La aceasta adresa, puteti urmari modalitatea in care Justitia in Romania aplica prevederile Legii nr. 10/2001 si cele ale HG-ului 498/2003 referitoare la restituirea in natura a imobilelor nationalizate in perioada comunista.

 

Consider ca este necesar sa fac publice dezbaterile in cele doua litigii care au ca obiect imobilul revendicat de catre mine pentru a aseptiza acest proces de influenta coruptiei din Romania si pentru a ma asigura in acest fel ca legile tarii sant aplicate de catre sistemul de justitie chiar si cand li se opun intereselor financiare ale unor persoane de notorietate din Romania.

 

Lista incompleta a persoanelor implicate in acest caz:

 

• Rodica Marghescu, Judecator Sindic al lichidării COMTIM, Tribunalul Timiş
• Emilian Radu, Partener in PwC Romania, Directorul Departamentului de Lichidare si Finante, Presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare (UNPRL) Bibliografie
• Radu Bufan, Conf.univ.dr. Universitatea de Vest, fost angajat PwC insarcinat cu lichidarea COMTIM-ului, avandu-l ca manager pe Emilian Radu.  Expert in lichidare dupa cum arata bibliografia!
• Speranţa Munteanu, Directorul Secţiei de Lichidări a PwC-ului.  Presedintele Consiliului Superior de Disciplina al UNPRL! A colaborat cu Radu Bufan la lucrarea „Distribuirea sumelor catre creditori in procedura falimentului”!

 

 

Ma angajez sa mentin aceasta pagina, si pagina in limba engleza in acelasi timp, la zi cu ultimele actiuni in cadrul acestui proces.  Ofer acest caz comunitatii pentru a testa vointa Guvernului Romaniei si a romanilor in general de a lupta impotriva CORUPTIEI! Lege nr. 78 bis din 08/05/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie poate fi citita pe Web.

 

Ma puteti ajuta in efortul meu, semnaland acest caz si aceasta pagina prietenilor dumneavoastra.  Am nevoie si de mult suport pentru a interesa presa Romana in a investiga si publica incalcarile rusinoase ale legii de catre personaje care ocupa pozitii de cadre didactice in Universitatile de Drept din Romania.  Desi pana la obtinerea documentelor aratand actele ilegale ale PwC-ului, au fost publicate doua articole in legatura cu acest caz in ziarele Evenimentul Zilei si Ziua, pana in momentul de fata, cu toate ca am contactat o multime de publicatii din Romania, nu am gasit niciuna dispusa de a prezenta aceste dovezi ce incrimineaza PwC-ul si persoane considerate de prestigiu in tara!

 

Va invit sa incepeti analiza cazului de la cronologia acestuia, oferita in ordine cronologica mai jos, cu aspectele sale legale indubitabile si a continua cu analiza desfasurarii procesului in momentul de fata (atentie care este prezentata in mod cronologic inversat, in format blog).

 

Pentru comentarii va rog sa utilizati guestbook-ul.  Puteti sa vedeti comentariile din guestbook aici.

 

Un titlul alternativ al acestei pagini ar putea fi :

 

Coruptia in Romania, in direct pe Web

in format blog (incepand cu evenimentele cele mai recente)

 

 

Ø      20 mai 2004 – Se depune in instanta raportul expertizei tehnico-judiciare intocmit de expertul numit de instanta, ing. Zeno Oltean.  Din acest raport se poate retine concluzia clara prin care se constata ca « Imobilul situat in Timisoara str. 7 Aprilie 1929 nr. 1, inscris in CF nr. 425 Timisoara nr. Top 1098, format din Casa cu demisol, parter si 1 etaj si un Corp parter situat in curte, nu este un imobil nou in sensul Legii nr. 10/2001 art. 18 lit. c deoarece conform Normelor metodologice nr. 498/2003 de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, art. 18.3 si 18.4, la cele doua cladiri aflate in incinta nu s-au adaugat corpuri de zidarie sau volume din alte materiale ce reprezinta peste 50% din suprafata construita initial.  Procentul corpurilor nou create este de 21.5% iar modificarea compartimentarii initiale din spatii de locuit in birouri nu constituie un imobil nou ».  Procesul se amana pana in 10 iunie 2004 pentru a se lua la cunostinta continutul raportului de catre parti.

 

Ø      12 mai 2004 – In ziarul Prima Ora apare un special de o pagina (versiunea scanata)dedicat cazului de fata in care se prezinta intr-o ordine cronologica corecta actiunile PwC-ului in legatura cu imobilul revendicat, subliniind si tranzactia efectuata de PwC si Agrotorvis SRL, prin care cei din urma au cumparat drepturile litigioase ale imobilului pe 80.000US$!  Articolul include si extrase din memoriul adresat de mine Presedintelui Romanie prin care cer domnului Ion Iliescu „sa vegheze ca acest caz sa fie un model indicator al reusitei masurilor anticoruptie din Romania si nu al reusitei unor persoane corupte.”

