Marbles Game
Who made the first marbles?
Marbles have been used for games
since the times of the Egyptian Pharaohs, when they were made out of fired
clay. Native Americans, who also used round stones and nuts for their
games, also made Clay marbles.
The first glass marbles
were made in Venice, Italy around 900 AD. Italian marbles were also made
out of polished marble and other kinds of stone around the same time.
These stone and glass marbles were used throughout Europe for hundreds
of years.
Modern glass marbles did
not appear until about 1860, when they were made in Germany. Around
1905, machine-made marbles were first sold in the United States, and their
higher quality seriously impacted the European handmade marble marketplace.
Today, though, the very best marbles are still made by hand, using secret
methods.
Marbles Game
Marbles is a game in which a
marble is propelled by the thumb at other marbles, usually in attempt to
drive them out of marked circle. A marble is a little ball of stone, glass,
clay or steel, used in this game.
Marbles have been found in
Egyptian tombs and in Greek and Roman excavations. The Roman poet Ovidius
mentions marbles in his poems. Pieter Bruegel also depicts children playing
marbles in "Children's Games".
The players make a circle
by the help of piece of chalk on the playground. Then they place 10-12
marbles inside the circle. The object of the game is to get all of the
marbles out of the circle. The target marble is propelled by the player's
thumb at the other marbles. The first player, who must stay at about 1-2
meters far of the circle, attempt to do it. If he succeeds, he shoots again,
if not, the next player will continue. The winner is the one who succeeds
to gather more marbles.
Jocul cu bile
Acest joc are ca obiect propulsarea
unei bile, cu ajutorul degetului mare al mâinii, în încercarea
de a scoate afarã dintr-un cerc alte bile. Bila boate fi de piatrã,
sticlã, argilã sau mai nou, de otel. Bile de acest tip s-au
descoperit în mormintele egiptene si cu ocazia sãpãturilor
arheologice pentru cercetarea asezãrilor omenesti din Grecia anticã
si Imperiul Roman. Poetul Ovidiu vorbeste despre acest joc în poemele
sale, iar Pieter Bruegel a zugrãvit scene specifice jocului cu bile
în capodopera sa "Jocurile copiilor".
Jucãtorii fac un cerc
cu ajutorul unei crete pe terenul de joc. Apoi ei pun 10-12 bile în
interiorul acestuia. Scopul jocului este de a scoate cât mai multe
bile în afara cercului.
Bila folositã pentru
împrãstierea celorlalte este împinsã cu ajutorul
degetului mare al mâinii. Primul jucãtor care trebuie sã
stea la circa 1- 2 m departe de cerc, încearcã prima aruncare.
Dacã el reuseste sã scoatã cel putin o bilã,
va lovi din nou, dacã nu, urmãtorul jucãtor va continua.
Câstigãtor este declarat acela ce va totaliza numãrul
cel mai mare de bile.
Versió
al Català
Les botxes, o bales, és
un joc en el qual una botxa és impulsada amb el dit gros cap a altres
botxes, normalment intentant fer-les sortir d'un cercle marcat. Una botxa
és una boleta de pedra, vidre, argila o acer, que es fa servir en
aquest joc. S'han trobat botxes en tombes egípcies i en excavacions
gregues i romanes. El poeta Ovidi parla de les botxes en els seus poemes.
Pieter Bruegel també descriu infants jugant a botxes en "Jocs d'Infants".
El jugadors dibuixen un cercle
de guix a terra. Aleshores col·loquen de 10 a 12 botxes dintre
el cercle. L'objectiu del joc és fer-les sortir del cercle.
La botxa és impulsada pel dit gros cap a les altres botxes. El primer
jugador, que ha d'estar a uns 1-2 metres del cercle, ho intenta.
Si ho aconsegueix, torna a tirar, si no, continuarà el següent
jugador. Guanya aquell que aconsegueix treure més botxes.
Versiòn
al Español
Las canicas es un juego en el
cual una canica es impulsada con el dedo pulgar hacia las otras canicas,
normalmente tratando de sacarlas de un círculo marcado. Una canica
es una bolita de piedra, vidrio, arcilla o acer que se utiliza en este
juego. Se han encontrado canicas en tumbas egipcias y en excavaciones griegas
y romanas. El poeta Ovidio habla de las canicas en sus poemas. Pieter
Bruegel también describe a niños jugando a las canicas en
"Juegos de Niños".
Los jugadores dibujan un
círculo de tiza en el suelo. Entonces colocan de 10 a 12 canicas
en él. El objetivo del juego consiste en hacerlas salir del
círculo. La canica será impulsada por el dedo pulgar en dirección
a las otras canicas. El primer jugador, que debe estar a unos 1-2 metros
de distancia del círculo, lo intenta. Si lo consigue, vuelve
a tirar, si no, continuará el siguiente jugador. Gana aquel que
consigue sacar más canicas. |
