Se comentau,in continuare,evenimentele politice ale saptamanii si se incerca interpretarea cat mai lucida a influentelor pe care acestea le-ar fi putut avea pentru Legiune,in general,si pentru Fratia de Cruce,in special.Aceste discutii erau extrem de interesante,si nu mai vorbim cat de necesare,pentru ca aruncau lumina asupra evenimentelor ce erau in curs,le descifrau ascunzisurile si ingaduiau,in felul acesta,fratilor de cruce sa-si desfasoare o tactica adecvata pentru a se strecura mai usor prin ele.In felul acesta ei invatau sa gandeasca politic si mai ales sa prevada,sa nu fie surprinsi de consecintele ce le-ar fi putut avea miscarile politice ale adversarilor,ce se desfasurau in jurul lor.
Se strangeau apoi cotizatiile.Scopul acestora era tot de ordin educativ si numai in al doilea rand venea importanta lor materiala.Se urmarea,in primul rand insa,intarirea in tineri a spiritului de sacrificiu.Daca se tinea seama de posibilitatile materiale restranse de care dispuneau acestia,(sa nu se uite ca este vorba de o perioada ce a decurs acum 50 de ani,cand tineretul era incomparabil mai sarac decat cel de astazi) efortul pe care il faceau pentru a-si plati cotizatiile era foarte mare si ii obliga,in majoritatea cazurilor,sa se lipseasca de unele mici placeri, necesare si acestea la varsta lor (o prajitura,un cinematograf sau chiar o floare oferita unei fete).Dar fratii de cruce faceau cu bucurie aceste sacrificii,stiind ca le faceau pentru Legiune si tara lor.Si daca lipsurile ce si le impuneau ar fi fost jenante la un moment dat,bucuria sufleteasca de a fi putut infrange in ei o dorinta,sau, poate, chiar o necesitate,in folosul idealului lor,ii ridica in fata propriilor lor ochi si le neutraliza acel posibil sentiment al frustrarii ce s-ar fi putut naste in ei.Sa nu se uite ca erau doar tineri intre 16 si 20 de ani,cu acelasi dor de viata ca al tuturor tinerilor la varsta lor,care se luptau cu ei insisi pentru a inlatura unele tentatii si chiar bucurii inerente varstei ce-o aveau.
Intre toate aceste "momente" ale sedintei si chiar in decursul lor,se intercalau cantece.Cantece legionare,cantece de vitejie,marsuri si imnuri nationale erau intonate cu voiosie si entuziasm de catre cei prezenti.
Cantecul colectiv are o enorma forta.El este un element important in educatia legionara.Inalta spiritele,da veselie si avant sufletului,ii transmite niste impulsuri curate si aprinde focul sperantei in om.Chiar si un suflet gol se umple de viata si incepe sa se manifesteze armonios,la vibratiile unui cantec de vitejie.Cantecele erau niste manifestari sincere ale starilor launtrice,la "fratii de cruce".Era o cuminecare colectiva a lor cu niste forte ce se revarsau din sufletele lor curate si se manifestau in acorduri comune.Cantecele de vitejie le incalzeau inimile si le dadeau impulsuri curate pe drumul realizarilor nationale pe care le visau ei.
Corneliu Codreanu dadea mare importanta cantecului,considerandu-l o manifestare spontana si sincera a simtamintelor oamenilor."Probabil,spune el,nepornind pe drumul ratiunii cu alcatuire de programe, discutii contradictorii,argumente filozofice sau conferinte,singura posibilitate de manifestare a starii noastre launtrice era cantecul.Cantam acele cantece in care simtamintele noastre isi gaseau multumire".Dar nu orisicine poate canta.Pentru asta trebuie o anumita stare,o bucurie interioara,un grad inalt de curatenie in cuget."Pentru a putea sa canti,mai spunea el,iti trebuie o anumita stare sufleteasca.O armonie in sufletul tau.Cel ce merge sa fure pe cineva,nu poate canta.Nici cel ce merge sa faca o nedreptate.Nici cel al carui suflet e ros de patimi si vrajmasie".
Pe aceia care nu-si pot manifesta prin cantec aceasta bucurie interioara,aceasta ofranda adusa sperantei,Codreanu ii indemna sa ramana in afara Miscarii Legionare:"De nu veti putea canta,sa stiti ca este o boala care va roade adancul fiintei voastre sufletesti,sau ca vremea v-a turnat pacate peste sufletul curat,iar daca nu le veti putea vindeca,sa va dati de-o parte si sa lasati locul vostru celor ce vor putea canta".