In raspunsul PwC-ului la acuzatiile aduse de mine in cadrul acestui articol, se pretinde ca „PwC nu a refuzat niciodata restituirea imobilului revendicat de Eugen si Gratian Szekely.”  Aceasta afirmatie falsa este infirmata nu numai de comunicarea ilegala a refuzului facuta de Emilian Radu in august 2001 (pagina 1 si pagina 2) ci si de nenumaratele afirmatii ritoase (expresie preluata din documentele COMTIM) facute in cadrul litigiilor ce au ca obiect acelasi imobil.  Cea mai recenta afirmatie in acest sens a fost facuta de avocatul COMTIM-ului, Florin Scrieciu pe data de 18 martie 2004 sustinand ca „scrisoarea de raspuns…reprezinta raspunsul clar si neechivoc la notificarea reclamantilor, in sensul ca restituirea in natura nu este posibila”.

Continuand procesul de falsificare a adevarului, in incercarea de a acoperii ilegalitatile comise prin afirmatii mincinoase, PwC-ul insista pe faptul ca revendicarea pe care am facut-o nu continea documente suficiente care sa dovedeasca calitatea noastra de mostenitori.  Ignorand in mod deliberat faptul ca in scrisoarea de raspuns al lui Emilian Radu, in numele PwC-ului, transmisa in august 2001 nu ni s-a cerut sa facem dovada calitatii de mostenitor (care in realitate a fost facuta in cadrul procesului de revendicare dupa dreptul civil inca in ianuarie 2000!), PwC-ul pretinde ca numai „la termenul de judecata din 18.03.2004, instanta a ajuns la concluzia ca Eugen si Gratian Szekely au calitatea de a mosteni acest imobil”.  O alta afirmatie falsa din partea PwC-ului, deoarece in aceea sedinta, cum se poate citi din incheiere, „Curtea constata ca, cu ocazia emiterii dispozitiei atacate, persoana detinatoare a imobilului in litigiu nu a contestat calitatea de persoana indreptatita a reclamantilor…” respingand in acest fel exceptia lipsei calitatii procesuale a paratilor in acest proces!

 

Ø      29 aprilie 2004 – Expertul tehnic numit de instanta cere un nou termen pentru finalizarea expertizei.  Instanta ii acorda 3 saptamani.  Depunem la dosar precizari relative la expertiza ceruta de Comtim si un document relevand impactul constatarii nevalabilitatii titlului statului si cerem ca instanta sa impuna restituirea si predarea in natura imediata a imobilului de catre PwC si COMTIM asa cum sant obligati prin lege s-o faca.  Avocatul COMTIM-ului sustine, fara sa-si dezvolte ideea, ca decizia de rectificare a CF-ului nu reprezinta de fapt restituirea imobilului!  Judecatoarea amana discutia pana la termenul urmator, 20 mai 2004.

 

Ø      23 aprilie 2004 – In procesul de drept civil de constatare a nevalabilitatii titlului statului roman asupra imobilului revendicat prin procedura dupa legea 10/2001, ce face obiectul dosarului 8532/2000 de la Curtea de Apel Timisoara, instanta prin decizia numarul 347 admite recursul reclamantilor si respinge apelul paratilor (COMTIM prin PricewaterhouseCoopers si Consiliul Local Timisoara in numele statului roman).  Prin aceasta decizie definitiva si irevocabila datorita lipsei cailor de atac se dispune si rectificarea cartii funciare (vezi decizia Judecatoriei pagina 1 si pagina 2) in favoarea noastra.

 

Ø      18 martie 2004 – Judecatoarea Lidia Barac constata ca desi Ionas Klein a fost casatorit inainte de a se casatori cu Agneta Klein acest lucru nu are nici o importanta (cu alte cuvinte admite, ceea ce era evident, ca certificatul celei de a doua casatorii este valabil!).  In acest fel, instanta respinge exceptia ridicata de COMTIM, motivand (dupa cum se poate vedea in incheiere) ca PwC-ul nu a ridicat aceasta obiectie in cadrul refuzului lor la cererea noastra de restituire in natura a imobilului relativa la lipsa de calitate procesuala si admite trecerea la discutia de fond a problemei (cu alte cuvinte dupa 5 luni de cautare de dovezi prin care sa ne descalifice calitatea de mostenitor, instanta motiveaza ca PwC-ul nici nu putea sa ridice aceasta exceptie in 2003 deoarece nu o facuse in 2001!  Cu toate acestea PwC-ul si instanta au reusit impreuna sa intarzie restituirea imobilului cu inca 5 luni!!!).  In acelasi fel, judecatoarea Barac, respinge una dintre cele doua exceptii ridicate de PwC si COMTIM, si anume cea referitoare la lipsa de calitate procesuala a PwC-ului (prin aceasta PwC-ul dorea sa scape de responsabilitatea deciziilor si tranzactiilor efectuate cu imobilul).  Cea de-a treia exceptie ridicata de COMTIM, cea referitoare la tardivitatea modificarii cererii de chemare in judecata este amanata pana la discutarea obiectului principal al cauzei (prin aceasta obiectie COMTIM-ul sustine ca in ciuda tuturor ilegalitatilor de care au dat dovada in refuzul lor de restituire al imobilului, noi am fi trebuit sa-i actionam in justitie in termen de 30 de zile de la data cand l-am primit si nu sa cerem Judecatoriei sa-i oblige pe acestia sa emita o decizie in conformitate cu prevederile legii 10/2001.  Cu alte cuvinte aceasta exceptie este o alta incercare disperata de a falsifica adevarul din partea COMTIM-ului, PwC-ului si intereselor materiale ale participantilor)

