Serviciile acestea erau conduse de catre un frate de cruce care le administra cu intreaga raspundere si independenta si dadea socoteala periodic de gestiunea lui direct sefului fratiei.
              

                                                                                                                   
Sedinta fratiei de cruce
                   
Fratii de Cruce erau convocati saptamanal la consfatuiri care se numeau sedinte.Sedinta este foarte importanta in viata unui legionar.Are insemnatatea unei oratiuni colective,a unei slujbe religioase la care se participa cu reculegere si unde legionarul isi recompune fortele in mijlocul camarazilor lui.Aici,in sedinta,isi analizeaza starile sufletesti,isi descarca povara nedumeririlor,isi recunoaste greselile si ia hotararea sa le indrepte. In sedinta se impartaseste cu duhul legionar al iubirii de tara si-si fortifica credinta in dreptatea luptei lui si in victoria finala.
                           In sedinta,fratele de cruce simtea cum punea stapanire pe el o vibratie spirituala si nationala puternica si se aprindea in sufletul lui o forma noua de traire crestina si patriotica care-i largea enorm perspectivele vietii sale.Ca si in cazurile precedente,sedintele aveau loc,de obicei,sambata dupa amiaza,in casa unuia dintre ei sau,de cate ori se putea - era de preferat chiar - se desfasurau in mijlocul naturii,la camp sau intr-o padure.Ea era condusa de seful unitatii.Dar acesta putea delega,rand pe rand,pe toti fratii de cruce,ca sa o prepare si conduca.
                           Sedinta avea cateva momente specifice.Fiecare din ele dezvaluia o intentie educativa,caci acesta era rostul primordial al sedintei.In ea se urmarea intarirea caracterului fratelui de cruce si modelarea sufletului lui pe niste calapoade care desi pareau noi erau in realitate proiectiile unor principii vechi si cunoscute. Din perspective si unghiuri diferite,acestea se concentrau  in acelasi punct:invatatura crestina si morala ei. Noutatea era numai reluarea acestei teme cu vigoarea cu care o dezbatea Miscarea Legionara.Unii au numit (si mai numesc inca) aceasta grija ce-a aratat-o intotdeauna Legiunea pentru pastrarea si intarirea in om a
legilor adevarate ale vietii,stagnare si cult excesiv al trecutului,care ar fi depasit astazi.Dar se inseala.Fidelitatea pe care trebuie sa o pastram unor forme de viata ale noastre,unor credinte intime si unor indrumari morale care au fost semanate in lume de realitati superioare,nu este si nu poate fi un cult al trecutului.Din contra,este o deschidere larga si sigura spre viitor.Acesta nu trebuie sa fie in nici un caz o aventura,o punte aruncata peste un gol,lipsit de piloni pentru sprijin.Viitorul,ca sa fie sigur si roditor pentru natiuni,e necesar ca sa se sprijine pe niste realitati sigure.Acestea sunt numai realitatile care emana din cultura specifica a poporului si parvin generatiilor pe firele traditiei.Orice import facut din exterior,(si in Romania acelor zile se importa mult si rau) si orice inovatiune necontrolata si neacordata pe specificul romanesc inseamna o alterare a cadrului existentei nationale a poporului nostru.
                            Acestea ereau gandurile care stateau la baza educatiei ce se facea tineretului roman,asa cum o intelegea Miscarea Legionara si cum o aplica prin Fratiile de Cruce.Pe astfel de coordonate se desfasura sedinta,in care se puteau distinge urmatoarele momente:
                            -Momentul mistic,sau al contactului cu fortele nevazute in care fratele de cruce credea cu convingere.
                            -Momentul educativ propriu zis,cu teme morale,nationale,politice.
                            -Momentul prieteniei,al intaririi legaturilor sufletesti dintre fratele de cruce si ceilalti camarazi ai lui.
                            -Momentul hotararilor,sau al rezultatului practic al sedintei.
                            -Incheierea sedintei.
                            Toate aceste momente ale sedintei erau traite cu intensitate mare si fiecare incerca sa-si inunde sufletele cu lumina si cu adevarurile ce emanau din ele.
                            Toate aceste momente ale sedintei erau traite cu intensitate mare si fiecare incerca sa-si inunde sufletele cu lumina si cu adevarurile ce emanau din ele.

