-centrele studentesti
-flacaii de la sate
-elevii scolilor secundare.
Aceasta ultima sectie a eleveilor din scolile secundare a primit numele de Fratia de Cruce, nume pe care Codreanu l-a imprumutat din istoria si din vechile traditii romanesti.Numele insusi definea scopul si traiectoria acestei vechi organizatii.Ea trebuia sa creeze o legatura trainica frateasca,intre tinerii romani care erau insufletiti de aceleasi ganduri si de aceleasi dorinte nobile pentru tara lor si voiau ca impreuna sa le duca la bun sfarsit.Intre acesti tineri se stabilea un pact de onoare care ii obliga la renuntari si sacrificii,le cerea credinta si barbatie,ii indemna sa fie cinstiti in ganduri si decisi in fapte.Dar mai ales,le cerea dragoste,ca o conditie inexorabila pentru cimentarea acestor legaturi fratesti.
Ionel Mota,primul sef al Fratiilor de Cruce,a actionat in cadrul acestei scheme pe care a dezvoltat-o si aplicat-o cu criterii largi.Dar cel care i-a dat conturul definitiv,acela care i-a trasat niste norme precise,dar pastrand mereu ideile originare ale Capitanului,a fost Gheorghe Istrate,"badita",cum il numeau cu dragoste si cu respect,camarazii sai mai tineri.Bun organizator,cu idie clare si simt practic,Istrate a pus bazele unei puternice organizatii tineresti si a ridicat Fratia de Cruce la nivelul unui Corp Legionar care a avut o insemnatate covarsitoare in istoria Miscarii,atat prin efortul pe care l-a depus in toate actele ei importante,cat si prin oamenii pe care-i varsa periodic in circuitul acesteia.Fratia de Cruce pompa necontenit oxigen in sangele Miscarii Legionare si ii improspata cadrele cu elemente bine pregatite si de valoare,atat intelectualiceste cat si ca militanta politica.
Istrate a stabilit urmatoarea schema de organizare pentru Fratia de Cruce,pe care-o imparte in mai multe sectiuni,dupa varsta si pregatirea militantilor ei:
a).Fratiorii de Cruce, (unitatea in care militau scolarii pana la varsta de 14 ani).
b).Manunchiul de Prieteni, (format din tinerii care depaseau varsta de 14 ani.Era pepiniera directa a fratiei).
c).Fratia de Cruce propriu zisa, (constituita din absolventii Manunchiului de Prieteni,adica din acei tineri care asimilau perceptele legionare si erau decisi sa le traiasca si sa le aplice).
d).Grupul de Fratii de Cruce, (care avea o misiune administrativa centralizatoare si era format din toate fratiile de cruce existente intr-un judet).
e).Comandamentul Fratiilor de Cruce, (care era nucleul de comanda pe intreaga tara a acestei organizatii).
In realitate,o Fratie de Cruce dintr-o scoala era compusa din sectiunile a,b si c.Ea lua fiinta la fiecare centru scolar secundar,daca atingea numarul suficient de militanti si purta un nume pe care si-l alegeau fratii de cruce in momentul intemeierii ei.Asa,spre exemplu,existau,Fratia de Cruce Dr.N.C.Paulescu,Fratia de Cruce Stefan cel Mare,Fratia de Cruce Victoria etc.Fiecare din aceste unitati isi confectionau un drapel tricolor,de marime determinata,pe care statea scris numele ei si pe care fratii de cruce il purtau la anumite solemnitati legionare.Tot impreuna,sefii lor,stabileau o linie strategica pentru regiunea lor,in perioadele de prigoana care pe care le indurau.
Fratiorii de Cruce
Era acesta primul nucleu de activitate educativa (nu se putea inca numi legionara) a scolarilor cu varste sub 14 ani.Ei nu se avantau in manifestatii exterioare pentru a nu li se periclita situatia scolara. Invatau de mici sa-si iubeasca tara si pe Dumnezeu,sa-si asculte parintii si profesorii lor,si sa studieze temeinic pentru a fi folositori natiunii lor.In realitate educatia care li se dadea aici era o continuare,cu mai multa adancime si cu o pronuntata culoare nationala,a educatiei pe care romanii o primeau inca din frageda varsta,in sanul familiiilor lor,a Bisericii si a scolilor pe care le frecventau.