In cadrul sedintei, reprezentantul COMTIM-ul depune o cerere si sustine necesitatea efectuarii unei expertize tehnice asupra imobilului (http://www.geocities.com/coruptiainromania/exper1.jpg si http://www.geocities.com/coruptiainromania/exper2.jpg).   In aceasta cerere, COMTIM-ul sublinieaza ca a cerut initial expertiza tehnica in documentul anterior depus in 27 martie 2003 dar uita sa precizeze pe baza carui articol din legea 10/2001 a facut-o (documentul original se poate vedea aici http://www.geocities.com/coruptiainromania/scr_mar_2003-7.jpg).  Aceasta omisiune nu poate fi pusa decat pe intentia av. Scrieciu de a testa memoria judecatorilor si nivelul de cunostinta pe care-l au acestia in legatura cu legea 10/2001 si HG-ul 498/2003 (pentru explicitare articolul invocat de COMTIM si precizarile acestuia sant prezentate la partea legala a acestui blog – art 18 alin. c).  Desi dupa cum se vede din cererea COMTIM-ului, avocatul Scrieciu ofera argumente invalidate de catre prevederile legii 10/2001 si HG-ului 498/2003, instanta ii accepta cererea si decide efectuarea unei expertize tehnice!  Avocatul parţii noastre cere sa ni se permita sa depunem o lista de obiective ale expertizei (lista pe care am depus-o contine obiectivele prevazute in HG-ul 498/2003, in principal stabilirea daca adaugirile la imobil reprezinta mai mult de 50% din suprafata initiala) si un expert din parte noastra ca asistent al celui numit de catre instanta.  Procesul este amanat pana pe data de 29 aprilie 2004.  Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1 si pagina 2.

 

Ø      Am depus cereri de investigare penala impotriva judecatorului sindic Rodica Marghescu si a angajatiilor PwC-ului care au participat la tranzactia efectuata de catre acestia in numele COMTIM-ului in lichidare cu Agrotorvis SRL, tranzactie ce are ca obiect imobilul revendicat prin legea 10/2001.  Cererile au fost transmise PNA-ului Bucuresti, PNA-ului Timiş si Parchetului de pe langa Tribunalul Timisoara si ofera dovezi de incalcare cu buna-ştiinţa a prevederilor Legii 78/2000 de catre participantii in tranzactie.  Memorii relevand aspectul coruptor al actiunilor PwC-ului si intentia lor nu numai de a ma insela pe mine dar si aceea de a frauda statul (impunand asupra acestuia plata despagubirii imobilului oferit la o valoare infima catre Agrotorvis SRL) au fost transmise urmatorilor demnitari romani: Presedintelui Romaniei, Prim Ministrului, Ministrului Justitiei, Ministrului Controlului, Procurorului General al Romaniei.

 

Ø      4 martie 2004 – adresa facuta de la Oficiul de Starea Civila a ajuns la Tribunal doar dupa incheierea dezbaterilor, dupa cum se poate constata in nota din incheiere!  Cu toate acestea judecatoarea (din nou) Lidia Barac numeste un expert in vederea efectuarii expertizei imobiliare cu toate ca aceasta expertiza nu a fost inca decisa?  Am depus la dosar  un document aratand responsabilitatea pe care o are PwC-ul in acest caz, referindu-ma in principal la tranzactia ilegala incheiata intre PwC si Agrotorvis SRL.  De asemenea, am depus un alt document prin care m-am opus la efectuare unei expertize imobiliare, relevand ca PwC-ul nu a facut dovada ca imbunatatirile aduse imobilului l-ar putea incadra ca imobil nou in raport cu cel preluat, conform cu prevederilor art 18 alin. C din Legea 10/2001 si prevederilor HG-ului 498/2003 referitoare la acelasi aliniat (suprafata adaugata la constructie trebuie sa reprezinte mai mult de 50% din suprafata initiala). Procesul se amana pe inca doua saptamani, pana pe data de 18 martie 2004.  Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1.

