ca dreapta marturie a invrednicirii noastre de toate jertfele facute;
inmanunchiatu-ne-am astazi...fratiori de cruce.
Vrem sa devenim viteji ca stramosii nostri;
vrem sa ne iubim tara si sa luptam pentru ea,ca si legionarii Capitanului;
asa sa ne ajuite Dumnezeu."
Asadar luand martor pe Dumnezeu si apeland la ajutorul Lui,fratiorul de cruce voia sa ajunga viteaz ca si stramosii si capabil de a da poporului roman tot ceea ce acesta astepta de la el cand va ajunge mare.
Consfatuirile fratiorilor se faceau saptamanal,in tot lungul anului scolar.Se tineau in casa unuia dintre ei,intr-o camera mai retrasa,la adapostul privirilor indiscrete."Consfatuirea" se compunea din cantece patriotice pe care le intonau cu bucurie si inflacarare,din lectura unor capitole din istoria tarii lor,a unor pasagii din Noul Testament si a unor pagini din literatura legionara.In felul acesta "fratiorul" se patrundea din ce in ce mai mult de spiritul national si crestin care statea la baza Miscarii Legionare.Programul acestor consfatuiri era adaptat mintii si intelegerii lor.Se urmarea sa se trezeasca in sufletele lor sentimente nobile de iubire de tara si de ascultare de Dumnezeu.Dadeau si ei o mica cotizatie simbolica,care avea ca finalitate principala sa dezvolte in ei spiritul de sacrificiu,prin ruperea voluntara de unele mici bucurii pe care si le-ar fi putut oferi cu putinii lor bani de buzunar,bani pe care ii puneau bucurosi in slujba unei lupte nationale.
Spre sfarsitul "consfatuirii" avea loc si un asa numit moment al prieteniei,cand fratiorii isi dezvaluiau unul altuia greselile care le-ar fi putut savarsi in cursul saptamanii,sau notele rele capatate la scoala si isi propuneau indreptarea acestor defecte.Apoi se desparteau,hotarati ca sa indeplineasca ceea ce invatasera si ceea ce decisesera in cursul intalnirii lor.
Manunchiul de Prieteni
Aceasta sectiune era pepiniera directa a Fratiei de Cruce.Ea reprezenta deja o celula sociala organizata unde tinerii romani isi inamnuncheau laolalta eforturile,pentru a desavarsi in ei educatia legionara.Aici,in "manunchi",trebuiau sa depaseasca cu bine probele la care erau supusi pentru ca apoi sa poata pasi in fratia de cruce propriu-zisa,unde incepea adevarata lor activitate legionara.
In Manunchi intrau fratiorii de cruce,dupa ce depaseau varsta de 14 ani.Dar mai paseau in el si alti adolescenti care se simteau atrasi de Legiune,dar care,dintr-un motiv sau altul,nu-si putusera face ucenicia printre "fratiori".Dar acesti noi veniti nu erau primiti in Manunchi decat numai dupa o serioasa verificare a calitatilor si sentimentelor lor,care se facea de-a lungul unei asa numite "faze de incercare".Durata acesteia depindea de bagajul moral al tanarului si de gradul sau de asimilare si de aplicare a invataturilor ce le primea,in viata lui de toate zilele.
In aceasta "faza de incercare",acela care-o conducea - un manunchier mai vechi sau un frate de cruce - urmarea cu tact,cu intelegere si cu rabdare,sa pliveasca toate buruienile ce-ar fi putut exista in gradina sufletelor acestor tineri si sa impiedice raspandirea altora.Faza de incercare este ca "punerea fierului la inrosit", spune Istrate,pentru a-l bate apoi,a-l modela si a oferi societatii un lucru de arta,adica un om inzestrat cu virtutile
si calitatile necesare pentru a razbi in viata si a fi util poporului sau.
Iata care erau calitatile ce se cautau si se dezvoltau in tanarul candidat,care-si exprimase dorinta de a intra in Fratia de Cruce.
-Sinceritatea (cu sine insusi,cu ceilalti,cu defectele lui etc).
-Puterea de iubire (fata de Dumnezeu,de tara lui,fata de parinti,de profesori,de camarazi etc).
-Vointa (de a invata,de a fi punctual,de a tacea cand trebuie,de a fi disciplinat,ordonat etc).
