Corp parter situat in
curte, nu este un imobil nou in sensul
Legii nr. 10/2001 art. 18 lit.
c deoarece conform Normelor metodologice nr. 498/2003 de aplicare unitara a
Legii nr. 10/2001, art. 18.3 si 18.4, la cele doua cladiri aflate in incinta nu
s-au adaugat corpuri de zidarie sau volume din alte materiale ce reprezinta
peste 50% din suprafata construita initial.
Procentul corpurilor nou create este de 21.5% iar modificarea
compartimentarii initiale din spatii de locuit in birouri nu constituie un imobil nou ».
Procesul se amana pana in 10 iunie 2004 pentru a se lua la cunostinta
continutul raportului de catre parti.
Ř
12 mai 2004 – In ziarul Prima Ora apare un special de o pagina (versiunea scanata)dedicat
cazului de fata in care se prezinta intr-o ordine cronologica corecta actiunile
PwC-ului in legatura cu imobilul revendicat, subliniind si tranzactia efectuata
de PwC si Agrotorvis SRL, prin care cei din urma au cumparat drepturile
litigioase ale imobilului pe 80.000US$!
Articolul include si extrase din memoriul adresat de mine Presedintelui
Romanie prin care cer domnului Ion Iliescu „sa
vegheze ca acest caz sa fie un model indicator al reusitei masurilor
anticoruptie din Romania si nu al reusitei unor persoane corupte.”
In raspunsul PwC-ului la acuzatiile aduse de mine
in cadrul acestui articol, se pretinde ca „PwC
nu a refuzat niciodata restituirea imobilului revendicat de Eugen si Gratian
Szekely.” Aceasta afirmatie falsa este infirmata nu numai de comunicarea
ilegala a refuzului facuta de Emilian Radu in august 2001 (pagina 1 si pagina 2) ci si
de nenumaratele afirmatii ritoase (expresie preluata din documentele COMTIM)
facute in cadrul litigiilor ce au ca obiect acelasi imobil. Cea mai recenta afirmatie in acest sens a
fost facuta de avocatul COMTIM-ului, Florin Scrieciu pe data de 18 martie 2004
sustinand ca „scrisoarea
de raspuns…reprezinta raspunsul clar si neechivoc la notificarea reclamantilor,
in sensul ca restituirea in natura nu este posibila”.
Continuand
procesul de falsificare a adevarului, in incercarea de a acoperii ilegalitatile
comise prin afirmatii mincinoase, PwC-ul insista pe faptul ca revendicarea pe care
am facut-o nu continea documente suficiente care sa dovedeasca calitatea
noastra de mostenitori. Ignorand in mod
deliberat faptul ca in scrisoarea de raspuns al lui Emilian Radu, in numele
PwC-ului, transmisa in august 2001 nu ni s-a cerut sa facem dovada calitatii de
mostenitor (care in realitate a fost facuta in cadrul procesului de revendicare
dupa dreptul civil inca in ianuarie 2000!), PwC-ul pretinde ca numai „la
termenul de judecata din 18.03.2004, instanta a ajuns la concluzia ca Eugen si
Gratian Szekely au calitatea de a mosteni acest imobil”. O alta afirmatie falsa din partea PwC-ului,
deoarece in aceea sedinta, cum se poate citi din incheiere,
„Curtea constata ca, cu ocazia emiterii
dispozitiei atacate, persoana detinatoare a imobilului in litigiu nu a
contestat calitatea de persoana indreptatita a reclamantilor…” respingand
in acest fel exceptia lipsei calitatii procesuale a paratilor in acest proces!
Ř
29 aprilie 2004 – Expertul tehnic numit
de instanta cere un nou termen pentru finalizarea expertizei. Instanta ii acorda 3 saptamani. Depunem la dosar precizari relative la
expertiza ceruta de Comtim si un document relevand
impactul constatarii nevalabilitatii titlului statului si cerem ca instanta
sa impuna restituirea si predarea in natura imediata a imobilului de catre PwC
si COMTIM asa cum sant obligati prin lege s-o faca. Avocatul COMTIM-ului sustine, fara sa-si
dezvolte ideea, ca decizia de rectificare a CF-ului nu reprezinta de fapt
restituirea imobilului! Judecatoarea
amana discutia pana la termenul urmator, 20
mai 2004.