 

Ø      12 februarie 2004 – Desi a cerut anterior amanarea, la termenul precedent, pe motiv ca este bolnav, avocatul Scrieciu nu se prezinta ci trimite un alt avocat ca inlocuitor!  Surpriza in schimb provine de la judecatoarea Lidia Barac, care declara ca are dubii (comentand ca are voie sa aibă dubii!!) in privinta casatoriei dintre Agneta Klein si Ionas Klein datorita diferentei de varsta dintre cei doi (nu numai acest comentariu nu este apropriat ca venit din partea unui judecator a carui rol este sa evalueze dovezile aduse si sa decida in functie de legile tarii dar este si irelevant)!

In continuare, invocand necesitatea de a lua un rol activ in proces (???), aceasi doamna judecatoare Barac, isi expune teoria prin care Agneta Klein si Ionas Klein ar fi avut adrese diferite ceea ce in opinia ei ar dovedi ca ar fi putut sa fie divortati in momentul decesului lui Ionas Klein.  Desi avocatii partii noastre argumenteaza ca adresele invocate sant adresele la care a domiciliat Klein Agneta dupa moartea lui Ionas Klein in 1958 si reprezinta de fapt 3 schimbari de domiciliu intr-o perioada de 35 de ani, judecatoarea cere de la Biroul Starii Civile o adresa prin care sa se confirme ca Ionas Klein nu a fost casatorit anterior (punand in discutie actul de casatorie oficial si insinuand ca Ionas Klein ar fi fost bigam!) si faptul ca Ionas Klein si Agneta Klein nu au divortat inainte de decesul acestuia. 

Incheind acest act caragialesc, reprezentatul PwC-ului, jurist-consultul Ovidiu Covasala declara ca si el dorea sa releve tocmai acest lucru dar ca nu-si gasea actul in care se mentiona ca Eugen Klein a fost casatorit in 1931 (noroc ca judecatoarea a dat dovada de impartialitate)!  Judecatoarea cere din partea Primariei Timisorii: - un extras din registrul de stare civila in care s-a incris casatoria dintre Ionas Klein si Agneta Klein (acest extras exista la dosar fiind depus atat de partea adversa cat si de noi in cateva forme diferite: in forma unei copii si a unui extras de la biroul starii civile), - sa verifice daca casatoria nu s-a desfacut intre soti (document deja depus in cadrul dosarului notarial) si daca Ionas Klein a mai fost casatorit anteriror (relevanta? Oricum in dosarul notarial s-au facut investigatii pentru a descoperi daca exista alti mostenitori) si – verficari riguroase pe baza certificatului de nastere al lui Ionas Klein pentru a se stabili daca acesta a mai fost casatori (irelevant din nou!).  Deci procesul se amana pe 4 martie 2004.  Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1 si pagina 2.

 

Ø      22 ianuarie 2004 – Avocatul Scrieciu depune un certificat de medic si cere amanarea pe motive de boala (in procesul anterior, prin care se cerea PwC-ului sa se dea un raspuns conform cerintei legii 10/2001, avocatul Scrieciu a cerut amanarea de 11 ori!).  Se amana procesul pe data de 12 februarie 2004.  Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1

 

Ø      18 decembrie 2003 – Dosarul notarial a ajuns la Tribunal si depunem si dovada faptului ca Eugen Klein a construit casa pe un teren cumparat la licitatie publica.  COMTIM-ul cere o amanare pe motiv ca avocatul Scrieciu Florin este plecat din localitate!  Se dispune o noua amanare pe data de 22 ianuarie 2004 pentru studiul actelor depuse.  Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1

 

Ø      27 noiembrie 2003 – La aceasta data dosarul notarial nu a ajuns inca la Tribunal desi a fost trimis de catre notar (al carui sediu se afla la mai putin de 400 de metri de Tribunal).  Judecatoarea Prohorov cere in plus dovada actului de cumparare a casei (desi acum se discuta doar calitatea de succesor?? Relevanta!) Se dispune amanarea cazului pe data 18 decembrie 2003.  Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1

 

Ø      6 noiembrie 2003 – avocatul Scrieciu (reprezentand COMTIM-ul) a argumentat ca pe certificatele noastre de mostenitor dupa bunica in calitate de nepoti de fiu predecedat nu este inscris numele tatalui (!).  Se dispune includerea la dosarul cazului, dosarul de la notarul care a redactat certificatele de mostenitor.  Se dispune amanarea pe data de 27 noiembrie 2003.  Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1 si pagina 2.

 

Ø      23 octombrie 2003 – Prima infatisare la recursul procesului dupa Legea 10/2003 – procesul se amana pe 6 noiembrie 2003 pentru a se studia intampinarile depuse.  sedintei se poate citi aici – pagina 1 si pagina 2.

