Corneliu Zelea Codreanu a oferit tineretului tarii sale,prin organizatia fratiilor de cruce,un cadru ideal de afirmare nationala,care a revarsat peste tot spatiul tarii noastre bogatia sufletului acestui tineret si a udat cu el radacinile unui viitor mai bun pentru Romania.
4.Sanatate morala
Miscarea Legionara a avut ca obiectiv principal pentru insanatosirea politicii romanesti, indreptarea moravurilor societatii.Corneliu Codreanun considera absolut necesara aceasta schimbare la fata a Romaniei,atat pentru a dezvolta o devarata dreptate sociala - scopul oricarei politici interne bune - cat si pentru a inarma natiunea in vederea primejdiilor ce-o amenintau din afara.Pentru aceasta,inainte de a se avanta intr-o lupta politica propriu-zisa,de cuceriri de mase si schimbari in panorama politica a tarii,el si-a indreptat atentia spre un alt obiectiv:transformarea individului roman,perfectionarea lui.De la individ,din interiorul acestuia,trebuia pornita actiunea principala,revolutia morala,care se va revarsa apoi peste intreaga societate,spalandu-i fata si imbracand-o de sarbatoare.
Fratia de Cruce,insarcinata ca sa dezlantuie in tineretul roman aceasta revolutie in adancime, cerea de la inceput militantilor ei sa-si insuseasca cat mai repede o sanatate morala desavarsita.Aureolaacesteia va marca toata viata lor si le va inspira actiunile.Fratele de Cruce nu putea cere altuia sa se indrepte,sa paraseasca cararile strambe ale vietii,daca nu se indrepta intai pe sine insusi si nu-si curata propriul sau "eu".("Strigati in toate partile,ca raul,mizeria,ruina,ne vin de la suflet",le spunea Corneliu Zelea Codreanu).In suflet se petrece armonia sau dezordinea vietii.Din suflet pornesc actiunile si pe suflet se sprijina toata arhitectura unei lupte ideologice. Pentru asta era necesar sa fie curatit si luminat sufletul fratelui de cruce si inzestrat cu o morala sanatoasa.Intre actiunea politico-sociala pe care o va intreprinde si morala lui,trebuia sa existe o corelatie perfecta si o mare armonie.Un individ amoral,egoist,crud si necinstit,nu poate intreprinde decat actiuni pe masura lui,care vor purta pecetea imperfectiunii si care nu vor fi bune pentru societatea lui.Tanarul frate de cruce trebuia sa fuga de astfel de exemple umane.Inainte de a se avanta in lupta politica in care credea,el trbuia sa-si insuseasca acele calitati morale care il vor ajuta ca sa parcurga numai drumurile drepte si demne ale actiunii sale,singurele care il vor conduce spre obiectivul ce si l-a propus.El trebuia sa devina un adevarat "erou" al virtutii.
Onoare,cinste,simt al raspunderii,corectitudine,caracter,erosim,fidelitate,iata un frumos manunchi de calitati morale ce trebuia sa si-l insuseasca fratele de cruce,calitati care il vor calauzi pe drumul lupeti lui romanesti.El trebuia sa dezvolte cu rabdare si cu perseverenta toate aceste calitati,care,odata intrate in bagajul sau spiritual,nu se vor mai desprinde de el.Legiunea cerea tuturor militantilor ei ca sa le adopte la nivele din ce in ce mai perfectionate si apoi le intrebuinteaza,ca arme sigure,in tot ceea ce vor intreprinde in arena politica si in viata lor privata.
De la o varsta frageda - caci este mai usor modelabil - fratele de cruce incepea sa se ingrijeasca de sanatatea lui morala si sa alunge de la el tot ceea ce ar fi putut intuneca aceasta calitate.