Cantecele legionare erau create de legionari.Unii,fara nici o cultura muzicala,dar pline de continut si melodie.Toate momentele de bucurie,de avant sufletesc,cat si cele de tristete si durere,erau cuprinse in cantecele legionare.Fratii de Cruce se imbarbatau cu o "Sfanta Tinerete Legionara" si isi cantau tristetile si durerile pentru camarazii lor cazuti cu "Imnul Legionarilor Cazuti".Toate starile lor sufletesti erau imbratisate in cantecele lor.
Momentul prieteniei
Acesta era momentul sinceritatii totale,al destainuirilor si al infratirii.Era un act in care sufletul fratelui de cruce se deschidea fara sfiala in fata prietenilor lui si destainuia,asa cum intelegea el mai bine,si partile lui bune si pe cele rele.Si mai ales pe acestea.Fratele de Cruce trebuia sa fie atent la defectele lui.El lupta ca sa si le descopere,sa si le ingradeasca si apoi sa si le indrepte."Momentul prieteniei" era tocmai aceasta incercare de a-si corija niste lipsuri pe care "fratii de cruce" si le observasera reciproc.Aceasta plivire a buruienilor,ce-ar fi putut rasari pe razoarele sufletelor curate ale acestor tineri,se facea cu dragoste,cu intelegere,fara sa fie umbrite de atitudini criticiste,sfidatoare sau de superioritate.La baza statea numai dragostea frateasca si nu avea alt scop decat sa se intinda o mana calda,intelegatoare,o mana de ajutor uni prieten,pentru a-si duce la bun sfarsit educatia lui.Un orgoliu nejustificat fata de cineva,o soapta aruncata pe la spate contra cuiva,o necorectitudine de orice natura ar fi fost,un act care nu cadra cu conditia lui de "frate de cruce",o lipsa de atentie fata de obligatiile lui legionare,o punctualitate deficienta,o atitudine necorecta fata de parinti,de familie sau de prieteni,chiar si o situatie scolara nu suficient de clara,erau tot atatea greseli,in intelegerea fratilor de cruce.Aceste greseli indicau ca aparuse o dezordine interioara in individ,pe care trebuia sa si-o indrepte.Ce minunat era,la ce inaltime morala ajunsese acel tineret al Romaniei,cand,cu o sinceritate ce iesea din comun,neumbrita de nici un orgoliu,dar nici de complexe inferioare,ei isi spuneau unul altuia,deschis:"Fratilor,am gresit.In lupta mea pentru a invinge defectele,am cazut. Dar ma voi ridica si voi duce inainte lupta cu mine insumi.Vreau ca voi sa ma cunoasteti asa cum sunt".
"Momentul prieteniei" era ca destelenirea unui ogor pentru a-l face roditor pentru societate, era ca o spovedanie duhovniceasca inaintea marii taine a impartasaniei.Caci,ca dupa o impartasanie trebuia sa se simta "fratele de cruce" dupa sedinta la care luase parte.Din ea iesea mai usor,mai liber,cu sufletul scaldata de lumini.Un suflet impovarat,apasat de greseli si pacate,este un suflet stins si vulnerabil.In el prind usor radacina complexele cele mai intortochiate,ce-l vor munci dureros.Din aceasta stare omul nu poate darui nimic substantial. El nu se mai poate darui cu dragoste si elan celor din jurul lui.Ramane cramponat in indoieli si scepticisme care-i vor ucide avanturile.Dar daca se poate marturisi cuiva,unui prieten apropiat care sa-l poata asculta cu dragoste de frate si intelegere,el se usureaza.Isi elimina o sarcina grea ce o duce cu el si isi curata si limpezeste labirinturile lui interioare.In felul acesta va putea salta mai usor peste obstacolele lui psihice si va reveni la starea de armonie interioara originara,singura care poate fertliza omul si care-i inmulteste bobul recoltei sale.
Prin "momentul prieteniei",fratele de cruce,pe langa curatenia interioara ce-o urmarea,isi mai facea si educatia simplitatii,a umilintei,acea superba calitate omeneasca care omoara in noi aroganta desearta si minciuna de a incerca sa aparem altfel decat suntem in realitate.
Momentul hotararilor
Nu este de ajuns sa vorbesti,numai.Nu este de ajuns sa intelegi numai,ceea ce este bine si ceea ce este rau,dar sa nu faci nimica pentru a impinge lucrurile spre bine si a impiedica raul sa se propage. Miscarea Legionara nu este numai o scoala teoretica.Nu este un simplu club de studiual situatiilor politice