Ř
23 aprilie 2004 – In procesul de drept
civil de constatare a nevalabilitatii titlului statului roman asupra imobilului
revendicat prin procedura dupa legea 10/2001, ce face obiectul dosarului
8532/2000 de la Curtea de Apel Timisoara, instanta
prin decizia
numarul 347 admite recursul reclamantilor si respinge apelul paratilor (COMTIM
prin PricewaterhouseCoopers si Consiliul Local Timisoara in numele statului
roman). Prin aceasta decizie definitiva
si irevocabila datorita lipsei cailor de atac se dispune si rectificarea cartii funciare (vezi decizia Judecatoriei pagina 1 si pagina 2) in
favoarea noastra.
Ř
18 martie 2004 – Judecatoarea Lidia Barac constata ca desi Ionas Klein a
fost casatorit inainte de a se casatori cu Agneta Klein acest lucru nu are nici
o importanta (cu alte cuvinte admite, ceea ce era evident, ca certificatul
celei de a doua casatorii este valabil!).
In acest fel, instanta respinge
exceptia ridicata de COMTIM, motivand (dupa cum se poate vedea in incheiere) ca
PwC-ul nu a ridicat aceasta obiectie in cadrul refuzului lor la cererea noastra
de restituire in natura a imobilului relativa la lipsa de calitate procesuala
si admite trecerea la discutia de fond a problemei (cu alte cuvinte dupa 5
luni de cautare de dovezi prin care sa ne descalifice calitatea de mostenitor,
instanta motiveaza ca PwC-ul nici nu putea sa ridice aceasta exceptie in 2003
deoarece nu o facuse in 2001! Cu toate
acestea PwC-ul si instanta au reusit impreuna sa intarzie restituirea
imobilului cu inca 5 luni!!!). In
acelasi fel, judecatoarea Barac,
respinge una dintre cele doua exceptii ridicate de PwC si COMTIM, si anume cea
referitoare la lipsa de calitate procesuala a PwC-ului (prin aceasta PwC-ul
dorea sa scape de responsabilitatea deciziilor si tranzactiilor efectuate cu
imobilul). Cea de-a treia exceptie
ridicata de COMTIM, cea referitoare la tardivitatea modificarii cererii de
chemare in judecata este amanata pana la discutarea obiectului principal al cauzei
(prin aceasta obiectie COMTIM-ul sustine ca in ciuda tuturor ilegalitatilor de
care au dat dovada in refuzul lor de restituire al imobilului, noi am fi
trebuit sa-i actionam in justitie in termen de 30 de zile de la data cand l-am
primit si nu sa cerem Judecatoriei sa-i oblige pe acestia sa emita o decizie in
conformitate cu prevederile legii 10/2001.
Cu alte cuvinte aceasta exceptie este o alta incercare disperata de a
falsifica adevarul din partea COMTIM-ului, PwC-ului si intereselor materiale
ale participantilor)
In cadrul sedintei, reprezentantul COMTIM-ul depune
o cerere si sustine necesitatea efectuarii unei expertize tehnice asupra
imobilului (http://www.geocities.com/coruptiainromania/exper1.jpg
si http://www.geocities.com/coruptiainromania/exper2.jpg). In aceasta cerere, COMTIM-ul sublinieaza ca
a cerut initial expertiza tehnica in documentul anterior depus in 27 martie
2003 dar uita sa precizeze pe baza carui articol din legea 10/2001 a facut-o
(documentul original se poate vedea aici http://www.geocities.com/coruptiainromania/scr_mar_2003-7.jpg). Aceasta omisiune nu poate fi pusa decat pe
intentia av. Scrieciu de a testa memoria judecatorilor si nivelul de cunostinta
pe care-l au acestia in legatura cu legea 10/2001 si HG-ul 498/2003 (pentru
explicitare articolul invocat de COMTIM si precizarile acestuia sant prezentate
la partea legala a acestui blog – art 18 alin. c). Desi
dupa cum se vede din cererea COMTIM-ului, avocatul Scrieciu ofera argumente invalidate
de catre prevederile legii 10/2001 si HG-ului 498/2003, instanta ii accepta
cererea si decide efectuarea unei expertize tehnice! Avocatul parţii noastre cere sa ni se
permita sa depunem o lista de obiective ale expertizei (lista pe care am depus-o
contine obiectivele prevazute in HG-ul 498/2003, in principal stabilirea daca
adaugirile la imobil reprezinta mai mult de 50% din suprafata initiala) si un
expert din parte noastra ca asistent al celui numit de catre instanta. Procesul este amanat pana pe data de 29 aprilie 2004. Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1
si pagina
2.