Onoare
Fratele de Cruce era un om de onoare.Este aceasta o calitate care inalta pe individ.Este o infatisare ideala a "eului",pe care omul public trebuie sa o puna la baza activitatii lui.Onoarea cere vitejie si este inamica lasitatii.Ea imprima omului indrazneala,il inunda cu entuziasm si elimina apatia.Da forte spiritului si indeparteaza de om moliciunea.Un om de onoare nu abandoneaza drumul datoriei si nu se lasa muscat de indoieli in fata greutatilor.Onoarea potenteaza spiritul de sacrificiu si ucide egoismele.Onoarea este o obligatie vie a constiintei.Este un pilon sigur pentru viata omului.Onoarea este chiar mai importanta decat viata.Toate lucrurile dispar.Insasi viata se termina in mormant.Dar onoarea ramane mereu.Ea supravietuieste in amintirea altor oameni, in urmasi,in societatea in care s-a manifestat.Ea ramane in amintirea activitatii pe care a desfasurat-o omul. Onoarea este un ecou divin in om,o comoara stralucitoare a sufletului care trebuie transmisa fara nici o pata urmasilor.
"Mergi numai pe caile indicate de onoare",le spunea Corneliu Codreanu camarazilor lui."Lupta si nu fi niciodata misel.Lasa pentru altii caile infamiei.Decat sa invingi printr-o infamie,mai bine cazi luptand pe drumul onoarei".Capitanul avea o conceptie inalta despre onoarea omului.El o ridica pana la sublim.Nimica nu poate substitui onoarea.Nici macar pentru victoria luptei tale,spunea el,nu trebuiesc parasite drumurile onoarei. Mai bine o infrangere onorabila decat o victorie obtinuta prin infamie.Caci victoria castigata pe aceasta ultima cale,ar fi o victorie pirica.Ea se va transforma cu timpul intr-o infrangere rasunatoare.Intreaga istorie a lumii,dar mai ales cea contemporana (mai aproape de ochii nostri) este plina de exemplele nefericite,unde slabiciunea oamenilor publici,lipsa de onoare in manuirea factorilor politici,au scufundat popoarele intr-o mare de mizerii si de suferinte.Ce au reprezentat,daca nu asta,miseliile guvernului carlist,care a ciuntit aripile unui maret zbor romanesc?Ce a insemnat un 23 August,decat aruncarea natiunii noastre in bratele celor mai inversunati dusmani ai ei,printr-o actiune lipsita de onoare,a politicienilor romani?Ce a insemnat in istoria natiunilor si a libertatii umane,o Yalta care a aruncat o cortina de rusine peste onoarea unor mari popoare ale lumii si una de fier peste dorinta de viata libera ale altora?De care intransigenta si onoare sunt calauziti oamenii politici ai natiunilor,care, saltand cu usurinta peste principiile umanitare,ce,spun ei,reprezinta structura sistemului politic din care fac parte, inchid ochii si isi dau astfel consimtamantul la grozaviile care se petrec in rasarit?Care este onoarea acelora care negociaza cu groparii civilizatiei noastre?Daca Mantuitorul ar fi trata cu Sanhedrinul,daca ar fi inchis ochii in fata rautatilor si imperfectiunii acestuia,si-ar fi salvat,fara indoiala viata,dar am mai fi vazut astazi Crestinism?
Occidentul,ne intrebam,apucand pe caile pe care le-a batatorit in ultima conflagratiune,care nu au fost deloc cai de onoare si de demnitate nationala,si persistand pe ele pana in ziua de astazi,a castigat oare un razboi,sau a pierdut viitorul natiunilor lui si al intregii civilizatii crestine?
Fratele de Cruce nu urma aceste drumuri inguste.El credea in lupta lui,era convins ca aceasta era buna pentru Romania,si intrebuinta pentru izbanda lui,asa cum ii cerea Corneliu Codreanu,numai "caile" onoarei.Numai asa putea construi ceva durabil in istoria poporului sau.
Cinste
Fratele de Cruce trebuia sa fie un erou al cinstei.Cinstit fata de el insusi,fata de camarazii cu care mergea cot la cot,fata de societatea lui.Cinstea fata de el insusi il impiedica sa se arate celorlalti altfel