-Capacitatea de sacrificiu (pentru familie,tara,prieteni etc).
-Corectitudinea (in manuirea banilor,in formularea gandurilor lui,in administrarea sentimentelor sale,in raporturile cu prietenii etc).
-Ascultarea (de parinti,de profesori,de acel care-l pregateste pentru intrarea in "manunchi").
-Personalitatea (de a-si impune parerile lui cand sunt corecte).
-Puterea de imprietenire (cu alti colegi pe care eventual,ii va prepara la randul lui pentru intrarea in "manunchi").
-Onoarea (sa umble mereu pe cai drepte,sa nu-si barfeasca pe la spate prietenii,sa nu invidieze pe altii,sa-si indeplineasca angajamentele ce le-ar lua,sa-si onoreze cuvantul dat etc).
Toate aceste calitati erau observate cu discretie de catre preparatorul tanarului aspirant.Ele erau analizate una cate una,pe rand si fara graba,la intalnirile pe care si le dadeau,in discutiile ce le purtau,in comportamentul zilnic.Se observa felul lui de a fi in scoala si in afara ei.El nu trebuia sa-si dea seama de aceasta vigilenta la care era supus.Nu se trecea la punctul urmator al pregatirii,daca nu se va avea convingerea ferma ca examenul anterior a fost trecut cu bine de catre aspirant.Dar la cea mai mica indoiala,la cel mai mic indiciu negativ,pregatirea se oprea si se insista asupra acelui comportament sau acelei virtuti care lasa de dorit.(De exemplu,tanarul indeplinea toate conditiile precedente,dar se observa ca isi barfeste prietenii si colegii,ii vorbea de rau pe nedrept.Pana nu-si corija acest defect nu putea pasi pragul manunchiului.Sau,nu-si asculta parintii,sau nu era punctual la intalniri.Rezultatul era acelasi).Iar daca tanarul nu voia sa nu putea sa se indrepte,intr-un anumit timp prudential,el era lasat definitiv in afara manunchiului.Se renunta la el.Putea fi un prieten al Fratiei de Cruce dar nu putea face parte din ea.Nu era apt pentru a-si asuma responsabilitatile ce i le cerea aceasta.
Corneliu Codreanu,si asa a inteles-o si Istrate,a considerat absolut necesara aceasta metoda de examen sever al calitatilor omului,inainte ca acesta sa se angajeze in lupta legionara.Pe Capitan nu l-a interesat niciodata numarul elementelor incadrate in Miscare.Dar il interesa enorm calitatea lor,care trebuia sa fie exceptionala.Caci numai un individ bogat in calitati,numai un suflet cinstit si ars de dorinta de a se perfectiona,va putea rezista mai tarziu,si va putea invinge toate obstacolele ce i se vor ivi in cale.Numai asa va putea da poporului sau tot ceea ce acesta astepta de la el.
Se desprinde o tendinta elitista din aceasta severitate cu care se facea selectionarea elementelor ce intrau in Miscare,si din aceasta stimulare a perfectiunii in oamenii ei?Desigur!Miscarea Legionara avea o conceptie clara despre necesitatea unei elite si misiunea acesteia in viata popoarelor.Cu cat omul este mai bine pregatit,cu cat este mai nobil si mai curat la suflet,cu atata va putea da mai mult colectivitatii lui.Un om de caracter,drept si hotarat,va aplica mai corect punctele lui programatice cele oferea poporului si pentru care fusese ales de acesta sa-l conduca.Miscarea Legionara era favorabila elitei deci si nu castei.Ea nu inchidea usa nimanui dintre aceia care s-ar fi apropiat cu sinceritate de ea.Tuturor romanilor li se ofereau acelasi cai,erau inzestrati cu aceleasi unelte necesare pentru a desavarsi in ei o morala inalta si a deveni elemente de elita.Decizia de a se avanta pe aceste cai de perfectiune era lasata individului insusi.Numai de el depindea daca va face,sau nu va face parte,din elita poporului sua.Visul lui Corneliu Codreanu era ca toata suflarea romaneasca sa devina o elita intre neamuri.El voia sa faca din Romania o natiune - elita,lumina careia sa se reverse si peste alte natiuni din jurul ei.El stia,desigur,ca gandul lui era prea mare pentru prezent.Dar lupta ca sa-l realizeze macar in parte in camarazii lui
