Fratele de Cruce era un tanar leal.El era credincios crezului sau,sefilor care-l conduceau in lupta nationala,era credincios neamului sau si angajamentelor pe care le luase fata de acesta.Lealitatea constituia o pecete pretioasa care stralucea pe pieptul fratelui de cruce,si pe care acesta o purta cu mandrie.
In lumea curenta,si,mai ales in cea politica,lealitatea este,de fapt,o moneda scoasa din uz. Este ceva demodat,anacronic.Intre oamenii politici are importanta numai interesul personal,numai dorinta de a parveni ori si cum,de a urca spre pozitii sociale din ce in ce mai sus puse.Pe acestia nu-i intereseaza daca sunt apti sau nu.Important este sa se afle acolo,in varful scarii.Pentru asta,politicianul comun este gata sa sacrifice totul,chiar si lealitatea unui crez politic pe care l-a urmat inainte sau pe care-o datoreaza sefilor lui de partid.Sunt cazuri curente de oameni politici care se perinda cu naturalitate,calcand in picioare orice semn de pudoare si de integritate morala prin diferitele guverne ale popoarelor,neinteresandu-i prea mult culoarea acestora.Ii vedem, ocupand scaune importante,in ciuda diferentelor ideologice care separa aceste guverne unele de altele.Politicianul - cu exceptii onorabile - a devenit in zilele noastre un fel de om ratacitor prin tufisurile tuturor ideologiilor,care dezvolta in el o singura lealitate:acea a scaunului ministerial pe care-l ocupa cu placere si il stoarce cu folos personal.
Fratele de Cruce nu avea nimic comun cu astfel de oameni.El tindea spre un alt tip uman.El venea dintr-o alta lume de idei politice clare,de lealitati,si lupta cu el insusi,educandu-se pentru a da viata altei societati.El credea cu atata convingere in ceva si se confunda in asa masura cu aceasta credinta a sa,incat nu-l mai putea satisface alta conceptie politica,oricat de "la moda" ar fi fost aceasta in societatea lui.Era neincapatoare
pentru credinta si elanurile lui.Asadar,fratele de cruce era un om de principii si le ramanea credincios.Sefii si camarazii lui formau familia sa ideologica.Nu putea sa-i paraseasca fara ca sa renunte la propriile lui convingeri. Atata timp cat acestea ramaneau intregi,el isi urma sefii si camarazii,"la bine si la rau".Caci numai asa,unul langa altul,puteau constitui o forta puternica si numai asa,lupta lor ii ducea spre victorie.
Lealitatea,statornicia in sentimente,gandire si legaturile cu oamenii,este un semn de noblete al sufletelor.Pe acest drum mergeau fratii de cruce.
5.Capacitatea de munca si de creatie
Fratele de Cruce trebuie sa fie un om de creatie.El muncea cu drag pentru binele material al poporului sau.
In lumea publica din acele vremuri - cand aparuse si se dezvoltase si Fratia de Cruce - crescuse ca o balarie care intuneca campul progresului tarii,cultul efortului minim,al parazitismului,al smecheriei,al lenei,al beneficiilor unei sinecure.A face cat mai putin si a obtine cat mai mult,era o tendinta in viata publica romaneasca.Erau acestea niste pacate sociale care ravaseau viata poporului si atacau economia lui.Ele erau activate mai ales de lipsa de atentie si de seriozitate a oamenilor politici romani in tratarea treburilor publice.
Fratelui de Cruce nu-i erau ingaduite aceste drumuri usoare si gresite.Cinstea lui il indepartau de ele.El trebuia sa fie altceva:un om al muncii,al efortului continuu.
Corneliu Zelea Codreanu si toti sefii Fratiei de Cruce indemnau tineretul sa studieze cu temeinicie,ca unica alternativa de eficienta in activitatea profesionala sau publica pe care o va desfasura mai tarziu acesta.In orice domeniu,intelectual sau tehnic,fratele de cruce trebuia sa dea totul:o pregatire sanatoasa si un entuziasm debordant si contagios.El trebuia sa fie omul de creasta al realizarilor romanesti.
(Este un adevar irefutabil ca Miscarea Legionara a dat nastere in tara noastra la un avant creator care a imbogatit toata cultura romaneasca moderna.Majoritatea marilor ganditori ai epocii dintre cele doua razboaie mondiale,poetii,scriitorii,artistii,oamenii de stiinta,toti cu renume in tara si peste hotare,au fost atasati intr-o forma sau alta,militand deschis unii,sau numai sentimental altii,de Miscarea Legionara.La flacara avantului ei,al idealului inalt ce-l purta si a tematicii nationale pe care o ridicase,acesti oameni au avut o creatie fecunda,
care,dupa aceea nu a mai fost posibila.Gandirea corespunde puterii sufletului si numai cand acesta este luminat devine motorul creatiei.Prin urmare gandirea care tasneste dintr-un astfel de suflet se transforma in creatie pura.