Ř
Am depus cereri de
investigare penala impotriva judecatorului sindic Rodica Marghescu si a angajatiilor PwC-ului
care au participat la tranzactia efectuata de catre acestia in numele
COMTIM-ului in lichidare cu Agrotorvis SRL, tranzactie ce are ca obiect
imobilul revendicat prin legea 10/2001. Cererile au fost transmise PNA-ului
Bucuresti, PNA-ului Timiş si Parchetului de pe langa Tribunalul Timisoara
si ofera dovezi de incalcare cu buna-ştiinţa a prevederilor Legii 78/2000 de catre participantii in
tranzactie. Memorii relevand aspectul
coruptor al actiunilor PwC-ului si intentia lor nu numai de a ma insela pe mine
dar si aceea de a frauda statul (impunand asupra acestuia plata despagubirii
imobilului oferit la o valoare infima catre Agrotorvis SRL) au fost transmise
urmatorilor demnitari romani: Presedintelui Romaniei, Prim Ministrului,
Ministrului Justitiei, Ministrului Controlului, Procurorului General al
Romaniei.
Ř
4 martie 2004 – adresa facuta de la Oficiul de Starea Civila a ajuns la Tribunal doar
dupa incheierea dezbaterilor, dupa cum se poate constata in nota din incheiere! Cu toate acestea judecatoarea (din nou) Lidia
Barac numeste un expert in vederea efectuarii expertizei imobiliare cu toate ca
aceasta expertiza nu a fost inca decisa?
Am depus la dosar un document
aratand responsabilitatea pe care o are PwC-ul in acest caz, referindu-ma in
principal la tranzactia ilegala incheiata intre PwC si Agrotorvis SRL. De asemenea, am depus un alt document prin
care m-am opus la efectuare unei expertize imobiliare, relevand ca PwC-ul nu a
facut dovada ca imbunatatirile aduse imobilului l-ar putea incadra ca imobil
nou in raport cu cel preluat, conform cu prevederilor art 18
alin. C din Legea 10/2001 si prevederilor HG-ului 498/2003 referitoare la
acelasi aliniat (suprafata adaugata la constructie trebuie sa reprezinte
mai mult de 50% din suprafata initiala). Procesul se amana pe inca doua
saptamani, pana pe data de 18 martie
2004. Incheierea sedintei se poate
citi aici – pagina
1.
Ř
12 februarie 2004 – Desi a cerut anterior
amanarea, la termenul precedent, pe motiv ca este bolnav, avocatul Scrieciu nu
se prezinta ci trimite un alt avocat ca inlocuitor! Surpriza in schimb provine de la judecatoarea Lidia Barac, care declara ca are dubii (comentand ca
are voie sa aibă dubii!!) in
privinta casatoriei dintre Agneta Klein si Ionas Klein datorita diferentei de
varsta dintre cei doi (nu numai acest comentariu nu este apropriat ca venit
din partea unui judecator a carui rol este sa evalueze dovezile aduse si sa
decida in functie de legile tarii dar este si irelevant)!
