Prin urmare Fratia de Cruce cauta sa intareasca in tineretul Romaniei nervul religios ancestral,unul din componentii sufletului neamului nostru,si cel mai puternic.Din aceasta cauza,in intalnirile lor saptamanale (in sedintele lor) primul gand al fratilor de cruce,cum s-a vazut se indrepta catre Dumnezeu pe care-L cinsteau si al carui ajutor,pentru neamul romanesc,il implorau.Prin posturi si rugaciuni,asa cum ii invata Corneliu Codreanu si cum facea el insusi,ei isi intareau sentimentul religios.Rugaciunea este foarte importanta in aceasta educatie a omului,caci il ajuta sa paraseasca problemele sale personale,sa se adanceasca intr-o convorbire intima cu Dumnezeu si sa inteleaga misterul existentei lui pe pamant.Rugaciunea pacifica sufletul si ii da speranta si avant.Este cheia cu care omul deschide portile Cerului.Dar este o cheie care nu trebuie lasata sa rugineasca.
Prin indeplinirea legilor crestine,fara sovairi rusinate si concesiuni suavizante,tinerii romani se impregnau cu o morala crestina,viguroasa si indrazneata,pe care-o puneau in slujba poporului lor.Fratia de Cruce cerea tineretului tarii ei ca sa fie tare si sa cultive in el calitatile specifice ale omului crestin adevarat,adica:
-calitati ingeresti,prin puritatea sufletului lor;
-calitati de apostol,prin activitatea lor neobosita;
-calitati de martir,cand li se va cere ca sa se lepede de credinta lor.
Fratii de Cruce au indeplinit cu entuziasm si generozitate aceste trei premize ale credintei,in scurta lor calatorie prin viata poporului roman.
3.Constiinta istorica
Dupa Dumnezeu,care statea pe primul plan al existentei,fratele de cruce isi indrepta ochii spre Patria lui.Trebuia sa desavarseasca in el constiinta lui istorica,care-l va ajuta ca sa-si limpezeasca imaginea acestei Patrii,pe care-o iubea si pe care o visa frumoasa.Caci va fi constiinta lui istorica aceea care ii va calauzi pasii pe pista unei actiuni politice drepte,nobile si fructuoase pentru natiunea lui.Si tocmai aceasta actiune politica,nobila si fructuoasa,dezinteresata si decisa,era scopul pe care-l urmarea Fratia de Cruce,prin educatia multilaterala pe care-o impartea intre tinerii romani.Credinta in Dumnezeu si toate calitatile care se trezeau in ei,la caldura moralei crestine,le vor pune apoi in slujba luptei pentru poporu,a luptei lor nationale.
Constiinta istorica si-o cultiva fratele de cruce,sincronizand cu grija undele trecutului tarii sale.Isi dadeau osteneala ca sa cunoasca cat mai bine istoria tarii lor,cu vitejiile si intelepciunea voievozilor si conducatorilor romani si tineau permanent treaza in ei,amintirea martirilor neamului care si-au sacrificat vietile pentru ca Patria romaneasca sa poata trai.Cunoasterea justa a acestor fapte ii va ajuta pe fratii de cruce in lupta or sociala."Numai trecutul poate deschide poarta unui viitor fecund",spunea ganditorul spaniol Ortega y Gasset. Dezvoltarea constiintei lui istorice ii va ajuta fratelui de cruce ca sa descopere adevaratul suflet al neamului sau,cu durereile si nazuintele lui,cu calitatile si cu defectele lui.Il va ajuta sa priveasca ca intr-o oglinda toata realitatea istorica romaneasca si sa se situeze pe drumul exact al aspiratiilor lor nationale.