 

Ø      13 iunie 2003 – Tribunalul Timis – dosar nr. 648/C/2003 se da o sentinta civila nr. 529 (anexa 9) prin care ni se respinge cererea de restituire in natura a imobilului pe baza Legii 10/2001 admitand exceptia lipsei de calitate procesuala invocata de catre reprezentantul COMTIM.   In aceasta decizie se constata faptul ca am adus o copie dupa registrul de stare civila si un extras conform legalizat dupa acesta in care se specifica identitatea de nume dintre Ionas Klein si Eugen Klein.  Cu toate acestea ni se respinge actiunea pe exceptia ridicata de COMTIM (nota – platiti de Agrotorvis SRL) constatand ca nu am facut dovada identitatii de nume dintre Eugen Klein si Ionas Klein!  Aceasta decizie rusinoasa poate fi vazuta pe web la adresele:

http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi1.jpg

http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi2.jpg

http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi3.jpg

http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi4.jpg

 

 

 

 

 

 

Cronologia evenimentelor legate de restituirea imobilului nationalizat din strada 7 aprilie 1929 nr.1 (fosta Galati), fostul sediu COMTIM (societate in lichidare prin lichidatorul PricewaterhouseCoopers management SRL)

 

 

• Iunie 1999 – COMTIM-ul intra in lichidare

 

• Iulie 1999 – PricewaterhouseCoopers Romania este numita lichidatorul COMTIM-ului

 

 

• Septembrie 1999 – PwC publica un anunt de scoatere la vanzare a sediului COMTIM-ului

 

• Septembrie 1999 – incepem o actiune in revendicare a imobilului bazata pe ilegalitatea actului nationalizarii din 1950 si cerem rectificarea cartii funciare – Judecatoria Timisoara – dosar numarul 16.356/1999

 

 

• Ianuarie 2000 – castigam in prima instanta – se constata identitatea de nume intre Klein Ionas si Klein Eugen si faptul ca Szekely Gratian si Szekely Eugen sant mostenitorii legali ai proprietarului imobilului lui Klein Eugen.  Se cere rectificarea CF-ului in favoarea noastra si radierea titlului Statului Roman – Sentinta Civila nr. 1137/24.01.2000

 

• Septembrie 2000 – Tribunalul Timis dosar nr. 5974/C/2000 - COMTIM-ul isi retrage obiectia de lipsa de calitate procesuala impotriva noastra.  Decizia Judecatorului Proks este impotriva noastra, judecatorul retinand argumentul COMTIM-ului ca in „1950 fostul proprietar avea posibilitatea sa conteste masura luata…” si decretand ca desi a fost mic mestesugar (exclus de sub incidenta Decretului de Nationalizare 92/1950) acesta ar fi fost incadrat ca si exploatator de locuinte – Decizia Civila nr. 2254/A/14.09.2000

 

 

• Martie 2001 – la Curtea de Apel Timisoara dosar numarul 8532/C/2000 – suspendam acest proces ca urmare a promisiunilor PwC-ului, prin Radu Bufan si a reprezentantului legal al COMTIM-ului, avocatul Scrieciu, ca este mai usor sa primim imobilul dupa Legea 10/2001

 

• Iunie 2001 – cerem restituirea in natura a imobilului conform procedurii dupa Legea 10/2001

 

• August 2001 - In mod ilegal, cu argumente ce frizeaza ridicolul (vezi http://www.geocities.com/pwcromania/raspPWC1.jpg si http://www.geocities.com/pwcromania/raspPWC2.jpg ), PricewaterhouseCoopers refuza restituirea in natura a imobilului.  Semnatarul acestui document este domnul Emilian Radu, in calitatea sa de lichidator pentru S.C. Comtim S.A. 

 

• In acelasi timp, PwC intra in negocieri cu firma S.C. Agrotorvis S.R.L. pentru a-i vinde acesteia drepturile litigioase ale imobilului (anunt publicat in Renasterea Banateana pe 16 noiembrie 2001 http://www.geocities.com/nationalizarea/renasterea.pdf )

 

• 26 noiembrie 2001, am avizat la acel moment toate partile implicate in aceasta tranzactie, de ilegalitatea ei avand in vedere obiectul tranzactat - imobil revendicat dupa Legea 10/2001.  Scrisoarea catre Judecatorul sindic ce supravegheaza lichidarea poate fi vazuta aici http://www.geocities.com/pwcromania/sindic.jpg  Desi domnul avocat Scrieciu, reprezentantul legal al COMTIM-ului, a declarat in Curte ca aceasta tranzactie a fost oprita datorita aspectului ilegal, nu am primit nici o confirmare in acest sens de la COMTIM sau PwC.

 

• 13 decembrie 2001, dupa cum dovedeste Contractul de Cesiune de Creanta (http://www.geocities.com/pwcromania/cr1.jpg http://www.geocities.com/pwcromania/cr2.jpg