In continuare, invocand necesitatea de a lua un rol
activ in proces (???), aceasi doamna
judecatoare Barac, isi expune teoria prin care Agneta Klein si Ionas Klein ar
fi avut adrese diferite ceea ce in opinia ei ar dovedi ca ar fi putut sa fie
divortati in momentul decesului lui Ionas Klein. Desi avocatii partii noastre argumenteaza ca
adresele invocate sant adresele la care a domiciliat Klein Agneta dupa moartea
lui Ionas Klein in 1958 si reprezinta de fapt 3 schimbari de domiciliu intr-o
perioada de 35 de ani, judecatoarea cere de la Biroul Starii Civile o adresa
prin care sa se confirme ca Ionas Klein nu a fost casatorit anterior (punand in
discutie actul de casatorie oficial si insinuand ca Ionas Klein ar fi fost
bigam!) si faptul ca Ionas Klein si Agneta Klein nu au divortat inainte de
decesul acestuia.
Incheind acest act caragialesc, reprezentatul
PwC-ului, jurist-consultul Ovidiu Covasala declara ca si el dorea sa releve
tocmai acest lucru dar ca nu-si gasea actul in care se mentiona ca Eugen Klein
a fost casatorit in 1931 (noroc ca judecatoarea a dat dovada de impartialitate)! Judecatoarea cere din partea Primariei
Timisorii: - un extras din registrul de stare civila in care s-a incris
casatoria dintre Ionas Klein si Agneta Klein (acest extras exista la dosar
fiind depus atat de partea adversa cat si de noi in cateva forme diferite: in
forma unei copii si a unui extras de la biroul starii civile), - sa verifice
daca casatoria nu s-a desfacut intre soti (document deja depus in cadrul
dosarului notarial) si daca Ionas Klein a mai fost casatorit anteriror
(relevanta? Oricum in dosarul notarial s-au facut investigatii pentru a
descoperi daca exista alti mostenitori) si – verficari riguroase pe baza
certificatului de nastere al lui Ionas Klein pentru a se stabili daca acesta a
mai fost casatori (irelevant din nou!).
Deci procesul se amana pe 4 martie 2004. Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1
si pagina
2.
Ř
22 ianuarie 2004 – Avocatul Scrieciu
depune un certificat de medic si cere amanarea pe motive de boala (in procesul
anterior, prin care se cerea PwC-ului sa se dea un raspuns conform cerintei
legii 10/2001, avocatul Scrieciu a cerut amanarea de 11 ori!). Se
amana procesul pe data de 12
februarie 2004. Incheierea sedintei
se poate citi aici – pagina 1
Ř
18 decembrie 2003 – Dosarul notarial a ajuns
la Tribunal si depunem si dovada faptului ca Eugen Klein a construit casa pe un
teren cumparat la licitatie publica.
COMTIM-ul cere o amanare pe motiv ca avocatul Scrieciu Florin este
plecat din localitate! Se dispune o noua amanare pe data de 22 ianuarie 2004 pentru studiul actelor
depuse. Incheierea sedintei se poate
citi aici – pagina
1
Ř
27 noiembrie 2003 – La aceasta data
dosarul notarial nu a ajuns inca la Tribunal desi a fost trimis de catre notar
(al carui sediu se afla la mai putin de 400 de metri de Tribunal). Judecatoarea
Prohorov cere in plus dovada actului de cumparare a casei (desi acum se
discuta doar calitatea de succesor?? Relevanta!) Se dispune amanarea cazului pe data 18 decembrie 2003. Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1
Ř
6 noiembrie 2003 – avocatul Scrieciu
(reprezentand COMTIM-ul) a argumentat ca pe certificatele noastre de mostenitor
dupa bunica in calitate de nepoti de fiu predecedat nu este inscris numele
tatalui (!). Se dispune includerea la
dosarul cazului, dosarul de la notarul care a redactat certificatele de
mostenitor. Se dispune amanarea pe data de 27 noiembrie 2003. Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1
si pagina
2.
Ř
23 octombrie 2003 – Prima infatisare la
recursul procesului dupa Legea 10/2003 – procesul
se amana pe 6 noiembrie 2003 pentru a se studia intampinarile depuse. sedintei se poate citi aici – pagina 1
si pagina
2.