Patria,le spunea Corneliu Codreanu si toti sefii lor,este un tot complex,dar armonios.Ea este suma unor lucruri materiale (geografie,economie,bunastare) cu altele de origine nemateriala (cultura,spiritualitate, onoare) care s-au cristalizat de-a lungul existentei ei istorice,prin activitatea,efortul si sacrificiile tuturor generatiilor sale.Atat acelea care au precedat generatia prezenta,cat si acelea care se vor scurge in viitor.Patria,in esenta ei,este de origine spirituala mai inalta.Ea s-a nascut din vibratia sufleteasca a unei familii omenesti si s-a materializat in decursul vremurilor intr-o societate organizata,cu o configuratie geografica precisa si cu un program comun de viata,adica cu o istorie.Fiecare popor isi are o conceptie specifica despre Patria lui,conceptie nascuta din urzeala lui spirituala si care este valabila numai pentru el.Patria Romanilor a fost creata de ei,numai pentru ei si va fi eterna pe tot traseul istoriei acestui popor.Toate generatiile romanesti trebuie sa tina seama de aceasta.Ele primesc si transmit mai departe,fara sa altereze,conceptia specifica de viata romaneasca,adica constiinta istorica a neamului nostru.Iata cum aceasta constiinta istorica o constituie lantul care sudeaza generatiile unele de altele,purtandu-le,in acelasi pas,spre telurile finale ale natiunii lor.Si vai de generatia care,intorcand spatele constiintei istorice,rupe inelele lantului!.Ea va aduce dezastrul poporului ei si va fi blestemata de urmasi.
Fratele de Cruce trebuia sa fie patruns de aceste adevaruri.El cultiva pentru Patrie lui,in tarina mereu mai fertila a sufletului,numai sentimente nobile si dezinteresate.De fapt orice bun roman trebuie sa le cultive,dar fratele de cruce le simtea in mod deosebit.Patria vibra in sufletul lui cu niste rezonante puternice si armonioase.Nu exista nici o disonanta in acest sentiment.Numai iubirea de Dumnezeu,cum s-a aratat,stralucea pe deasupra aceleia a Patriei,ramanand toate celelalte sentimente,chiar si cele familiare,la nivele mai joase.Patria romaneasca era o pasiune aprinsa in sufletul fratelui de cruce.Ea insemna pentru el un trecut,in care se scufunda cu placere si orgoliu,insemna un prezent in care se manifesta,suferea si se sacrifica chiar,si mai insemna un viitor, care trebuia plamadit din sfortarile lui,in care credea cu tarie si pe care-l intrezarea,scaldat in lumini ideale.("O tara ca un soare sfant de pe cer",spunea Mota).
Pentru a deveni un bun "frate de cruce" si apoi legionar,tanarul roman,care alesese aceasta cale,trebuia sa ajunga la un stadiu de identificare perfecta cu sufletul poporului sau.Trebuia sa-i simta durerile si bucuriile.Trebuia sa retraiasca in gand fazele istoriei lui si sa se topeasca,intr-o imbratisare pasionata,cu aspiratiile sale.El respira prin toti porii fiintei fenomenul innoirii romanesti si privea cu atentie,cu intelegere si cu dragoste peste tot spatiul national.
Corneliu Codreanu,cautand sa intareasca in fratele de cruce constiinta lui istorica,aprindea in acesta mandria de a fi roman,urmasul atator alte generatii eroice care l-au precedat.Era insa aceasta o mandrie sanatoasa,limpede,si nu o vanitate desearta.Era un sentiment nobil care se trezea in sufletul tanarului pe masura ce descoperea valorile neamului sau si tindea sa se identifice cu ele.Uneori aceste valori stateau ascunse,astupate de molozul istoriei,sau desfigurate de interpretari gresite si de incapacitatea unor guvernanti care desconectasera adevaratul fir istoric romanesc din activitatile lor politice.Dar el se straduia sa le scoata iarasi la lumina si sa le dea viata.Capitanul cerea tanarului roman sa fie sincer,sa nu se rusineze de originea lui,sa caute cu grija si cu dragoste adevaratul suflet al neamului romanesc,sa-l curete,de era nevoie,de zgura si pacat.Ii cerea sa renunte la stupiditatea de a aparea ca altii,de a copia fara discernamant de la altii, - considerati mai civilizati - cum fac aceia care nu-si cunosc valorile propriului lor popor.Insa,sa nu se inteleaga gresit.Codreanu nu le ceerea sa intoarca spatele lumii celeilalte,sa ridice si sa se ascunda apoi in spatele unui fel de zid chinezesc.Din contra,el indemna tineretul sa fie deschis curentelor de cultura,sa ia tot ce era bun si folositor de la celelalte popoare si sa altoiasca pe trunchiul romanesc.Dar le cerea in acelasi timp sa respinga cu hotarare tot ceea ce nu intra in schemele de viata ale poporului lor.In felul acesta patrundea pe indelete in sufletele acelor tineri un romanism autentic,curatat de cenusa modernismelor necontrolate si daunatoare.
