�mi caut de munca. Sunt t�nar, sunt dornic, vreau sa c�stig, cred ca vreau sa si muncesc!
Nu, nu eu. Asta e profilul t�narului care vrea sa se angajeze online. Se agita, e �nscris pe toate siteurile de joburi din Rom�nia, trimite CVuri, tresare la fiecare email cu �cv-ul dvs a fost vizualizat de firma cutare� (stupida idee, btw)��i stiti. Toti avem c�te un prieten din asta. Care nu e multumit de locul de munca si vrea sa �l schimbe. Si care face toti pasii gresiti pentru asta.
Trimite CV-uri peste tot. Bucatar? Da! Redactor computer? Merge! Administrator retea? Hai ca ne pricepem sau �nvatam din mers! �n negurile timpului, c�nd b�ntuiam pe siteurile de joburi, faceam si eu asta. Tot ce prindeam! Dupa vreo 2 luni c�nd n-am vazut nici un om la fata care sa ma cheme la interviu, m-am �smecherit�. Mi-am rafinat CV-ul �n functie de jobul la care aplicam. Nu trebuiau aia de la Curentul sa stie ca eu am fost sofer, daca eu aplicam la tehnoredactor, nu? Nu �i pierdeam timpul angajatorului cu chestii inutile despre mine. �i serveam la obiect. Apoi, am renuntat la scrisoarea de intentie tip. Aia cu �vreau sa lucrez �ntr-o companie unde sa �mi pun �n valoare potentialul� si o compuneam pe loc, �n functie de necesitati. Omul era mai creativ si mai glumet �n CV? Asa eram si eu. Ma deranjeaza ca foarte multi nu aduc vorba de bani, de parca nu ar conta. Banii conteaza. �ntotdeauna. Degeaba te angajezi la jobul de vis daca nu �ti poti plati chiria. E important sa punctez lucrurile care te intereseaza. Eu specificam de la bun �nceput ca �nu accept salarii mai jos de 300�, ca nu ma pot �ntretine�, pentru ca asta era adevarul si nu voiam sa ma cheme la interviu si sa aud cine stie ce minuni. C�nd am plecat de la jobul acela, m-am dus la unul care mi-a oferit 350�, pentru ca le-a placut onestitatea mea (2003, ce mult pare sa fi trecut de atunci�).
Si aici intervine o alta chestiune. C�t cer? Daca esti cu picioarele pe pam�nt, vei cere putin mai mult dec�t ai acum. Putin. �n 3 luni vei vedea ce se �nt�mpla si, daca ai specificat asta de la �nceput, poti renegocia. Eu �mi lasam portita deschisa �faceti-mi dvs o oferta, pentru ca eu nu am o idee foarte bine conturata despre volumul de munca, dar dvs. cunoasteti problema mai �n amanunt�. Sau exista �ntotdeauna posibilitatea sa �ntrebi de ce a plecat cel dinaintea ta si �ti dai seama c�t de sincer e raspunsul.
Eu am crezut mereu �n dialog. Am discutat cu angajatorii. Am ramas prieten cu unii, care mi-au mai trimis lucrari la jumatate de an dupa ce am plecat de la ei. �Bai, plec pentru ca am o oferta mai buna. Ori �mi dati voi niste bani �n plus, ori plec. Asta e situatia. Puneti-va �n locul meu.� Unii dau, altii nu.
Pentru cei care �si cauta acum o prima slujba, sfatul e simplu: �accepta orice �n domeniul tau�! Stiu ziaristi respectabili care au �nceput cu 1 milion jumate �n 1999 la Cronica Rom�na, pentru ca puteau �nvata. Si acum au ajuns stap�ni pe domeniul lor. Sau altii care nu stiau unde e butonul de shutdown si acum se bat pe burta cu toti directorii din IT&C. Timpul e un sfetnic bun. Nu poti cere salariu de senior, c�nd nu ai experienta deloc, chiar daca esti un mic geniu. Toata lumea se pl�nge ca nu sunt specialisti. Sa fi plecat toti? Nu cred! Mai sunt oameni, �ntrebarea e c�ti vor sa angajeze oameni buni pe salarii corespunzatoare. Nu mari. Meritate!
Asta e piata de munca. Din punctul de vedere al angajatului. Din punctul de vedere al angajatorului, dupa ce am vorbit cu Richard, arata cam asa. Angajatii buni si dedicati sunt rari. Angajatii care vor sa faca treaba, care nu asteapta salariul cu sufletul la gura si doar cu g�ndul la el muncesc, care muncesc fara tragere de inima, care se comporta ca niste copii mici ce vor toate drepturile, dar nu si obligatiile care vin cu postul. �Desigur, Gigel are cu 200� mai mult, dar el cum �si face treaba? Asta nu conteaza!