Trecuta cu succes "faza de incercare",tanarul candidat,luat sub garantia camaradului cvare-l pregatise (acesta ramanea pentru toata perioada activitatii lui in Fratia de Cruce,ca un fel de nas al botezului sau legionar),se incadra in "manunchiul de prieteni".De abia acuma va cunoaste pe camarazii lui,manunchieri ca si el,alaturi de care,si cu ajutorul carora,isi va completa educatia legionara.
(Acest sistem al "fazei de incercare" initiat de Gheorghe Istrate s-a dovedit atat de bun,incat in anul 1940,in timpul scurtei guvernari legionare,cand spre randurile ei dadeau buzna o multime de oameni,s-a aplicat si in Organizatia Legionara.S-a infiintat atunci pe langa fiecare "familie de cuiburi",asa numitele "cuiburi de pregatire",unde erau selectionati toti aceia care cereau inscrierea in Miscare.Erau admisi numai aceia care veneau cu suflete curate,dornici de a fi folositori neamului lor,si erau indepartati aceia care nu corespundeau tipului uman pe care-l cauta Legiunea).
Manunchiul de Prieteni nu era limitat ca numar.Fiind pepiniera sectiunii urmatoare,Fratia de Cruce,puteau face parte din el oricat de multi tineri.Singura conditie ce li se punea era sa fi trecut cu succes perioada lor de pregatire.Cu cat erau mai numerosi cu atat selectiunea care se facea mai tarziu,cand intrau in fratia propriu zisa,era mai perfecta.Dar daca tousi numarul lor intr-o scoala ajungea sa fie excesiv,ceea ce le-ar fi ingreunat activitatea si intalnirile,ei puteau fi impartiti in mai multe grupe.Conditia era ca fiecare "manunchier" sa treaca prin toate grupele,sa ia parte la "consfatuirile"lor,pentru ca sa isi poata cunoaste bine pe toti camarazii lui.
In fruntea manunchiului de prieteni se afla un sef.El era ales pentru functiunea aceasta de insusi Seful de Grup F.D.C.,in persoana unuia dintre cei mai destoinici si mai bine pregatiti frati de cruce.Sub raspunderea si supravegherea acestuia activa si se dezvolta intreaga unitate.Grija lui principala era de ordin educativ.Trebuia sa-si dea osteneala ca sa intareasca cat mai mult,in camarazii ce-i avea sub comanda,valorile umane aprinse deja in ei in "faza de pregatire" si pe care le cerea Miscarea Legionara oamenilor sai,pentru indeplinirea misiunii ei in sanul poporului roman.
Manunchierii se intalneau si ei odata pe saptamana.Intalnirile se numeau tot "consfatuiri" si aveau loc,cu toata discretia,in casa unuia dintre ei."Consfatuirea" avea un program de desfasurare mai precis decat acela al fratiorilor.Ea se initia cu o rugaciune pe care-o pronunta unul dintre manunchieri,dupa care urma citirea si explicarea unui pasagiu din Biblie.Gandul acesta indreptat permanent spre inaltimi,contactul spre Dumnezeu si cu invataturile Lui era grija de capetenie a legionarilor si a acelora care voiau sa devina legionari.De aceea "manunchierii" isi incepeau intalnirile lor cu invocarea Creatorului.Ii cereau ajutor pe drumul pe care apucasera,iertare pentru greselile si pacatele savarsite si ocrotire pentru Miscarea Legionara si pentru Capitanul ei.
In continuare,se cantau marsuri,cantece de vitejie si imnuri legionare,se citeau pagini din istoria romaneasca si fragmente din luptele duse de "camasile verzi" sub conducerea lui Corneliu Codreanu,pentru regenerarea morala,politica si materiala a poporului roman.Un manunchier prezenta o mica lucrare pe care-o pregatise dinainte,cu teme diferite,dar folositoare pentru formatia lor,pe care o comentau apoi cu totii si scoteau din ea invataturi utile.
Se trecea apoi la strangerea de cotizatii si li se dadeau ultimele indrumari pentru comportamentul lor.In perioade de prigoana li se dadeau norme precise si se stabileau coduri de comunicare, pentru a ocoli primejdiile ce-i incolteau de pretutindeni.
"Consfatuirea" se termina cu luarea unor initiative,cu stabilirea unor obiective care trebuiau sa fie atinse,individual sau in grup,de-a lungul saptamanii urmatoare si cu stabilirea datei si locului pentru "consfatuirea" viitoare.
