Dar "taberele de munca" legionare au mai avut si un alt rezultat pozitiv.Acolo se infrateau clasele sociale.Acolo se cunosteau cu toii,isi amalgamau eforturile si se angajau impreuna ca sa duca la bun sfarsit un poriect national.In "taberele de munca" se stergea din spoirite idea de lupta de clasa pe care-o raspandise in lume marxismul.Pe acele santiere,manati de acelasi frumos vis romanesc,se facea infratirea tanarului licean - studentul si licentiatul de mai tarziu - cu lumea necajita a muncitorilor si a taranilor nostri.Acolo
se realiza pe indelete o sudura trainica,indestructibila si miscatoare,in acelasi timp,intre lumea intelectuala a poporului roman cu aceea a muncii lui.Palmele batatorite ale muncitorilor se impreunau cu degetele delicate ale fratiilor de cruce si impreuna trudeau la faurirea unei tari mandre,drepte si incapatoare pentru toti.
Asa creste fratele de cruce,sporind in el,prin munca si truda personala,dorul lui de creatie si sentimentul curat de camaraderie,de fratietate romaneasca,care dizolva deodata,intr-o imbratisare comuna,stavile care pana atunci au separat clasele sociale ale tarii.
"Muncind si luptand,tacand sau cantand,asa se deapana istoria legionara",le spunea Gheorghe Istrate,Seful Fratiei de Cruce,tinerilor lui camarazi.
6.Infrangerea interesului personal
Am vazut ca in lupta in care se angajase,fratele de cruce nu era manat de vre-un interes personal.Toata munca lui,tot efortul sau,toate jertfele pe care le facea,erau dedicate exclusiv poporului sau,cu dorinta de a crea acestuia o viata mai buna si mai demna.Dragostea lui era aceea care-l imboldea la toate.Numai din dragoste facea totul.Interesul personal era absent din preocuparile lui sociale.S-a vazut mai inainte cum legea muncii insasi enunta ca singura rasplata pe care-o urmarea legionarul era numai bucuria de a crea ceva bun pentru tara lui.
Educat in acest spirit si patruns de invataturile ce le primea,fratele de cruce ar fi fost incapabil ca sa exploateze in ziua de maine,cand ar fi ajuns la viata publica,munca celor umili,a fratilor lui mai neajutorati,a acelora pentru care intrase in lupta legionara si pentru care era gata sa sacrifice totul,chiar si viata lui .El se alipise Miscarii Legionare pentru a servi,pentru a da poporului sau totul,si nu pentru a-l jefui.Legiunea ii considera nedemni pe toti aceia care,dupa victorii,cautau sa se imbogateasca,sa capete posturi cat mai bune, profitand de riscurile si de jertfele depuse de altii.Daca pentru multi oameni publici,politica insemna o afacere de la care trebuie sa se obtina o rentabilitate cat mai mare,pentru legionar ea reprezinta o religie pusa in slujba celor multi.Singura pasiune in lupta sociala ce o desfasoara este de a fi folositor neamului lui,de a-i intoarce,multiplicat la maximum,talantul pe care acest neam l-a strecurat in el.
Fratele de Cruce era un ostas al faptelor care zamisleste creatia.Dar cand faptele au la baza mobile interesate,apetituri personale,se rupe farmecul acestei creatii.Ea se distruge,se pierde in realizari banale si fara durata.
Manat de astfel de conceptie,"fratele de cruce" alesese o existenta sobra.Nu era strident si avea mult bun simt in infatisarea lui exterioara.El facea deosebire intre lux,superfluu si strictul necesar.Alesese pe aceasta din urma ca norma de viata.Modestia era caracteristica lui.Nu putea fi risipitor - admitand ca ar fi avut posibilitati suficiente - pentru ca ceea ce el risipea,altii poate aveau nevoie.