                                                                                                                
           Momentul mistic
                      
Sedinta incepea cu legamantul,cand fratii de cruce indreptandu-si gandul spre Dumnezeu si spre cei cazuti in lupta pentru realizarea idealului legionar,se legau in credinat invierii patriei lor in duh crestinn si national,si promiteau fidelitate,hotarare si daruire deplina pentru urmarirea acestui obiectiv.
                             Se facea apoi apelul mortilor.In conceptie legionara,care este cea crestina,existenta nu se termina in moarte,ci continua mai departe sub o alta forma.Legionarii cred ca mortii lor,aceia care si-au dat viata pentru idealul care ardea in ei si care trebuia revarsat peste intreg poporul romanesc,stau alaturi de cei vii,intr-un front nevazut,dar real,si ajuta cu prezenta si rugaciunile lor Miscarea Legionara si pe camarazii ramasi in viata,ca sa duca mai departe,pana la limitele existentei lor,gandul unei Patrii mai bune,mai curate,mai drepte si mai iubitoare de Dumnezeu.
                             Mai departe,ingenunchiau si rosteau o rugaciune.Se citea un pasaj din Noul Testament pe care apoi il comentau intre ei si incercau sa-i scoata invataturile utile pentru viata lor si pentru tara lor.
                             Asadar,primul gand al tinerilor legionari,in cadrul acestei sedinte,a acestei slujbe concelebrata de ei toti,am putea spune,se indrepta spre Dumnezeu,Creatorul tuturor lucrurilor,de la care totul provine,deci si idealul ce le luminase sufletele si le-a marcat drumurile drepte in viata.Se gandeau de asemeni la mortii lor,la aceia care i-au precedat pe drumul acestui misionarism national care era legionarismul,si de la care asteptau inspiratie si ajutor.
                             Aceasta faza a sedintei era de-a dreptul miscatoare.Ea aprindea in sufletul fratilor de cruce un fior mistic care-i despuia de tot ceea ce auduceau lumesc cu ei si le indrepta gandurile si intelegerile spre sfere superioare de traire.Emotionanta era pomenirea camarazilor cazuti,tineri ca si ei,manati de acelasi dor national ca si ei,dar topiti de acuma in vesnicia neamului lor,pe care l-au iubit pana la jertfa suprema.


                                                                                                                          
Momentul educativ
                     
Scopul ultim,s-a mai spus deja,al Fratiei de Cruce si al tuturor manifestarilor ei,printre care sedinta statea la loc de frunte,era cel educativ.Se urmarea dezvoltarea si perfectionarea in sufletele tinerilor romani a tuturor calitatilor etico-morale,necesare omului pentru realizarea sa,si a sentimentelor lor nationale.
                             Se incepea aceasta faza a sedintei cu citirea unor pasaje din istoria poporului roman,cu luptele lui,cu victoriile si infrangerile lui,cu vitejiile de care au dat dovada stramosii,cu incalcarile dreptului sau la o viata mai libera si demna,de catre toti vrajmasii lui.Aceste pasaje,eroice si inaltatoare unele,apasatoare si jalnice altele, aprindeau in sufletele tinerilor romani acele candele misterioase,care sunt:iubirea de Patrie si dorinta vie de a lupta pentru ridicarea ei.
                              In continuare se prezenta si apoi se comenta si completa,de era nevoie,o lucrare preparata de unul din fratii de cruce.Subiectele erau diverse si libere,dar toate urmareau o utilitate educativa.Ele erau tratate cu seriozitate si competenta si aveau la baza o bogata documentare.Aceste lucrari,cum s-a mai spus,erau pastrate in arhiva bibliotecii Fratiei,iar daca posedau un nivel suficient de inalt,erau publicate chiar in revistele sau in ziarele legionare.
                                                           
Hosted by www.Geocities.ws

1