|
orice alta preocupare,se scufunda in problemele poporului sau.Care erau subiectele care-i acaparau atentia?Variate si acomodate nivelului sau de tensiune nationala:un eveniment din istoria Romanilor cu consecintele ce le-ar fi putut avea de-alungul vietii neamului nostru;un precept crestin pe care-l impletea cu soarta poporului:o lege legionara care,transformand individul,influenta in viata natiunii noastre;o jertfa legionara si urmarile ei in capitalul spiritual al Romaniei;o reforma politica buna pentru tara etc.Pe foaia zilei respective din "carnetel" se nota tema si concluziile in cateva cuvint,astfel incat,daca i s-ar fi cerut,le-ar fi putut dezvolta in cursul unei sedinte.De 365 de ori pe an,"fratele de cruce" dedica luptei lui cele 36 de minute,sfortandu-se sa caute mereu teme noi,folositoare,pe care,in intimitatea sa,le dezbatea fata in fata numai cu constiinta lui. Factorul educativ important era tocmai statornicia cu care fratele de cruce isi indeplinea obligatia lui.Banii ii purta permanent la el pana ce erau varsati casierului,in timpul sedintei.Mereu avea,asadar,niste bani asupra lui,care,desi fusesera ai lui,odata introdusi in buzunarul ceasului,impreuna cu "carnetelul",nu-i mai apartineau.Erau ai Legiunii.Aceasta reprezenta,desigur,o continua tentatie pentru tanar,Dar el nu se putea atinge de acesti bani fara a savarsi o incorectitudine grava,de care el trebuia sa se pazeasca.Si daca,totusi,se intampla vreodata,in cazuri de forta majora,aceasta calcare a legii lui,intervenea numaidecat elementul corectiv al greselii, auto-pedeapsa.Se pedepsea,indeplinea pedeapsa si raporta.Acelasi lucru se petrecea si cu timpul.Avand sau neavand chef,linistit sau obosit dupa o zi de scoala grea,fratele de cruce trebuia sa-si invinga slabiciunea si sa-si indeplineasca datoria lui.Si toate acestea aveau loc numai in fata constiintei sale.Nimeni nu-l putea controla daca a socotit corect cheltuielile lui zilnice,nimeni nu-l putea controla in fiecare moment daca banii ce-i avea asupra lui coincideau cu cheltuielile sale,dupa cum nimeni nu-l putea controla daca in adevar dedica cele 36 de minute meditatiilor lui.Numai constiinta lui veghea asupra lui.Numai in fata ei se dadea lupta cu el insusi,se dezbatea si se verifica gradul de corectitudine la care ajunsese. Formula 1/40 R,si 1/40 T,a avut o inraurire covarsitoare asupra educatiei fratilor de cruce, inradacinand puternic in ei cinstea si corectitudinea.(Aceasta s-a putut verifica in timpul scurtei guvernari din 1940,cand manuirea banilor publici a fost impecabila.Dupa inlaturarea legionarilor de la carma Statului,in urma evenimentelor de la 21-23 Ianuarie 1941,Miscarea a fost acuzata de o multime de lucruri neadevarate,in special in cartea lui Antonescu,"Pe Marginea Prapastiei".De onorabilitatea ei insa,de corectitudinea cu care s-au manuit in acea perioada banii publici,nu s-a putut lega nimeni,caci in acest sector existau documente controlabile.Nici un proces nu a fost deschis legionarilor,pe aceasta tema.Toate miseliile sunt doborate,pana la urma,de sulitele adevarului).
