Ca si in doctrina crestina,posibilitatea de a rascumpara o greseala prin ispasirea ei,repune omul in echilibrul cu demnitatea lui.In acest sens de rascumparare,de restabilire a unei armonii stricate,intelegea fratele de cruce,pedeapsa si o accepta cu seninatate.Simtul lui de raspundere il indruma spre astfel de intelegeri superioare.
Corectitudine
Fratele de Cruce trebuia sa fie corect.Chiar daca s-ar putea confunda cinstea,de care s-a vorbit mai inainte,cu corectitudinea,in conceptia tanarului legionar ele erau doua notiuni diferite,sau mai bine spus, care lucreaza in oameni pe nivele diferite.Cinstea este o calitate a sufletului.Ea este de natura spirituala si invaluie toata viata omului cu toate manifestarile ei.Corectitudinea ei este numai o parcela a cinstei.Este un aspect practic al acesteia si se raporteaza la anumite actiuni ale omului pe care ea le gireaza.Acestea erau sensurile pe care "fratii de cruce" le aplicau cinstei si corectitudinei.
Ei trebuiau sa fie corecti in manuirea banilor,in contactul cu semenii lor pe care nu-i putea brusca,nici insulta,corecti in promisiunile ce le faceau si in judecatile pe care le emiteau asupra altor oameni.Tot corectitudinea era si cuvantul dat pe care nu-l putea dezice sub nici un motiv.
In fruntea interpretarilor pe care "fratele de cruce" le dadea corectitudinii,statea corectitudinea in manuirea banilor.Este o insusire de mare importanta pentru noi romanii,pentru ca ne lipsea la multi.La originea lui,neamul romanesc a fost un neam cinstit.Si Dacii,popor nobil,si Romanii,care au dat lumii dreptul,posedau aceasta calitate pe care ne-au transmis-o,desigur.Dar nefericirile istorice prin care a trecut poporul nostru, influentele lasate de valurile consecutive de navalitori ce s-au abatut asupra lui,mediul oriental in care a fost silit sa traiasca,i-au secatuit multe din calitatile lui originare.Intre acestea si corectitudinea in manuirea bunurilor materiale.Afacerile necinstite si escrocheriile se tineau lant si erau savarsite,de multe ori,de persoane situate in varful piramidei societatii romanesti.In timp ce poporul saracea din ce in ce mai mult,altii se imbogateau necinstit.
Aceasta trista stare de lucruri l-a determinat pe tanarul Corneliu Zelea Codreanu,in prima lui interventie in Parlamentul tarii,sa propuna legiferarea pedepsei cu moartea pentru toti acei care ar manui necorect banul public, ori si cine ar fi fost ei.El nu cerea introducerea osandei capitale dintr-un spirit sangvinar,de demagogie politica sau din resentiment contra societatii,ci din dorinta de a taia din radacina aceasta plaga urata si daunatoare pentru popor.El voia sa creeze un cadru de corectitudine in reprezentanta tarii care sa se intinda cu timpul peste toata societatea romaneasca.Caci,asemenea apelor in care arunci o piatra si se transmit in toate partile unde concentrice,asa era strabatuta de incorectitudine societatea noastra,la toate nivelele ei.Aici dusesera relele exemple pe care le dadeau paturilor conducatoare,multimilor romanesti.
Corneliu Codreanu voia starpirea acestui pacat national.El cerea corectitudinea cea mai perfecta oamenilor care formau organizatia sa,ca prin ei,odata ajunsi la posturi de conducere in Stat,sa influenteze societatea romaneasca.El spunea:
"Legionarul care isi va insusi bani ce nu-i apartin,care va manui necinstit banii Legiunii sau ai oricarui om;acela care nu va putea da socoteala,conform promisunii,de bani incasati din vanzarea brosurilor, gazetelor,insignelor etc.,va fi eliminat pentru totdeauna din Legiune,de la primul caz,orice situatie ar ocupa el".
"In organizatia aceasta nu pot sa creasca decat oamenii cinstiti".