Asa s-a intamplat in acea Romanie a anilor 30,pusa in miscare de elanul tineretului ei,unde a aparut o pleiada de oameni care,prin efortul lor continuu,sincer si pasionat,au ridicat cultura romaneasca la niste nivele inalte care se puteau compara cu ale altor tari mai avansate.Sunte siguri ca odata Romania,acea Romanie autentica pe care o visam toti romanii,va intelege si asa o va inscrie in istoria ei,ca aparita Miscarii Legionare pe pamantul ei, a dat nastere unei epoci - din pacate scurta,dar repetabila - plina de sugestiuni si de originalitate in gandire,care a dat un mare impuls ce a ajutat la imbogatirea continutului ei cultural).
Munca,pe care Corneliu Codreanu o vedea ca pe un puternic pilon de sprijinire al transformarilor pe care le necesita tara lui,se va bucura de un loc de onoare in Legiune.Se doteaza chiar edificiul
doctrinar al ei cu o lege a muncii,importanta pentru educatia legionarilor,care a fost urmata cu mare avant de catre toti militantii ei:
"Munceste!Munceste in fiecare zi!Munceste cu drag!Rasplata muncii sa-ti fie nu castigul,
ci multumirea ca ai pus o caramida la inaltarea Legiunii si la inflorirea Romaniei".
Prin urmarea,nu avantaje materiale imediate,nu aucumulari de bunuri din ce in ce mai considerabile,era scopul muncii in conceptia fratelui de cruce.Adevarata ei finalitate era mai mult de esenta spirituala.Era multumirea intima,linistea sufleteasca de a fi facut ceva pentru altii,pentru compatriotii lui,pentru tara sa.Aceasta era temelia morala pe care se sprijineau toate sfortarile pe care le faceau fratii de cruce in campul
muncii.Asa au fost invatati de Capitan,asa au facut.
Lucrand cu dragoste,din necesitatea de a crea,de a face ceva bun pentru altii,fratii de cruce simteau cum se eliberau de sub apasarea materiei.Lucrarea lor,facuta in astfel de stare sufleteasca,devenea un bun spiritual,un factor determinant pentru transformarea societatii romanesti.Tot ceea ce savarseau ei in acest teren era prins indata de vartejul elenului lor.
Elanul cu care se creaza un bun oarecare indoieste valoarea acestuia,caci,pe langa constiinciozitatea cu care este facut se adauga si dezinteresul personal ca scop principal,adica el capata o valoare spirituala.Asa ca,pe langa cei trei factori clasici ai economiei,materia prima,munca si capitalul,Corneliu Codreanu
introduce inca unul,tot asa de important,daca nu mai mult chiar:elanul.Adica bucuria de a crea.Creatiile,de orice natura,sunt reusite numai in functie de cantitatea de elan care s-a pus la faurirea lor."Elanul creator - spune Horia Sima,urmasul lui Codreanu - reprezinta constanta vietii,eul spiritual,factorul de integrare si realizare a persoanei umane".
Fratele de Cruce era un entuziast al muncii.El cultiva cu grija bucatica aceea de suflet care visa si crea.Era un adevarat artist care punea in opera sa efort,intelect si avant.
Gustul muncii se desteapta in individ prin educatie.De aceea,Corneliu Codreanu a creat pentru tineretul Romaniei santierele de lucru ("tabere de munca" le-a numit el) unde se facea scoala muncii, a efortului continuu.Fratii de Cruce au luat parte cu elanul caracteristic varstei lor,la aceste programe comune de munca ale Miscarii Legionare.Ei puteau fi intalniti peste tot,arsi de soare,scaldati in propria lor naduseala dar cu ochii plini de bucurie,lucrand de zor la reparatia unui pod stricat,a unui drum obstesc desfundat,la ridicarea unui dig pentru a opri apele care se revarsau peste holde,la rezidirea unei biserici vechi,ajutand unei vaduve sarace pentru a-si strange recolta sau la construirea unui lacas de odihna pentru bolnavi si batrani.Pretutindenea semanau - cu propriile lor sfortari si,de multe ori,invingand greutati si neintelegeri sau chiar opresiuni,din partea organelor