De ce s-a crezut utila inceperea educatiei nationale la o varsta atat de timpurie?Pentru ca varsta la care se intra in scolile secundare reprezenta totusi o varsta critica.Copilul de pana atunci,iesea oarecum de sub tutela parintilor lui.El se incadra intr-o colectivitate noua si patrundea intr-o viata diferita aceleia pe care-o avusese pana atunci in casa lui.La scoli,copiii se puteau intalni cu multe tentatii,cu multe influente stranii si cu multe pericole,pentru sufletul lor curat.Dar mai ales era utila aceasta initiere,pentru ca "inceputul educatiei legionare nu are limita de varsta nici in sus,nici in jos",spunea Istrate."Legionarismul este o credinta cu care te impartasesti indata ce sufletul tau o cere",mai adauga el.
Asadar,nu varsta determina pasirea pragului Legiunii,ci trezirea acelui fior national ce inunda sufletele tinerilor mai devreme sau mai tarziu.Cand acest sentiment inmugureste intr-un adolescent,trebuie incurajat si indrumat pe cai de dragoste pentru tara lui si de daruire pentru cauza acesteia.El trebuie ajutat ca sa paseasca intr-o viata de adevar si sa intreprinda o actiune sociala dezinteresata.Trebuie aprins si dezvoltat in tanar un misionarism national care sa-i umple existenta.
Fratiorii de Cruce formau grupuri separate de restul Fratiei,pe ai carei membri,de obicei,nu-i cunosteau.Nu era bine sa-i cunoasca din cauza primejdiilor ce le-ar fi putut intampina in decursul deselor prigoane si represiuni ce se dezlantuiau periodic in contra acestor organizatii de tineri.Cu cat erau mai putin cunoscuti cu atat se gaseau mai la adapost,mai putin periclitati.
Singuri,ei se straduiau ca sa descifreze,la nivelul cunostintelor si a inteligentei lor,postulatele Miscarii Legionare si misiunea pe care aceasta o avea in viata politica a poporului roman.Incercau,urmand niste indrumari precise,sa dezvolte in ei o educatie sanatoasa,curata si idealista.Aceasta educatie era foarte necesara atat pentru ei,pentru viata lor personala,cat si pentru natiunea lor,pe care incepeau sa o descopere in adevarata ei infatisare si sa o iubeasca.Isi alegeau dintre ei un sef,care era singurul ce avea contact cu "Centrul".Il ascultau in toate si erau convocati de catre acesta la "consfatuiri" (asa se numeau intalnirile fratiorilor).Seful lor le dadea norme si indrumari pe care le primea si el de la seful fratiei.Fratiorii mai aveau pe langa ei si un indrumator,un camarad mai mare,"frate de cruce",ales cu grija de catre seful fratiei.Acest "indrumator" era un element cu o mare capacitate de dragoste si de intelegere pentru cei mici.El nu se amesteca in "consfatuirile"fratiorilor,ci intervenea numai pentru a le descifra nedumeririle si indoielile care ar fi putut apare pe parcursul drumului lor educativ.
Educatia crestina si nationala pe care Fratia de Cruce o dadea acestor tineri se desprinde clar din marturisirea lor de credinta pe care o pronuntau la constituirea unitatii lor:
"Cu dragoste fata de Dumnezeu,care,cu buna oranduire,toate le-a facut;
cu multa recunostinta fata de Dumnezeu,care,pe neamul nostru drept credincios,l-a binecuvantat si i-a dat in stapanire cea mai frumoasa si bogata tara;
cu dragoste fata de tara noastra;
cu iubire si recunostinta fata de vitejiile stramosilor nostri,care s-au luptat ca sa ne apere tara de toti vrajmasii si sa ne-o lase curata precum de la Dumnezeu este;