Ř
13 iunie 2003 – Tribunalul Timis – dosar nr. 648/C/2003 se da o sentinta civila nr. 529
(anexa 9) prin care ni se respinge cererea de restituire in natura a imobilului
pe baza Legii 10/2001 admitand exceptia lipsei de calitate procesuala invocata
de catre reprezentantul COMTIM. In
aceasta decizie se constata faptul ca am adus o copie dupa registrul de stare
civila si un extras conform legalizat dupa acesta in care se specifica
identitatea de nume dintre Ionas Klein si Eugen Klein. Cu toate acestea ni se respinge actiunea pe
exceptia ridicata de COMTIM (nota – platiti de Agrotorvis SRL) constatand ca nu
am facut dovada identitatii de nume dintre Eugen Klein si Ionas Klein! Aceasta decizie rusinoasa poate fi vazuta pe
web la adresele:
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi1.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi2.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi3.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi4.jpg
http://www.geocities.com/pwcromania/cr3.jpg
http://www.geocities.com/pwcromania/cr4.jpg)
acelasi domn Emilian Radu,
reprezentantul PwC-ului, vinde drepturile litigioase pe suma de 80,000US$ (nota – valoarea minima estimata a
imobilului este de 500,000US$)
aceleiasi firme S.C. Agrotorvis S.R.L.
Suma trebuia platita in contul lichidarii COMTIM-ului nu mai tarziu de 5
zile de la data incheierii acestui contract, 13 decembrie 2001. Prin acelasi contract, Agrotorvis se
angajeaza sa plateasca onorariile avocatului COMTIM, dl Scrieciu, in efortul
partilor (COMTIM, PwC si Agrotorvis) de a obtine imobilul pe baza unui
litigiu. Pentru a inlatura in mod
absolut orice indoiala in legatura cu intentiile
premeditate ale PwC-ului de a transfera imobilului doar firmei Agrotorvis SRL
(si mai precis patronului italian Renato Andretta care foloseste in acest
moment etajul superior al imobilului ca resedinta privata) trebuie sa subliniem
ca niciodata PwC-ul nu ne-a oferit noua, proprietarilor de drept, restituirea
imobilului contra unei oarecare sume. In
acelasi timp, retragand drepturile litigioase din cadrul pachetului initial
acestia nu au mai publicat tranzactia in ziarele locale pentru a da
posibilitatea altor firme sa faca oferte pentru bunul din lichidare (actiune contrara legii 64/1995 a lichidarii
judiciare, care in mod ironic, este incalcata cu buna-stiinta tocmai de
Presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare
(UNPRL), Emilian Radu)!
Este de
remarcat faptul ca acest contract de subinchiriere este facut pana in 2004 ce
arata certitudinea PwC-ului de a putea mentine imobilul in posesia lor pana cel
putin la acea data.
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi1.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi2.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi3.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi4.jpg
http://www.geocities.com/nationalizarea/resuspendare.jpg
http://www.geocities.com/nationalizarea/nume1.jpg
http://www.geocities.com/nationalizarea/nume2.jpg
Argumente legale pentru a releva
neputinta (sau lipsa de dorinta) Aparatului Judiciar din Romania de a aplica
prevederile legilor tarii.
- Articolul 20 aliniatul 1 din Legea 10/2001, după cum
arata Ioan Adam in lucrarea sa de specialitate – Legea nr. 10/2001. Regimul
juridic aplicabil imobilelor preluate abuziv - ediţia a III-a, pagina 342,
„statuează fara putinţa de tăgada ca imobilele terenuri si
construcţii desigur preluate abuziv, atenţie, indiferent de
destinaţie, deţinute de entităţile juridice enumerate, care
sunt acţionari majoritari, in mod
obligatoriu vor face obiectul reparaţiei numai prin restituire in natura. Observam ca aceste persoane juridice
detinatoare nu au alta posibilitate juridica decât aceea de a emite decizia de
restituire in natura…” Ioan Adam
subliniază inca o data, in acelaşi paragraf, menţionând ca
aceasta obligativitate „rezulta fara echivoc din redactarea textului de lege in
mod imperativ statuându-se „vor fi
restituite persoanei indreptatite in natura”.