Om de caracter Fratele de Cruce era un om de caracter.El stia ce vrea si lupta pentru a convinge si pe altii de adevarul ce-l purta in el.Avea convingerea ferma ca ceea ce facea in cadrul luptei legionare era bun pentru neamul sau,caci el gandise inainte cu seriozitate si cantarise cu criterii juste,toate consecintele posibile ale actiunilor in care se angaja.El nu era un superficial si nu trecea usuratic peste amanuntele luptei si a urmarilor ei. A dezvolta in tineret caractere puternice este foarte necesar.Este necesar pentru individ,pentru succesul vietii,dar si pentru poporul lui,caci acest tineret formeaza drojdia care va plamadi viata natiei sale.De obicei tinerii sun sovaitori,indecisi in fata problemelor care li se prezinta.Neavand niste criterii inamovabile si nici experienta solida,ei sunt coplesiti de indoieli si se misca cu sfiala printre evenimentele politice.Nu stiu cum si de unde sa inceapa.In general ei nu pot patrunde in miezul unei probleme si nu pot sa-i dezvaluie tainele. Fratele de Cruce nu era asa.Nu trebuia sa fie asa.El se straduia,prin bagajul cultural ce-l poseda - si de aceea trebuia sa si-l insuseasca cat mai repede si cat mai complet - ca sa patrunda in esenta problemelor si sa le descifreze corect.Dar odata lamurit,odata convins de necesitatea unei actiuni,se arunca in ea cu toate fortele sale,fara sa se codeasca sau sa mai dea inapoi.El nu se speria nici de greutati,oricat de mari i s-ar fi parut.Caracterul pe care si-l consolidase,printr-o educatie apropiata,il impingea mereu inainte.Trebuia sa termine cu bine ceea ce incepuse.Nastea in el omul de caracter,cu decizii repezi si nesovaitoare,pentru care,imposibilul,nu exista.Devenise un cavaler al unei inalte conceptii romanesti pe care trebuia sa o introduca in sufletul poporului sau.Acest caracter hotarat dezvolta in el si o morala de victorie.In timpul grelelor prigoane pe care le-au indurat fratii de cruce,caracterul lor puternic si nesovaitor i-a ajutat ca sa le suporte cu demnitate,sa treaca cu fruntea sus prin ele,sa le supravietuiasca,fara ca sa le schimbe nimica din felul lor de a se gandi si de a vedea lucrurile romanesti.
Eroism Fratele de Cruce era un virtuos al eroismului.Dar era aceasta un erosim continuu,de durata, neingradit in timp sau in evenimente.El cultiva acest eorism care-i insotea toate manifestarile sale.Eroismul nu este numaidecat,asa cum il concep multi,o flacara stighera in viata omului,o rabufnire,intr-un moment dat,a sentimentelor lui de demnitate,de onoare sau de barbatie.Nici macar nu este concretizat intr-un act de forta,cum de asemeni se crede.(Acesta este numai un act periferic al eroismului).Adevaratul eroism este marturisirea continua,zi de zi,ora de ora,cu toate consecintele,a unor credinte inchegate solid in individ,chiar daca ele nu sunt impartasitede majoritati sau sunt chiar persecutate de ele.Eroismul este sfortarea pe care-o face sufletul pentru a depasi instinctele individului si a-l obliga sa indeplineasca,fara ezitari,datoriile pe care i le impune constiinta sa. Gresesc enorm aceia care incearca sa transforme eroismul intr-o caricatura a vietii indivizilor si sa-l satirizeze. Eroismul este un semn de inalta traire morala.Este o dedicare nepatimasa,dar constienta si constanta,unei idei politice sau unei actiuni sociale nobile.Este un tel limpede pe care ar trebui sa-l atinga orice om,dar mai ales acela care ar vrea sa se puna in serviciul poporului lui.Adevaratul eroismn este permanent,se manifesta neincetat si in toate zilele.Il aflam in toate actele sincere ale omului,in toate sfortarile lui.Eroismul,ca si sfintenia,este o constanta de viata,este absolutul introdus in cotidian.Orice act facut cu sinceritate este un eroism. Lupta permanenta pe care el o da cu el insusi,"fratele de cruce",omorand instincte si apucaturi vatamatoare,era un eroism.Dominarea unei frici sau a unei descurajari - ce evntual aparea pe drumul greu al luptei lui - era un eroism.Suferinta pe care nu o ocolea - spre inmarmurirea dusmanilor lui - pe care o considera ca o comoara spirituala pe care o oferea neamului sau,era tot un eorism.("Cei ce sufera,le spunea Corneliu Codreanu, sunt adevarati eroi ai luptei legionare").O disciplina acceptata,in cadrul unei strategii politice a Miscarii Legionare, era tot un eroism.Si fara indoiala,sacrificiul libertatii si mai ales al vietii,de care au dat dovada cu bogatie,fratii de cruce,era manifestarea suprema a eroismului.In acest moment,ei depaseau cu simplitate si cu eleganta,caci priveau senin si fara frica pe calaii lor,chiar si instinctul de viata atat de puternic in om.(Intr-unul din lagarele de exterminare ale lui Carol II,dupa primul val de ucideri,a fost vizitat de un frate de cruce - ce se afla inchis acolo - de mama lui.Batrana il ruga plangand ca sa de o declaratie de desolidarizare de Miscarea Legionara pentru a-si salva viata,asa cum cereau autoritatile.Baiatul i-a raspuns senin :"Mama,este prea tarziu.Cerul este deja plin de Luceferi.Nu mai plange,te rog".Si a ramas acolo,urmandu-si destinul). Viata fratelui de cruce roman era marcata de eroisme zilnice,pe care el le accepta cu bucurie, caci le considera ca fiind comoara lui nepieritoare.Si nu renunta la ele cu toata stradania dusmanilor care incercau sa-i impiedice frumosul sau zbor catre absolut. |
|