http://www.geocities.com/pwcromania/cr3.jpg

http://www.geocities.com/pwcromania/cr4.jpg) acelasi domn Emilian Radu, reprezentantul PwC-ului, vinde drepturile litigioase pe suma de 80,000US$ (nota – valoarea minima estimata a imobilului este de 500,000US$) aceleiasi firme S.C. Agrotorvis S.R.L.  Suma trebuia platita in contul lichidarii COMTIM-ului nu mai tarziu de 5 zile de la data incheierii acestui contract, 13 decembrie 2001.  Prin acelasi contract, Agrotorvis se angajeaza sa plateasca onorariile avocatului COMTIM, dl Scrieciu, in efortul partilor (COMTIM, PwC si Agrotorvis) de a obtine imobilul pe baza unui litigiu.  Pentru a inlatura in mod absolut orice indoiala in legatura cu intentiile premeditate ale PwC-ului de a transfera imobilului doar firmei Agrotorvis SRL (si mai precis patronului italian Renato Andretta care foloseste in acest moment etajul superior al imobilului ca resedinta privata) trebuie sa subliniem ca niciodata PwC-ul nu ne-a oferit noua, proprietarilor de drept, restituirea imobilului contra unei oarecare sume.  In acelasi timp, retragand drepturile litigioase din cadrul pachetului initial acestia nu au mai publicat tranzactia in ziarele locale pentru a da posibilitatea altor firme sa faca oferte pentru bunul din lichidare (actiune contrara legii 64/1995 a lichidarii judiciare, care in mod ironic, este incalcata cu buna-stiinta tocmai de Presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare (UNPRL), Emilian Radu)!

 

• Dupa decembrie 2001 - deoarece PwC-ul nu putea sa continue sa plateasca cheltuielile cu intretinerea imobilului din fondurile minime ale COMTIM-ului, acelasi domn Emilian Radu, a subinchiriat imobilul (http://www.geocities.com/pwcromania/protocol.jpg ) lui S.C. Agrotorvis S.R.L. si  lui S.C. Comtim Group S.R.L. cu mentiunea ca Agrotorvis beneficieaza de etajul 2 si dependinte iar COMTIM (in lichidare) si SC Comtim Group SRL vor folosi restul imobilului. Cheltuielile de utilitati si toate cheltuielile de intretinere revin in exclusivitate si integral catre S.C. Comtim Group S.R.L.

Este de remarcat faptul ca acest contract de subinchiriere este facut pana in 2004 ce arata certitudinea PwC-ului de a putea mentine imobilul in posesia lor pana cel putin la acea data.

 

• 14 februarie 2003 – la 20 de luni dupa ce am facut cererea de restituire in natura, doamna Speranta Munteanu, directorul Departamentului de Lichidari, mentioneaza, pentru prima oara in cadrul procedurii dupa Legea 10/2001, lipsa dovezilor prin care se arata ca Eugen Klein este Ionas Klein – dovezi ce au fost prezentate in fata instantei judecatoresti si a COMTIM-ului (PwC-ului) inca din 24 ianuarie 2000!  Pentru detalii in legatura cu acest subiect vezi http://www.geocities.com/pwcromania/redherring.html.

 

• 3 iunie 2003 – avand in vedere situatia imobilului si faptul ca PwC-ul a vandut deja drepturile litigioase, exprimandu-si in acest fel inca o data lipsa oricarei intentii de a respecta Legea 10/2001 si a restitui in natura imobilul cerem redeschiderea procesului de la Curtea de Apel Timisoara si constatarea legalitatii titlului statului asa cum este permis de catre Legea 10/2001.  Procesul este repus pe rol si ni se cere sa oferim o hotarare Judecatoreasca din care sa rezulte ca Eugen Klein si Ionas Klein sant una si aceeasi persoana. Se da urmatorul termen pe data de 24.06.2003.  Dosar numarul 8532/C/2000.

 

 

• 13 iunie 2003 – Tribunalul Timis – dosar nr. 648/C/2003 prin sentinta civila nr. 529 (anexa 9) ni se respinge cererea de restituire in natura a imobilului pe baza Legii 10/2001.  Instanta admite exceptia privind lipsa calitatii procesuale a reclamantilor (Szekely Gratian si Szekely Eugen) ridicata (din nou) de catre COMTIM constatand ca nu s-a facut dovada identitatii intre Ionas Klein si Eugen Klein.  Acest motiv a fost acceptat de catre instanta cu toate ca am depus la dosar o copie Xerox dupa registrul de stare civila in care in rubrica dedicata casatoriei dintre Szekely Agneta si Klein Ionas se precizeaza de catre ofiterul starii civile ca „mirele in viata comuna este cunoscut sub numele de Eugen”.  Casatoria s-a efectuat pe data de 20.09.1949 si a fost consemnata in registru cu numarul 1119.  In acelasi registru mirele, Klein Ionas semnează cu numele Klein Eugen.  Copia acestei decizii se poate vedea la adresele

http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi1.jpg

http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi2.jpg

http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi3.jpg

http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi4.jpg 

 

• 24 iunie 2003 – Curtea de Apel Timisoara dosarul 8532/C/2000.  Deşi Legea 10/2001 da doar proprietarului posibilitatea de a suspenda un proces de constatare a valabilităţii titlului statului Roman, Judecătorul, inainte ca reprezentantul COMTIM-ului, prin avocatul Scrieciu, sa-si depuna argumentele, decide re-suspendarea procesului!      

http://www.geocities.com/nationalizarea/resuspendare.jpg

 

 

• 17 septembrie 2003 – Prin sentinta civila nr. 7436 data de Judecatoria Timisoara, sentinta finala si definitiva, se constata identitatea de persoana dintre Ionas Klein si Eugen Klein

http://www.geocities.com/nationalizarea/nume1.jpg

http://www.geocities.com/nationalizarea/nume2.jpg

 

 

 

 

Argumente legale pentru a releva neputinta (sau lipsa de dorinta) Aparatului Judiciar din Romania de a aplica prevederile legilor tarii.