Legea 10/2001 - art. 20 alin
1 „Imobilele - terenuri si
construcţii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinaţie, care
sunt deţinute la data intrării in vigoare a prezentei legi de o regie
autonoma, o societate sau companie naţionala, o societate comerciala la
care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale
este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatista
sau de orice alta persoana juridica, vor fi restituite persoanei indreptatite,
in natura, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivata a
organelor de conducere ale unitatii detinatoare.”
- in HG.-ul 498 din 2003 care conţine
normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se precizează prin art. 20
alin (1) înlăturarea imobilelor revendicate de la prevederile Legii nr.
64/1995, indisponibilizare ce operează începând cu data de 14 februarie
2001 (a se vedea mai jos). In
acelaşi articol se statuează, din nou, obligativitatea restituirii
in natura in cazul in care unitatea detinatoare este o societate comerciala in
care statul este acţionar (S.A.) majoritar.
“ 20.1. Prevederea alin. (1) al art. 20 din lege are
semnificaţii juridice multiple, respectiv:
- statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută
de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze
imobilul respectiv către alte persoane, altele decât cele îndreptătite potrivit
legii; ca atare, sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri
prevederile Legii nr. 64/1995 sau ale Legii nr. 213/1998, cu completările
ulterioare;
- indisponibilizarea respectivă operează începând cu data de 14 februarie
2001 chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară;
- indisponibilizarea acestor bunuri are drept scop primordial îndeplinirea
obligaţiei de restituire în natură către adevăratul proprietar;
- restituirea în natură este obligatorie în cazul în care unitatea
detinătoare este regie autonomă, societate sau companie natională, societate
comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice
centrale ori locale este acţionar (S.A.) sau asociat (S.R.L.) majoritar
ori de către o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică
(orice altă persoană juridică vizează
si acele entităti de drept public - ministere, prefecturi, Agentia Domeniilor
Statului si altele asemenea); ”
- in acelaşi HG 498 din 2003 in art. 1 pct. f) se statuează din
nou in felul următor – masurile reparatorii prevăzute de lege
prevalează asupra altor proceduri care tind sa înlăture de la
restituirea in natura bunuri care fac obiectul acestuia – imobilele preluate in
mod abuziv nu pot intra in averea debitorului in cazul declanşării
procedurii falimentului
Art. 1 punctul
f) prevederile legii au caracter de complinire în raport cu alte acte
normative reparatorii speciale anterioare si, în măsura în care acestea din
urmă conţin alte măsuri, prevederile legii se aplică cu prioritate în
raport cu respectivele măsuri. De asemenea, măsurile reparatorii prevăzute de
lege prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea
în natură bunuri care fac obiectul acesteia (de exemplu: începând cu data
intrării în vigoare a legii, imobilele preluate în mod abuziv nu pot intra în
averea debitorului în cazul declansării procedurii falimentului, potrivit
prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a
falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare; indisponibilizările
generate de calificarea regimului de proprietate prin actele subsidiare emise
în temeiul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic
al acesteia, cu completările ulterioare, se menţin numai în măsura în care
acestea fac obiectul procedurii prevăzute de art. 16 din lege).
-
citam
din lucrarea lui Ioan Adam – Legea nr. 10/2001. Regimul juridic aplicabil
imobilelor preluate abuziv - ediţia a III-a, paginile 342 si 343 in care
autorul se refera la dispoziţiile legii 10/2001 si HG-ului 498/2003 de
indisponibilizare a imobilelor revendicat analizând in mod precis o
situaţie identica cu cazul de fata:
„Indisponibilizarea
priveşte orice operaţiune juridica care sa vizeze dreptul de
dispoziţie juridica asupra imobilului, cat si aplicarea unor prevederi din
legi speciale, cum ar fi cele ale Legii nr. 64/1995 referitoare la procedura
falimentului sau ale Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publica. Daca, de exemplu, societatea comerciala care
are acţionar majoritar statul sau o autoritate a administraţiei
publice locale sau centrale, este supusa procedurii lichidării judiciare,
imobilul a cărui restituire este solicitata de persoana indreptatita nu va
intra in compunerea masei credale tocmai pentru ca prin lege este indisponibilizat
la dispoziţia acesteia.