Finalitatea acestor intalniri era strict educativa.Cu ajutorul lor se descopereau sufletului insetat al tanarului "manunchier"noi si variate aspecte ale Miscarii Legionare si crestea in el dragostea de tara.In "consfatuiri",prin interpretarile date in comun unor puncte doctrinare,prin luarea in comun a unor hotarari pe care apoi,tot in comun,le duceau la indeplinire,se trezea in el simtul de echipa,de solidaritate,de mers umar la umar in lupta sa.El se simtea solidar cu ceilalti si capata incredera in fortele lor comune si in victoria idealului lor.
Fratia de Cruce
Atat Fratiorii de Cruce cat si Manunchiul de Prieteni erau numai niste etape premergatoare ale Fratiei de Cruce propriu zise.Aceasta reprezenta prima unitate de lupta si afirmare politica a tanarului roman,odata depasita varsta copilariei sale.De acuma inainte,verificate calitatile si disponibilitatile lui,el se va manifesta deschis, la lumina zilei,infruntand greutati si punandu-se total in slujba unui obiectiv national pe care il socotea just si necesar:lupta politica pentru emanciparea poporului sau.
Pana acuma tanarul nu facuse altceva decat sa se pregateasca pentru momentul decisiv al vietii lui:pasirea in Legiune prin poarta deschisa a Fratiei de Cruce.El s-a apropiat treptat de Miscare,mereu la nivele de intelegere si de dragoste mai inalte.A cercetat-o de aproape,a cantarit-o bine si a fost initiat cu grija asupra preceptelor si cerintelor ei.Pana acuma el se manifestase numai ca un element receptiv.Se straduise prin el insusi sau cu ajutorul altora,ca sa descopere,sa inteleaga si apoi sa-si insuseasca valorile unei doctrine socio-politice care coincidea cu lumea gandruilor sale,a nazuintelor sale,a framantarilor nationale care se trezeau in el.Se straduise pana acuma sa devina mereu mai bun,mai perfect ca om,mai intelept si mai viteaz,adica sa aprinda in el toate calitatile morale si virile care-i vor fi necesare in lupta in care se angajase.
Si toate aceste descoperiri le facuse pe indelete,cu ochi critic,cu seriozitate,cu constiinta clara ca de sinceritatea lui,de posibilitatea lui de discernamant,va depinde in viitor atat viata lui personala,cat si posibilitatile de realizare ale organizatiei politice in care intrase.Caci ceea ce nu-i era permis unui frate de cruce - ar fi fost o enorma greseala din partea lui - era sa se apropie de Miscarea Legionara impins numai de un elan trecator,sau de un spirit gregar,curent la aceste varste fragede.Caci Fratia de Cruce nu era o asociatie culturala sau sportiva.Nu era un fel de "cercetasie",unde tineretul intra atras de o uniforma care-l creste in fata propriilor lui ochi,dar care nu avea nici o urmare transcedentala pentru viata lui.Fratia de Cruce,ca toata Miscarea Legionara de altfel,era o "inalta scoala de caractere",un izvor nesfarsit de virtuti omenesti,era un episod national care se traia la o inalta tensiune.Era un destin de viata,care odata descoperit,marca toata existenta individului.Infatisarea ei politica nu era cea mai importanta.Inainte de toate era o lupta continua si incordata de ridicare omeneasca la sfere inalte de traire si o afirmare nationala dintre cele mai impunatoare care s-a dezvoltat pe pamantul tarii romanesti.Pentru aceasta erau necesare grija si interesul ce se puneau la selectionarea,probarea si admiterea in Fratia de Cruce.Si pentru aceasta,tanarul roman care alesese aceasta cale trebuia sa fie constient de pasul ce-l facea.
Depasite fazele anterioare de ucenicie (fratiori si manunchiu),se patrundea acuma pe un drum nou,greu dar luminos,un drum de renuntari si de daruire unor idealuri nobile care se vor rasfrange apoi peste tot spatiul romanesc,prin purtatorii lor.De acum inainte,tinerii vor manui cu demnitate si cu mandrie un regulament etic si moral ce nascuse si crescuse in ei si in oglinda caruia se va proiecta toata viata lor.Devenisera militantii unei idei nationale in care credeau si pe care trebuiau sa o apere cu toata forta lor.Erau soldatii unei Romanii noi. Intrarea in Fratia de Cruce se facea cu o solemnitate deosebita.Tanarul primea in acest moment de la Seful de Grup F.D.C un manunchi de frunze de pelin,care,inchise intr-un saculet,erau purtate mereu asupra lui.Era un talisman de valoare pentru el.
Acest ritual a fost instaurat de Capitan,caruia ii placea si considera necesar ca sa introduca