 

- Articolul 20 aliniatul 1 din Legea 10/2001, după cum arata Ioan Adam in lucrarea sa de specialitate – Legea nr. 10/2001. Regimul juridic aplicabil imobilelor preluate abuziv - ediţia a III-a, pagina 342, „statuează fara putinţa de tăgada ca imobilele terenuri si construcţii desigur preluate abuziv, atenţie, indiferent de destinaţie, deţinute de entităţile juridice enumerate, care sunt acţionari majoritari, in mod obligatoriu vor face obiectul reparaţiei numai prin restituire in natura.  Observam ca aceste persoane juridice detinatoare nu au alta posibilitate juridica decât aceea de a emite decizia de restituire in natura…”  Ioan Adam subliniază inca o data, in acelaşi paragraf, menţionând ca aceasta obligativitate „rezulta fara echivoc din redactarea textului de lege in mod imperativ statuându-se „vor fi restituite persoanei indreptatite in natura”. 

 

 

Legea 10/2001 - art. 20 alin 1  „Imobilele - terenuri si construcţii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie naţionala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatista sau de orice alta persoana juridica, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare.”

- in HG.-ul 498 din 2003 care conţine normele metodologice de aplicare unitarã a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se precizează prin art. 20 alin (1) înlăturarea imobilelor revendicate de la prevederile Legii nr. 64/1995, indisponibilizare ce operează începând cu data de 14 februarie 2001 (a se vedea mai jos).  In acelaşi articol se statuează, din nou, obligativitatea restituirii in natura in cazul in care unitatea detinatoare este o societate comerciala in care statul este acţionar (S.A.) majoritar.

“ 20.1. Prevederea alin. (1) al art. 20 din lege are semnificaţii juridice multiple, respectiv:

- statueazã indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevãzutã de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind sã înstrãineze imobilul respectiv cãtre alte persoane, altele decât cele îndreptãtite potrivit legii; ca atare, sunt înlãturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri prevederile Legii nr. 64/1995 sau ale Legii nr. 213/1998, cu completãrile ulterioare;

- indisponibilizarea respectivã opereazã începând cu data de 14 februarie 2001 chiar dacã notificarea a fost fãcutã la o datã ulterioarã;

- indisponibilizarea acestor bunuri are drept scop primordial îndeplinirea obligaţiei de restituire în naturã cãtre adevãratul proprietar;

- restituirea în naturã este obligatorie în cazul în care unitatea detinãtoare este regie autonomã, societate sau companie nationalã, societate comercialã la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale ori locale este acţionar (S.A.) sau asociat (S.R.L.) majoritar ori de cãtre o organizaţie cooperatistã sau de orice altã persoanã juridicã (orice altã persoanã juridicã vizeazã si acele entitãti de drept public - ministere, prefecturi, Agentia Domeniilor Statului si altele asemenea); ”

- in acelaşi HG 498 din 2003  in art. 1 pct. f) se statuează din nou in felul următor – masurile reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor proceduri care tind sa înlăture de la restituirea in natura bunuri care fac obiectul acestuia – imobilele preluate in mod abuziv nu pot intra in averea debitorului in cazul declanşării procedurii falimentului

Art. 1 punctul f) prevederile legii au caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare si, în mãsura în care acestea din urmã conţin alte mãsuri, prevederile legii se aplicã cu prioritate în raport cu respectivele mãsuri. De asemenea, mãsurile reparatorii prevãzute de lege prevaleazã asupra altor proceduri care tind sã înlãture de la restituirea în naturã bunuri care fac obiectul acesteia (de exemplu: începând cu data intrãrii în vigoare a legii, imobilele preluate în mod abuziv nu pot intra în averea debitorului în cazul declansãrii procedurii falimentului, potrivit prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare; indisponibilizãrile generate de calificarea regimului de proprietate prin actele subsidiare emise în temeiul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu completãrile ulterioare, se menţin numai în mãsura în care acestea fac obiectul procedurii prevãzute de art. 16 din lege).