Aşadar, este fara
echivoc ca persoana indreptatita intr-o astfel de situaţie nu are decât
posibilitatea formulării unei cereri de restituire in natura, iar persoana
detinatoare nu are alta varianta decât cea a restituirii in natura a
imobilului, neavând posibilitatea sa aprecieze asupra oportunităţii
restituirii in natura si sa propună reparaţia prin echivalent.”
-
Din legea 10/2001 art. 18 din care alin. c
este citat de catre COMTIM ca motiv pentru care a fost refuzata restituirea in
natura a imobilului
Art. 18. - Masurile reparatorii se stabilesc numai
in echivalent si in urmatoarele cazuri:
a) persoana
indreptatita era asociat la persoana juridica proprietara a imobilelor si a
activelor la data preluarii acestora in mod abuziv, cu exceptia cazului in care
persoana indreptatita era unic asociat sau persoanele indreptatite asociate
erau membri ai aceleiasi familii;
b) imobilul nu
mai exista la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia imobilelor
distruse ca urmare a unor calamitati naturale;
c) imobilul a fost transformat, astfel
incat a devenit un imobil nou in raport cu cel preluat, daca partile nu au
convenit altfel;
-
HG-ul
498/2003 aduce precizari art 18 si esential pentru cazul de fata, o definitie
prin care se poate evalua deca imobilul dupa transformare poate fi considerat
nou in raport cu cel preluat. De
asemenea se precizeaza modificarile ce nu pot fi considerat in evaluarea unui
imobil nou in raport cu cel preluat
18.3. Imobil nou în raport cu cel preluat este considerat acea constructie care,
prin transformările survenite, are următoarele caracteristici:
- în raport cu forma initială i s-au adăugat
corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din
suprafata construită initial (etajări sau/si adăugări de corpuri noi pe
orizontală);
- prin modificările aduse a rezultat o
constructie destinată să deservească o activitate specifică (de exemplu, s-a
amenajat ca sediu de bancă cu seifuri încorporate; s-a amenajat ca spital sau
sanatoriu cu spatii si dotări medicale specifice; s-au efectuat lucrări
subterane cu destinatie militară ori pentru siguranta natională si altele
asemenea).
18.4. Nu
constituie imobil nou în raport cu cel preluat acea constructie căreia i s-a
modificat compartimentarea initială - din spatii de locuit în birouri si invers
-, i s-au adus numai îmbunătătiri functiionale (racordări de gaze, termoficare,
consolidări sau alte lucrări de întretinere curentă, consolidări si altele
asemenea).
De ce este acest caz, un
caz de CORUPTIE?
PwC-ul, in calitatea sa de lichidator al
COMTIM-ului, reprezinta organul de conducere al acestuia si in acest fel intra
sub incidenta art.1 alin b al legii
78 bis din 2000, lege
ce are ca obiect prevenirerea, descoperirea si sanctionarea faptelor de
coruptie. Potrivit acestei legi, prin
art. 10 alin. a, „stabilirea cu intentie, a unei valori diminuate,
faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor
aparţinând agenţilor economici la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul
acţiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacţii comerciale, ori
a bunurilor aparţinând autorităţilor publice sau
instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora,
săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de
administrare sau de gestionare” reprezinta
o infractiune asimilata cu infractiunea de coruptie si se pedepseste cu
inchisoare de la 5 la 15 ani.
Refuzul ilegal de
restituire al imobilului, semnat in numele PwC-ului de catre Emilian Radu, a
fost primul pas in realizarea tranzactiei de vânzare a
acestuia catre Agrotorvis SRL contra sumei de 80,000US$, valoare mult diminuata
fata de valoarea comerciala reala a acestuia (estimata la 700,000US$).
Astfel PwC-ul si
persoanele implicate in aceasta tranzactie intra sub incidenta legii
anticoruptie 78 bis din 2000, incalcand in acelasi timp si prevederile legii
10/2001 si HG-ului 498/2003, prin:
Aceste incalcari ale legii 10/2001 au fost aduse
la cunostinta instantei (4 martie 2003) in cadrul procesului de revendicare al
imobilului dupa legea 10/2001 fara nici un fel de rezultat.