Atat de mult il muncea pe Corneliu Codreanu ideea sobrietatii in viata legionara,si a alungarii interesului personal,incat,cu ocazia inmormantarii eroilor Miscarii,Mota si Marin - care si-au dat viata in Spania in lupta contra comunismului - a cerut tuturor cadrelor legionare,adica acelora care ar fi ocupat un loc in viata publica a Romaniei,ca sa depuna un legamant de onoare,ce-i obliga la o viata modesta,fara ostenitati:
"Sa traim in saracie ucigand in noi poftele de imbogatire.
Sa traim o viata aspra si severa cu alungarea luxului si imbuibarii.
Sa inlaturam orice incercare de exploatare a omului de catre om.
Sa jertfim permanent pentru tara.
Fratele de Cruce se pregatea intens,se curata de zgura poftelor materiale,pentru ca in ziua cand tara ar fi avut nevoie de el,sa poata depune,cu inima curata si convingere deplina,acest solemn legamant legionar.
7.Dragostea
Fratele de Cruce era o fiinta in care ardea dragostea.El iubea pe cei din jurul sau,isi iubea poporul,tara,si iubea Legiunea.Permanent isi dadea silinta ca sa intareasca in el acest sentiment.Caci toate virtutile pe care trebuia sa le dezvolte in el,pentru a deveni un bun legionar si un bun roman,nu ar fi fost posibile daca nu ar fi avut dragoste.Viata lui intreaga este un imn inchinat acestei sublime tensiuni sufletesti.
Iubirea este cheia existentei omenesti.Este insasi imaginea divina pe care omul o poarta in el. Ea intareste virtutile acestuia si-l angajeaza la solutionarea justa a problemelor timpului sau.Stimuleaza spiritul de munca,perfectioneaza corectitudinea,fidelitatea,da aripi spiritului de sacrificiu si inabusa inclinatiile vulgare si daunatoare omului si societatii lui."Dragostea este daruirea,revarsarea nefortata din interior",spune Horia Sima.
Orice s-ar face fara acest foc interior ar fi searbad,fara substanta,fara trainicie si s-ar narui la zguduirea celei mai mici furtuni.Dragostea este un impuls necesar omului.Ea il ridica pe planuri de existenta superioara,de unde el isi imprastie cu darnicie comoara sufletului,peste toti si toate.Daca,insa,lipseste dragostea din viata omului,daca secatuieste izvorul ei,asa cum se petrece cu omul societatilor materialiste,el se transforma in lup feroce pentru ceilalti semeni.Devine egoist,crud,implacabil,fata de altii.Adevarata fericire a individului,acea fericire nepieritoare,nelegata de un moment efemer al vietii,se atinge numai atunci cand,din dragoste pentru cei din jurul sau,poate renunta chiar si la cealalta fericire,aceea a lui personala.Caci dragostea este daruire.Ea misca motorul marilor realizari omenesti."Pimul gest al individului strafulgerat de iubire,spune Horia Sima in Doctrina Legionara,este de a rupe barierele politice,sociale,economice,care il despart de ceilalti oameni si a-i imbratisa pe toti cu aceeasi caldura si dezinteres".
Dragostea este dinamica.Este sentiment,dar si actiune.Este lumina care calauzeste pe om in realizarile lui mari.Este forta care il impinge spre finalitati sociale inalte.Ea provoaca solidaritati intre oameni care se rasfrang,apoi si asupra Statului,inzestrandu-l cu legi juste si necesare dezvoltarii lui.Rationalismul rece - se observa clar - nu uneste oamenii.Din contra ii separa,ii invrajbeste si le secatuieste fortele.Orice doctrina sociala care nu are la baza ei dragostea fata de acei pentru care zice ca se manifesta,este condamnata,mai devreme sau mai tarziu,pieirii,provocand in caderea ei suferinte imense in societate."Dragostea,prin puterea ei de jertfa,va imbunatati treptat viata societatii,va transforma relatiile ei reci,interesate si indiferente,in relatii vii",spune Horia Sima.