-         citam din lucrarea lui Ioan Adam – Legea nr. 10/2001. Regimul juridic aplicabil imobilelor preluate abuziv - ediţia a III-a, paginile 342 si 343 in care autorul se refera la dispoziţiile legii 10/2001 si HG-ului 498/2003 de indisponibilizare a imobilelor revendicat analizând in mod precis o situaţie identica cu cazul de fata:

 

„Indisponibilizarea priveşte orice operaţiune juridica care sa vizeze dreptul de dispoziţie juridica asupra imobilului, cat si aplicarea unor prevederi din legi speciale, cum ar fi cele ale Legii nr. 64/1995 referitoare la procedura falimentului sau ale Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publica.  Daca, de exemplu, societatea comerciala care are acţionar majoritar statul sau o autoritate a administraţiei publice locale sau centrale, este supusa procedurii lichidării judiciare, imobilul a cărui restituire este solicitata de persoana indreptatita nu va intra in compunerea masei credale tocmai pentru ca prin lege este indisponibilizat la dispoziţia acesteia.

Aşadar, este fara echivoc ca persoana indreptatita intr-o astfel de situaţie nu are decât posibilitatea formulării unei cereri de restituire in natura, iar persoana detinatoare nu are alta varianta decât cea a restituirii in natura a imobilului, neavând posibilitatea sa aprecieze asupra oportunităţii restituirii in natura si sa propună reparaţia prin echivalent.”

 

-         Din legea 10/2001 art. 18 din care alin. c este citat de catre COMTIM ca motiv pentru care a fost refuzata restituirea in natura a imobilului

 

Art. 18. - Masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent si in urmatoarele cazuri:

       a) persoana indreptatita era asociat la persoana juridica proprietara a imobilelor si a activelor la data preluarii acestora in mod abuziv, cu exceptia cazului in care persoana indreptatita era unic asociat sau persoanele indreptatite asociate erau membri ai aceleiasi familii;

       b) imobilul nu mai exista la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia imobilelor distruse ca urmare a unor calamitati naturale;

       c) imobilul a fost transformat, astfel incat a devenit un imobil nou in raport cu cel preluat, daca partile nu au convenit altfel;

 

-         HG-ul 498/2003 aduce precizari art 18 si esential pentru cazul de fata, o definitie prin care se poate evalua deca imobilul dupa transformare poate fi considerat nou in raport cu cel preluat.  De asemenea se precizeaza modificarile ce nu pot fi considerat in evaluarea unui imobil nou in raport cu cel preluat

 

18.3. Imobil nou în raport cu cel preluat este considerat acea constructie care, prin transformãrile survenite, are urmãtoarele caracteristici:

- în raport cu forma initialã i s-au adãugat corpuri de zidãrie sau volume din alte materiale, ce reprezintã peste 50% din suprafata construitã initial (etajãri sau/si adãugãri de corpuri noi pe orizontalã);

- prin modificãrile aduse a rezultat o constructie destinatã sã deserveascã o activitate specificã (de exemplu, s-a amenajat ca sediu de bancã cu seifuri încorporate; s-a amenajat ca spital sau sanatoriu cu spatii si dotãri medicale specifice; s-au efectuat lucrãri subterane cu destinatie militarã ori pentru siguranta nationalã si altele asemenea).

 

18.4. Nu constituie imobil nou în raport cu cel preluat acea constructie cãreia i s-a modificat compartimentarea initialã - din spatii de locuit în birouri si invers -, i s-au adus numai îmbunãtãtiri functiionale (racordãri de gaze, termoficare, consolidãri sau alte lucrãri de întretinere curentã, consolidãri si altele asemenea).

 

 

De ce este acest caz, un caz de CORUPTIE?

 

PwC-ul, in calitatea sa de lichidator al COMTIM-ului, reprezinta organul de conducere al acestuia si in acest fel intra sub incidenta art.1 alin b al legii 78 bis din 2000, lege ce are ca obiect prevenirerea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.   Potrivit acestei legi, prin art. 10 alin. a, „stabilirea cu intentie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând agenţilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacţii comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare sau de gestionare”  reprezinta o infractiune asimilata cu infractiunea de coruptie si se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani.

 

Refuzul ilegal de restituire al imobilului, semnat in numele PwC-ului de catre Emilian Radu, a fost primul pas in realizarea tranzactiei de vânzare a acestuia catre Agrotorvis SRL contra sumei de 80,000US$, valoare mult diminuata fata de valoarea comerciala reala a acestuia (estimata la 700,000US$).

Astfel PwC-ul si persoanele implicate in aceasta tranzactie intra sub incidenta legii anticoruptie 78 bis din 2000, incalcand in acelasi timp si prevederile legii 10/2001 si HG-ului 498/2003, prin: 

1. refuzul restituirii in natura al imobilului (art 20 alin. 1 din legea 10/2001) si prin
2. introducerea imobilului in masa credala (prin aplicarea legii 64/1995 republicata, lege ce nu poate fi aplicata asupra imobilelor revendicate in cadrul legii 10/2001 asa cum arata in art. 20 alin 1 din HG-ul 498/2003)

 

Aceste incalcari ale legii 10/2001 au fost aduse la cunostinta instantei (4 martie 2003) in cadrul procesului de revendicare al imobilului dupa legea 10/2001 fara nici un fel de rezultat.