"O mica hotie nu poate sa ne lase indiferenti pentru ca,in definitiv,aceasta nu este decat samanta marilor hotii,samanta care dezvoltandu-se din cauza tolerantei noastre,ar putea rastigni din nou,prin jefuire,poporul roman si aceasta tara".
Atat de mare era importanta pe care Corneliu Codreanu o dadea corectitudinei,incat,fiind odata intrebat,cand credea el ca va veni biruinta legionara,a raspuns ca numai atunci i se va raporta de catre toti Sefii legionari de Judet,ca in unitatea lor nu mai exista nici un om incorect.
Aceasta grija aproape religioasa,de a reinvia corectitudinea in oameni,s-a aplicat de la inceput pentru Fratiile de Cruce.Cu atat mai mult asupra lor,pentru ca fiind vorba de suflete tinere,neinraite inca de viata,rezultatul era mai fulgerator.
Gheorghe Istrate a conceput un sistem ingenios pentru a insamanta spiritul de corectitudine in tinerii lui camarazi.El a creat asa numitul Carnetel al Fratelui de Cruce,cu formula 1/40 R,si 1/40 T.Ce insemna acest carnetel si ce insemnatate avea el in educatia tinerilor?
Toti fratii de cruce isi confectionau singuri un carnetel compus din 15 file,atat de mic,incat sa poata fi purtat in buzunarul unui ceas al panatalonilor sau,in cazuri de pericol,in manseta acestora.Il aveau in permanenta asupra lor si,in imprejurarile acelea,cand orice semn de apartinere la Miscarea Legionara putea duce la eliminare din scoli sau chiar la arestare,acest carnetel reprezenta deja un pericol care ascutea in fratii de cruce curajul lor si instinctul de aparare si ii ajuta sa prevada si sa ocoleasca primejdiile.Dar nu aceasta era intentionalitatea principala a "carnetelului".Adevaratul lui scop in educarea tinerilor era dezvoltarea si intarirea spiritului lor de corectitudine.O pagina a acetsui "carnetel" era dedicata unei zile din saptamana - asadar el se reinnoia in fiecare luna - se nota in ea o cifra si se schita,scurt,o idee.Amandoua aceste notatii erau rezultatul unor proportii:1/40 R,care insemna ca a 40-a parte din cheltuielile necesare fratelui de cruce erau detsinate Miscarii Legionare;1/40 T,care isnemna ca a 40-a parte din timpul lui le dedica,cu gandul,problemelor neamului si luptei sale.
Cheltuielile zilnice de intretinere (calculate aproximativ din media cheltuielilor familiei,plus chelutieli personale) se imparteau cu 40 si rezultatul era suma pe care fratele de cruce trebuia sa o verse in visteria unitatii F.D.C. din care facea parte.Nu era deloc usor.Cititorul trebuie sa se intoarca cu gandul inapoi o jumatate de secol si sa se introduca in conditiile economice de atunci,pentru a intelege sacrificiile pe care trebuiau sa le faca tinerii frati.In lumea scolara de atunci erau foarte putini aceia care dispuneau de ceva bani de buzunar.
Majoritatea fratilor de cruce isi procurau acesti bani cu privatiuni grele.Unii sacrificau somnul si economiseau cei
2 lei pe care-i primeau pentru transportul la scoala in autobuz sau tramvai.Altii sacrificau cei 5 lei pe care-i primeau,poate,Duminica,pentru a se recrea intr-un cinematograf.Altii dadeau lectii copiilor mai mici si-si procurau pe aceasta cale banii trebuinciosi "carnetelului" lor.Dar cu totii erau framantati de grija ca sa nu cada in incorectitudinea de a nu avea in fiecare zi asupra lor,suma care figura pe "carnetelul" cu pricina.
Acelasi lucru si cu timpul lor.36 de minute din fiecare zi (a 40-a parte din 24 de ore) fratele de cruce le dedica luptei poporului sau.De obicei seara,inainte de culcare,el se izola de familie,se retragea intr-un colt si-si concentra gandul la o tema nationala,la un punct doctrinar legionar sau la o strategie necesara unei bune
politici romanesti.Era momentul inchinat Patriei sale,era consolidarea constiintei lui nationale,cand,dezbracat de
